Gazeta Transilvaniei, octombrie 1903 (Anul 66, nr. 217-242)
1903-10-24 / nr. 236
REDACŢIUNEA, I Administraţiunea şi Tipografia Braşov, piaţa mare nr. 30. Scrisori nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se retrimit. INSERATE se primesc la Administraţiune în Braşov şi la următorele BIROURI de ANUNŢURI: In Viena: laM. Dukes Nachf., Nux. Augenfeld & Emeric Lesner., Heinrich Schalek, A. Oppelik Nachf., Anton Oppelik. In Budapesta la A. V. Goldberger, Ekstein Bemat, Iuliu Leopold (VII Erzsóbet-körut). PREŢUL INSERŢIUNILOR : o serie garmond pe o colonă 10 bani pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă și învoială. — RECLAME pe pagina 3-a o seria 20 bani ANUL LXVI. Nr. 236. Braşov, Vineri 24 Octomvrie (8 Noemvrie). „GAZETA“ iese în locare zi. Abonamente pentru lAustro-Ungaria Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-rii de Duminecă 4 cor. pe an. Pentru România şi străinătate. Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 fir., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 fr. pe an. Se prenumeră la toate oficiele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşov Administraţiunea, Piaţa mare, Târgul Inului Nr. 30, Stagiu I. Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă. Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. — Un esemplar 10 bani. — Atât abonamentele cât şi inserţiunile, sunt a se plăti înainte. Banffy, Szell şi Tisza. 1895—1903. Cunoscem deja în trăsături generale programul de guvernare al noului ministru-preşedinte unguresc, conte Ştefan Tisza, care este cuprins în vorbirea ce a ţinut-o acesta în conferenţa clubului liberal de Marti sora. In diua următore, contele Tisza tebuia, conform usului, se şi desvolte programul mai pe larg în cameră. După ce înse independiştii din stânga l’au primit cu atâta dragoste şi alaiu încât n’a putut s’ajungă la cuvânt şi se ’şi espună programul şi, după ce în cameră e pusă la ordinea dilei pe diua de ac|î discusiunea asupra demisiunei contelui Apponyi din postul de preşedinte al camerei, care discusiune nu se poate sei cât va dura, renunţăm de a mai aştepta expunerea programului de guvernare al lui St. Tisza înaintea representanţilor „naţiunei“ şi vom lua ca basă a aprecierii noastre de aceî ceea ce a enunţat prealabil ministru-preşedinte în conferenţa partidului guvernamental ca „direcţiune naţională“ a sa. Seim care este „direcţiunea naţională“ a bărbaţilor de stat maghiari, seim şi ce fructe a adus ea în periodul de aproape crece ani, despre care voim se vorbim. La pacifeul şi liniştitul traia şi la buna înţelegere între popoarele Ardealului şi Ungariei de sigur că acesta direcţiune n’a contribuit nici măcar c’un grăunte. Din contră a făcut se crâscă amărăciunea în ţară într’un mod, de care numai cei dela cârmă, ameţiţi şi orbiţi cum sunt, nu-şî sciuda de loc samă. Se vedem acum cum variază noul ministru-president vechia temă a despotismului naţional maghiar. Tisza vorbesce de idealul statului naţional maghiar şi de puterea lui, care „se poate concorda“ cu conceptul şi cu politica maghiară tradiţională, se poate concorda cu naţionalităţile, cu deplina respectare a drepturilor şi cu sentimentele frăţesc, faţă cu concetăţenii streini ai Maghiarilor. Zice apoi, că, precum a succes Maghiarilor a susţine o miie de ani legătura frăţescă între cetăţenii patriei, cari vorbesc diferite limbi, aşa le va succede şi în viitor, numai „agitatorii“, cari vor se aţîţe pe cetăţenii din sînul naţionalităţilor în contra statului maghiar, se fie doborîţi şi nimiciţi, şi acesta nu numai prin procurori, poliţai şi gendarmi, ci şi cu ajutorul cetăţenilor streini din ţară, cari nutresc „sentimente patriotice“. Etă un nuce cum crede Tiszafiul se disolve şi se contopesca, ceea ce Tisza-tatăl a sdrobit și sfărâmat; era politica lui de naționalitate ! Peu, că n’a meritat ca dr. Banffy să se cătrănască așa de mult din causa ei. Căci nu e cu nimic mai liberală și mai generoasa de cât a fost aceea, pe care a enunțat’o el, când s’a aşedat prima oră pe fotoliul ministerial. In Ianuarie 1895 dr. Banffy a zis, în programul ce l’a desfăşurat atunci ca ministru-preşedinte, aceeaşi, vorbind de direcţiunea naţională şi de caracterul maghiar al statului, de „energica combatere şi suprimare a tuturor tendinţelor şi agitaţiunilor ilegale“ şi de „luarea în considerare a pretensiunilor îndreptăţite, ce le pot face concetăţenii de limbă nemaghiară pe basa legei de naţionalitate, fără de alterarea caracterului statului unitar naţional“. Pista dor mai mult, ori mai puţin Banffy, decât a declarat acum Tisza ? Quod non. Unul ca şi altul n’a ejis nimic, fiindcă au variat, ca şi Szell la 1899, numai tema „Nessze semmit“ (Na nimica!) Szell încai a remas pe lângă „construirea statului naţional maghiar unitar“, n’a amintit nimic în vorbirea-program a sa din 1899 de vr’un drept legal al „cetăţenilor de FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ Note şi impresii. (La ţermurele Someşului. — Podul plutitor. — Ferbătorea de prune. — Negoţul cu mere. — Un copac uriaş. — Târguri la Jibou. — Biserica românescă din Jibou.) Se perduse soarele ca un glob luminos de foc pe după vârfurile de patră ale munţilor, care se zăreau în depărtare. Lăsase în urma lui un cer roşu, ca de jăratec, a cărui lumină reflectându-se pe vârfurile ascuţite ale munţilor, le dedeau o colore roşietică, vie, fermecătoire, care îţî atrăgea privirea. Pleca în alte părţi, pleca să deştepte alte speranţe, să încălijescă alte inimi. Treceam pe lângă marginea drumului pe lângă un şir lung de plopi înalţi şi puternici, aşedaţî aproape la distanţe egale unul de altul, îndreptându-mă cu încetul spre „ţăriaurele“ stâng al Someşului. In cale-’mî, rar dam de câte un trecător. Din când în când câte doi trei ţărani, se reîntorceau pe la satele lor venind din Jibou ; mergeau încet şi câte unul dintre ei cântând din fluer. Câte două, trei care încărcate cu „malaia“ (porumb) cules, sunau a greu trecând prin stratul gros de praf, de-a lungul şoselei. La fiecare car erau câte doi boi, bivoli ori catâri, pe cari oamenii îi biciuiau mereu, strigând şi chiuind. Cotind într’un rend, apucaia de-alungul unui loc cu porumb, necules încă, şi după puţină vreme ajunseiu la „ţărmurele“ Someşului, tocmai în faţa podului plutitor. Apa rîului secase mai mult de jumătate din causa secetei celei mari şi podul plutitor de abia îşi mai putea face cursele lui, de la un „ţărmure“ la celălalt Tocmai în faţa podului, pe „ţărmurele“ opus se începea drumul, care duce în sus pe deal, la satul Rona. Mai încolo de pod era ferbătorea de rachiu de prune a unui evreu din Oradea mare. In jurul ei, peste tot, o mulţime de buţi mari pline cu prune. Veneau mereu cară încărcate; prunele apoi se măsurau şi se puneau în buţî, unde trebuiau să stea câtăva vreme, pentru a ajunge într’o stare de putrezire, ca să potă fi întrebuinţate la fabricaţiune. Aproape toţi vânzătorii, cari veneau cu carăje încărcate, erau Români, tot astfel şi lucrătorii de la ferbătore. Intrebaia pe unul, cum li se plătesc prunele, şi-mî spuse, că evreul le dă numai trei coroane pe un hectolitru, pe când el scoate dintr’un hectolitru dece litru de rachiu. De altfel, de mult nu s’or fi făcut pote atâtea pome p’aci, ca în anul acesta. S’au exportat chilnic deci de vagone cu pome numai din Jibou. Au venit nemţi din Austria, din Germania, de la Berlin şi Breslau şî-au cumpărat cantităţi foarte mari de mere. Şi nemţii aceia au lăsat sute de mii de mărci numai pe pome şi numai în comitatul Sălagiului. Intr’un rând auream, că şi un frances din Belgia a venit p’aci, tot numai pentru pome. Am întrebat odată la gară pe un neamţ din Berlin, că unde duc ei atâtea mere. Mî-a răspuns, că el şi încă cu câţî va tovarăşî, cari au venit cu el, le expedieză numai la Berlin. Ceilalţi le duc la München, la Breslau etc. La Berlin, el vinde merele unui comersant mare de acolo, care apoi le trimite în toate părţile. Cele mai multe se folosesc numai ca mere de desert, ci pe cele mai mici, şi pe cele care eventual se strică pe drum, le vinde la comersanţii de vinuri, carî fac vinuri din ele. Numai pomele din grădinile boerului de aici s’au vândut cu cinci mii de coroane. Dar nu numai pome, ci şi cereale s’au făcut în mari cantităţi în anul acesta. Aproape de ţărmure era un copac forte mare, cu trunchiul gros şi aproape cu totul scobit înlăuntru. Ar fi putut încăpea cel puţin doi oameni în scobitura aceea. — In copacul acela — îmi spunea un lucrător român de la fierbâtoare văjendumă, că mă uit la crengile lui lungi şi forte puternice, — la anul 1848, când o limbă streină“ şi a terminat cu cuvintele „lege, drept şi dreptate“, care multă vreme au sedus pe naivi a crede, că a 43 a promis ceva. Eră în ce se resumă „conceptul maghiar şi politica tradiţională maghiară“. De amintesc ceva de „drepturi“ ale concetăţanilor streini, de nu, miniştrii unguresc! înţeleg sub politica de naţionalitate numai şi numai persecutarea „agitatorilor“, adecă tocmai a acelora dintre „streinii“ în ţara lor, cari luptă pentru drepturi. Cu o astfel de direcţiune contele Tisza va prinde în laţul seu pete pe nişce rătăciţi de prin Bihor, naţionalităţile înse nu le va putea avea nici un moment pe partea sa. Contra lui Banffy. Oficiosul „Magyar Nemzet“ ia în apărare pe contele Tisza contra învinuirilor aduse de Banffy în privinţa politicei față cu naționalitățile „Intreaga activitate politică a lui Tisza — dice „M. N.“ — şi toate declarațiunile date în chestiunea aceasta de dânsul, desmint învinuirile colportate pe socotela lui Tisza“. Respingerea proiectului austrorus, ziarul vienes „Neue Freie Presse” este informat din Sofia, că unii delegaţi ai organisaţiunei macedonene au respins proiectul austro-rus de reforme, deorece el nu cuprinde şi amnistiarea celor compromişi în timpul revoluţiunei. Aceşti delegaţi cer apoi pentru Macedonia un guvernator creştin având pe lângă el funcţionari europeni care să aplice reformele cu forţa. Ziarul „S iwtes“ din Londra află, că Turcia respinge primele două articole din proiectul de reforme austro-rus, declarându-le vătămătore pentru drepturile sultanului şi pentru onoarea armatei turcesc. Se stie că unul din aceste două articole este relativ la numirea a doi funcţionari civili, de către Rusia şi Austria, funcţionar care să se afle mereu pe lângă Hilmi paşa, inspectorul general al Macedoniei, spre ai atrage atenţiunea asupra abusurilor ce s’ar comite şi a trebuinţelor populaţiunilor. Al doilea articol priveste reorganisarea jandarmeriei şi poliţiei, care trebue să se încredinţeze unui general străin, dându-i-se ca ajutor ofiţeri d’ai marilor puteri. Aceşti ofiţeri vor avea de supraveghiat purtarea trupelor turcesc cătră populaţiune. Noul cabinet italian. Marţi a sosit la Roma regele Victor Emanuil spre a primi jurământul noilor miniştri care sunt următorii: Giolitti la preşedinţia consiliului şi interne. Senatorii Tittoni la externe. Luszatti (evreu) deputat la tezaur. Deputatul Rosano la finance. Ronchetti la justiţie. Amiralul Mirabello la marină. Generalul Pedotti la resboiai. Rava (evreu), la industrie, comercî şi agricultură. Vendramini la poşte, lăesco la lucrări publice. Orlando la instrucţiune. Dieta ungară. (Şidinţă furiunosă. — Ministrul preşedinte Tisza violent atacat de oposiţie. — Nu şi-a putut desfăşura programul.) Nu s’au înşelat cei ce credeau, că şedinţa de eră a dietei, în care ministrulpreşedinte Tisza era să-şî desfăşore programul, are să fie furtunosă. Aşa a şi fost. Sala desbaterilor camerei a fost extraordinar de bine populată. Aproape toţi deputaţii presenti. Galeriile archipline, încă înainte de deschidere o mare agitaţie şi surescitare se vedea atât la deputaţi, cât şi la publicul asistent. Şedinţa a fost deschisă la orele 10 de către vice-presidentul Gavriil Daniel, care presentă între altele demisiunea contelui Apponyi din postul de president al camerei. Deodată cu acesta furtuna isbucni pe neaşteptate. Ferdinand Szederkényi (presidentul grupului ugronist) a făcut propunerea, ca camera să nu ia spre sciință demisiunea lui Apponyi. La propunerea aceasta au vorbit pro Francisc Kossuth, Francisc Darányi (partidul poporal) și Geza Hellebronth. Din partea liberalilor a vorbit Ernest Daniel, care apreciând meritele lui Apponyi pro