Gazeta Transilvaniei, iunie 1905 (Anul 68, nr. 120-142)

1905-06-01 / nr. 120

GAZETA TRANSILVANIEI. Pagina 2. Nr. 120.—1905. Era elementul comic al crisei politice, pe care scriitorul de farse al viitorului îl va esploata pentru distracția generațiunilor. Dar dacă — o, închipuiri neînfrânată ! — s’ar întâmpla se vină totuși timpul bari­cadelor! Ce greu ar fi însă a scote pe câţi­va domni din bârlogul lor.« Fără comentar. Din camerele române, in şedinţa de Sâmbătă a camerei s’a votat proiectul de lege cu privire la desfiinţarea examenelor la şcollelor secundare din România, presen­­tat de ministrul instrucţiunei publice Vlă­­descu. In şedinţa de Duminecă dep. E. La­­hovary, raportor, dă cetire raportului şi proiectului pentru modificarea art. 89 din regulamentul adunărei deputaţilor în ceea ce privesce indigenatele şi recunoscerile, a căror votare să se facă în viitor după or­dinea vechimei cererei. Preşedintele came­rei spune, că acest raport, conform regu­lamentului, urmăză a fi cetit în 3 rânduri succesiv şi apoi va putea fi transformat în proiect de lege, când apoi va fi votat de doua treimi din cameră. In şedinţa de Sâmbătă a Senatului s’a votat fără desbatere proiectul de lege, în înţelesul căruia se refusă toate cererile pentru cedarea de terenuri petrolifere, pănă când nu se vor fi făcut studii nouă asupra valorei acestor terenuri. Björnson despre crisa Norvegiei. Poetul norvegian P­jörnstjerne Björn­son, care a petrecut crna în Roma, s’a în­tors inmediat înainte de isbucnirea crisei în patria sa. In oraşul danez Aalborg po­­pulaţiunea l’a primit cu ovaţiunî entu­­siaste. Poetul s’a arătat pe balconul viliei directorului Harald Jensen, unde era găz­duit şi a răspuns mulţimei urmat­or­ele : »Sunt vesel de primirea amicală, ce mi-aţi făcut îndată ce am pus piciorul pe pământ danes. Pentru mine acest pământ este pământul patriei mele, căci eu sunt în adevăratul înţeles al cuvântului omul Nordului. Doresc unirea celor trei ţări, dar felul cum ele sunt unite, pentru mine de­ocamdată este indiferent. Lucrul prin­cipal e, să ţinem la­olaltă. Noi nu suntem de­cât nouă milioane de oameni, dar suntem din cei mai buni. Ceea ce se petrece acum în Norvegia — şi felul cum se petrece nu-mi place — trebue să ducă acolo, ca Norvegia să ajungă tot aşa de indepen­dentă, cum sunteţi şi voi. Mai curând nu se poate. Pe urmă apoi vom vedea ce mai e de făcut. Unirea trebue să se realizeze, dar ea trebue să fie din toate punctele de vedere pe temeiul sincerităţii­­şi al egali­tăţii. Nimic nu trebue să rămână nelămu­rit. Toţi trei trebue să fim de­opotrivă. Popoarele înseşi se-şi diriguescă politica in­ternă, nu regele şi guvernul. Faţă cu un corespondent danez Björnson a dis: FOILETONUL »GAZ. TRANS.« Cinci-spre-dece anî în Siberia.­ ­. „N. W. J.u publică din condeiul lui A. Deutsch - German o schiţă despre pictorul Ale­­sandru Sochaczewski stabilit acum în Viena şi care a fost timp de 15 ani deportat în Siberia, îreproducem numita schiţă în următorele: Alexandru Sochaczewski, trăiesce de patru ani în Viena, străin de sgomotul o­­raşului mare, ocupându-se numai cu sine şi cu tablourile sale. Condamnat la muncă silnică pe viaţă în Siberia, după 15 ani a fost liberat din graţia Ţarului Alexandru II, dar a mai trăit în Rusia încă şăpte anî, supraveghiat de poliţie, pănă ce a fost amnestiat. L’am visitat în atelierul său, ce-l are sus peste acoperişele caselor, şi mi-a po­vestit istoria deportaţiunei sale. Era student la academia de bele-arte din Varşovia şi lua parte la mişcarea pen­tru liberarea Poloniei. Sochaczewski era unul dintre matadori. Intr’o sără studenţii fură surprinşi. Un trădător i-a dat pe mâna poliţiei şi el fu condamnat la morte. Timp de 9 luni a stat în temniţă, aştep­­tându-şî esecutarea. Din timpul acestei robii nu i-a mai rămas în minte, de cât visita tatălui său, un bătrân pe care nenorocirea fiului l’a sdrobit înainte de vreme, şi gân­dul că prin îndrăsnăia sa a pricinuit du­rere altora, începu să-l chinuască. Intr’o diminaţă l’au scos din temniţă şi l’au dus afară de oraş. Nimeni nu i-a spus, unde îl duc, el sciea însă că merge la pierdare. II puseră într’un car şi alătu­rea era escorta. Nu se uita în sus, de tema să nu observe cineva in ochii lui îngriji­rea şi să nu tălmăcăscă din palerea fetei, căpătată în temniţă, frica de morte. Când l’au dat jos din car, vedu un câmp larg şi jur împrejur o mulţime mare de omeni­­ veniţi se vadă spectacolul. Închise ochii de­­ tema se nu zărescă în mulţime pe tatăl său.­­ Şi totuşi având ochii închişi i­ se părea, că în primul rând vede­a pe nenorocitul bătrân. Atunci îşi întoarse privirea spre furci, unde fuseseră esecutaţi înaintea lui doi prieteni, un student şi un canonic. Cei doi erau morţi şi călăul se apropia de dânsul. Re­pede i-au tras hainele de pe trup şi îl îmbrăcară în cămaşa mortuară. Se audi o comandă şi doi oameni îl luară de două laturi şi îl ridicară în sus. Şi ce vede? O mare de capete, feţe pe cari curgeau şiroie de lacrămi, şi în primul rând faţa bătrânului seu tată. Şi nu mai scie, cum a fost. Un că­lăreţ se apropia în gonă, fâlfăind o cârpă albă său o hârtie. Se audiră mii de stri­găte din mulţime şi doi inşi îl coborîră de pe estradă, alţii tăiară funiile celor doi spânzuraţi, căci fură graţiaţi cu toţii, şi cei morţi. Nisce cuirasieri îl luară în mijlocul lor. Apoi sosesce într’o curte şi pe urmă fu aruncat într’o celulă întunecoasa. De-o­­­dată întră un soldat cu luminarea în mână şi cu un registru. »Iscălesce!« — El îşi subscrie numele şi apoi cetesce: »Impă­­­râtul a graţiat pe Alexandru Sochaczewski, comutându-i pedepsa în deportaţiune pe viaţă«. * Diminăţa urmatoare îi luară hainele­ şi îl îmbrăcară în altele. Apoi îl puseră în tren, păzit de şese soldaţi. Cel mai mare dudu subalternilor săi instrucția : »Decă face o mişcare, să-i dau un glonț. Nici dracul n’o să-l reclame«. Sochaczewski povestesce, că în tim­pul călătoriei adesea îi venea să se ridice şi să le strige păzitorilor: »Trageți!« Dar de­odată îl cuprinse o liniște. Ii veni dorul să vadă cât se poate de mult, și tot ce va vedea să fixeze pentru alte generaţiuni.­­ Gândul la arta sa şi la desăvîrşirea în acăstă artă, la o ţintă a vieţii, îi dădură linişte şi curagiu. Asupra vieţii sale din Siberia las să vorbăscă schiţele sale. Era graniţa Siberiei! Un câmp ne­­sfîrşit acoperit de zăpadă. In văzduh corbi. O piatră mare pe care se afla o b­ănă marcheaza graniţa între Europa şi Asia ! »Pentru mine legea consulară este fără importanţă. Eră de ce nu pricep po­litica lui Michelsen. Lucrul principal este desfacerea uniunei. Dorinţa aceasta este a tuturor Norvegienilor. Cu consulatul pro­priu nu suntem satisfăcuţi. Norvegia şi Suedia nu mai pot rămâne în uniune. Trebue să ne despărţim. Nu înţeleg, de ce regele Oskar a refuzat sancţionarea aces­tei legi... Am convingerea, că uniunea în curând se va desfiinţa«. Evenimentele au confirmat prevede­rea poetului. Procesul iredentiştilor din Triest. VI. Verdictul juraţilor din Viena, publi­cat în numărul de ieri, nu va putea tăgă­dui nimeni, că a fost o dovadă de obiec­tivitate şi imparţialitate din partea Germa­nilor. Afiarele din Viena au înregistrat acest verdict cu mulţumire, drept semn, că Ger­manii din Austria nu sunt pătrunşi de ură de rassă şi şovinism şi spun că dacă în unele locuri lupta politică între Germani şi Italieni a luat proporţiuni pătimaşe, acesta este a­ se atribui neînţelegerilor re­ciproce. Tot­odată constată acele ziare, că în cursul procesului au eşit la iveală momente grave, prin cari se dovedesce existenţa iredentismului, dar s’a constatat în acelaşi timp, că iritaţia în mare parte se poate pune pe contul şicanelor admi­nistrative, şi că poliţia în ori­ce mişcare naţională a Italienilor mirosi a iredentism. Sentinţa publicată la 30 Marti a fost: 1) Sultan, 6 luni temniţă, cu 1 oi de post pe lună. 2) Depaul, 9 luni temniţă cu 2­­file de post pe lună. 3) Napó­leone Cozzi, găsit vinovat numai pentru­ că a fost membru la o societate secretă, a fost achitat, acceptându-se părerea apără­torului Breitner, că supuşii străini în Austria, nu pot fi pedepsiţi pentru un asemenea delict. 4) Salatei, tot pentru delictul de care s’a făcut vinovat Cozzi, şi­­ însă ca supus austriac, a fost pedepsit cu o amendă de 100 coroane. Sentinţa a fost deci dictată de ace­laşi spirit conciliant, ca şi verdictul. Procurorul şi-a reservat dreptul de a apela cerând urcarea pedepselor şi de a înainta recurs în cassaţie contra achitării lui Cozzi. Cu toate acestea Cozzi a fost pus pe picior liber. Franţa şi Rusia. Din Rennes se telegrafiază, că mini­strul frances de comerciu Dubier a ţinut un discurs decând, că cu toata situaţiunea actuală Franţa nu trebue se pâraseaască pe aliata ei Rusia. Franţa nu e agresivă. Ea trebue să menţie rangul său printre pu­teri, ca şi în trecut, ca să ducă din nou făclia libertăţii. Zărind numerose torpilare japonese, es­cadra se îndreptă spre sud. In acel moment lipseau vasele: »Suvaroff«, »Borodino«, »Os­h­abia«, »Kamciatka«, »Ural« și »Rus.« Crucişătorii mei, dice amiralul Enquist, combătând contra crucisatorelor japonese, suferiau din pricina proiectilelor inimice de mare calibru. In cursul nopţii începu ata­cul cu torpilarele. Nu pot raporta asupra resultatelor acestei lupte, de­oare­ce nu puteam deosebi vasele ruse de cele japonese. Am cercat în mai multe rânduri să scap spre nord, dar atacurile neîncetate ale japonesilor mă siliră să mă îndrept spre sud. In dimineța zilei de 28 Main st. n. nesciind unde se afla escadra, riscând de a întîlni întrega flotă japonesă, crucişăto­rii mei fiind grav avariaţi şi plus ducând lipsa de cărbuni, hotărîiu să mă îndrept spre Manilla. Purtarea echipagiilor este mai presus de orî­ce laudă. Resboiul mso-japones. Condiţiunile păcei. Despre condiţiunile de pace se crede, că Japonia va cere protectoratul asupra Coreei, evacuarea Manciuriei de cătră Ruşi, peninsula Liaotung, Port-Arthurul şi linia ferată manciuriană pănă la Charbin. Apoi cheltuiala răsboiului şi cedarea insului Sa­chalin. Contele Lambsdorff şi pacea. Scriea, că Rusia a primit să tracteze cu Japonia, a produs la Petersburg un sen­timent de imensă uşurare. Contele Lambs­dorff a conferit Sâmbătă două ore cu Ţa­rul. Hotărîrea Ţarului de a primi propu­nerile preşedintelui Roosevelt, a fost luată contra părerei şi sforţărilor partidului mi­litar, care isbutise să convingă pe Ţar de necesitatea de a continua răsboiul. Con­tele Lambsdorff a fost acela, care a isbu­­tit să împrăşcie ultimele resistenţe ale Ţarului. Fratele Ţarului pentru pace, „Journal“ din Paris primesce din Pe­tersburg scriea, că marele duce Mihail, fratele Țarului, întors de curând de la Berlin, a devenit partisan al păcei, după­ ce a avut câte­va convorbiri cu împăratul Wilhelm. Amănunte din lupta de la Tsushima. O telegramă a contra amiralului En­­quist cătră Țar, trimisă din Manilla, cu data de 5 Iunie st. n., ora 11.55 noaptea, spune cu privire la lupta navală de la 27 Mai­, urmatoarele: Intre insulele Tsushima si Kotsusima cerul era limpede. Un vânt răcoros sufla de la sud. Orizontul era foarte întunecat. Escadra japonesă a apărut la ora 1.45 diua din­spre nord spre a începe lupta. Tactica japonesă a constat de a întrece, graţie superiorităţei iuţelei flotei sale, coloana noas­­tră de cuirasate şi de a ataca apoi chiar capul colonei. Cuirasatele japonese,­­ la număr, ma­nevrau separat, silindu-se a lua cuirasatele noastre între două focuri, astfel că crucișă­­torele noastre trebuind să opereze contra vaselor japonese, ce atacau cuirasatele, li­bera evoluare a vaselor noastre era împie­decată. 50 de minute după începerea lup­tei vasul »Osh­abia« se scufundă; vasul »Borodino«, din causa avariilor suferite, fu scos din luptă. Escadra făcu atunci un loc spre a ascunde tirului inimic vasul »Suvaroff«. In acel moment cuirasatul Alexandru III țină capul colonei. Intr’o a doua luptă vasul »Ural« se scufundă; echipagiul fu salvat de transpor­tul »Anadyr«. Sera tactica japonesă sili escadra nostră să evolueze în rond împre­jurul transportelor şi torpilarelor, în vre­me ce Japonesii evoluau într’un cerc in­terior. Din causa slabei iuţeli a vaselor noastre ne era dificil să părăsim acăstă po­­siţiune, dar cu puţin înainte de apusul soa­­relui, escadra reluă direcţiunea spre nord. In acel moment, un torpilor de lângă »Kneaz Suvarov« înălţă pavilionul amiral vestind, că comanda a trecut amiralului Nebogatow. Cuirasatul »Alexandru III« eşi din linia de luptă grav avariat; cuirasatul »Bo­rodino« rămase în capul colonei; întreg focul inimic se concentră asupra lui. La apusul soarelui, »Borodino« trase ultima lo­vitură de tun și se scufundă. SOIRILE DILEI. — 31 Maiu v. Academia Română și moartea principe­lui Leopold. Academia Română a trimis principelui Ferdinand urmatorea telegramă prin președintele său: »Academia, aflând cu o vie durere »pierderea Augustului Vostru Părinte, tri­­»mite Alteţei Vostre Regale, prin organul »meu, cu cel mai profund respect, expre­­»siunea întristării adânci simţită de toţi »membrii. In urma unei alocuţiuni, în care »am manifestat aceste simţăminte, am ri­­­dicat şedinţa în semn de doliu. Dumne­­»deu să întărăscă puterile Alteţei Voastre »Regale, ca să puteţi străbate aceste de grea încercare«. La acăstă telegramă principele Ferdi­nand a răspuns: »Sunt viu mişcat de sentimentele de »calduros« compătimire cu care mă întim­­­pinaţi din partea Academiei. Demonstra­­­ţia de simpatie din partea membrilor »acestui aşezământ de cultură, îmi este o »dovadă cât de iubit a fost răposatul meu »părinte şi pentru mine este o adevărată »mângâiere în marea mea durere«. Examenul verbal de maturitate la sa­tele comerciale sup. române din Braşov se va ţine în dilele de 26, 27 şi 28 i. e. n. La examenul de maturitate al absolvenţi­lor gimnasiului gr. or. român din Braşov, care precum am anunţat deja, se va ţină în dilele de 22, 23 şi 24 iunie n., va asista din partea ven. consistoriu d-l archiman­­drit Dr. N­. Puşcariu, er ca comisar guver­­nial d-l Kuncz Elek, director suprem de studii. Teatru românesc în Braşov, d-l Zaha­rie Bârsan va da Marţi a treia di de Ru­salii cu ajutorul unui cerc de diletanţi o representaţie teatrală în sala cea mare de la Redută. La acăstă representaţie îşi va da concursul şi d-sora Mariera Voicules­­cu, artistă de la teatrul naţional din Bu­­curescu, care va susţină în ambele piese primele roluri de femeie. Se vor juca: „Lăutarul din Cremona“, Induioşeţarea şi sentimentala piesă într’un act a lui Fr. Copăe,­tradusă de Traian Demetrescu şi „Ne­cinstiţii“ dramă în trei acte de Girolamo Rovette tradusă de Aristizza Romanescu. Biletele se vor depune, începând de mâne Miercuri, la librăria d-lui Ciurcu. Atragem

Next