Gazeta Transilvaniei, aprilie 1904 (Anul 67, nr. 71-95)

1904-04-01 / nr. 71

Pagina 2. GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 71.—1904. ţionarilor de la căile ferate. In formă de proiect separat guvernul va cere şi urca­rea listei civile. Vor urma apoi rând pe rând proiectele despre bursele militare, încuviinţarea din partea parlamentului a încheierii convenţiilor comerciale, şi revi­­zuirea legii despre matricule. 15.000 emigranţi într’o lună. Buletinul statistic lunar, broşura pentru Februarie, arată, că în decursul acestei lunî au emigrat din Ungaria 15.000 indi­vizi. Cei mai mulţi au emigrat în Ame­rica şi în România. In comitatul Trei- Scaune s’au dat 854 paşaporte, Zemplin 840, Braşov 497, Târnava-mare 460, Alba­­inferioara 429. Emigranţii din comitatele ardelene s’au dus cei mai mulţi în Ro­mânia. Din incidentul acesta amintim, că în ministeriul de interne s’a pregătit ordina­­ţiunea referitoare la esecutarea legei des­pre regularea emigrărilor, înţelegerea turco-bulgară. Ziua de 8 Aprilie este de mare în­semnătate pentru situaţiunea politică şi pentru viitoarea desfăşurare a lucrurilor în Peninsula­ balcanică. S’ar pute­a fice chiar, că diplomaţia europeană a scăpat de­ocara­­dată de o grije mare, căci în numita iji s’a subscris în Constantinopol protocolul negocierilor dintre Turcia şi Bulgaria de cătră Said paşa, representantul Porţii, şi agentul diplomatic bulgar Nacevici, proto­col ce conţine punctaţiunile acordului dintre cele două guverne din Constan­tinopol şi Sofia privitoare la Macedonia. Turcia se obligă, din parte-i, a exe­­cuta programul de reforme stabilit la Mürz­steg­, a da aranestie tuturor condamnaţi­lor acuzaţi de fapte revoluţionare, persoa­­nelor arestate şi expatriaţilor. Pe condam­naţi şi arestaţi îi va pune pe picior liber, escepţiune făcându-se cu aceia, cari au fost condamnaţi pentru făptuirea de aten­tate cu dinamită. Mai departe, Porta va ajuta pe refugiaţii macedoneni a-şî reclădi locuinţele devastate şi ruinate, va desfiinţa măsurile escepţionale de vamă şi hotărî­­rile, cari împreunau comunicaţia pe căile ferate. Pe supuşii turci de origine bulgară îi va aplica în funcţiuni publice. Bulgaria se obligă a împiedeca tre­cerea a ori­ce fel de bande revoluţionare în Macedonia şi contrabanda de materii esplosive, şi peste tot a controla activita­tea comitetelor revoluţionare. Prin acest acord se ameliorăză în mare măsură situaţiunea în Peninsula­­balcanică. Turciei i­ se dă posibilitatea a concedia o mare parte a trupelor mobilizate şi concentrate pe teritoriile ameninţate permanent de revoluţiune, scă­pând şi de grija cea mare ce i-o cau sau fugi“, îi indică direcţiunea şi locul. „Acolo trebue să se oprăscă negreşit trenul.“ Băiatul înţelege, este doar fiu de cantonier — şi dispare prin uşă. Cantonierul zace întins pe padiment, mii de gânduri grozave îl frământă. Dar dacă băiatul s’a dus în direcţia opusă? deci se îrapedecă și cade și i­ se stinge felinarul ?­­— atunci trece trenul peste el, seu decă îl înhață tâlharii?... Poate întârz­ie trenul, vremea e rea. încă odată încerca să se ridice, dar nu-i succede, e grozav să zaci neputincios la pământ, când sute de oameni sunt primejduiţii... De­odată îi pătrunde la ureche gâfâitul locomotivei, tot mai aproape şi mai aproape. „Sărmanul Ionel“ — atât a mai putut s zice canto­nierul — apoi a leşinat. „Ce brav copil“... „Ce minune“ — aceste sunt primele cuvinte, pe cari le aude. „Tată, nu s’a întîmplat nimic“ ră­sună vocea copilaşului, şi oameni mulţi drăgostesc şi sărută pe micul Ionel, care atât de voinicesc, a scitit să mişce fe­linarul roşu, la locul unde erau scoase şinele. Trad. hr. mişcările revoluţionarilor macedoneni, şi astfel mai cu înlesnire se va putea apuca de îndeplinirea reformelor pe cari le-a ac­ceptat însăşi. De altă parte s’a consolidat în măsură considerabilă posiţiunea guver­nului bulgar, căci i-a succes a dobândi resultate relativ forte însemnate, mai în­semnate, poate, decât s’ar fi aşteptat de­ocamdată şi cei mai şaguinicî politiciani din Sofia. Pressa rusă şi austriacă salută cu bucurie aceasta înţelegere, considerându-o ca o preţiosă garanţie a menţinerii păcii în Orientul european, România şi cestiunea balcanică. Nu de mult a apărut în „Allgemeine Ztg.“ din München, sub titlul de mai sus, un articol din care extragem câteva pa­­saje mai remarcabile. După o introducere, în care arată au­torul, că Românii nu pot fi înşiraţi între popoarele balcanice, că poziţia şi istoria desvoltărei lor le-a hărăzit un rol însem­nat în resolvarea problemei balcanice,­ şi după­ ce face o escursiune asupra trecutu­lui ţărei, ajungând la victoriile de la Plevna şi Griviţa sub conducerea domni­torului Carol, continuă aşa: „...Din isbândite gloriose reportate de românî, tot numai viţa slavă s’a procop­sit. Rusia prin adnexarea mult jăluitei basarabie şi Bulgaria, care sprijinită de pravoslavnica lor soră, s’a ridicat din nă­molul inconsciinţei şi ignoranţei în care zăcea păn’ atunci. Slavismul s’a împuter­nicit, Bulgarii slujesc şi sprijinesc intere­sele rusesc!, precum şi Sârbii. Rusia şi-a făcut, mai bine ,jis i-au­­’ăcut puterile apusului Orăsî drum neted pănă la Dunăre“. „Alig. Ztg.“ vorbesce apoi despre tendinţele pentru realizarea visului unui „imperiu mare bulgar“ şi arată, cum Bul­garii prin fapte barbare, viclenii, şi intrigi umblă a-şî estinde rod­ul de paiangen şi asupra Macedoniei, după ce li-a succes a căpăta Rumelia răsăritenă, apoi urmează: „Scopul lor mai apropiat e Macedo­nia, provincia care se extinde între Tracia şi Albania locuită de un amestec de norode cari mereu sunt în luptă unele cu altele. Acesta e acumulatorul tuturor aspiraţiu­­nilor şi inştinţelor egoiste ale Bulgarilor, căci din Macedonia slavisarea Balcanului e o lucrare uşoiră, un joc numai, şi acesta e dorul lor care le înăldesce inima şi în­tunecă mintea şi sufletul. „Mişcarea revoluţionară în Macedonia, tulburatarea liniştei şi păcei europene, în­­tîmplările­ sensaţionale, cari ţin lumea cul­tă în fierbere, nu’s decât consecinţele di­recte ale tendinţelor bulgare. „Nu Grecii şi Românii, majoritatea (70%) populaţiei creştine s’au resculat în­­potriva Portei, ci Bulgarii, cari numără abia 30% din credincioşii lui Isus, şi cu toate că sunt în minoritate, totuşi pretind hegemonia. Lupta înscenată de Bulgari nu e lupta creştinilor în contra semi-lunei ci a slavismului, a bandelor bulgare răs­culate împotriva autorităţilor turcesc r­es­­punând fanatismului soldatului turc, blânda populaţie creştină. „Şi Bulgaria stă sub ocrotirea albei, creştinei Rusii, colosului de la miaţ la noapte, care deşi nu consimte la aparenţă cu mişcările­ răsvrotitoare în adâncul inimii însă doresce a vedea realizat visul fraţilor de sânge. „Massa aceasta colosală (slavismul), care alipesce ţări după ţări, care mână u­n popor după celălalt în temniţa sa cu sufletul în Asia şi inima în Europa bate ameninţător atât la porţile răsăritene ale Europei ca şi la ale Chinei. Acolo caută a-şi mări întinderea înspăimântătore, aici ocrotitul e Bulgaria, puiul plin de nesaţir şi patimă“, înfăţişând „valul slavismului“, care ar deveni ameninţător, deci într’o bună diminaţă s’ar înăspri cestiunea naţionali­tăţilor din Austro-Ungaria“. „Alig. Ztg.“ vorbesce de o stavilă, ce ar pute-o opu­ne acestui val neamul şi statul român, dicând: „Poporul român de la Nistru păn’ la Tisa, şi de la graniţele leşesc, la Dunărea de jos vede în regatul mândru, tînăr al lui Carol, centrul şi basele viitorului na­ţional. Pe când popoarele hotărîse îşi is­tovesc puterile în lupte politice, România oţelită în multele lupte seculare, merge drumul neted asigurându-şî viitorul prin o pacînică activitate culturală şi economică în urma căreia poate privi cu siguranţă la îndeplinirea speranţei ei juste. „Ardealul şi celălalte părţi românesc­ ale Austro-Ungariei, sunt străine în mo­mentul de faţă de ori­ce străduinţe ire­dentiste legaţi cu România din regat nu­mai prin cultura egală. Şi cu toate prigo­nirile îndurate din partea Ungurilor în ur­ma nedreptei aplicări a legii de naţiona­lităţi, Românii au fost şi sunt credincioşi supuşi statului şi Majestăţii Sale“... Acum urmază trasa stereotipă din „Münchener Alig. Ztg.“ şi din alte (fiare germane ori de câte­ orî vorbesc despre relaţi­uni­le'prietinescî ale României cu tripla alianţă şi în deosebi Austro-Ungaria Se con­stată buna înţelegere între Bucurescî şi Viena şi se adauge, că ea se estinde şi asupra Budapestei, căci deşi Ungurii sunt amăgiţi şi orbiţi de­ocamdată de un şovi­nism fără cale, totuşi va sosi ora, când le va veni mintea la cap şi vor înţelege aşa numitele interese comune, ce le au cu Românii faţă cu slavinismul. „Alig. Ztg.“ sfîrşesce articolul aşa: ...„In conformitate cu politica dictată de situaţia geografică şi de interesele na­ţionale. Românii îşi au rolul lor hotărît în cestiunea balcanică, stau însă retraşi, aş­teptând în tăcere şi cu sufletesca împă­care, urmările legământului austro-ruses­c, şi dacă ostenelile diplomaţiei vor fi zădar­­nice, totuşi cestiunea balcanică nu se va resolva în favorul Slavilor. Prin interesele ce le represintă România se vede în rolul ei de răspânditare a adevăratei civilisaţii, faţă în faţă cu slavismul bulgar. Chiar şi numai din causa esistenţei Românilor ma­cedoneni şi spre susţinerea întregului corp naţional, e silită să oprescă întinderea obraznică a Bulgarilor, cari caută să se estindă pe spesele altora. Din causa aceasta e pe cale o apropiere între România şi Grecia. Şi deci patriarchatul din Constan­­tinopole se va arăta faţă de Români pre­venitor, nici un obstacol nu va mai fi în­tre statele acestea. „Mulţămită unei bine precugetate politici reale, urmărită cu fidelitate de guvernele lui Carol, România sprijinesce status quo în Austro-Ungaria *) şi e tot­odată garanţa cea mai sigură pentru interesele Europei centrale în Balcani. Astfel s’a realizat dorinţa lui Napo­leon 111 esprimată cu ocasiunea conven­­ţiunei din Paris, că România e o adevă­rată barieră în potriva năvălirii slavice şi o răspânditoare de civilisaţie europeană la porţile răsăritului.“ — (N. R.) trimit în continuu trupe spre nordul Co­reei, dar aceste trupe au să lupte cu mari greutăţi pe drumurile nepracticabile ale Coreei şi mai ales cu nenumăratele epi­demii. Numărul celor ce se îmbolnăvesc şi al celor cari mor, este foarte mare. Tot la 10 chilometri Japonesii lasă în urma lor sute de bolnavi şi morţi. Speriaţi de aceste pierderi neaşteptate, Japonesii fac tot posibilul pentru a-șî concentra cât mai în grabă toate forțele lor pe malul drept al fluviului Yalu. Edleronii ruși nu s’au în­tors încă pe malul stâng. Se dă ca sigură spirea, că prima luptă însemnată, hotărîtore, va avea loc pe la sfârșitul lunei Aprilie. Iresboiul. Scirile de pe câmpul de răsboiă ves­tesc, că de-a lungul fluviului Yalu s’ar fi dat zilele trecute o luptă mare între Ruşi şi Japonesî, în care Ruşii ar fi avut pier­deri însemnate. Spirea o aduce ziarul „Daily Mail“, ea însă nu e confirmată nici din Petersburg, nici din Tokio. Din con­tră o telegramă din Londra spune, că Ja­­ponesii n’au trecut încă fluviul Yalu şi că ei n’au avut acum în urmă nici o cioc­nire mai mare cu Ruşii. Din Tschifu se anunţă, că în împre­jurimile Niusvaneului au apărut detaşa­mente japonese. La vestea aceasta comanda generală rusesca a trimis imediat 20,000­ soldaţi cu 60 tunuri, ca să apere posti­­ţiunile. O serie telegrafică din Tiencin spune, că acolo s’a răspândit svonul, că Japonesii asediezâ din nou Portul­ Arthur. Se pre­tinde, că ofiţerii ruşi se aflau tocmai în biserică din incidentul sărbătorilor Pasci­­lor, când s’a început asediul. — Diarul „Newyork Herald“ încă primesce de la corespondentul său scriea, că Portul­ Ar­thur a fost într’adevăr din nou atacat de flota japonesă. Resultatul nu este cu­­noscut. Se pare că Rusia se teme de mari şi seriose complicaţiuni. După o telegramă din Petersburg, ministrul de rosboiu a dat ordin, ca să fie chemați sub steag toți cei cari pot purta arme. E vorba așa­dar de o mobilisare generală în Rusia. * Privirile tuturor specialiștilor militari sunt aţintite spre Corea. De acolo se crede, că va porni adevăratul resboiu. Japonesii Convenția franco-engleză. In diua în care s’a subscris la Cons­tantinopol protocolul referitor la înţelege­rea dintre Turcia şi Bulgaria, s’a dat o soluţiune definitivă şi cestiunilor coloniale controverse între Franţa şi Anglia, în­­cheindu-se între guvernele celor două state interesate o conversiune cu privire la Ţara Nouă şi la Africa-de-Vest, şi făcându-se două declaraţiuni referitoare la Egipt, Marocco, Siam, Madagascar şi Nouele-Hebride. In cestiunea Ţerei Noue guvernul frances a făcut Angliei concesiuni în­semnate. De­şi nu formal,­ în realitate însă Franţa a renunţat la dreptul ei asu­pra acestui teritoriu,, aşa că încorporarea Ţerei Noue la posesiunile britanice din Canada, este numai cestiune de timp. Dreptul pescuitului şi- menţine Franţa pe o întindere de 200 chilometri, peşcele prins însă nu-l mai poate prelucra în Ţara Nouă. Pescarii "frances" direct intere­saţi şi fabricanţii de conserve vor primi o recompensă de şase milioane coroane. In Africa de­ Vest s’a stabilit o nouă linie de demarcaţiune între lacul Ciad şi rîul Niger, pe basa hartei, fără conside­rare la raporturile etnografice, comerciale şi economice. Francesii capătă, de-a lun­gul litoralului lor, cele şase insule Los, cari n’au nici o importanţă comercială. Deoare­ce însă insulele, cari erau pănă acum posesiune englesă, sunt situate vis­­ă-vis de unul din cele mai bune porturi francese, Conacry,, din punct de vedere al apărării obţinerea constitue un câştig pentru Franţa. Francesii au căpătat şi de-a lungul fluviul Gambia un teritoriu lung de crece chilometri. Dintre cele două declaraţiuni, una se referă la Egipt şi Marocco, a doua la Siam, Madagascar şi Nouele­ Hebride, învoiala privitoare la cestiunea Egip­tului e de natură curat financiară. Pănă acum, Francesii puneau mari piedeci En­­glesilor în controlarea afacerilor finan­ciare egiptene. Controlul se simplifică ■ acum, și Englesii pot să cheltuescă re­­­­serva de 140 milioane coroane. In cestiunea Maroccului guvernul en-­ gles declară, că Anglia nu se intereseaza de Marocc nu va ridica piedeci în ca­lea pacinicei intrări a Francesilor în Ma­roc şi va tolera consequenţele financiare economice şi administrative, — în schimb însă, pe timp de 30 de ani Englesii obţin dreptul la comerciul liber, şi Francesilor nu li e permis a întări litoralul. Cele două puteri vor îngriji de integritatea terito­rială a Maroccului. Privitor la Siam Franţa şi An­glia s’au învoit, ca să se menţină status quo. Nimic nou nu s’a stabilit în aceasta cestiune, ci s’a confirmat din nou conven­­ţiunea de la 1896. Cestiunea Madagascarului e de mai puţină importanţă. Pănă acum guvernul en­­glez a protestat în contra actualului sis­tem de vamă din Madagascar, — în vii­tor însă nu va mai protesta. In Nouele­ Hebride se vor stabili sfere de interese. Pănă acum guvernarea era condusă de­ o cormisiune compusă din ofi­ţeri francesî şi englesî, însă nici odată Francesii nu se puteau înţelege cu En­glesii. Acum comisiunea acesta se desfiin­­ţeză şi într’o parte a insulei vor conduce *) Dară nu în înţelesul, ca să fie perpetuată oprimarea naţionalităţilor nemaghiare. Trad.

Next