Gazeta Transilvaniei, decembrie 1904 (Anul 67, nr. 266-289)
1904-12-04 / nr. 269
SEDACŢIUNEA: AiffiiBistraiiiinea ai Tiptraca Braşov,piaţa mare nr. 30. Scrisori nefrancate nu 8© primesc. Manuscripte nu se retrimit. INSERATE se primesc la Administraţhune în Braşov şi la următorele BIROURI de ANUNŢURI: In Viena: la M. Dukes Nacht., Nux. Augenfeld & Emeric Leaner., Heinrich Schalek, A. Op-S elik Nachf., Anton Oppelik.a Budapesta la A. V. Goldberger. Ekstein Bernat, Iuliu Leopold (VII Erzsébet-körút). PREŢUL INSERŢIUNILOR : o serie garmond pe o colonă 10 bani pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă și învoială. — RECLAME pe pagina 3-a o seria 20 bani ANUL LXVII. „gazeta» iese de fistere di Abonamente pentru Ausno-ungaru Pe un an 24 cor., pe şese luni 12 cor., pe trei lunî 6 cor. N-rlI de Duminecă 4 cor. pe an. Pentru România şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şese luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rlI de Duminecă 8 fr. pe an. Se prenumeră la toate oficiele poştale din întru şi din afară şi la d-mi colectori. Abonamentul pentru Braşov Administraţiunea, Piaţa mare, Târgul Inului Nr. 30, Stagiu I.: Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă: Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei lunî 6 cor. Un esemplar 10 bani. — Atât abonamentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte.’ Nr. 269. Braşov, Sâmbătă 4 (17) Decemvrie 1904. Croaţii şi Saşii ia vot. Se spune, că în şedinţa de erî a camerei ungare, care, după cum se va vedea din raportul de mai jos, poate fi clasată şi ea între cele mai turbulente, câte s’au ţinut în noua clădire a parlamentului, procedându-se la votare în afacerea estradării unui deputat gălăgios, oposiţiunea a întîmpinat cu strigăte ironice mai ales pe votanţii croaţi şi saşi din majoritate, isbucnind în strigăte de „Zivio“ la adresa Croaţilor. Nu se spune nicăiri, că ar fi strigat şi Saşilor „Hoch“ şi acesta, credem, că au întrelăsat-o anume, deoarece pe Saşi nu-i consideră ca individualitate naţională şi nici chiar culturală, ci numai ca cetăţeni maghiari meniţi şi ei a fi umplutură pentru viitorul „stat naţional maghiar“. De ce le înşirăm noi acestea aici? Ca se arătăm, că oposiţia prin amintita ei ironisare a voit se culcă cu alte cuvinte cătră Tisza şi majoritatea lui. Iată în ce constă preponderanţa vostră, în voturile Croaţilor şi ale Saşilor, fără de cari am fi egali la număr şi la putere! E de rremarcat, ca tot aşa a fost de 37 de ani ori de câte ori guvernul unguresc a avut lipsă de sprijin în parlament. Croaţii de la început şi au primit „foia lor albă“ pe care au scris vestitul lor pact cu Ungurii şi de atunci în schimb ei voteaza bărbătesce cu guvernul maghiar, unde numai pot şi li se cere. Saşilor ardeleni li s’a promis şi lor pe la început numai aşa în taină o fete albă, pe care ar fi fost se-şi scrie punctele lor de învoială specială şi separată, simbolisate de adversarii lor maghiari cu numirea de „extrawurst“. A sosit însă un timp, când, vecendu-se înşelaţi în speranţele lor, Saşii au încercat a întorce foia şi a cânta pe corela oposiţională. Ingroşându-se înse cu timpul prea de tot „amiciţia“ cu elementul maghiar de la putere, Saşii au alergat arăşi în braţele partidei de la putere. încă odată, pe la sfîrşitul guvernării lui Banffy, pe care l’au sprijinit la început cu aceeaşî devoţiune, cu care sprijinesc astăzi guvernul actual, şi-au luat inima în dinţi, părăsind partidul guvernamental. N’a trecut înse mult şi s’au reîntors la matcă. Acestea le reamintim lorăşi numai pentru ca se se vadă, că colaborarea Saşilor cu guvernele unguresc a fost şi ea dictată de interese naţionale şi culturale separatiste, ca aceea a Croaţilor, cari şi-au uitat de datoria şi interesul înalt, ce le aveau de a lupta în fruntea popoarelor Ungariei pentru isbânda principiului libertăţii şi al egalei îndreptăţiri naţionale. Deca Croaţii şi ar fi înţeles altfel şi cum se cade rolul lor în Ungaria şi Saşii ardeleni, cu tot numerul lor mic, şî ar fi pătruns rolul lor în Ardeal cum trebuia, astăciî de sigur, că nu ar fi fost cu putinţă, ca se fie ironisaţî de un număr aşa de mare de adversari ai lor şi ai naţionalităţilor celorlalte din Ungaria. Şi alta cu totul ar fi, credem, adî situaţiunea în ţară şi în parlamentul ungar în caşul acela, când causa cea mare comună a libertăţii şi a independenţii naţionale a poporelor din acest stat, n’ar fi fost cu totul părăsită nu numai de înaltele cercuri competente ale imperiului, ci şi de cei ce la timpul seu, când primejdiosul şovinism era încă numai în faşe, au fost în posiţiune se se întrepună şi se lupte pentru isbenda ei, care era şi trebuia se fie totodată garanţa cea mai tare pentru isbenda şi asigurarea propriei lor libertăţi şi neaterbârî. Din camera română, ln şedinţa de Miercuri a Camerei române, a fost la ordinea zilei proiectul de lege privitor la constituirea societăţilor cooperative sătenescî de producţiune şi consumaţiune, cărora li se acordă avantagiile de cari se bucură băncile poporale. După ce se dă cetire raportului asupra acestui proiect, proiectul se ia în consideraţie, fără discuţie, de asemenea fără discuţie se voteaza toate articolele. In total proiectul a fost adaptat cu 69 bile albe contra 2 negre. De asemenea a fost adoptat fără discuție proiectul de lege pentru ratificarea măsurile luate de guvern împotriva lipsei, ce bântui în România în urma recoltei slabe din ăst an. După cetirea raportului și proiectului de lege privitor la amânarea statisticei şi a recensământului general al populaţiunei României, se nasce în jurul acestui proiect o viuă discuţie, la care iau parte deputaţii Ottieleşanu, Ciocăzanu, Marghiloman, Mille, Popp, Culoglu, Carp şi ministrul Costinescu. Desbaterile se amână pe proxima şedinţă când ministrul Costinescu va presenta acest proiect în o nouă formă. In expunerea de motive, ce însoţesce acest proiect, seface între altele următorele : „Din causa modului în care se face la noi statistica popolaţiunei, numărul locuitorilor României este arătat chiar la ultimul recensământ în cifra de 5.912.520, pe când în realitate trebue să fie peste șapte milioane, judecând după alte indicii, precum: nascerile, decesele, numărul înscrișilor spre a forma contingentul armatei, numărul copiilor în vîrstă de a urma în scale, împoporarea localităţilor, nu de mulţi ani despoporate. Statistica poporaţiunei este o lucrare grea, complicată, costisitoare, care nu se face nicăirî decât din dece în Zece ani. Faptul că la noi singura lege, care se ocupă de dânsa, prescrie a se face din cinci în cinci ani, arată cum a fost privită cestiunea. Aceasta statistică, spre a avea putința de a se apropia cât mai mult de exactitate, trebue să fie riguros despărțită de recensământul impozitelor. In acest scop nicî nu trebue să fie făcută de ministerul financelor, nicî nu trebue se fie permis vre-unui agent al fiscului, de orice grad ar fi, se se ocupe de verî-una din operațiunile ei. Pe lângă aceasta, trebue ca însăși legea specială relativă la aceasta statistică se interdică formal de a se face cel mai mic us de dânsa în aședarea impositelor. La noi tocmai din contră, se presentă ca basă a impositelor“. FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ Strein printre streini. Etern iubitei mele mame. ...Gât sunt de trist! Simt un nemărginit pustiu în jurul meu, mă simt pustiu eu însumî şi fără nici un sens de vieţă, ca un zăbranic de durere s’aşterne pe sufletu-mî o pâtă, plin de durere măsor cu mintea nemărginirea unui vis, zădărnicia lumei noastre; par’că în jurul meu se închega o noapte și sub mine un abis... Pe suflet port zăbranicul de doliu de când tu, ah! tu iubită și neuitată mamă te-ai dus, te-ai depărtat de lângă mine, ai lăsat acesta lume plină de zădărnicii, te-ai dus în lumea vecîniciei — logan tainic de odihnă — suflet generos şi mare ce ai fost la noi, pururea lipsit de tihnă... Te-ai ridicat acolo unde-i vecinie vieţă, tinereţe, frumuseţe, pace, farmec şi iubire, acolo în regiuni închipuite unde-i adevărata şi vecenica fericire!... Acum şi întotdeauna spre tine gândul mi se înalţă în lumină, ca şi tămâia adorărei sfinte... Dorul şi gândul meu vecenic pribeag, de când m’ai lăsat pe mine singur, rătăceste aevea în regiuni eterne, căutându-te în zadar pe tine... „Te-ai dus în raiul cu dulci lumine, dar nu eşti mortă tu pentru mine“. Imaginea-ţî blândă îmi stă pururea însufleţită în minte, zîmbindu-mî el ca altă dată — ca o iconă a Madonei — ca un farmec şi o blândeţă dumnezeiască!... Trăiesc alăturea de tine sufletesce. Aş vrea să fiu la groapa unde-ţî zac ale tale relicvii sfinte, unde te odihnescî de-apururî în pace, să-rai plec genunchii și de crucea rece să-mi lipesc fruntea, or ca mai înainte — din trecut să-mî aduc deatâtea aminte — se ..te chem din tainicul necunoscut, să te smulg din întunerec, să te cer lui Dumnedeu , s’aprind lumini în noaptea negră a vecîniciei; să pot pătrunde enigma morţii stranii, ca se fim tot împreună, să vorbim ca altădată de trecut şi viitor — suflet ce am iubit mai mult în lume, căci de dorul iubirei tale o scumpă şi pururea iubită mamă, sufletul îmi e plin şi gândul — şăgalnicul copil al minţei — ce te însoţesce vecînic şi în cripta tristului mormânt şi în a morţei taină, fără deslegare slăvind etern în himericul templu al iubirei sfinte memoria-ţi în vecî neştârsă ce-l aduc ca prinos al sfintei şi nemărginitei iubiri! Cu câtă duioşie şi plăcere sufletesca mî-aduc aminte de blândeţea şi sinceritatea desmerdărilor tale, ce-mi umple sufletul d’un farmec binefăcător!... Şi ce poate fi mai sfânt, sublim, fermecător decât dulcea mângâiere de mamă!... Mă simt alăturea de tine transportat pe aripa dorurilor mele în lumea închipuită şi sfântă în care trăiescî!... „O mamă, dulce mamă!“ In nóaptea când te deslegai de toate cele pământescî, când ai dat sfîrşit misiunai tale pe pământ, în clipa desraărginirei când sufletu-ţî se ridică în spaţiu în nemărginire, şi apoi în catafalc, împodobită de flori ca în diua nunţei tale, între facle ce ardeau la căpătăii şi plânset lipsit de orice durere, stăteai rece sub ochii cu priviri banale, eu într’un colţ retras de lume şi de sgomot — copil nesciuitor de rele — gândind la candidaţî figură. Adî par’că aud o voce dulce ce din depărtări mă chiamă şi de n’am plâns cum plâng acuma în văpaia suferinţei, e că resimt acum mai mult şi cele mai adânci păreri de rău, căci s’a stins tot ce aveam mai scump pe lume... N’am sciut atuncea ca aţii iubirea ta s’o preţuesc... E ceva instinct în firea nostra oraenesca să nu ’nţelegem, se nu apreciem meritele şi iubirea oamenilor cât sunt în viaţă, ci după moartea lor, atunci când din ei nu rămâne decât lut, simţim durerea şi golul ce ni-i lasă în urma lor. Aş vrea să fiu de tine aproape, să simt farmecul mângăierei, să mă alinţi la sânul tău ca altă-dată, ca-’n vremuri or să mă desfaerdî, prin păru-mi mâna s’o strecori ca’n vremile: Când alergam eu capul gol, Pe după dealuri dam ocol, Venind acasă obosit De câte ori n’am adormit la senul tău—leagănul copilăriei mele — sau cu capu ’n polă tî tolănit, tu cântai câte un cânt pribeag de dor se mă alinţi cu drag la sânul tău şi adormeam şi eram fericit, nepăsător de ţaiua cea de „mâne...“ Cu vremea ce trece creşceala şi eu şi cu mine crescea şi iubirea şi fericirea ta! Intotdeuna am simţit o absolută nevoie de mângâierea ta, iubită mamă! Mî-aduc aminte cât farmec şi blândeţe plutea în ochi-ţî iubitori de mamă şi câtă iubire sfântă îmi manifestai când 0 voce asupra situaţiunei în Monarchie. In ultimul număr al revistei germane „Zukunft“ cunoscutul scriitor Maximilian Harden se ocupă cu situaţia rea actuală a raonarchiei noastre. Vorbind despre calităţile şi atitudinea ministrului preşedinte Koerber în cestiunile ardente politice, cari sunt la ordinea zilei, scrie urmatoarele: „Consider pe D-l Koerber, care e mai mult un diplomat decât un bărbat de stat şi care ar fi devenit cu siguranţă un ambasador abil.. de adevăratul bărbat în timpul actual prin care trece Austria.. . Admonierile sale repeţite, de a nu sacrifica economia naţională pentru certe naţionale, n’au fost suficiente Dar înţelegerea se apropie In viaţa statelor deceniile nu fac mai mult decât o di deama în viaţa indivizilor. Două popoare viguroase nu se vor lupta vecînic în jurul limbei judecătoriilor din interiorul ţării lor, ci vor avea în curând să se ocupe cu lucrări mai importante. Nu în haina roşie de rebeli ne ameninţă duşmanul. Colorile duşmanului sunt alb-roşu-verde. Maghiarul e mai periculos, decât Cehul. Pe cerul unguresc şi nu pe cel boem lumineza imperiului habsburgic stema sorții sale.