Gazeta Transilvaniei, iulie 1904 (Anul 67, nr. 143-168)

1904-07-31 / nr. 168

REDACŢIUNEA, Administraţiunea şi Tipografia Braşov, piaţa mare nr. 30. Scrisori nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se retrimit. INSERATE se primesc la Administraţiune în Braşov şi la următorele BIROURI de ANUNŢURI: In Vlena: la M. Dukes Nacht., Nux. Augenfeld & Emeric Les­­ner., Heinrich Sohalek, A. Op­­pelik Nacht'., Anton Oppelik. In Budapesta la A. V. Gold­berger, Ekstein Bemat, Iuliu Leopold (YII Erzsébet-körut). PREŢUL INSERTIUNILOR : o se­rie garmond pe o coloana 10 bani pentru o publicare. Pu­blicări mai dese după tarifă și învoială. — R­ECLAME pe pagina 3-a o seriă 20 bani ANUL LXVII. „GAZETA“ iese în le­care Jr. Abonamente neutru Anstro-Dagaria Pe un an 24 cor., pe şese luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-rlI de Duminecă 4 cor. pe an. Pentru România şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şese luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rlI de Duminecă 8 fr. pe an. Se prenumeră la tote ofi­­ciele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşov Administraţiunea, Piaţa mare, Târgul Inului Nr. 30, Stagiu I.: Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă. Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. — Un esem­­plar 10 bani. — Atât abona­mentele cât şi inserţiuni, sunt a se plăti înainte. Nr. 168. Braşov, Sâmbătă 31 Iulie (13 August). 1904. Cine va râde mai în urmă? Desbaterea legei financiare în camera ungară s’a terminat c’un foarte caracteristic duel între fostul prim-ministru bar, Deaideriu Banffy, şeful aşa cjisei partide noue şi între şeful guvernului actual contele Tisza. N’a fost nimic surprinzetor că Banffy a declarat a nu primi pro­iectul presentat, fiind­că n’are încre­dere în guvernul actual. Aşa se obicînuesc a se face declarările de cătră cei din oposiţiune. Şi Banffy a trecut în tabera oposiţiunei, fapt ce a făcut se se vorbesc f ărăşî des­pre el, care­­nu cu mult înainte pă­rea a fi fost deja dat cu totul ui­tarii. După atitudinea, ce a luat’o înte­­meiând un nou partid, Banffy nici c’ar mai pute vota cu guvernul. Forte bătător la ochi este numai, că nu s’a mulțumit cu atâta, ci s’a mani­festat ca contrar personal al con­telui Tisza, cjicend între altele, că a fost cuprins de mare îngrijire, când a aucjit, că acesta fu însărcinat cu formarea cabinetului, căci „sciea bine, că contele Tisza va privi ca chie­­mare­a sa se pună greu dorinţelor naţionale“. Nu trebue se se uite, că dr. Ban­ffy a fost discipulul şi protegiatul, cu un cuvânt creatura lui Tisza Co­­loman, tatăl actualului prim-minis­tru. Banffy a sprijinit din toate pu­terile sale sistemul tiszaist pănă ce a ajuns însuşi la putere, dar şi a­­tuncî, ca şef al partidului liberal şi al guvernului, a fost un stâlp al ace­­luiaş sistem ce s’a continuat sub firma lui. Mai mult, Tisza ténerul a stat în decurs de mulţi ani în legă­turi strînse cu Banffy şi i-a fost amic pe când acesta era ministru­­preşedinte. De unde deodată aceasta neînţe­legere, acest chip cu totul opus de a vedea lucrurile şi aceasta animosi­­tate personală între cei doi bărbaţi, crescuţi de acelaşi dascăl şi eşiţi din aceeaşi consorterie sau mai bine cais­olică, ce a deţinut şi deţine puterea în stat de apróape trei-cieci de ani? Se nu fie ore motivul cel mai tare al acestei atitudini amărăciunea lui Banffy, că atunci când a fost răsturnat ca un netrebnic din postul de president al consiliului de mi­niştri, Tisza cu ai săi n’au sărit cu tot focul inimei se-i ajute şi se-i mântue de ruşinosa cădere ? O­ri este dorul nemărginit ce l’a cuprins de a­ se vede arăşî ajuns la putere, ce-­l îndamnă a combate cu atâta înverşunare pe rivalul seu cel mai periculos, care­­se încumentă se sal­veze el singur situaţiunea ţării şi a naţiunei maghiare, fără a-i cere concursul ? Ajunge, că Banffy se plânge aciî contra contelui Tisza, că acesta ar voi să pună stavilă, ba să res­pingă chiar dorinţele naţionale! Tactica acesta de a se da de mai mare naţionalist şi mai incar­nat şovinist nu-o urmăresce Banffy numai de eri, de alţî. Pe Szell îl acusa, că umblă să încheie pacturî şi compromisuri cu naţionalităţile. Lui Tisza nu-i poate imputa, că nu s’ar gândi la sugrumarea naţionali­tăţilor. In punctul acesta şiretul fiiu al tatălui său, a fostului măestru şi stă­pân al lui Banffy, l’a prevenit cu proiectul lui Berzeviczy. Banffy găsesce totuşi motiv de a lovi în primul-ministru, arătând că a rezolvat negativ cestiunea limbei de comandă maghiare, şi că Tisza voiesce să susţină comuniunea eco­nomică cu Austria. Pe tema independenţei econo­mice Banffy vrea să pregătască vii­­toarea coaliţiune oposiţională contra guvernului. Contele Tisza simţind periculoasa apucătură de propagandă electorală a rivalului seu, l-a atacat pe Banffy foarte aspru, luându-l în zeflemea şi imputându-i că şi-a re­negat trecutul şi acum vrea se facă pe tânerul agitator. “ Banffy a răspuns, că nu-i re­­cunoasce primului-ministru dreptul de a-i lua mereu în rîs, cere se fie obiectiv când vorbesce de ispră­vile lui. Totul aternă de la aceea cine va rîde mai în urmă. Ne îndoim înse că cel care va rîde mai în urmă va fi Tisza orî Banffy — tare ne temem, că vor rîde alţii de amândoi! FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ Căminul nostru Dăm­adî partea retroducătoare a articolului publicat de Carmen Sylva în revista „Die Woche“. La drept vorbind, nu ar trebui să ridicăm nici un monument, deci nu voim să facem din acesta o adevărată operă de artă, care să glorifice în aceeași măsură pe sculptor ca și subiectul. In schimb ar trebui să păstrăm casa unui om, precum s’a păstrat casa unui Goethe, unui Beet­hoven etc. Am rugat deja pe nepotul şi moştenitorul Regelui să conserve aparta­mentele unchiului său, în memoria lui, în ziua în care va lua guvernarea şi locuinţa nostră, căci acolo a fost creată România. Tinărul prinţ a fost adus într’o veche casă de boer, şi într’un restimp de 25 de anî, încetul cu încetul acestă reşedinţă s’a transformat în Palat; camerile Regelui însă sunt cele mai interesante, pentru­ că sunt acele, unde totul a fost trăit, con­ceput şi esecutat. Aicî a petrecut nopţi întregi, la micul birou din unghiul străzjei, şi acolo unde odinioră era sala tronului, este acum o splendidă bibliotecă, unde acum se ţine consiliul de miniştri. La căsătoria nostră am avut un sin­gur tablou: acum cu greu s’ar găsi loc pentru o pânză nouă. A răsărit o galerie întregă cu opere foarte preţiose. Un Ri­­beira, un Rembrandt, un van Eyck, apoi din pictura modernă un superb tablou de Aiwasowski. Un întreg volum cu foto­­grafiii a fost publicat asupra galeriei noastre. Biblioteca a fost făcută după un model din museul germanic şi este în­­tr-adevăr o sală superbă. Apartamentele mele au fost construite, avându-se în ve­dere şi exigenţele musicei şi picturei, după­ ce mai întâiu am avut de locuit apartamente incomode şi strimte. Acum se ţin la mine, de trei ori pe săptămână, adevărate concerte la cari societatea este invitată, fie­care aştep­­tându-şî rondul. Regele nu poate se asiste, fiind­că lucrază fără încetare de la orele 10 diram­aţa, adese­ori pănă la miedul nopţii, cu o întrerupere numai de o jumă­tate de oră, timp în care face o preum­blare prin grădină. Primesce adesea de la 10 ore dimi­­năţa pănă la ora 1, şi de la unu şi jumă­tate pănă la orele patru, şi de la orele cinci pănă la opt, câte­odată şi peste a­­ceasta oră, el seara lucreză pentru el. Castelul din Sinaia este în întregime opera sa, la care a lucrat timp de 30 de ani, după maxima arabă: „Nu trebue nici­când să termini zidirea unei case, căci de nu, întră moartea în ea“. Castelul nu va fi nici­odată sfîrşit, căci se pot face mereu ameliorări şi ne­voile cresc mereu, căci o mulţime de per­­soane furnică, din ce în ce mai multe, în jurul nostru. Castelul conţine numărase şi splen­dide odăi, biroul regelui este de asemeni un museu de frumoase tablouri. Acolo este agăţat un tablou de Botticelli de cea mai bună calitate. Alături de cabinetul său de lucru regele mai are o bibliotecă. E omul, care îşi cunosce fie­care din cărţile sale, care scie de unde să ia la ori­ce moment cartea ce voiesce. Se ivi într’o­­fi o cestiune dificilă, şi toţi îl în­demnau să cedeze. însuşi metropolitul se presenta în favoarea solicitatorilor. Regele luă atunci un mare volum în care sunt­ în­registrate toate legile, votate în timpul domniei lui de Corpurile Legislative, şi fără a eşita, indică locul, anul şi ziua în care a fost sancţionată legea, în contra că­reia i­ se cerea să procedeze. Spuse, că nu va putea face acesta, fiind protectorul le­gei, şi toţi trebuiră să se închine. Dacă descinde câteva scări de la eşi­­rea biblioteci, dar în sala de musică, lu­crată în întregime din nuc. Pretutindeni lemnul este la o distanţă de câţî­va cen­timetri de zid şi de plafon­, ca să vibreze ca o cutie de viori. Nurmcrase poveşti ale mele sunt pictate de Dora Hitz în frăge­­dimea tinereţei sale, în figuri de mărime naturală: Durerea, Copilul Soarelui, Po­vestea, Pacea, Vrajitoarea, Jehovah, O ru­găciune, Sapho, Musica. In mijloc ara pic­tat câteva flori, mai mari ca în natură, atât de bine, că de sus fac un frumos efect. Geamurile multicolore sunt ilustrate cu scene din poveştile marelui nostru poet Alexandri. Da, castelul a vădut multe lucruri. In sala disă „sala maură“ au avut loc unele serbări, multe adunări solemne, pri­mirea împăratului Austriei. Sala de mân­care este tată cu lemn, toate lucrurile cu lemn din castel au fost esecutate de ma­rele nostru artist Stöhr, care a fost timp de 30 de ani în serviciul nostru, după ce regele îl descoperise de tînăr, şi îl reco­mandase la curtea din Berlin, de oare­ce Jisrasov, 30 Iulie v. Convenţiunea comercială intre România şi Ungaria. Ministeriul ungu­resc de comerciu şi agricultură şi came­rele comerciale ungare au fost invitate de a aduna pănă la finea lunei August materia necesară la încheierea conven­­ţiunei comerciale cu România. In luna Septemvrie se vor începe — precum se anunţă — negocierile între ambele gu­verne. Guvernul ungar voeşte să presinte deja în luna Octomvrie parlamentului re­­sultatul tratărilor cu România, ba decă ar fi posibil, chiar şi proiectul gata al con­­venţiunei comerciale. Sesiunea de vară a dietei un­gare a fost închisă ori. La propunerea ministrului preşedinte Tisza, care fu pri­mită, şedinţele s’au amânat pănă la 10 Octomvrie a. c. Ruşii şi Dardanelele. Din Cons­­tantinopol se telegrafiază agenţiei „Wolff“ din Berlin, că Porta a dat autorizaţie va­selor flotei voluntare rusesc, se frecă prin Dardanele, după­ ce ministrul rusesc de externe a asigurat-o forma­, că flota va păstra pavilionul comercial. Propuneri pentru pacificarea naţionalităţilor din Macedonia. Din Constantinopol se anunţă, că inspectorul general al Macedoniei, Hilmi-paşa, a pro­pus înaltei Porţi mai multe măsuri, care au drept scop aplanarea conflictelor între Românii, Bulgaria şi Grecii macedoneni. Porta a aprobat propunerile lui Hilmi­­paşa. Români, îngrijiţi bine de păduri! (Esploatarea şi importanţa pădurilor). V. — Urmare. — Spesele de transport pentru lem­ne pe fie­­­care cale le-am vecrut mai sus. Ca se putem înse pune la cale un esport de lemne în stil mare pe pieţele internaţionale, avem de lipsă ca lemnăria din Carpaţii noştri se ajungă cu spesele cele mai mici la Dunăre şi Mare. Pentru acest scop ar fi bine să se facă o regulare a principalelor cursuri de ape, bună- ură a Oltului, Jiului etc., ca lemnă­ria se ajungă cât se poate de aproape­­de punctul ei de concentrare la Ga­laţi. In schimbul acestei înlesniri de transport a lemnăriei sale din Tran­silvania şi Bucovina, Austro-Ungaria ar putea eventual ca compensaţiune să acorde României înlesniri de es­port pentru animalele vii, porumb şi grâu, cum a acordat tarife spe­ciale şi Tirolului, apoi pentru cerea­lele şi vinurile din Italia. Şi la noi pănă ce întrau vitele, peile şi lâna din România cu nisce taxe mai scă­zute şi fără multe dificultăţi şi for­malităţi la vamă, era în Transilva­nia un adevărat belşug şi bunăstare în toate straturile şi clasele societăţii şi esista şi o frumosa şi prosperă industrie ardelenescă numită Braşo­venie. Are înse pate şi d-l Gheorghiu dreptate, unde se plânge, că lăsarea întrărei libere a plutelor numai cu taxa declaraţiei de transit şi sumi­

Next