Gazeta Transilvaniei, martie 1905 (Anul 68, nr. 47-72)
1905-03-01 / nr. 47
Pagina 2. GAZETA TRANSILVANIEI. D-l general Lahovari ministrul de externe, depune următorele proiecte de lege : 1) Relativ la aprobarea convenţiunei de comerciu, încheiată la 25 Septemvrie 1904, între România şi Germania, adiţională la tractatul de comerciu, de vamă şi navigaţiune din 9 Octomvrie 1893. 2) Relativ la aprobarea convenţiunei comerciale, încheiată la 16 Decemvrie 1904 între România şi Elveţia, adiţională la aceea din 19 Februarie 1893. 3) Pentru reînoirea pănă la 19 Dec. 1905 a aranjamentului comercial provisor cu Bulgaria, Senatul aprobă urgenţa. Se alege apoi comisiunea de răspuns la mesagiul Tronului şi comisiunea de petiţiune. Comisiunea de indigenare a Senatului se compune din următorii senatori: M. Orleanu, Dim. Constantinescu, P. Sachelarie, D. Z. Samfîrescu, C. Stoianescu L. M. Popescu şi V. Leontopol. Crisa ungară. (O voce maghiară caracteristică.) Audienţele la palatul din Viena s’au sfîrşit, fără ca ele să fi adus o soluţiune în crisa politică şi de cabinet, ce bântue acum de aproape şese săptămâni. Situaţiunea a rămas aceeaşi. După audienţe se accentuăză cu mai mult aplomb, că Majestatea Sa nu cedeză în cestiunea militară, proposiția coabisată nu vră să scotă cestiunea militară din programul său. Deputatul croat Tomasici, care a fost primit Vineri de Mai. Sa declară, că Monarchul a zis, că în ce priveste limba de comandă, nu mai vrea să stea cu nimeni de vorbă. Astfel stând lucrurile, coaliţiunea oposiţională priveşce cu deplină nesiguranţă în viitor. Cu ocasiunea audienţelor Maj. Sa şi-a făcut notiţe şi mult va trece încă pănă când monarchul să se decidă definitiv pentru una din modalităţile soluţiunei crisei. In starea acesta a lucrurilor în cercurile politice s’a deschis ărăşi seria combinaţiunilor. Câtevafile mai înainte se svonia, că Coloman Szell jăcă acum rolul de homo regius. Svonul acesta curând a dispărut însă şi numele lui Szell e înlocuit cu cel al lui Wekerle, căruia i se dă ărăşi o importanţă deosebită în situaţiunea actuală. Se mai vorbesce şi despre ambasadorul austro-ungar la Berlin Szögyeny Marich, care ar forma un cabinet de funţionare cu scopul de a face să i se voteze darea şi recruţii. Vedem prin urmare, că desorientarea şi zăpăcăia e mare în cercurile coaliţiunei, Omenii au început să-şi piardă răbdarea şi nădejdile, numai Tisza cu ai săi se bucură şi speră, că totuşi are să le mai zîmbăscă zorile puterii. * »Magyarország« de la 12 Martie publică un articol caracteristic asupra situaţiunei. Spune, că efectul răsboiului din Extremul Orient asupra Europei va fi îndoit. Mulţi ani Rusia se va reţină de la acţiuni militare pe de-o parte, şi pe de alta Ţarul autocratic şi Rusia nu vor mai da ajutor Habsburgilor şi altora, când îi va ameninţa revoluţiunea, şi Habsburgii vor trebui să se împace cu popărele lor, pentru ca să se facă ordine. »împrejurarea — «jice »M—g« — că regele nu vră să număscă un guvern in Ungaria, silesce naţiunea năstră să-şi caute bastionele de apărare ale constituţiei sale şi garanţiile libertăţii ei în propria-i autonomie. Să ne organisăm, căci ni se pare, că Austriacii răzimându-se pe forţa armelor, năgă dietei năstre dreptul guvernării parlamentare.... Adi suntem acolo, unde am mai fost (la 1861 şi la 1865) şi dăcă regele ascultând de sfatul austriacilor şi lobonţilor năgă dreptul Ungariei de a avă armată şi nu numesce un guvern constituţional, ci guvernăză cu comisari împărătesei, atunci Maghiarii au datorinţa de a se organisa... in fie-care comitat şi în fie-care cerc trebue să se institue comisiunî c’un president, care să stea în contact permanent cu comitetul diriguitor central. Dăcă s’a făcut acăsta în alte ţări putem s’o facem şi noi sub scutul legilor năstre, acum pe faţă, căci este necesitate de acesta«. Aceste le scrie »Magyarország« după ce cu câteva pasagii mai sus dice că »Austriacilor şi Vienei nu le-a fost destul Solferino şi Königgrätz, şi ne silesc (pe Maghiari) să le dorim într’un viitor răsboi, ca său Nămțul, său Italianul ori Turcul să dovedăscă domnitorului și generalilor austriacî, că armata lor unitară, cu comandă germană, cu stindard negru-galben, nu e capabilă de luptă«... Resboiul ruso-japones, Impresurarea armatei lui Kuropatkin „■Sunt împresurat“ — Acăstă telegramă laconică se dice că a sosit Vineri la Țarskoe-Selo de la generalul Kuropatkin. O altă telegramă a lui Kuropatkin ar spune: „Sunt silit să părăsesc Mukdenul. Fac încercări a străbate prin linia inimicului, căci trebue să fiu pregătit, că ’a împresurat !u Nu se scie, care din aceste telegrame a sosit mai întâiu la Țarskoe-Selo. Se scie numai atât, că de Sâmbătă n’a mai sosit nici o scrie la Petersburg despre sărtea lui Kuropatkin și a armatei sale împresurate. Japonesii n’au stricat numai linia ferată, ci și linia telefonică spre Nord de Mukden, şi probabil că ultima depeşă amintită a lui Kuropatkin a dus’o vr’o ordonanţă de la cartierul general rusesc. Că unde se află acest cartier, nu se scie. Armata lui Kuropatkin — spun scrrile din Londra — care consta din peste 200,000 ămenî, nu va fi în stare să se refugieze decât în detașamente mici. Zădarnic s’a luptat eroicesce corpul de armată al lui Dembovsky, care forma aripa stângă a centrului rusesc de sub comanda generalului Bilderling contra armatei lui Kuroki pe malul nordic al fluviului Hun, ca să restabilăscă legătura cu a treia armată rusăscă de sub conducerea generalului Linevicî, care ţină încă Fuşun. Scopul nu şi l’a putut ajunge şi de atunci Fuşun însuşi a cădut în mânile Japonesilor. Situaţia cea mai desperată i s’a creat armatei lui Linevicî, căreia i s’a tăiat drumul de scăpare de cătră trupele generalului japones Kawamura. De atunci acăstă armată rusăscă e cu totul isolată de celelalte trupe rusescî şi nu mai are nici o legătură cu cartierul lui Kuropatkin. Din causa acăsta Linevicî pe propria sa răspundere s’a decis a ţină cu tot preţul teritorul spre nord de Fusun, pentru ca astfel să ţină deschis drumul de retragere pentru armatele lui Bilderling şi Kaulbars, şi numai după acesta să facă încercări, ca prin marş forţat să-şi pună la adăpost propria armată. Retragerea Ruşilor. După scrrile mai nouă Kuroki şi Kawamura împingând armata rusăscă de la Fusun spre armata lui Nogi, Kuropatkin a fost silit să ia marele drum al mandarinilor, căutând un refugiu pe acest drum. Pe acest drum insă s’a întîlnit cu armata lui Nogi și fiecare pas de înaintare spre nord a trebuit să-l răscumpere cu jertfe colosale. Kuropatkin a ajuns totuşi cu grosul armatei sale pănă la localitatea Sanvan, situată la 7 chilom. spre nord de Mukden. Acesta o anunţă însuşi Oyama. De la Sanvan însă cu greu va fi mai putut înainta, deărece Japonesii i-au eşit înainte la satul Puha, situat spre nord de Sanvan. Era depeşă mareşalului Oyama. De la Saho Japonesii au gonit pe Ruşi pe malul drept al fluviului Hunko. Aici va fi închis şi atacat dinspre răsarit şi apus şi de cătră Mukden. De la 10 Martie începând massele mari ale Ruşilor se descompun şi se retrag în completă disordine pe drumul de la Mukden. Ruşii au ajuns pănă la Sanvan. 7 chilom. spre nord de Mukden, pe când infanteria şi artileria japonesă îşi îndrepta focul asupra lor. O depeşă din Tokio, cu data 11. c. spune de asemenea, că Ruşii se retrag spre nord de Mukden. Japonesii le sunt mereu în călcâiu. — O altă depeşă tot din Tokio spune acelaşi lucru. Japonezii urmăresc pe Ruşi, causându-le pierderi grave. Agenţia »Reuter« adauge, că centrul rusesc, care înaintăză spre nord, a ajuns deja la Hanpu, depărtare mare de Mukden. Un raport al lui Kuropaikin. Cu data de 10 Martie 6 ore săra Ku- ropaikin telegrafiază: Adi după amiazî retragerea armatei năstre luă un caracter primejdios, mai ales cu privire la corpu- rile de armată, cari sunt îndepărtate de drumul mandarinilor. Japonesii ameninţau trupele năstre, însă prin sforțări enorme armatele năstre sunt în afară de pericut. Inimicul a bombardat dinspre est şi vest drumul nostru de retragere. Drumul mandarinilor a fost bombardat dinspre est de la punctele Tave şi Tube. Trupele năstre se ţin cu mult eroism. Generalul Zerpicki a fost rănit, dar a rămas în linia de luptă. Pierderile. Despre pierderile ambilor beligeranţi în luptele crâncene de decedile, nu sunt încă date positive, fiarele englese publică fel de fel de versiuni după diarele din Tokio. După aceste diare pierderile Ruşilor ar fi de 5o.0oo morţi, 10o.000 răniţi şi 50.000 prisonieri, şi peste 100 de tunuri, apoi mari cantităţi de muniţiuni şi provisiunî. Laolaltă 200.000 ămenî. Evident, că aceste cifre sunt nu numai exagerate, ci produsul unei fantasii înfierbântate. — Dăcă pierderile ar fi fost în adevăr aşa de mari, cum spun diarele englese, Europatkin n’ar avă cu ce se mai retrage, căci și-ar fi pierdut aprăpe întrăga armată. Cari sunt pierderile Japonesilor, nu se scie. Oyama reface orîce cifre. Diarele din Tokio însă spun, că și pierderile lor au fost înspăimântătăre. Pănă la 8 Martie Japonesii au pierdut peste 50,000 ămenî, ăi de atunci încă ce nu se scie, cari lî-au fost pierderile. * Situația pe câmpul de răsboiu. Colaboratorul militar al ziarului »N. Freie Pr.«, care în tot decursul răsboiului ruso-japones s’a distins prin apreciarea cea mai esactă și obiectivă a evenimentelor, scrie cu data de 11 Martie: Corpurile armatei rusescî în retragere au trecut în fine fluviul Hunho şi se află în retragere pe teritoriul muntos dintre drumurile Mukden-Tielin şi Jupan-Tielin Deşi s’au publicat rapoarte private din mai multe părţi, că unor corpuri mari li s’ar fi tăiat linia de retragere şi că ar fi fost încunjurate, nu se găsesc încă din datele locale ale rapărtelor mai obiective dovedi pentru o catastrofă mai mare, ce ar fi suferit-o trupele rusescî pănă acuma în retragerea lor. Cei drept, n’au sosit încă sciri asupra resultatului luptei crâncene în partea nordică de la mormintele împărătesei, care luptă a avut de scop din parte japonesă a închide drumul,ăi din parte rusăscă de a asigura flancul trupelor în marş; în general resultă din raportele ultime mai demne de credinţă, următorul tablou: Grupul de la Saho al trupelor rusesce a ajuns, urmat de anteposturile japonese, înălţimile în partea spre mădărăpie a fluviului Hunko. Marginea înălţimilor a fost ocupată de ariergardele rusescî, contra cărora Japonesii au iniţiat atacuri. Trupele rusescî de la pasul Kautulin, care, după ce Japonesii au luat Matsundan, erau ameninţate pe la spate, au putut se scape, de cumva s’au retras la timp. Acăsta trebuie să se presupună, deărece pe linia acăsta nu s’a anunţat nici o luptă mai seriăsă. Detaşamentele rusescî, ce se aflau pe drumurile din munţii ostiei la Matsnudan şi Dita, şi-au făcut asemenea retragerea, ce i drept urmăriţi fiind de Japonesi, şi au putut ajunge pe înălţimile de la Fusun şi Japan. Cumcă acăsta nu s’a petrecut prin fugă, o dovedesce faptul, că Japonesii se pregătesc a întreprinde atacuri din vale la Kinsau, Suaiţian şi Fuşun în contra ariergardei rusescî. In ce privesce flancurile de la vest se păre conchide din raporte, că ultimele coline rusescî, după ce au ajuns pe înălţimi, s’au oprit între Sanvan şi Mukden, pe când Oku înainta de la sud, ăi Nogi de la vest, la atac în contra înălţimilor. Flancului stâng al lui Nogi, al căruia centru a fost în lupta de la mormintele împărătesei, să-i fi și succes a ajunge rîul Puho lângă drum și a causa colănei rusescî, care tocmai trecea pe-acolo, perderi însemnate. Acăstă conturbare însă, se vede a fi fost numai trecătăre, deărece un raport mai nou tot din isvor japonestice, că Ruşii se retrag dealungul drumului ferat. Aici credem, că înaintăză colăna rusăscă, destinată pentru acoperirea flancului, pe când colăna principală înaintăză pe drumul de ţără. Şi de aici urmăză, că retragerea rusăscă se săvârşesce în fond după disposiţiunile făcute. De la Mukden pănă la Tielin sunt 60 chilometri. Pentru a străbate acăstă distanţă, trupelor obosite, în urma luptelor îndelungate, le vor trebui 3 direcţiua a doua de marş colăneie trec peste rîul Ilo, care face ca terenul să fie aici favorabil pentru ca trupele rusesce să opună Japonezilor, cari le urmăresc, prima resistenţă. Marginea sudică a acestui ţinut o va forma rîul Fanho, pe care îl vor ajunge în dimineţarilei a treia. Pe înălţimile spre nord de la acest rîu sunt probabil deja pregătite şi ocupate înstărituri pentru trupele rusescî. Caracteristic pentru ţinutul Tielin e apropierea graniţei Chinese, o împrejurare, care ar pută deveni fatală pentru Ruşi, dăcă Japonesii ar lua ofensiva în partea estică muntăsă, căci atunci oştirea rusăscă ar fi împinsă pe teritoriul chines, dăcă nu va fi în stare să ia măsurile de siguranţă, ce ar condiţiona o mare extindere a flancului estic-rusesc. Intre ţinutul Tielin şi Charbin pănă la rîul Sungar nu se mai găsesce un punct de apărare mai favorabil. Este deci probabil, că Kuropatkin îşi adună oştirea la Tielin şi se va opri pănă una alta aici. Nr. 4—1905 — 28 Februarie v. Poporaţiunea României. Conform datelor serviciului general statistic al ministeriului de domenii, poporaţiunea României a trecut cu ziua de 1 Ianuarie 1905 peste 6,000,000 locuitori, între cari peste 5 milione şi jumătate Români. Procesul idianului »Drapelul«. Cetim în nrul de Duminecă al »Drapelului« din Lugoşut următărele: In procesele năstre anunţate în nnui 144 a. tr. al »Drapelului«, judele de instrucţie din Timişăra a inmanuat alaltăerî acusaţilor scriptul de acusă al procurorului regesc din Timişăra, observând că în decurs de 8 zile pot să facă excepţii în contra scriptului de acasă. Acusaţii sunt: d-l diacon Mihail Gaşpar, ca autor pentru articolul secundar »Ne trebuesc fapte« din nrul 97 şi pentru articolul secundar »Care e ţinta« din nr. 99 a. tr. ; d-l Dr. Ştefan Petroviciu ca autor pentru articolul de fond din nrul 99 atr.;ăr d-l Dr. Corneliu Jurca ca redactor responsabil pentru articolul de fond »De mortuis...« din nrul 96 şi 97 atr. Delictul ar fi: agitaţiunea „naţionalităţii române din Ungaria, în contra Maghiarilor. Precum suntem informaţi, acusaţii nu se vor folosi de dreptul de a face excepţii în contra scriptului de acasă şi aşa în curând se va ţină şi pertractarea finală. Jubileul profesorului Negruţiu. Cetim în »Unirea«. Joi săra corpul profesoral de la preparandie a aranjat o frumăsă serbare în onărea colegului lor I. F. Negru lui, care în luna acăsta împlinesce 25 de ani de profesură. Săra la 7 colegii de la preparandie, prietinii şi foştii elevi ai iubilantului, împreună cu elevii preparandiali, s-au adunat la locuinţa sa şi prin graiul directorului G. Munteanu i-au comunicat bucuria de care sunt cuprinşi cu toţii. Corul elevilor preparandia!!, cum şi orchestra a intonat câteva cântări, şr pedagogul Dumitru Comşa l’a salutat în numele societăţii de lectură. Dela locuinţă au plecat cu toţii la otelul »Univers«, unde în sala cea mare superb luminată s’a dat un banchet cu 42 tacâmuri. Primul toast l’aţinut directorul George Muntean în numele preparandiei, a vorbit apoi profes. Gavriil Precup în numele prietinilor, colegilor şi foştilor elevi. A. C. Domşa l’a salutat în numele despărţământului Blasiu al Asociaţiunei, al cărui dir. este d-l N. Au mai vorbit Sim. Muntean, Br. Hodoşiu, Dr. Pop ş. a. La iniţiativa d-lui Hodoşiu s’au adunat 119 cor. pentru Internatul preparandial. A făcut deosebit efect scrisorea de felicitare a prof. Bonfiniu, conşcolar şi prietin cu iubilantul, care fiind bolnav n’a putut lua parte la banchet. Serbarea acesta întregă a fost cea mai evidentă dovadă de dragostea de care se bucură prof.