Gazeta Transilvaniei, mai 1902 (Anul 65, nr. 95-119)

1902-05-01 / nr. 95

Pagina. 2 Floriilor din est an a succes: respectivul a abdis, or M. s'a grăbit în ruptul capu­lui, ca se facă alegere nouă „ca cercul respectiv să nu rămână nerepresentat“ în sinod. Er sinodul era deja convocat, şi se credea pe atunci, că după finirea acestui sinod ord. se va efectua şi alegerea de episcop ! Ce a făcut „zelosul“ vicariuPIn sen­sul stat. org. şi a regulamentului afacerilor interne ale sinodului, ordonarea alegerii de deputaţi sinodali şi a comisariului con­sistorial pentru conducerea actului de scru­­tiniu cade exclusiv în competinţa consis­toriului plenar; termenele încă au să fie — în sensul legii — măsurate aşa, ca si­­noadele electorale se fie convocate cu 8 dile înainte, scrutiniul la 8 dile după ale­gere, or între diua scrutiniului şi a des­chiderii sinodului are se fie un interval de cel puţin 8 dile, căci terminul de pro­test, socotit de la ziua scrutiniului, este de 14 zile. Peste astea este un lucru de sine înţeles că, deşi legea nu opresce expres, acte electorale şi de scrutiniu totuşi se nu cadă în cile de sărbători mari, ca Floriile şi Pastile. Venerabilul vicariu însă, pe care se vede că tare l-a muncit interesul cercului vacant (?), a ordonat alegerea ex praesidio ! a stabilit diua alegerii pe diua Floriilor — cu câte dile înainte nu se scie, or diua scrutiniului pe diua a 2-a Paştilor! (a 9-a di după alegere, bagsamă din causa primei di a Paştilor) şi a mai dispus „mă­ria sa," tot pe cale presidială, ca în spatele comisarului mirean, se stea şi protopopul „spre evitarea abusurilor“! Forte îngrjat de „abusurî“! In diua de scrutiniu comisariul cons. mirean, singur competent în sensul legii, aştaptă se-î vină bărbaţii de încredere cu protocollele de votare ale singuraticelor comune, dar, mirare, nu vin! Nu pentru că i-a captivat protopopul (comisariul de la spate?) şi i-a dus la alt loc, nu la locul designat de comisariul competent, ci o altă minune ! Comisariul nu vine ! Bărbaţii de încredere, conduşi firesce, de protopop, constată „că „comisariul nu a venit,“ se constitue ei de ei — ceea­ ce altcum este corect în caşurile când „comisariul nu vine,“ fac scrutiniul şi proclamă de depu­tat pe „alesul“ părintelui Mangra. (Sehr gescheidt!) Comisariul legal şi competent rămas cu buzele umflate după bărbaţii de încre­dere raportează, aşterne chiar protest, dar alesul vine la sinod, ajung şi actele, pro­testele etc., deşi încă nu au trecut nici 8 dile între scrutiniu şi deschiderea sino­dului, nici 14 dile, timpul de protest, şi lucrul a succes, de minune! Şi ce s’a întâmplat în sinod! Mă mai întrebaţi? Alesul a fost verificat! Unanim! Mangra a învins! Cum s’a putut asta? E că aşa. Comi­­siunea de verificare a respins, ca de la sine, tote protestele, şi a propus verificarea. Mangra a explicat verbal în sinod, că consistorial ar fi aprobat posterior dispo­­siţiile sale presidicole în cauza alegerii de sub întrebare (? Unii omeni dela Oradea spun, că membrii consistoriului n’au abso­lut nici o cunoscință despre ordonarea aceste alegeri, necum să­ o fi aprobat pos­terior) La actul electoral însuși însă nu este nici urmă de act „aprobător,“ or cer­­culariul prin care s’a ordonat alegerea, alăturat la acte, dovedesce, că este pre­­sidial, şi — cum se dă cu socoteala — făcut, decopiat (cu maşină de scris, ceea ce consist, din Oradea-mare nici că are) şi espedat din Arad! Ei bine, mă veţi întreba: ce au făcut ceilalţi deputaţi din Sinod? De ce au tăcut, de ce nu au făcut contra-propu­­nere.... votare? Eră ce: se anunţase la cuvânt de­putatului D. Rotariu, dar nici nu a putut să-şi deschidă gura de tumult, larmă, a­­meninţări.... pe urmă a zis: „între astfel de împrejurări nu pot vorbi la obiect, nu pot face propuneri“.... a tăcut. S’au mai încercat şi alţii — cu asemenea resultat, şi basta. Verificarea s’a făcut „unanim“. Mai notez, că în decursul vorbirei sale păr. Mangra a mai dis — între altele — că el nici odată nu a comis, nici va comite „acte de violenţă."­ Nu, nu, die şi eu, încheiând cu eno­­rarea acestui frumos episod din sinodul episcopiei văduvite, care denotă virtuţile atât de frumoase ale candidatului la epis­copie, merge la înviere. El însă nu merge singur. II vom aştepta să mergem împreună. Pété nici eu nu voiu simţi aşa tare sin­gurătatea. Luna era deasupra „Tîmpei“, pe ju­mătate acoperită de coma dealului, pe ju­mătate de nouri. Tîmpa încă presenta un dualism de colori: coloarea ruginie, îmbră­cămintea ei de ornă, şi cea verde, care începu să o îmbrace odată cu învierea naturei! In timp ce contemplam însă Timpa şi luna, ata că se deschide porta şi ese Traian cu doam­na și cu copila cea mai mărişoră, Dorica, care pentru prima oră se duce la înviere. Ce bucurie pe capul ei! — Cristos a înviat! — Adevărat, că a înviat. — Mergem împreună la biserica din cetate! * * * La intrarea drăgălașei biserici... bradi. In lăuntru toate luminările din candelabre aprinse şi biserica gemea de oameni, având şi ei câte o luminare în mână. O mulţime de cunoscuţi şi prieteni, ei cari nu-mi erau cunoscuţi şi aceia îmi erau prietini. In noaptea învierei toţi omenii sunt fraţi. Der­ută, că văd şi doi ofiţeri din România. Pe unul îl cunosc chiar, e căpitanul Florescu de la regimentul 2 de roşiori. A venit să serbeze învierea la Braşov. Obositoarea ceremonie o oficreza un preot bătrân, singur, cu răbdarea şi onc­­ţiunea proprie generaţiei vechi a preoţilor noştri. Cântările la sfânta liturghie le exe­­cută un cor mixt sub abila conducere a unui învăţător. Nisce glasuri îngeresci de sopran şi alt dominăză situaţiunea. După liturghie, credincioşii ies din biserică şi cu luminările aprinse merg de­­alungul strădilor — până acasă, unde îi aşteptă ouă roşii şi cozonac şi pască şi mezeluri şi... rîsete vesele de copii. Christos a înviat! Delaletea. GAZETA TRANSILVANIEI. Arad, 10 Aprilie 1902 jg. (Cilibidache se recomandă graţiei gu­vernului). In şedinţa de erî după amiadi a sinodului eparchial, a ajuns la ordinea zi­­lei şi s’a referat şi desbătut raportul se­natului şcolar dela Oradea-mare. Acest raport, subscris de vicarul Mangra, nu con­ţine nicî mai mult, nici mai puţin, decât rugarea adresată sinodului eparchial, ca acesta se autorisese pe numitul consistoriu a cere întreaga dotaţi­­ine şcolară dela guvern pentru tele şcolele noastre confesio­nale din districtul Oradiei-mari! Cu alte cuvinte, numitul consistoriu prin vrednicul său vicariu închină guver­nului toate şcolele noastre confesionale, căci solut este, cum­ că — în sensul legii şi or­­dinaţiunilor şcolare — guvernul, resp. sta­tul dă şcolelor noastre confesionale ajutore numai de câte 120 corone, fără nicî o in­gerință din partea statului în afacerile respectivelor şcóale ; or deci guvernul dă mai mult, seu dotaţiunea întrega pentru susținerea cutărei şcole, atunci statid numesce învățător, el disciplinesă pe învățător, el îi prescrie şi impune şi studiile şi limba de propunere în respec­tiva şcolă. Cu un cuvânt: în asemenea cas­tate şcolele noastre confes. din, Bihor ar deveni pierdute pentru noi şi pentru confesiunea nostră, trecând în mâna sta­tului ! La cetirea şi audirea în sinod a aces­tei rugărî, toţi câţi erau de faţă au rămas frapaţi. Nicî chiar comisia sinodală, com­pusă încă în anii trecuţi de Mangra pe placul lui, nicî însuşi referentul ei, fai­mosul „om de ordine“ Rusu Şirianu, nu a cutezat să­ o recomande sinodului spre primire „en bloc“, ci a propus, ca sinodul să autoriseze pe lăudatul consistoriu a cere acel ajutoriu „din cas în cas“. Va se clică, se nu închine guvernului toate sculele noas­tre conf. de-odată, ci „în rate“ — cât de multe și de dese. Se deschide desbaterea asupra ces­­tiunei, care încă e interesantă. Protopopul Dr. Trăilescu, luând cu­vântul, combate şi cererea consistoriului din Oradea-mare şi propunerea comisiu­nei, pe motive oneste, confesionale-şcolare, şi face contra-propunerea . Consistoriul din Oradea-mare să fie autorizat a cere ajutorul minimal (adecă cele 120 cor.) pănă la care guvernul nu are nici o in­gerinţă asupra şcolelor noastre. Mangra (cu mare însufleţire) com­bate pe Trăilescu şi are obrazul a susţină — fără de-a înşira şi motive — că şcolele vor rămână totuşi ale noastre, că poporul este sărac, nu poate susţine şcolele sale, că cererea este legală... h­otariu (întrerupând): legea este nedreptă... Mangra (cu înverşunare): ba nu e nedreapta, ci dreptă este legea, căci nu se poate pofti dela nicî un învăţător calificat a servi pe câte 100 fi. la an. Dr. Nestor Oprean : Mă mir forte, că din intransigenţi ce eram, am devenit d’odată atât de concesivi, încât... închinăm odată și bine toate școlele noastre... Decă ele totuși ni­ se vor lua când­va, atunci ni­ se vor lua cu sîla, dar nu ni­ se va pute­a fice, că le am dat noi ele bună voie. Pri­­mesce părerea d-lui Trăilescu. Dr. Oncu : Mă rog... sinodul să nu între în desbaterea acestei propuneri, ci se dicem, că respectivul punct din rapor­tul consistoriului „să ia spre scrie“. Alţi depidaţi esclamă: nu se pote, căci consistoriul cere expres „autorizarea“... Trăilescu­­. Nu reced de la propune­rea mea, cer votare nominală... Dr. Oncu: Fiţi buni, nu ne legați consciința (?) prin votare nominală. De ce se rămână numele noastre, precum vom vota, la protocol... (Tumult, contradiceri, Mangra se apropie de referent, esupereza o modificare în propunere).­­Presu­liul: Rog pe d-nii deputați să voteze prin ridicarea mânilor. Se întâm­plă. Resultatul: 19 voturi pentru propune­rea lui Trăilescu, 25 voturi pentru cea modificată, pe placul lui Mangra, care în esență împlinesce voia lui. Ei bine, ce e asta, deci nu corteșire din partea lui V. Mangra, spre a­ se reco­manda guvernului de Vlădică la Arad? E mai mult ca verosimil, că Cilibi­­dache-Mangra a început deja a servi gu­vernului cu probe vii, că se ţine de voacta, şi că împlinesce cu totă conscien­­ţiositatea condiţiile, la cari s’a obliged!... Din comitatul Hunedórei, Deva, 11 Maiu 1902 st. n. Stimate D-le Redactor! In comitatul Hunedórei arăşi se „schimbă domnii“; — în locul forte nesimpaticului fişpan grof Bethlen Miklós, a fost numit: Barcsay Kálmán deputat guvernamental şi vice­­span în pensiune, — pensionat mai cu seama pe motivul, că nu mai era capabil se administreze acest comitat, fără a se îngrozi şi cei dela putere; şi acum e bun ca să „controleze“ administraţiunea, ajunsă aproape totă pe mâna consângenilor săi... înşişi mulţi dintre Maghiari nu-şî pot da seama de aceasta numire şi sunt îngrijiţi că ce va urma, or’ noii Românii nu avem pentru­ ce să ne supărăm, că unul se duce, şi nicî să ne bucurăm, că va veni altul.... Noul fişpan a fost ales deputat în cercul Devei. Se înţelege, că îndată­ ce s’a răs­pândit faima, că va fi numit, şi mai ales după numire, s’au început „corte­­şirile“ cu o agitaţie ne mai pomenită pe la noi. Pănă aciî sunt doi candidaţi, unul ocrotitul guvernului, grof Toroczkay Mi­klós, un magnat scăpătat şi Réthy, Lajos, vestitul inspector şcolar şi remaghiarisato­­rul „Maghiarilor valachisaţî“ din comitatul Hunedoarei, — ambii guvernamentali şi ambii politiciani de­ duzină, ale căror merite publicistice constau în bîrfelile şi suspi­­ţionările cele mai neruşinate aruncate asu­pra Românilor şi mai cu sămă asupra in­teligenţei poporului român, — şi din pla­nurile ridicule, cum s’ar pută maghiariza Românii din acest comitat. Şi acum stradele Devei sunt cutree­­rate de cortesî, casele se mînjesc cu ins­­cripţiunî şi placate din ambele părţi, — corteşii te infestază pretutindenea şi nu e chip să scapi de visite şi dintr’o parte şi din alta. Şi când vedî, că toate acestea se în­tâmplă în centrul unui comitat emina­mente românesc, — când vedî, că ambii candidaţi şi omenii lor, cum nu se ruşi­­nă să a bate şi pe la uşile inteligenţei ro- * mâne, în tot cercul, cum se umilesc şi câte promisiuni şi laude greţe se adresază la aceia pe cari îi cercetază, cum pe­­ faţă şi mai ales în ascuns, nenorociţii funcţionari români — câţi puţin ei mai avem, — sunt puşi la cele mai condam­nabile ispite şi ameninţări chiar; când vedî, cum corteşii străbat prin sate, cum (măgulesc) linguşesc şi ademenesc ţărăni­mea nostră cu fel şi fel de momeli, şi când vedî, cum unii de ai noştri, mai mult în ascuns şi de frică, să nu-şî pierdă slujba, fac şi ei pe corteşii unuia, sau al­­­­tuia dintre candidaţi, — te cuprinde o jale şi o grije, că unde vor duce toate aceste. Faptul, că doi candidaţi guverna­mentali stau faţă în faţă, îi jignesce şi pe Unguri, fiind­că şi la ei sunt forte mulţi omeni slabi de înger, cari nu ar voi să se strice nicî cu unul, nici cu altul; — apoi ademenirile şi presiunile directe şi indirecte se observă deja şi la ai lor, ceea­­ ce pănă aci nu a fost, — nefiind trebu­inţă. La 101. c. şî-a spus programul groful Toroczkay, or astădî Réthy. La cel din­­tâiu a fost mare scandal, că între cei ce au mers să asculte programul unii au în­cepută striga: „abzug Toroczkay“ şi a face un sgomot, încât numai cu greu s’a pu­tut începe programul; — ce vor mai face pănă la alegere nu se scie, dar din semne se conchide, că vor fi mari frecări. Scurt, am ajuns, că deja şi dintre Maghiari forte mulţi s’au scârbit de mer­ ,­sul lucrurilor, vădend, că toate sunt nu-­­ mai speculă şi totă constituţiunea lor e­­ mai mult o escamatorie, decât o reali-­ tate. Instalarea noului fişpan va fi la 26 ] Maiu st. n. Avem să ne aşteptăm deci la olile sgomotoase şi la scene triste şi co­mice. Românii de inimă şi toţi cei ce ţin la cinstea lor româneasca, credem, că și cu aceasta ocasiune vor sei să stea la o parte și vor avea tăria să resiste cu dem­nitate la toate atentatele, dovedind și astă dată, că fanfaronadele unguresce nu-i pot atinge. Corespondenții­. Nr. 95.—1902 Catastrofa din Martinique. Despre marea catastrofă din insula Martinique, în urma căreia oraşul St. Pierre a fost total nimicit, mai sosesc următorele scris: Din Fort de France i­ se comunică Agenţiei „Havas“, că erupţiunea vulcanu­lui Pelée s’a întâmplat în dori de oi. In câte­va clipe massa fierbinte de lavă în­soţită de o ploie de foc, a prefăcut oraşul într’un ocean de foc, care se întinse pănă la ţărmul mării din apropiere şi dela lo­calitatea Barbet pănă la Bourg forma o singură colonă de foc. Efectul erupţiunei i s’a simţit pănă la Fort-de-France, unde­­ încă cădea o dusă plaie de cenuşe ardă­­toare şi de pietrii în mărimea nucilor, aco­perind teritoriul cu un strat gros de 10 mm. Insula Intrégo a fost acoperită de un strat de cenușă fierbinte gros de 3­­ mm. Incrucișătorul „Souchet“ și alte va­­poare au plecat îndată spre locul sinistru­lui, dar s’au reîntors grabnic cu sch­î în­ , fiorătore.­­ Printre dispăruţi­e şi guvernatorul insulei Martinique şi soţia lui, cari în diua­­ ce a precedat catastrofa, au sosit în St. Pierre. Colinele din împrejurimea satelor Barbet şi Du Precher sunt ocupate de vr’o 5000 refugiaţi. Lui „Temps“ i­ se comunică, că întreaga parte nord-vestică a insulei s’a nimicit. Afară de St. Pierre s’au mai pustiit alte trei localități.

Next