Gazeta Transilvaniei, august 1905 (Anul 68, nr. 169-172)

1905-08-02 / nr. 169

Pagina 2. naţională. Or dăcă nu se va validita vo­inţa naţională, atunci de găba pretindem dreptul sufragiului universal, căci guver­nul uşor ar putea se dejoce pretensiunea năstră, dând poporului un drept, ca acela al votului universal în Austria, ca şi care crede că nimeni din d-voastră n’ar dori. Fiind­că dreptul sufragiului universal îl punem între pretensiunile naţionale, a-l cere acesta în schimb pentru renunţarea la pretensiunile naţionale, nu se poate ; a­­căsta ar fi cel mai mare nepatriotism.... Convingerea partidului independist este, că realizarea reformei sufragiului univer­sal numai aşa e permisă, ca prin aceasta se nu compromitem în nici o direcţie caracte­rul naţional al statului maghiar, fiind­că statul acesta maghiar trebue­­e fie. Nici­odată noi nu vom face una ca aceea, ca statul ma­ghiar se devină un stat cosmopolit. Statul maghiar să fie deplin maghiar, cu drepturi egale pentru toţi cetăţenii săi (!) fără de­osebire de limbă şi religie, — dar numai pe seama acelor cetăţeni, cari sunt buni pa­trioţi şi cari nu atacă esistenţa statului“. Cuvintele lui Kossuth sunt foarte clare. Venim acum ad fortissimum, la o nouă declaraţie a ministrului unguresc de interne, făcută dilele acestea într’un in­­terwiev — probabil comandat — c’un »redactor« al fetei »Poporul Român« din Budapesta. Ministrul de interne a atins în interwievul seu, pe lângă cesti­­unea sufragiului universal, şi alte ces­­tiuni, cari privesc naţionalităţile nema­­ghiare. Etă ce a dis*) Kristoffy despre votul universal cu pri­vire la naţionalităţi. s » La întrebarea interlocutorului, dăcă ministrul voesce să introducă sufragiul u­­niversal fără nici o ţărmurire în privinţa naţionalităţilor. Kristoffy a răspuns : — De­ore­ce şi D-Vostre sunteţi fiii acestei patrii, cu aceleaşi drepturi şi obli­­gamente ca şi Maghiarii, nu puteţi fi es­­cluşi de la acele drepturi, ce le ofere su­fragiul universal. Tocmai pentru acesta eu voesc introducerea dreptului sufragiu­lui universal în spiritul cel mai liberal fără nici o restricţiune cu privire la na­ţionalităţi, aşa cum pretinde interesul bine priceput al ţării. De altmintrelea punctul meu de ve­dere faţă cu naţionalităţile e destul de cunoscut din vorbirea ce am ţinut-o cu ocasiunea desbaterei budgetului sub Colo­­man Szell. Tocmai atunci fusese ales de­putat Aurel Vlad, şi în urma acestei a­­legerî s’a pornit discuţie în cameră asupra cestiunei naţionalităţilor. Eu am zis atunci, că noi n'avem causă de a ne teme de na­ţionalităţi; din contră­­doresc, ca câţi mai mulţi deputaţi de acest fel se ajungă în ca­meră, de­oare­ce câtă vreme naţionalităţile îşi accentueză plângerile şi dorinţele afară de cameră, pot fi acusate că nutresc ten­­denţe separatiste. Indatâ­ ce vise ele pot se ocupe loc în camera deputaţilor, documen­tezi înseşi unitatea statului maghiar. Sunt convins, că îndată­ ce viaţa par­lamentară maghiară va fi­­pusă pe baze mai democratice şi în urma sufragiului u­­niversal se va introduce în parlament o direcţiune cu totul nouă, ţara întregă va simţi efectul binefăcător al reformelor so­ciale şi economice, de a căror introducere este necesitate atât de ardătăre. Vor dis­pare nenorocitele lupte de drept public şi parlamentul se va insur a remedia re­lele de cari sufere ţera, între cari fac parte de­sigur şi relele şi plângerile în­dreptăţite ale naţionalităţilor. De la drep­tul votului universal secret aştept eu îm­bunătăţirea situaţiunei, de aceea îmi dau silinţa, ca decă se poate să realizez dreptul sufragiului universal secret electoral. La întrebarea interlocutorului, nu cumva acest drept va fi condiţionat de aşa disul cens intelectucl, adecă de cunos­­cerea limbei maghiare în cetire şi scriere ceea­ ce ar fi spre paguba naţionalităţilor, ministrul a răspuns : — Intru­cât dreptul electoral ar fi legat de cunoscerea cetirei şi scrierei, a­­cesta se referă la limba maternă. Altfel nici nu se poate închipui, căci acesta co­­respunde şi tradiţiilor politice şi naţionale maghiare şi raporturilor ţării. La întrebarea, nu cumva autorităţile ar împiedeca pe Români, decă din partea lor s’ar porni o mişcare mai mare pentru sufragiul universal, — ministrul a declarat dicând : — In nici un cas nu. D-V0stră a­­veţî dreptul de a lua posiție pentru a­­căstă cestiune, ca orî-care alt partid. Se pot împiedeca numai adunările, în cari ați agita în contra integrității statului. *) Dăm acest interview după cum l’am ve­ceit publicat în toate foile din Budapesta. FOILETONUL »GAZ. TRANS.« Revanșa unui împărat. De Charles Gneulette. — Fine. — Când reveni el dădu asigurarea, că despre d-stra Rosina n’a mai vorbit îm­păratul după primele indicațiuni, pe cari le-a dat. — Comunică d-strei Bourgon, mi-a ordonat împăratul, că îi voia ridica la 50,000 franci onorarul ei de la Comedia Francesă, mai adaug un hotel şi 10.000 de franci pentru mobilă. — Ei, îl întrerupse artista ameţită de uşurinţa succesului ei şi convinsă că acum nu mai trebuia să pună nici un frâu dorinţelor ei, dă-mi voie să mă gândesc, împăratul d-tale este întotdeuna acelaşi, el crede, că trebue numai să se arate, pentru­ ca să învingă. — Dacă d-sora Bourgon va esu­a, con­tinuă diplomatul, depune la picioarele ei o pensie anuală de 100.000 de franci și tit­lul de ducesă! mai ordonă împăratul. — Ducesă? Voia deveni ducesă! es­clamă artista cu obrajii roșii de emo­­țiune. — Maj. Sa va fi încântat de a­ vă da chiar astă-sără în castelul din St. Cloud diploma de nobleță, dăcă-i vei face plăce­rea, ca să-l visiteze acolo. — Primesc, răspunse Ettienetta cu un aer maiestos. — Atunci astă-sără la ora opt, un echipagiu al Curții va fi la dispoziția doam­­nei ducese. picând aceste, Telleyrand sărută cu gravitate mâna artistei și plecă. D-sora Bourgon folosi restul zilei pentru a­ se face iresistibilă. După­ ce ca­meri era o frisă, schimbă cel puțin două­sprezece toalete și în fine se decise pen­tru o splendidă tunică de mătasă albastră, a cărei tăietură adâncă lăsa să se vadă formele sinului ei bine format. Fix la ora 8 un splendid echipagiu al curții se opri la poarta casei ei; ea se urcă în echipagiu și în curând, condusă de Marchand, camerierul împăratului Na­poleon, urcă scara de onoare a castelului imperial. Apartamentul în care a fost în­­trodusă, o uimi întru cât­va, deore­ce un candelabru, un divan și o mese­ără de toaletă, forma întregul mobilier. Viitoarea ducesă era însă prea cufun­dată în visurile ei ambițioase, pentru a­ se mai ocupa cu asemenea bagateluri. Ea şedu și așteptă plină de încordare. Trecuse un sfert de oră, când în fine îi bătfi la ochi localul în care se afla, care nu era amenajat pentru o întîlnire amo­­roasa. Ea așteptă încă trei sferturi de oră pe împăratul învingător. Perdându-și răb­darea, sună clopoțelul. Un camerier aparii și întrebă cu răs­­pect ce poftesce. — De sigur că împăratul nu știe că sunt aici ? — Scusațî, d-sară, este în conferență cu doi generali. — Spune-i, te rog, că am venit în urma învitațiunei M. Sale și că am de-ase­­menea dreptul la audiență. — O, d-sară, alerg chiar acum. Trecură vre-o două-decî de minute­­ fără a sosi vr’un răspuns. D-sora Bourgon era foarte supărată și sună din nou. Marchand își arătă din nou fața sa liniștită. — Ei, ce zice împăratul? îl întrebă artista cu o voce tremurătoare de indig­nare. — El se rugă să mai aștepți un mo­ment. — Un moment? Deja de două ore stau aici. Spune împăratului că insist, ca să vorbesc imediat cu dânsul. Absența secretarului de astă-dată nu dură mult. Dar când apără fața sa era schimbată de uimire. — Ei, ce scrie aduci. — Ah, Dumnedeule, d-soră, mă tem că te ofensez. — Ei, dar vorbesce ! — Când am comunicat împăratului, el mi-a spus, că poţi pleca. — Neruşinatule! strigă artista în cul­mea furiei, apoi eși repede. La scară o aștepta același echipagiu, care o adusese. Când se urcă în el, se deschise în partere o ferăstră și Talley­rand îi strigă cu voce batjocoritoare: — Bună săra, d-soră, salutările mele pentru d-l Chartai. Acesta a fost revanșa împăratului. Bucuresci. G. GAZETA TRANSILVANIEI. * Kristoffy se esplică. — Un „si. Un alt redactor, acesta maghiar, dela „Magyar Szó“, nedumerit asupra interwie­­vului de mai sus, său chiar pus la cale, s’a dus la ministrul Kristoffy să-l întrebe, dăcă i­ s’au redat corect cuvintele, ce le-a dis faţă cu gazetarul de la »P. R.« Minis­trul a răspuns: — De fapt am vorbit cu redactorul »Poporului« şi m’am pronunţat de fapt asupra dreptului electoral din punctul de vedere al naţionalităţilor. Reproducţia în­ general corăspunde la ceea­ ce am dis. Nu­mai un pasagiu trebue să rectific. Intr’un loc dice »Poporul«, că am declarat acesta. Intru cât dreptul electoral va fi legat de cunoscerea scrierei şi cetirei, acăsta se înţelege la cunoscerea cetirei şi scrie­­rei în limba maternă. Eu am dis corect aşa: „Intru cât dreptul electoral va fi le­gat de cunoscerea serierei şi cetirei, acesta e a­ se înţelege şi la cunoscerea serierei şi cetirea în limba maternă“. La întrebarea, nu cumva gândesce ministrul, că introducerea sufragiului uni­versal va fi pagubitore pentru supremaţia maghiară, — a răspuns: — Eu sunt aderentul politicei națio­nale maghiare și a hegemoniei maghiare. Cu toate acestea, mărturisesc necesitatea sufragiului universal­, mai corect, tocmai pentru aceasta o mărturisesc! Deja deunăzi am declarat, că e nefondată temerea de­ ­ dreptul sufragiului universal, pentru­ că doar ar strica maghiarimei. Datele statistice, ce le-a adunat Ştefan Tisza, dovedesc, că drep­tul sufragiului universal nu numai că nu strică, ci din contră folosesce maghiarimei. In cas de se introduce sufragiul universal, si­tuaţia Maghiarilor ar fi mai avantagiosă decât pe basa legei electorale de adî. Că aşa este, voi­ dovedi la timpul seu cu date numerice neindoiose. Am redat aici tot ce s’a publicat şi vorbit acum în urmă despre acăstă ces­tiune, care, orî-ce s’ar dice, a început să preocupe viu opiniunea publică din ţără. »Bud. Hirlap«, diar fruntaş al coali­­ţiunei, scrie în revista sa despre »crisă« (nr. dela 12 August), că orî­ce va întreprin­de guvernul, alegeri nouă nu se vor face pe basa unui nou sistem electoral înainte de ce se vor fi împlinit pretensiunile na­ţionale maghiare. Kristoffy nu va pută să creeze cercuri electorale, în cari să fie stăpâni pe vecie politicianii negrii-galbeni, şi numai atunci se va face o reformă elec­torală în Ungaria, când agenţilor politicei vienese li­ se va fi pierdut cu totul glasul în ţăra acăsta. Am fi ajuns dor să vedem pe inde­­pendiştii unguri combătând postulatul pri­vitor la sufragiul universal, deşi îl au în programul lor, şi să vedem un guvern un­guresc (eşti tot din sînul partidului libe­ral maghiar), care face propagandă urbi el orbi pentru acest postulat, de care gu­vernele liberale de păna acum să feriau şi se îngroziau ca de »ucigă-i crucea«. Minunată situaţie. „Guvernul pacteză cu naţionalităţile“. Pressa coaliţionistă din Budapesta umblă în ruptul capului se facă ţăra şi lumea a crede, că guvernul Fejervary ar pacta cu naţionalităţile. Declaraţiunile ce le-a făcut acum în urmă ministrul de in­terne Kristoffy cu privire la votul univer­sal şi la naţionalităţi, sunt esploatate cu prisos de acăstă pressă pentru a dovedi, ved! Domne, că guvernul umblă cu ori­ce preţ să câştige naţionalităţile pe partea lui în lupta faţă cu coaliţiunea. Firesce, toate acestea sunt nisce simple apucături, cari pot să prindă numai la cei naivi şi idioţi. Der­ută ce sole diarul „A Nap“—ale cărei pagini le ilustrăză din când în când şi Ugran cu articole de sensaţie — des­pre cea mai nouă »dovadă«, că guvernul ar pacta cu naţionalităţile. După ce spune, că guvernul a dat ordin tuturor oficiilor de dare, ca începând cu ziua de 1 August să nu mai dea instituţiilor culturale ajuto­­torul de stat, ce li­ se cuvine, diarul »A Nap« face descoperirea »sensaţională«, că totuşi în visteria statului sunt bani pen­tru astfel de ajutoare, dar aceste se dau numai pentru naţionalităţi. Guvernul adecă Nr. 169.—1905, a asemnat dilele acestea suma de 500.000 corone sub titlul de congruă preoţilor gr. or. din Ardeal, şi suma acăsta a şi plă­­tit’o deja oficiul de dare din Sibiiu. »De aici se vede — dice inteligentul corespon­dent al numitului diar­e­că de fapt gu­vernul pactăză cu naţionalităţile atunci când el sustrăgând instituţiilor culturale maghiare ajutorul de stat, vine şi dă 12 milion de coroane pentru întregirea sa­­larelor preoţimei gr. or. din Ardeal Ce este acăsta, dăcă nu o trădare a causei naţionale maghiare?«. Nu mai trebue să spunem, că con- ^ clusia diarului maghiar se basăză pe pre­mise false, sciut fiind, că congrua preoţi­mei gr. or. este sistemisată prin lege şi că statul e dator a pune la disposiţia cle­rului gr. or. sumele destinate pentru în­tregirea salarelor acestei preoţim!. Rău serviciu fac foile şoviniste ale coaliţiunei când vin să îmbete publicul cetitor cu ast­fel de gugumănii. Nouă g­n contra colorilor românesc!. Poliţia din Sibiiu a început se reediteze goana ce era la ordinea zilei mai anii trecuţi şi în Braşov, împo­triva cingetarelor în colori românesci, sub pretext că ar fi colorile unui stat strein, deşi poliţia ar trebui să scie, că acele cingătore întrebuinţate atât de bărbaţi, cât şi de femei, sunt părţi constitutive ale portului naţional ro­mânesc şi nu le portă nimeni cu gând de a demonstra contra statului. Ziarul săsesc „Siebenbürgisch- Deutsches­ Tageblatt“ sub titlul „Pur­tarea brunelor şi cingeterelor naţio­­nale­ române interdisă“ publică în ul­timul său număr un entrefilet, în care caută a disimula gravitatea cestiunei, ca şi cum nu ar fi la mijloc o şicană nedreptă şi inutilă, constată­­însă to­tuşi că poliţia a intervenit în cas­im­e­­ când purtarea acelor colori era „prea bătătore la ochi“. Der­ătă ce scrie „S. D. T.“: »In urma unei comunicări, ce ni­ s’a făcut, că mai multor servitoare şi feciori români li­ s’au luat şi confiscat de cătră poliţie, în mijlocul străzii, brânele roşu­­galben-albastre, am cerut informaţii la loc competent şi am primit urmatorea expli­care »liniştitoare«. »Există un ordin al ministrului de interne, conform căruia purtarea în mod bătător la ochi a insigniilor, eşarfelor, brânelor etc. în culorile­­unui stat străin«, nu e permisă şi asemenea obiecte de de­­monstraţiune trebue confiscate. Poliţia lo­cală, conform datoriei sale(?) execută acest ordin în caşurile, unde se poate bănui in­­tenţiunea de a demonstra, procedăză însă

Next