Gazeta Transilvaniei, aprilie 1904 (Anul 67, nr. 71-95)
1904-04-01 / nr. 71
Pagina 2. GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 71.—1904. ţionarilor de la căile ferate. In formă de proiect separat guvernul va cere şi urcarea listei civile. Vor urma apoi rând pe rând proiectele despre bursele militare, încuviinţarea din partea parlamentului a încheierii convenţiilor comerciale, şi revizuirea legii despre matricule. 15.000 emigranţi într’o lună. Buletinul statistic lunar, broşura pentru Februarie, arată, că în decursul acestei lunî au emigrat din Ungaria 15.000 indivizi. Cei mai mulţi au emigrat în America şi în România. In comitatul Trei- Scaune s’au dat 854 paşaporte, Zemplin 840, Braşov 497, Târnava-mare 460, Albainferioara 429. Emigranţii din comitatele ardelene s’au dus cei mai mulţi în România. Din incidentul acesta amintim, că în ministeriul de interne s’a pregătit ordinaţiunea referitoare la esecutarea legei despre regularea emigrărilor, înţelegerea turco-bulgară. Ziua de 8 Aprilie este de mare însemnătate pentru situaţiunea politică şi pentru viitoarea desfăşurare a lucrurilor în Peninsula balcanică. S’ar putea fice chiar, că diplomaţia europeană a scăpat deocaradată de o grije mare, căci în numita iji s’a subscris în Constantinopol protocolul negocierilor dintre Turcia şi Bulgaria de cătră Said paşa, representantul Porţii, şi agentul diplomatic bulgar Nacevici, protocol ce conţine punctaţiunile acordului dintre cele două guverne din Constantinopol şi Sofia privitoare la Macedonia. Turcia se obligă, din parte-i, a executa programul de reforme stabilit la Mürzsteg, a da aranestie tuturor condamnaţilor acuzaţi de fapte revoluţionare, persoanelor arestate şi expatriaţilor. Pe condamnaţi şi arestaţi îi va pune pe picior liber, escepţiune făcându-se cu aceia, cari au fost condamnaţi pentru făptuirea de atentate cu dinamită. Mai departe, Porta va ajuta pe refugiaţii macedoneni a-şî reclădi locuinţele devastate şi ruinate, va desfiinţa măsurile escepţionale de vamă şi hotărîrile, cari împreunau comunicaţia pe căile ferate. Pe supuşii turci de origine bulgară îi va aplica în funcţiuni publice. Bulgaria se obligă a împiedeca trecerea a orice fel de bande revoluţionare în Macedonia şi contrabanda de materii esplosive, şi peste tot a controla activitatea comitetelor revoluţionare. Prin acest acord se ameliorăză în mare măsură situaţiunea în Peninsulabalcanică. Turciei i se dă posibilitatea a concedia o mare parte a trupelor mobilizate şi concentrate pe teritoriile ameninţate permanent de revoluţiune, scăpând şi de grija cea mare ce i-o cau sau fugi“, îi indică direcţiunea şi locul. „Acolo trebue să se oprăscă negreşit trenul.“ Băiatul înţelege, este doar fiu de cantonier — şi dispare prin uşă. Cantonierul zace întins pe padiment, mii de gânduri grozave îl frământă. Dar dacă băiatul s’a dus în direcţia opusă? deci se îrapedecă și cade și i se stinge felinarul ?— atunci trece trenul peste el, seu decă îl înhață tâlharii?... Poate întârzie trenul, vremea e rea. încă odată încerca să se ridice, dar nu-i succede, e grozav să zaci neputincios la pământ, când sute de oameni sunt primejduiţii... Deodată îi pătrunde la ureche gâfâitul locomotivei, tot mai aproape şi mai aproape. „Sărmanul Ionel“ — atât a mai putut s zice cantonierul — apoi a leşinat. „Ce brav copil“... „Ce minune“ — aceste sunt primele cuvinte, pe cari le aude. „Tată, nu s’a întîmplat nimic“ răsună vocea copilaşului, şi oameni mulţi drăgostesc şi sărută pe micul Ionel, care atât de voinicesc, a scitit să mişce felinarul roşu, la locul unde erau scoase şinele. Trad. hr. mişcările revoluţionarilor macedoneni, şi astfel mai cu înlesnire se va putea apuca de îndeplinirea reformelor pe cari le-a acceptat însăşi. De altă parte s’a consolidat în măsură considerabilă posiţiunea guvernului bulgar, căci i-a succes a dobândi resultate relativ forte însemnate, mai însemnate, poate, decât s’ar fi aşteptat deocamdată şi cei mai şaguinicî politiciani din Sofia. Pressa rusă şi austriacă salută cu bucurie aceasta înţelegere, considerându-o ca o preţiosă garanţie a menţinerii păcii în Orientul european, România şi cestiunea balcanică. Nu de mult a apărut în „Allgemeine Ztg.“ din München, sub titlul de mai sus, un articol din care extragem câteva pasaje mai remarcabile. După o introducere, în care arată autorul, că Românii nu pot fi înşiraţi între popoarele balcanice, că poziţia şi istoria desvoltărei lor le-a hărăzit un rol însemnat în resolvarea problemei balcanice, şi după ce face o escursiune asupra trecutului ţărei, ajungând la victoriile de la Plevna şi Griviţa sub conducerea domnitorului Carol, continuă aşa: „...Din isbândite gloriose reportate de românî, tot numai viţa slavă s’a procopsit. Rusia prin adnexarea mult jăluitei basarabie şi Bulgaria, care sprijinită de pravoslavnica lor soră, s’a ridicat din nămolul inconsciinţei şi ignoranţei în care zăcea păn’ atunci. Slavismul s’a împuternicit, Bulgarii slujesc şi sprijinesc interesele rusesc!, precum şi Sârbii. Rusia şi-a făcut, mai bine ,jis i-au’ăcut puterile apusului Orăsî drum neted pănă la Dunăre“. „Alig. Ztg.“ vorbesce apoi despre tendinţele pentru realizarea visului unui „imperiu mare bulgar“ şi arată, cum Bulgarii prin fapte barbare, viclenii, şi intrigi umblă a-şî estinde rodul de paiangen şi asupra Macedoniei, după ce li-a succes a căpăta Rumelia răsăritenă, apoi urmează: „Scopul lor mai apropiat e Macedonia, provincia care se extinde între Tracia şi Albania locuită de un amestec de norode cari mereu sunt în luptă unele cu altele. Acesta e acumulatorul tuturor aspiraţiunilor şi inştinţelor egoiste ale Bulgarilor, căci din Macedonia slavisarea Balcanului e o lucrare uşoiră, un joc numai, şi acesta e dorul lor care le înăldesce inima şi întunecă mintea şi sufletul. „Mişcarea revoluţionară în Macedonia, tulburatarea liniştei şi păcei europene, întîmplările sensaţionale, cari ţin lumea cultă în fierbere, nu’s decât consecinţele directe ale tendinţelor bulgare. „Nu Grecii şi Românii, majoritatea (70%) populaţiei creştine s’au resculat înpotriva Portei, ci Bulgarii, cari numără abia 30% din credincioşii lui Isus, şi cu toate că sunt în minoritate, totuşi pretind hegemonia. Lupta înscenată de Bulgari nu e lupta creştinilor în contra semi-lunei ci a slavismului, a bandelor bulgare răsculate împotriva autorităţilor turcesc respunând fanatismului soldatului turc, blânda populaţie creştină. „Şi Bulgaria stă sub ocrotirea albei, creştinei Rusii, colosului de la miaţ la noapte, care deşi nu consimte la aparenţă cu mişcările răsvrotitoare în adâncul inimii însă doresce a vedea realizat visul fraţilor de sânge. „Massa aceasta colosală (slavismul), care alipesce ţări după ţări, care mână un popor după celălalt în temniţa sa cu sufletul în Asia şi inima în Europa bate ameninţător atât la porţile răsăritene ale Europei ca şi la ale Chinei. Acolo caută a-şi mări întinderea înspăimântătore, aici ocrotitul e Bulgaria, puiul plin de nesaţir şi patimă“, înfăţişând „valul slavismului“, care ar deveni ameninţător, deci într’o bună diminaţă s’ar înăspri cestiunea naţionalităţilor din Austro-Ungaria“. „Alig. Ztg.“ vorbesce de o stavilă, ce ar pute-o opune acestui val neamul şi statul român, dicând: „Poporul român de la Nistru păn’ la Tisa, şi de la graniţele leşesc, la Dunărea de jos vede în regatul mândru, tînăr al lui Carol, centrul şi basele viitorului naţional. Pe când popoarele hotărîse îşi istovesc puterile în lupte politice, România oţelită în multele lupte seculare, merge drumul neted asigurându-şî viitorul prin o pacînică activitate culturală şi economică în urma căreia poate privi cu siguranţă la îndeplinirea speranţei ei juste. „Ardealul şi celălalte părţi românesc ale Austro-Ungariei, sunt străine în momentul de faţă de orice străduinţe iredentiste legaţi cu România din regat numai prin cultura egală. Şi cu toate prigonirile îndurate din partea Ungurilor în urma nedreptei aplicări a legii de naţionalităţi, Românii au fost şi sunt credincioşi supuşi statului şi Majestăţii Sale“... Acum urmază trasa stereotipă din „Münchener Alig. Ztg.“ şi din alte (fiare germane ori de câte orî vorbesc despre relaţiunile'prietinescî ale României cu tripla alianţă şi în deosebi Austro-Ungaria Se constată buna înţelegere între Bucurescî şi Viena şi se adauge, că ea se estinde şi asupra Budapestei, căci deşi Ungurii sunt amăgiţi şi orbiţi deocamdată de un şovinism fără cale, totuşi va sosi ora, când le va veni mintea la cap şi vor înţelege aşa numitele interese comune, ce le au cu Românii faţă cu slavinismul. „Alig. Ztg.“ sfîrşesce articolul aşa: ...„In conformitate cu politica dictată de situaţia geografică şi de interesele naţionale. Românii îşi au rolul lor hotărît în cestiunea balcanică, stau însă retraşi, aşteptând în tăcere şi cu sufletesca împăcare, urmările legământului austro-rusesc, şi dacă ostenelile diplomaţiei vor fi zădarnice, totuşi cestiunea balcanică nu se va resolva în favorul Slavilor. Prin interesele ce le represintă România se vede în rolul ei de răspânditare a adevăratei civilisaţii, faţă în faţă cu slavismul bulgar. Chiar şi numai din causa esistenţei Românilor macedoneni şi spre susţinerea întregului corp naţional, e silită să oprescă întinderea obraznică a Bulgarilor, cari caută să se estindă pe spesele altora. Din causa aceasta e pe cale o apropiere între România şi Grecia. Şi deci patriarchatul din Constantinopole se va arăta faţă de Români prevenitor, nici un obstacol nu va mai fi între statele acestea. „Mulţămită unei bine precugetate politici reale, urmărită cu fidelitate de guvernele lui Carol, România sprijinesce status quo în Austro-Ungaria *) şi e totodată garanţa cea mai sigură pentru interesele Europei centrale în Balcani. Astfel s’a realizat dorinţa lui Napoleon 111 esprimată cu ocasiunea convenţiunei din Paris, că România e o adevărată barieră în potriva năvălirii slavice şi o răspânditoare de civilisaţie europeană la porţile răsăritului.“ — (N. R.) trimit în continuu trupe spre nordul Coreei, dar aceste trupe au să lupte cu mari greutăţi pe drumurile nepracticabile ale Coreei şi mai ales cu nenumăratele epidemii. Numărul celor ce se îmbolnăvesc şi al celor cari mor, este foarte mare. Tot la 10 chilometri Japonesii lasă în urma lor sute de bolnavi şi morţi. Speriaţi de aceste pierderi neaşteptate, Japonesii fac tot posibilul pentru a-șî concentra cât mai în grabă toate forțele lor pe malul drept al fluviului Yalu. Edleronii ruși nu s’au întors încă pe malul stâng. Se dă ca sigură spirea, că prima luptă însemnată, hotărîtore, va avea loc pe la sfârșitul lunei Aprilie. Iresboiul. Scirile de pe câmpul de răsboiă vestesc, că de-a lungul fluviului Yalu s’ar fi dat zilele trecute o luptă mare între Ruşi şi Japonesî, în care Ruşii ar fi avut pierderi însemnate. Spirea o aduce ziarul „Daily Mail“, ea însă nu e confirmată nici din Petersburg, nici din Tokio. Din contră o telegramă din Londra spune, că Japonesii n’au trecut încă fluviul Yalu şi că ei n’au avut acum în urmă nici o ciocnire mai mare cu Ruşii. Din Tschifu se anunţă, că în împrejurimile Niusvaneului au apărut detaşamente japonese. La vestea aceasta comanda generală rusesca a trimis imediat 20,000 soldaţi cu 60 tunuri, ca să apere postiţiunile. O serie telegrafică din Tiencin spune, că acolo s’a răspândit svonul, că Japonesii asediezâ din nou Portul Arthur. Se pretinde, că ofiţerii ruşi se aflau tocmai în biserică din incidentul sărbătorilor Pascilor, când s’a început asediul. — Diarul „Newyork Herald“ încă primesce de la corespondentul său scriea, că Portul Arthur a fost într’adevăr din nou atacat de flota japonesă. Resultatul nu este cunoscut. Se pare că Rusia se teme de mari şi seriose complicaţiuni. După o telegramă din Petersburg, ministrul de rosboiu a dat ordin, ca să fie chemați sub steag toți cei cari pot purta arme. E vorba așadar de o mobilisare generală în Rusia. * Privirile tuturor specialiștilor militari sunt aţintite spre Corea. De acolo se crede, că va porni adevăratul resboiu. Japonesii Convenția franco-engleză. In diua în care s’a subscris la Constantinopol protocolul referitor la înţelegerea dintre Turcia şi Bulgaria, s’a dat o soluţiune definitivă şi cestiunilor coloniale controverse între Franţa şi Anglia, încheindu-se între guvernele celor două state interesate o conversiune cu privire la Ţara Nouă şi la Africa-de-Vest, şi făcându-se două declaraţiuni referitoare la Egipt, Marocco, Siam, Madagascar şi Nouele-Hebride. In cestiunea Ţerei Noue guvernul frances a făcut Angliei concesiuni însemnate. Deşi nu formal, în realitate însă Franţa a renunţat la dreptul ei asupra acestui teritoriu,, aşa că încorporarea Ţerei Noue la posesiunile britanice din Canada, este numai cestiune de timp. Dreptul pescuitului şi- menţine Franţa pe o întindere de 200 chilometri, peşcele prins însă nu-l mai poate prelucra în Ţara Nouă. Pescarii "frances" direct interesaţi şi fabricanţii de conserve vor primi o recompensă de şase milioane coroane. In Africa de Vest s’a stabilit o nouă linie de demarcaţiune între lacul Ciad şi rîul Niger, pe basa hartei, fără considerare la raporturile etnografice, comerciale şi economice. Francesii capătă, de-a lungul litoralului lor, cele şase insule Los, cari n’au nici o importanţă comercială. Deoarece însă insulele, cari erau pănă acum posesiune englesă, sunt situate visă-vis de unul din cele mai bune porturi francese, Conacry,, din punct de vedere al apărării obţinerea constitue un câştig pentru Franţa. Francesii au căpătat şi de-a lungul fluviul Gambia un teritoriu lung de crece chilometri. Dintre cele două declaraţiuni, una se referă la Egipt şi Marocco, a doua la Siam, Madagascar şi Nouele Hebride, învoiala privitoare la cestiunea Egiptului e de natură curat financiară. Pănă acum, Francesii puneau mari piedeci Englesilor în controlarea afacerilor financiare egiptene. Controlul se simplifică ■ acum, și Englesii pot să cheltuescă reserva de 140 milioane coroane. In cestiunea Maroccului guvernul en- gles declară, că Anglia nu se intereseaza de Marocc nu va ridica piedeci în calea pacinicei intrări a Francesilor în Maroc şi va tolera consequenţele financiare economice şi administrative, — în schimb însă, pe timp de 30 de ani Englesii obţin dreptul la comerciul liber, şi Francesilor nu li e permis a întări litoralul. Cele două puteri vor îngriji de integritatea teritorială a Maroccului. Privitor la Siam Franţa şi Anglia s’au învoit, ca să se menţină status quo. Nimic nou nu s’a stabilit în aceasta cestiune, ci s’a confirmat din nou convenţiunea de la 1896. Cestiunea Madagascarului e de mai puţină importanţă. Pănă acum guvernul englez a protestat în contra actualului sistem de vamă din Madagascar, — în viitor însă nu va mai protesta. In Nouele Hebride se vor stabili sfere de interese. Pănă acum guvernarea era condusă de o cormisiune compusă din ofiţeri francesî şi englesî, însă nici odată Francesii nu se puteau înţelege cu Englesii. Acum comisiunea acesta se desfiinţeză şi într’o parte a insulei vor conduce *) Dară nu în înţelesul, ca să fie perpetuată oprimarea naţionalităţilor nemaghiare. Trad.