Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1901 (Anul 64, nr. 242-265)

1901-11-25 / nr. 261

Pagina 2 Revista politică. Dupa ce a sfîrşit desbaterea proiectului de respuns la mesagiul tronului, dieta ungară s’a ocupat în şedinţele dela 3, 4 şi 5 Decemvrie cu desbaterea proiectului de budget provisor pe cele dintâiu patru luni ale anului viitor. Acest provisor budgetar se cere din partea guvernului, fiindcă dieta n’are timpul suficient de-a desbate până la finea anului întregul budget. E lipsă prin urmare de o îndemnisare budgetară. Deoarece votarea indemnisării e privită drept o cestiune de încredere pentru guvern, singuraticele partide au ţinut ca şi de rândul acesta se-şi preciseze posiţiunea faţă de politica guvernului. Acesta au şi făcut’o prin rostul vorbitorilor lor. Nici ocasiunea aceasta n’a fost scăpată de cei din stânga estremă kossuthistă, pentru ca prin graiul cunoscutului şovinist Béla Komjáthy se nu-şî manifesteze patima şi ura lor orbă ce o nutresc faţă cu naţiunile nemaghiare din ţară. Komjáthy a ţinut un lung discurs bombastic, în care s’a năpustit cu furiă înpotriva legei naţionalităţilor adusă la 1868. După scrintita lui părere legea acesta ar fi avut „influenţele cele mai grozave“ asupra instrucţiunei publice, întrucât sub aripile ei dăinuesc şcolele medii (gimnasii) ale naţionalităţilor, în cari „se cresc inimicii Maghiarilor“. A vrut să fiică cu alte cuvinte, că legea asta ar trebui desfiinţată şi desfiinţate ar trebui şi gimnasiile naţionalităţilor. Komjáthy a atacat şi pe membrii casei domnitare acusându-i, că n’ar ave nici un simţ pentru interesele Ungariei, că familia domnitore nu e amica naţiunei maghiare, că membrii ei dispreţuesc pe Maghiari, că Regele maghiar cheltuesce în străinătate chiar şi aceea ce „naţiunea maghiară“ îi dă pentru susţinerea tronului seu regesc. In fine se plânse, că Ungaria nu e stăpână pe sartea ei, că e espusă arbitriului şi plăcerei casei domnitare, că n’are armată independentă, că agricultura ei e încinsă, industria i s’a nimicit, comerciu peste tot nu are şi că — durerea durerilor! — ea stă pe marginea bancrutului. * Şi în „Reichsrath“-ul austriac se desbate tocmai acum provisoriul de budget. Ocasiunea acesta au folosit’o de-asemenea corifeii partidelor spre a-şî espune părerile asupra situaţiunei, şi s’au făcut în privinţa aceasta declaraţiunî interesante. Atât Cehii, cât şi Germanii au accentuat punctele lor de vedere şi pretenţiunile lor naţionale, dar şi unii şi alţii au declarat, ca nu cred capabil pe guvernul actual de a deslega în mod pacinic marea ceatiune a naţionalităţilor din Austria. Părerea celor mai mulţi deputaţi e, că situaţiunea de faţă în Austria e cât se poate mai gravă şi plină de pericule interne. * Prigonirile îndreptate de Germani în contra Polonilor din Posen, despre cari am făcut amintire septemâna trecută, au provocat vii protestari şi manifestaţia ni înpotriva Germaniei la Polonii din Galiţia. Mari demonstraţiunî s’au făcut în Lemberg, or în Varşovia demonstranţii au bombardat cu pietri ferestrile consulatului german. In urma acestor demonstraţiunî ambasadorul german din Viena prinţul de Eulenburg a avut tratări cu ministru de externe Goluchowski, cerând intervenirea acestuia, ca se se pună capet demonstraţiunilor. Guvernul din Berlin e supărat mai ales de faptul, că la demonstraţiunile din Lemberg a luat parte şi ministrul galiţian (polon) Pientak. Foile berline se cer dimisiunea acestui ministru şi se provocă la un caz analog. Crispi la 1890 a cerut retragerea unui ministru pentru că acela a participat la un banchet irredentist italian, bună primire pe mama Tudosiea şi să-i dea ce i-o cere.... Şi el făcea mătănii şi aprindea făclii de ceară galbină mirositoare a miere, la sfeşnicul cel mare din faţa sfintei icoane, în biserică nu era decât părintele care citea şi Ilenuţa care se ruga. Groză înfiora bătrânul corp al duhovnicului când, în mijlocul cetaniei lui, auzii un glas eşind din sta iconă: — Părinte Onofrei, ajută pe Ilenuţa şi eu te voiu ajuta la oi de păs şi de nevoie grea. Bătrânul preot opri eetania, încremenit : — Cine a grăit! Ilenuţă? întreba preotul. — Eu n’am audit pe nimeni grăind, cinstite părinte, răspunde fata. — Mi s’o fi năzărit mie, gândi preotul şi relua eetania din ceaslov. Dar din nou glasul misterios repeta: — Părinte Onofrei, ajută pe Ilenuța Babil Tudosiea, că Dumnefieu te va ajuta la ceasul greu! De astă-dată părintele Onofrei lăsa cartea pe pupitrul stranei și, cu epatrafirul de gât, merge să vadă de nu e cineva ascuns după staconă. — Nimeni!... Ei glasul!... Aufiit’ai Ileană? — N’am audit nimica, dise el tânăra fată, mirată de vorba preotului. Dar ce fiice glasul, părinte Onofrei? El își face cruce și sărută sta iconă. — Să fie după porunca sfintei icoane făcătoare de minuni, adăogâ el a fiice în sine reluându-și locul. —• Te ascultă Maica Domnului milostivă, Ileano, adaogă a fiice părintele Onofrei scoțând epatrafirul peste potcap; dar ce-ai cerut tu, fată băi, dela Maica Domnului, dela sfânta iconă făcătore de minuni, de mi-a fus sfânta iconă să te ajut? Să te ajut, fată băi, numai spune-mi în ce și cum ? Fata nu răspundea şi în genunchi continua a se ruga. — A mai vorbit odată sfânta iconă, cică, fiice părintele, acum câţiva ani când feciorii lui Alexandru-Vodă cel Bătrân îşi împărţiră ţera Moldovei. Plângea icona fii şi noapte şi părintele stareţul a aufiit-o grăind şi căinând țara Moldovei, că se certau dela scaunul ei feciorii lui Alexandru- Vodă. Dar de atunci sfânta iconă n’a mai grăit, decât se lasă grea ca plumbul, când nu vrea să fie dusă undeva, la vre-un bolnav bogat, sau să fie preumblată prin ogoarele însetoșate de ploaie, ca să le recoresea sfântul Dumnefieu să nu se usuce holdele" bieţilor omeni. Dar ce ai cerut Ileana dela sfânta iconă ? în acel minut, ca suflate de un vânt puternic, se stinseră toate făcliele dela sfeşnicul cel mare şi candelele atârnate în faţa icoanei, de se făcu întuneric besnă în biserică. Speriat, părintele Onofrei că fiu în genunchi , că fiu şi fata în genunchi. Preotul recitea cu buze tremurătore psalmul lui David cel bun de spaime. Deodată ăi se aprinseră făcliele şi candelele, or Ileana simţi, că prin întuneric îi puse cineva în sîn o salbă de galbeni. Când făcliele se aprinseră, Ileana văziu că salba din sânul ei era una din cele trei salbe bogate dela gâtul icoanei. Mirată, tânăra fată arăta părintelui salba. — O fi că fiat Ileana, s’o punem la loc. Și voi să ia din mânile fetei salba, dar cât atinse mâna dreaptă spre ea, o simți înțepenită și fără viață. Dă să apuce salba cu mâna stângă, dar şi aceasta mână i se înţepenesce. Bătrânul preot cade eră şî în genunchi speriat. — Stăpână preacurată, fiice Ileana. Milostivesce-te spre părintele Onofrei, înapoiază-i mânile şi îngădui-mă să pun la locul ei podoaba grumazilor tăi de pe iconă. Şi Ileana cercă să agaţe din nou salba la locul de unde căftase, dar o mână nevăruntă apucă mânile fetei şi n’o lasă să anine salba la locul ei pe iconă. — Geaba te trudesc!, Ileano, sfânta fecioră vrea ca salba a ta să fie. De abia fuse aceste vorbe părintele Onofrei şi totă biserica se umplu de lumine şi de miresme; făcliile din policandre se aprinseră singure şi din cădelniţile atârnate ; în altar se ridicau nori de fum mirositori, crângerii şi heruvimii zugrăviţi pe ziduri începură a cânta cântece dumnefieesor de se minuna părintele Onofrei şi ’şi făcea GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 261 —1901 De vre-o cinci cjhe s’a început în „Reichstag“-ul berlines desbaterea asupra noului tarif vamal german. Prin legea acesta Germania vre devie în ajutorul agriculturei sale scăpătate și de aceea stabilesce taxe forte urcate pentru importul din străinătate. Noul proiect are în cameră adversari declaraţi şi de aceea discuţiunea lui e extrem de pasionată. Adversarii proiectului fiic, că prin noul tarif Germania se va expune la represalii din partea statelor streine, întrucât acestea drept răspuns vor urca vămile pe articulii de industrie germană şi astfel se va produce un mare răsboiu vamal. Mai ales socialdemocraţii germani sunt, cari combat proiectul din toate puterile. Oratorul acestora, Behel, a ţinut în şedinţa de alaltăeră a parlamentului un discurs de mai multe ore, în care a arătat primejdiile, ce conţine noul tarif. El ameninţă chiar cu revoluţia şi clise, că în timp de 14 cile social democraţii ar putea să provoace o răşcolă din cauza acestei legi Proiectul de răspuns al Camerei române la mesagiu. Era proiectul de răspuns al camerei la mesagiul cu care au fost deschise corpurile legiuitoare române. Sire, Prima datorie, ce şi-o îndeplinesce adunarea deputaţilor, intrând în cea dintâiă sesiune ordinară a actualei legislaturi, este de a esprima Majestăţei Voastre şi Dinastiei omagiile ei de profundă iubire şi inalterabil devotament. Camera deputaţilor se va simţi fericită de a urma îndemnul plin de patriotică însufleţire al Majestăţii Voastre, stăruind şi mai departe pe calea economiilor inaugurate în sesiunile extraordinare şi care a dat plină acum rude atât de mulţumitore şi pe drept apreciate atât în ţară, cât şi în streinătate. Sire, Naţiunea ia eot cu o reală satisfacţiune de constatarea Majestăţii Voastre, ca pacea europenă e obiectul preocupărilor constante ale puterilor mari şi că regatul român să află în relaţiunile cele mai amicale şi cordiale cu toate statele. Representanţa naţională, liniştită sub acest raport, îşi va consacra, fără alte preocupări, totă activitatea întru desăvârşirea operei de consolidare a finanţelor ţarei, acordând guvernului Majestăţii Voastre tot concursul său patriotic, pentru ca situaţiunea financiară să devie definitiv normală, cfera budgetelor echilibrate perfect asigurată. în acest scop, adunarea deputaţilor va lua în deaproape cercetare proiectul de revizuire a legei pensiunilor, anunţat prin mesagiul Majestăţii Voastre, precum şi celelalte legi financiare, de cari ar putea să aibă nevoie guvernul regal spre a duce la bun sfârşit opera de însănătoşare a finanţelor statului. Sire: Preocuparea constantă a noastru a tuturora rămânând Gestiunea financiară, representanţa naţională va sei totuşi, printr’o muncă stăruitore, să aducă la îndeplinire toate acele legi menite a garanta o mai mare siguranţă la sate şi a da ţărei o organisare administrativă mai corespundietoare nevoilor timpului. Aceeaşi caldă solicitudine o vom arăta cu toţii legilor privitoare la organisarea departamentului justiţiei, reformarea legei portăreilor şi modificarea mai multor disposiţiuni ale procedurei civile; la cercetarea mijloacelor de îndreptare a situaţiei meseriaşilor români; la desvoltarea căilor de comunicaţie pe uscat şi pe apă şi la o mai bună întrebuinţare a averilor bisericeşci. Sire, Adunarea deputaţilor, pe deplin convinsă, că finanţele statului au ca esenţială condiţie de prosperitate o solidă organisaţie economică, va cerceta cu deosebită luare aminte şi cu cel mai viu interes legea sindicatelor agricole şi aceea a burselor, legi chemate a ameliora în mod simţitor starea materială a ţărănimei noastre şi a întări şi mai mult edificiul nostru economic în general. Convenţiunea cu Turcia va fi pentru noi o binevenită ocasiune spre a pune în evidenţă dorinţa nostră de a desvolta cât mai mult raporturile noastre comerciale cu străinătatea. Sire, Asigurările, ce Majestatea Voastra, şeful suprem şi glorios al oştirei naţionale, ne dă despre progresele multiple şi în toate direcţiunile realisste în armată, în aceste din urmă timpuri, şi învederate în mod strălucit cu ocazia ultimelor manevre, ne umple nouă, tuturor Românilor, inimile de cea mai mare bucurie şi de o legitimă mândrie. Aducerea deputaţilor nu aşteptă decât momentul spre a pune la dispoziţia guvernului toate mijloacele trebuitoare, pentru ca scumpa şi glorioasa noastră oştire să corăspundă şi mai bine tuturor cerinţelor moderne. Să trăiţi Sire, Să trăiască Majestatea Sa Regina, Să trăiască Moştenitorul Tronului împreună cu Principesa Maria şi Auguştii Lor copii, Trăiască Dinastia, Trăiască România! Raportor: B. Iepurescu. SOIRILE DILEI. — 24 Noemvrie v. Din Făgăraş ni se scrie: In 29 Novembre a. c. a espirat terminul de concurs la postul de notar public regesc în comitatul Făgăraşului. După cât sunt informat, au concurat şi advocaţi români cu cualificaţiuni distinse. Legea, dreptul şi dreptatea ar pretinde, ca să denumescă d-l ministru de justiţie un Român în acest post într’un comitat curat românesc, pentru-ca la pertractările atât de delicate a rămaselor să nu mai avem lipsă de interpret, prin care nu numai mersul lucrurilor stagnează, dar se causază și flaune ireparabile partidelor. Din neînțelegerile acestea se nasc confesiunile cele mai mari, sporesc în decursul afacerilor lucruri zădarnice, dau ansă la recursuri și la diferite procese prin cari să sărăcesce poporul. — Acest popor văziând, că n’are nici un sprijin, ia lumea ’n cap şi emigrază în America. In anul acesta au început a emigra și femei. Dintr’o singură comună românescă din acest comitat, au emigrat în anul acesta 38 persoane. — Dar ce folosesc reclamările acestea juste ale poporului, că tocmai pe când scriu acestea rânduri funcționazâ deja ca substitut de