Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1905 (Anul 68, nr. 1-23)

1905-01-14 / nr. 9

Piua de aeji. Braşov, 26 Ian. n. 1904. Piua de adi ar fi se fie fliua plăţii şi a resplăţii pentru multe şi mulţi, carî stau în legătură, cu ceea­­ce se numesce la noi dieta ismngu­­râscă. Intre Unguri fliua de afli va al’é se hotărască, care-s mai târî, cei ce se razimă pe puterea austriacă şi pe Nemţi şi voiesc să maghiari­­seze mai departe cu baionetele aus­­tro-ungare, ori cei care vor să o rupă de tot cu Viena şi cu Nemţii şi se facă o Ungarie independentă cu curte maghiară, cu guvern şi ar­mată maghiară şi cu porunca ca în 48 de ore tot natul din ţările acestea se se facă cu trup şi suflet maghiar­­kossuthist Alegerile, ce se vor săvîrşi în cea mai mare parte în decursul fli­­lei de alb­, vor avea prin urmare se hotărască sartea dualismului şi a pactului economic cu Austria. De va reuşi Tisza cu planul lui de a pune Irene dietei, va învinge politica de pănă acuma dualistă cu toate ale ei; dăcă însă Tisza nu va întruni o ma­joritate îndestulitare pentru regimul seu, atunci va urma vileagul kossu­­thiştilor. S’a şi făcut pregătirea prin aceea, că Apponyi a trecut la kos­­suthiştî. A­cesta sperăză, că dăcă pănă acuma n’a avut noroc se a­­jungă ministru preşedinte ca liberal pe basa pactului, poate va ajunge ca in de­pen­di­st. Dar cunosceţi ceieala, că soco­­tala de-acasă nu se potrivesce cu cea din târg. Se poate decî că şi atunci, când ar învinge oposiţia la alegeri se nu i­ se împlinăscă voia, ci se vină un ministeriu, la care nici unii nici alţii nu s’au aşteptat. Multe sunt astăflî cu putinţă, dăcă şi nu tocmai tóte. Ear casa domnitoare de Austria încă nu şî-a spus cuvântul din urmă. Apoi nici cu Austria încă nu s'au limpefiit lucrurile. Ce o se fie acolo? De s’o face federalism, nu se poate ca acâsta să rămână fără nici o urmă pentru Ungaria. Cât de aprinse sunt minţile Ungurilor, carî luptă afli faţă’n faţă, se poate vede şi din faimele ce s’au răspândit pe la noi prin Secuime, că ministerul Tisza şî-a şi dat di mi­siunea,. Las’ că mai e vreme! Şi cu greu va scăpa de ea. In fiiua de adi este Şi rămâne încă Tisza puternicul; el, care n’a avut destule cătane aici în ţara un­­gurâscă, care se-i ajute la alegere, şî-a cerut armată şi din Bucovina şi din Graliţia, ceea-ce a cătrănit molt pe Nemţii din Reichsrath, că cu banii lor Tisza vrea se sugrume li­bertatea alegerilor. Şi cum că Tisza e astăzi cel mai „bătăloiaş“ om în ţară, care numai cât se ’ncruntă la tine şi stă se te prăpădască, ne vor pute-o istorisi mâne diminaţă tainicii noştri activişti, cari au crezut, că aduc un mare serviciu causei noastre naţionale, dacă vor întră în acţiunea electorală tocmai acum, când parla­mentarismul unguresc a ofticit şi-şî aşteptă medicul şi leacul, care se-l scape. Deja pănă acum am aflat, că omenii stăpânirii nu se înspăimântă de nici un abus şi de nici o ilega­litate, spre a zădărnici alegerea can­didaţilor activişti români, puşi de comitetul conferenţei de la Sibiiu. Aceasta năvălire duşmană asupra cercurilor românesc­ ar fi fost greu de învins chiar şi atunci, când Ro­mânii din acele cercuri ar fi fost bine şi de cu vreme pregătiţi pen­tru lupta electorală, dar încă aşa, cum i-a găsit hotărîrea de la Si­biiu ? Şi oare s’au îngrijit activiştii noş­tri, cum se cerea, de merinde la drum şi de praf de puşcă la luptă? Se va vedea după bătălie şi după re­­sultatul ei real şi moral. Se va vedea adecă încă prea cu­rând, dacă acţiunea lor pregătită pe delători şi în ascuns, — fără scriea şi învoirea partidului naţional român în întregul seu — va aduce vr’un folos causei noastre generale, ori că ne vom alege din toata activitatea lor numai cu nouă perderi, cu un nou dezastru şi cu o sguduire şi mai mare a solidarităţii noastre naţionale. Una seim şi vedem deja acum, înainte de a cunoasce resultatul, cu adâncă d­arere; vocea poporului nostru nici în caşul cel mai bun al reuşitei activiştilor la alegeri nu va mai putâ cădâ în cumpănă ca odi­­nioră, când din Carpaţî pănă la Tisza s’auflia numai o singură voce de protestare a Românilor asupriţi. S’ar pute ore vre-odată, ca o causă aşa de mare purtată pe ari­pile unanimităţii şi solidarităţii unui popor întreg se se razăme, fie şi numai în trecut, pe umerii unor bărbaţi, cari, fără a întruni nestrămutata în­credere a acestui popor, se aruncară întru noroc în vârtejul electoral, pescuind câte un mandat? De sigur că nu, mai ales că cei despre cari e vorba înşişi nu sciu ce vreau şi în cătrău o mână ori sunt mânaţi. FOILETONUL »GAZ. TRANS.« Bin duals­a, — „Rândunică caletóre, „Ce mai scii de peste plaiu? „S’a lăsat prin văi récére, „Seu sunt tot (^ile cu sere „Pile dulci de Maiu?“ — „Tomna peste plaiu cu venturi „Şi cu brumă s’a lăsat, „Noi cătăm alte pământuri, „Căci de frig a nostre cânturi „Cursul şi-au secat“ — „Rîndunea nevinovată, „Spune-mi codrii ce şoptesc? „Fruntea lor e’ncununată? „Sau de frungle-i scuturată? „Spune-mi de jelesc?“ — „Codrii plâng a lor mândrie, „Căci de frig se ofilesc; „Desbrăcaţî d’a lor trufie, „Ei din ramuri de mânie „Frunile deslipesc“. • — „Rindunea cu grea solie, „Spune-mi ceva şi de ea, „M’a uitat, sau bine scie „Că jurat e ca se fie Ursitor ea mea!“ — „In pridvor, ca şi’n nainte, „Case’n pânză fir şi dor, „Şi se’ncrede aşa cuminte „In a tale jurăminte, „Suflet călător“. Romul Cioflec. (Număr de d­uminecă 3.) „SAZ3TA“ iese in iis-imre fr Acunamente ţenin Ansia Unareni Pe un an 24 cor., pe şese luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N­ri! de Duminecă 4 cor. pe an. Pentru România şi străinătate. Pe un an 40 franci, pe şese luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N­r. de Duminecă 8 fr. pe an. Se prenumera la tote o­fi­dele poştale din întru şi din afară şi la d-mi colectori. iSoaamentul pentru Braşov Administraţiunea. Piaţa mare, Târgul Inului Nr. 80, Stagiu I.: "Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 6 cor. Cu dusul în casă. Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe­­t­rei luni 6 cor. Un esem­­plar 10 bani. — Atât abona­mentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte.’ REDACŢIUNEA: I Mministraţiunea şi Tipomfls Braşov, piaţa mare nr. 30. Scrisori nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se retrimit. INSERATE se primesc la Administratiune în Braşov şi la următorele BIROURI de ANUNŢURI : In Vißna: la M. Dukes Nacht.. Nux. Augení'eld & F.meric Lea­ner.. Heinrich Sohalek. A. Op­­pelik Nach!'., Anton Oppelik. In Budapesta la A. V. Gold­berger. Hkstein JBernat, luliu Leopold (VII Erzsóbet -körut). PREŢUL ASERŢIUNILOR : o se­rie garmond pe o colonă I0 bani pentru o publicare. Pu­blicări mai dese după tarifa şi învoială. — RECLAME pe pagina 3-a o seria 20 bani JVr. 9.—Anul LXVIII. Braşov, Vineri 14 (27) Ianuarie 11­ 05. Revistă politică. Braşov, 13 (26) Ianuarie. Pe când scriem rîndurile aceste lupta cea mare electorală se va fi des­făşurat în ţara întragă. Adî adecă se fac alegerile de deputaţi dietalî în nu mai puţin de 376 cercuri e­lectorale. Resultatul acestei lupte îl vom cunosce aflr­mâne pe deplin. Se va vedè, dacă prin aceste alegeri îi va succede ori nu contelui Tisza de a slăbi şi înfrânge oposiţia ma­ghiară cea atât de îndârjită. Se va vedé şi, aceea, deca speranţele ace­lora din ai noştri, cari s’au aruncat în lupta electorală, nepregătiţi, se vor realisa măcar în parte ici colo, isbândind adecă a cuceri mandate de deputat, — căci numai despre a­­tâta e vorba. Guvernul, după cum a spus de rupt ales ministrul preşe­dinte Tisza, va face întrebuinţare de toate armele „constituţionale“ pentru a zădărnici intrarea în dietă a unui număr mai însemnat de deputaţi na­­ţionalişti. O să-l vedem pe Tisza cum va şei se-şi pună în aplicare mijloa­­cele „constituţionale“ de care dispune în contra candidaţilor din sinul na­ţionalităţilor. Oposiţia maghiară are mari spe­ranţe, că din alegerile acestea ea va­­eşi mult mai întărită şi foile oposi­­ţionale fac deja calculul, după care cel puţin 150 mandate vor fi şi de astă-dată ale oposiţionalilor. Cum o fi cum n’o fi, nu seim. Vedem vise din cele ce s’au petre­cut pănă acum, că alegeri atât de sgomotoase şi agitate nu s’au făcut în Ungaria de la 1867 Incoace. Erna cu gerul ei, n’a reţinut pe vânătorii după mandate şi pe corteşii lor a pune în picioare ţara ’ntregă şi a nu se feri nici de cele mai mari agita­ţiuni electorale. Acesta s’a făcut mai ales din partea celor din oposiţie, încât guvernul e pus pe griji seriose asupra resultatului flrlei de adî. Si­tuaţia în privinţa aceasta o caracte­­risază destul de drastic ceea ce s’a întîmplat­­flirele trecute în Sepsi-Sân- Georgiu. Fispanul comitatului a ru­gat telegrafic pe Francisc Kossuth — care mersese se agite în Secuime pentru candidații kosutistî — se nu margă la Sepsi-Sângeorgiu, deoarece spiritele sunt agitate şi intrarea în oraş a lui Kossuth ar fi putuse pro­­voace vărsare de sânge. Situaţiunea o mai caracteriseza faptul, că din Austria, Bosnia, Ga­­liţia s’a transportat în Ungaria ar­mată în număr aşa de mare, încât nu erau vagone destule, ca să-i a­­ducă şi a trebuit se se împrumute vagoane de la căi ferate streine. * In România, ca şi la noi, s’a în­ceput de-a binele mişcarea electorală. Taberele politice sunt preocupate cu fixarea candidaturilor pentru senat şi cameră. După informaţiunile flia­­telor, guvernul actual conservator ar fi hotărît se concedă intrarea în par­lament a câtorva oposanţî, amici per­sonali ai unora dintre miniştri. In cursul septemânei viitoare se va în­cepe în totă puterea ei deslănţuirea luptei electorale. Se zice, că guver­nul ar voi se favoriseze intrarea în cameră a cât mai mulţi ţărani. * Orfanii. (Schiță.) De multe­ ori potoape mari, ce curg din nori vărsate, acoperă pământuri multe și scaldă multe zări, dar lacrămile ce curg numai în câte un colț ascuns de pământ, sunt un potop ce férte rar iese din matca nevoilor ce l’a isvorât și férte rar inundă. Dacă însă jalea adâncă, în care tră­­esc cei cinci orfani, n’o cunosce lumea, apoi pricina e, că ei nu fuseseră învăţaţi să plângă atunci, când de mici erau în lipsă şi sufereau fără lacrămi. Dar poate li-o veni şi lor odată vremea, ca să plângă, şi plânsul săracului e plâns curat... Intr’un cap de uliţă din satul Brăteni, unde două drumuri să’ncrucişază, isolată de sat, o căsuţă dovedeşte că’n ea stă cineva, după bătăturile din’aintea uşii şi după câteva urme, carî se văd prin ză­padă spre spărtura din gardul de la uliţă. O colibă părăginită, cu o uşe cârpită cu soirenţe, care d’a dreptul răspunde la cei cinci muritori. E numai o încăpere şi aceea întorsa cu faţa’n spre miada-noapte, dar cu spatele’n spre sere, care acum făcuse dinţi. Din cele două ochiuri, prin cari lumina se luptă cu ’ntunerecul, unul e pe jumătate de geam, în colo lipit cu hârtie. Goperişul de coceni e rupt p’alocurea de vreme şi prin tavan vântul hoinăresce în voia lui. In casă tocmai multe lucruri nu-i încurcă pe băeţî: un pat făcut din două scaune lungi, acoperite cu o mână de beţe, or peste ele o rogojină, un scăunel cu trei piciore, o doniţă, o sobă de zid, care scoate fum, când s’afumă câte-odată cu fum de baligă uscată, şi o lădiţă lungăiaţă păstră­­tore a mălaiului, când e, masa tuturora când e mămăligă rece, şi tot-odată patul lui Zamfir, cel mai mare ’ntre băieţi, in curte se vede un coteţ, pe lângă care să ’nvîr­­tesc trei găini nemâncate, un şopron şi-un grajd de nuiele, toate dărâmate, cari dau se se ’nțelagă, că’n coliba aceea s’a mai

Next