Gazeta Transilvaniei, august 1905 (Anul 68, nr. 169-172)
1905-08-02 / nr. 169
Pagina 2. naţională. Or dăcă nu se va validita voinţa naţională, atunci de găba pretindem dreptul sufragiului universal, căci guvernul uşor ar putea se dejoce pretensiunea năstră, dând poporului un drept, ca acela al votului universal în Austria, ca şi care crede că nimeni din d-voastră n’ar dori. Fiindcă dreptul sufragiului universal îl punem între pretensiunile naţionale, a-l cere acesta în schimb pentru renunţarea la pretensiunile naţionale, nu se poate ; acăsta ar fi cel mai mare nepatriotism.... Convingerea partidului independist este, că realizarea reformei sufragiului universal numai aşa e permisă, ca prin aceasta se nu compromitem în nici o direcţie caracterul naţional al statului maghiar, fiindcă statul acesta maghiar trebuee fie. Niciodată noi nu vom face una ca aceea, ca statul maghiar se devină un stat cosmopolit. Statul maghiar să fie deplin maghiar, cu drepturi egale pentru toţi cetăţenii săi (!) fără deosebire de limbă şi religie, — dar numai pe seama acelor cetăţeni, cari sunt buni patrioţi şi cari nu atacă esistenţa statului“. Cuvintele lui Kossuth sunt foarte clare. Venim acum ad fortissimum, la o nouă declaraţie a ministrului unguresc de interne, făcută dilele acestea într’un interwiev — probabil comandat — c’un »redactor« al fetei »Poporul Român« din Budapesta. Ministrul de interne a atins în interwievul seu, pe lângă cestiunea sufragiului universal, şi alte cestiuni, cari privesc naţionalităţile nemaghiare. Etă ce a dis*) Kristoffy despre votul universal cu privire la naţionalităţi. s » La întrebarea interlocutorului, dăcă ministrul voesce să introducă sufragiul universal fără nici o ţărmurire în privinţa naţionalităţilor. Kristoffy a răspuns : — Deorece şi D-Vostre sunteţi fiii acestei patrii, cu aceleaşi drepturi şi obligamente ca şi Maghiarii, nu puteţi fi escluşi de la acele drepturi, ce le ofere sufragiul universal. Tocmai pentru acesta eu voesc introducerea dreptului sufragiului universal în spiritul cel mai liberal fără nici o restricţiune cu privire la naţionalităţi, aşa cum pretinde interesul bine priceput al ţării. De altmintrelea punctul meu de vedere faţă cu naţionalităţile e destul de cunoscut din vorbirea ce am ţinut-o cu ocasiunea desbaterei budgetului sub Coloman Szell. Tocmai atunci fusese ales deputat Aurel Vlad, şi în urma acestei alegerî s’a pornit discuţie în cameră asupra cestiunei naţionalităţilor. Eu am zis atunci, că noi n'avem causă de a ne teme de naţionalităţi; din contrădoresc, ca câţi mai mulţi deputaţi de acest fel se ajungă în cameră, deoarece câtă vreme naţionalităţile îşi accentueză plângerile şi dorinţele afară de cameră, pot fi acusate că nutresc tendenţe separatiste. Indatâ ce vise ele pot se ocupe loc în camera deputaţilor, documentezi înseşi unitatea statului maghiar. Sunt convins, că îndată ce viaţa parlamentară maghiară va fipusă pe baze mai democratice şi în urma sufragiului universal se va introduce în parlament o direcţiune cu totul nouă, ţara întregă va simţi efectul binefăcător al reformelor sociale şi economice, de a căror introducere este necesitate atât de ardătăre. Vor dispare nenorocitele lupte de drept public şi parlamentul se va insur a remedia relele de cari sufere ţera, între cari fac parte desigur şi relele şi plângerile îndreptăţite ale naţionalităţilor. De la dreptul votului universal secret aştept eu îmbunătăţirea situaţiunei, de aceea îmi dau silinţa, ca decă se poate să realizez dreptul sufragiului universal secret electoral. La întrebarea interlocutorului, nu cumva acest drept va fi condiţionat de aşa disul cens intelectucl, adecă de cunoscerea limbei maghiare în cetire şi scriere ceea ce ar fi spre paguba naţionalităţilor, ministrul a răspuns : — Intrucât dreptul electoral ar fi legat de cunoscerea cetirei şi scrierei, acesta se referă la limba maternă. Altfel nici nu se poate închipui, căci acesta corespunde şi tradiţiilor politice şi naţionale maghiare şi raporturilor ţării. La întrebarea, nu cumva autorităţile ar împiedeca pe Români, decă din partea lor s’ar porni o mişcare mai mare pentru sufragiul universal, — ministrul a declarat dicând : — In nici un cas nu. D-V0stră aveţî dreptul de a lua posiție pentru acăstă cestiune, ca orî-care alt partid. Se pot împiedeca numai adunările, în cari ați agita în contra integrității statului. *) Dăm acest interview după cum l’am veceit publicat în toate foile din Budapesta. FOILETONUL »GAZ. TRANS.« Revanșa unui împărat. De Charles Gneulette. — Fine. — Când reveni el dădu asigurarea, că despre d-stra Rosina n’a mai vorbit împăratul după primele indicațiuni, pe cari le-a dat. — Comunică d-strei Bourgon, mi-a ordonat împăratul, că îi voia ridica la 50,000 franci onorarul ei de la Comedia Francesă, mai adaug un hotel şi 10.000 de franci pentru mobilă. — Ei, îl întrerupse artista ameţită de uşurinţa succesului ei şi convinsă că acum nu mai trebuia să pună nici un frâu dorinţelor ei, dă-mi voie să mă gândesc, împăratul d-tale este întotdeuna acelaşi, el crede, că trebue numai să se arate, pentru ca să învingă. — Dacă d-sora Bourgon va esua, continuă diplomatul, depune la picioarele ei o pensie anuală de 100.000 de franci și titlul de ducesă! mai ordonă împăratul. — Ducesă? Voia deveni ducesă! esclamă artista cu obrajii roșii de emoțiune. — Maj. Sa va fi încântat de a vă da chiar astă-sără în castelul din St. Cloud diploma de nobleță, dăcă-i vei face plăcerea, ca să-l visiteze acolo. — Primesc, răspunse Ettienetta cu un aer maiestos. — Atunci astă-sără la ora opt, un echipagiu al Curții va fi la dispoziția doamnei ducese. picând aceste, Telleyrand sărută cu gravitate mâna artistei și plecă. D-sora Bourgon folosi restul zilei pentru a se face iresistibilă. După ce cameri era o frisă, schimbă cel puțin douăsprezece toalete și în fine se decise pentru o splendidă tunică de mătasă albastră, a cărei tăietură adâncă lăsa să se vadă formele sinului ei bine format. Fix la ora 8 un splendid echipagiu al curții se opri la poarta casei ei; ea se urcă în echipagiu și în curând, condusă de Marchand, camerierul împăratului Napoleon, urcă scara de onoare a castelului imperial. Apartamentul în care a fost întrodusă, o uimi întru câtva, deorece un candelabru, un divan și o meseără de toaletă, forma întregul mobilier. Viitoarea ducesă era însă prea cufundată în visurile ei ambițioase, pentru a se mai ocupa cu asemenea bagateluri. Ea şedu și așteptă plină de încordare. Trecuse un sfert de oră, când în fine îi bătfi la ochi localul în care se afla, care nu era amenajat pentru o întîlnire amoroasa. Ea așteptă încă trei sferturi de oră pe împăratul învingător. Perdându-și răbdarea, sună clopoțelul. Un camerier aparii și întrebă cu răspect ce poftesce. — De sigur că împăratul nu știe că sunt aici ? — Scusațî, d-sară, este în conferență cu doi generali. — Spune-i, te rog, că am venit în urma învitațiunei M. Sale și că am de-asemenea dreptul la audiență. — O, d-sară, alerg chiar acum. Trecură vre-o două-decî de minute fără a sosi vr’un răspuns. D-sora Bourgon era foarte supărată și sună din nou. Marchand își arătă din nou fața sa liniștită. — Ei, ce zice împăratul? îl întrebă artista cu o voce tremurătoare de indignare. — El se rugă să mai aștepți un moment. — Un moment? Deja de două ore stau aici. Spune împăratului că insist, ca să vorbesc imediat cu dânsul. Absența secretarului de astă-dată nu dură mult. Dar când apără fața sa era schimbată de uimire. — Ei, ce scrie aduci. — Ah, Dumnedeule, d-soră, mă tem că te ofensez. — Ei, dar vorbesce ! — Când am comunicat împăratului, el mi-a spus, că poţi pleca. — Neruşinatule! strigă artista în culmea furiei, apoi eși repede. La scară o aștepta același echipagiu, care o adusese. Când se urcă în el, se deschise în partere o ferăstră și Talleyrand îi strigă cu voce batjocoritoare: — Bună săra, d-soră, salutările mele pentru d-l Chartai. Acesta a fost revanșa împăratului. Bucuresci. G. GAZETA TRANSILVANIEI. * Kristoffy se esplică. — Un „si. Un alt redactor, acesta maghiar, dela „Magyar Szó“, nedumerit asupra interwievului de mai sus, său chiar pus la cale, s’a dus la ministrul Kristoffy să-l întrebe, dăcă i s’au redat corect cuvintele, ce le-a dis faţă cu gazetarul de la »P. R.« Ministrul a răspuns: — De fapt am vorbit cu redactorul »Poporului« şi m’am pronunţat de fapt asupra dreptului electoral din punctul de vedere al naţionalităţilor. Reproducţia în general corăspunde la ceea ce am dis. Numai un pasagiu trebue să rectific. Intr’un loc dice »Poporul«, că am declarat acesta. Intru cât dreptul electoral va fi legat de cunoscerea scrierei şi cetirei, acăsta se înţelege la cunoscerea cetirei şi scrierei în limba maternă. Eu am dis corect aşa: „Intru cât dreptul electoral va fi legat de cunoscerea serierei şi cetirei, acesta e a se înţelege şi la cunoscerea serierei şi cetirea în limba maternă“. La întrebarea, nu cumva gândesce ministrul, că introducerea sufragiului universal va fi pagubitore pentru supremaţia maghiară, — a răspuns: — Eu sunt aderentul politicei naționale maghiare și a hegemoniei maghiare. Cu toate acestea, mărturisesc necesitatea sufragiului universal, mai corect, tocmai pentru aceasta o mărturisesc! Deja deunăzi am declarat, că e nefondată temerea de dreptul sufragiului universal, pentru că doar ar strica maghiarimei. Datele statistice, ce le-a adunat Ştefan Tisza, dovedesc, că dreptul sufragiului universal nu numai că nu strică, ci din contră folosesce maghiarimei. In cas de se introduce sufragiul universal, situaţia Maghiarilor ar fi mai avantagiosă decât pe basa legei electorale de adî. Că aşa este, voi dovedi la timpul seu cu date numerice neindoiose. Am redat aici tot ce s’a publicat şi vorbit acum în urmă despre acăstă cestiune, care, orî-ce s’ar dice, a început să preocupe viu opiniunea publică din ţără. »Bud. Hirlap«, diar fruntaş al coaliţiunei, scrie în revista sa despre »crisă« (nr. dela 12 August), că orîce va întreprinde guvernul, alegeri nouă nu se vor face pe basa unui nou sistem electoral înainte de ce se vor fi împlinit pretensiunile naţionale maghiare. Kristoffy nu va pută să creeze cercuri electorale, în cari să fie stăpâni pe vecie politicianii negrii-galbeni, şi numai atunci se va face o reformă electorală în Ungaria, când agenţilor politicei vienese li se va fi pierdut cu totul glasul în ţăra acăsta. Am fi ajuns dor să vedem pe independiştii unguri combătând postulatul privitor la sufragiul universal, deşi îl au în programul lor, şi să vedem un guvern unguresc (eşti tot din sînul partidului liberal maghiar), care face propagandă urbi el orbi pentru acest postulat, de care guvernele liberale de păna acum să feriau şi se îngroziau ca de »ucigă-i crucea«. Minunată situaţie. „Guvernul pacteză cu naţionalităţile“. Pressa coaliţionistă din Budapesta umblă în ruptul capului se facă ţăra şi lumea a crede, că guvernul Fejervary ar pacta cu naţionalităţile. Declaraţiunile ce le-a făcut acum în urmă ministrul de interne Kristoffy cu privire la votul universal şi la naţionalităţi, sunt esploatate cu prisos de acăstă pressă pentru a dovedi, ved! Domne, că guvernul umblă cu orice preţ să câştige naţionalităţile pe partea lui în lupta faţă cu coaliţiunea. Firesce, toate acestea sunt nisce simple apucături, cari pot să prindă numai la cei naivi şi idioţi. Derută ce sole diarul „A Nap“—ale cărei pagini le ilustrăză din când în când şi Ugran cu articole de sensaţie — despre cea mai nouă »dovadă«, că guvernul ar pacta cu naţionalităţile. După ce spune, că guvernul a dat ordin tuturor oficiilor de dare, ca începând cu ziua de 1 August să nu mai dea instituţiilor culturale ajutotorul de stat, ce li se cuvine, diarul »A Nap« face descoperirea »sensaţională«, că totuşi în visteria statului sunt bani pentru astfel de ajutoare, dar aceste se dau numai pentru naţionalităţi. Guvernul adecă Nr. 169.—1905, a asemnat dilele acestea suma de 500.000 corone sub titlul de congruă preoţilor gr. or. din Ardeal, şi suma acăsta a şi plătit’o deja oficiul de dare din Sibiiu. »De aici se vede — dice inteligentul corespondent al numitului diarecă de fapt guvernul pactăză cu naţionalităţile atunci când el sustrăgând instituţiilor culturale maghiare ajutorul de stat, vine şi dă 12 milion de coroane pentru întregirea salarelor preoţimei gr. or. din Ardeal Ce este acăsta, dăcă nu o trădare a causei naţionale maghiare?«. Nu mai trebue să spunem, că con- ^ clusia diarului maghiar se basăză pe premise false, sciut fiind, că congrua preoţimei gr. or. este sistemisată prin lege şi că statul e dator a pune la disposiţia clerului gr. or. sumele destinate pentru întregirea salarelor acestei preoţim!. Rău serviciu fac foile şoviniste ale coaliţiunei când vin să îmbete publicul cetitor cu astfel de gugumănii. Nouă gn contra colorilor românesc!. Poliţia din Sibiiu a început se reediteze goana ce era la ordinea zilei mai anii trecuţi şi în Braşov, împotriva cingetarelor în colori românesci, sub pretext că ar fi colorile unui stat strein, deşi poliţia ar trebui să scie, că acele cingătore întrebuinţate atât de bărbaţi, cât şi de femei, sunt părţi constitutive ale portului naţional românesc şi nu le portă nimeni cu gând de a demonstra contra statului. Ziarul săsesc „Siebenbürgisch- Deutsches Tageblatt“ sub titlul „Purtarea brunelor şi cingeterelor naţionale române interdisă“ publică în ultimul său număr un entrefilet, în care caută a disimula gravitatea cestiunei, ca şi cum nu ar fi la mijloc o şicană nedreptă şi inutilă, constatăînsă totuşi că poliţia a intervenit în casime când purtarea acelor colori era „prea bătătore la ochi“. Derătă ce scrie „S. D. T.“: »In urma unei comunicări, ce ni s’a făcut, că mai multor servitoare şi feciori români li s’au luat şi confiscat de cătră poliţie, în mijlocul străzii, brânele roşugalben-albastre, am cerut informaţii la loc competent şi am primit urmatorea explicare »liniştitoare«. »Există un ordin al ministrului de interne, conform căruia purtarea în mod bătător la ochi a insigniilor, eşarfelor, brânelor etc. în culorileunui stat străin«, nu e permisă şi asemenea obiecte de demonstraţiune trebue confiscate. Poliţia locală, conform datoriei sale(?) execută acest ordin în caşurile, unde se poate bănui intenţiunea de a demonstra, procedăză însă