Gazeta Transilvaniei, iulie 1906 (Anul 69, nr. 144-168)
1906-07-22 / nr. 161
SEDACŢIEÎTEAI, AiiiiistrtţiiiM ti TiBoiriîi Braşov, piaţa mare nr. 30. foziflori noirancRt© na •* primesc. MiUiaioTipte nu se INSERATE «o primesc la Admlnlairaţiune în Braşov şi la următor©!« BIROURI (te ANUNŢURI: In Vlena: Ia M. Dukes Kachí., Nux. Angenteld & Smeri« Leaner., Heinrich Sohalek. A. Oppeiik Nacfcf., Anton Oppolik. In Budapesta 3a A. V. Uold* berger, Ekstein Bemat, _Iuliu Leopold (YII JEraBébet-körut). PREŢUL IBSERŢIUNILOR : o şezi© garmond pe o cdiona 10 bani pentru o publicare. Publicări mai dea© după tarifă ţi învoială: — 2BGLAUS pe pagina Sa o seria 20 bani „SAZBTA“ iese în fiecare (|\ Atomate neutru Austro-ungaria Pe un an 24 cor., pe şese luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. H-rll de Dumineci 4 cor. pe an. Patru România şi străinătate: Pe un an 40 frânei, pe şăse luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rll de Dumineci 8 fr. pe an. Se prenumeră la toate oficiele poştale din întru şi din.taxă şi la d-nii colectori. Ateamentul pentru Braşov Administraţiunect, Piaţa mare, Târgul Inului Nr. 80, Stagiu I.: Pe un an 20 cor., pe şese luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă. Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 8 cor. «■» Un esemplar 10 bani. — Atât abonamentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. II. ÎB1—Anul LXIX. Br&şov, Vineri-Sâmbătă 22 Iulie (4 August). 1906. (Număr de Duminecă 30.) Urmările „noului curent“. Când s’a ivit la noi aşa disul curent nou şi când vedeam, că cei ce suflau în foile acestui curent erau atât de nerăbdători şi grăbiţi, încât nimeni nu mai putea sta de vorbă cu ei; când îi vedeam astupându-şî urechile faţă cu orice li s’ar fi spus despre neapărata trebuinţă, ca ceea ce se face şi întreprinde în sînul naţiunei noastre, se fie adus în conglăsuire nu numai cu dorinţele şi interesele unora, ci cu interesele generaie ale naţiunei şi cu scopul cel urmăreşte ea în lupta sa pentru drept şi libertate naţională; când vedurăm tote aceste ne-am întristat şi am zis, că nu e bine aşa, nu e bine ca sub un cuvânt sau altul se se lase voie unora şi altora de a se abate cu totul dela cărarea de pană acuma şi de-a lucra după capul şi după pofta lor. Acum iese cu încetul la lumină, că temerile noastre au fost întemeiate. Se petrec ani la noi lucruri, pe cari nu le pot înţelege Românii, cari ţin sincer şi cu curată iubire la neamul lor. De la deschiderea nouei diete începurăm a ne deda să vedem pe deputaţii noştrii nizutind la o înţelegerecomună nu numai între ei, ci şi cu deputaţii naţionalişti slovaci şi sârbi în interesul causei naţionalităţilor. I-am vedut apoi ridicându-şi glasul şi în apărarea căuşelor poporului român şi sbiciuind multe rele, de care sufere poporul în urma păcatelor stăpânirei şi ale nenorocitei politice de maghiarizare. E de tot grea starea popoarelor nemaghiare, fiindcă adversarii existenţei lor naţionale au ajuns ca în ceşti 40 de ani din urmă să-şi clădăscă, prin legi şi aşezăminte nouă, o redută destul de tare, din care, din orice parte ne-am apropia de ea, ne ameninţă gurile de foc îndreptate contra nostră. Au credut deputaţii români, că unindu-se cu naţionaliştii slovaci şi sârbi vor isbuti mai uşor a face să li se recunoscă calitatea de reprezentanţi naţionalişti. Dar în zadar au reclamat cu toţii de două luni într’una să fie recunoscuţi de guvern şi de majoritate ca partid naţionalist. Li s’a spus că în organisaţia de stat modernă maghiara, un astfel de partid n’are loc şi că ei pot fi priviţi numai ca deputaţi maghiari de diferite limbi. Ce vor face şi ce vor începe în viitor nu voim să cercetăm acum. Dar o întâmplare petrecută înainte cu o săptămână în Arad, sub ochii celor patru deputaţi români din acel comitat, ne face să întrebăm cu îngrijire: ce voiesc deputaţii noştrii? Unde vor să meargă şi unde să ajungă? înţelegem, că pentru isbânda causei comune deputaţii români s’au aliat cu Slovacii şi cu Sârbii în dietă; am mai înţelege şi înclinarea lor de a merge din cas în cas şi cu curentul socialist-democrat. Cine poate să pricepă însă ceeea ce fac adii Românii aradanî cu deputaţii lor, alianţa acestora cu independiştii şi 48-iştii şi săritura lor în mijlocul valurilor luptei pentru aspiraţiile maghiare? La alegerea din Arad de adi săptămână s’au bătut între ei doi koşutişti, colţatul Barabaş cu independistul Müller, advocat în Arad, care se laudă că-i mai koşutist decât koşutiştii de astădî, că e de cei curaţi dela 1848. Ei bine, Românii aradanî au dat mâna cu acesta din urmă. In frunte cu deputaţii români, cari au venit dela Pesta: Goldiş, Suciu, Oncu şi Pop, 650 de alegători români din Arad s’au grupat în jurul steagului independist strigând : „Éljen Müller Karoly!“ Acesta e faptul, despre care am zis că e cu totul de neînţeles. El trebue se opăcască pe orice Român serios şi cu inima la loc şi se nască în sînul lui îndoieli cu privire la atitudinea românască a deputaţilor noştri. Corespondentul nostru din Arad ne scrie cu privire la acesta : „Cum vom putea însufleţi pe popor pentru o frumosă luptă activistă naţională, dacă îl povăţuim să meargă cu cei mai aprigi contrari ai neamului nostru? Va mai pute ore în viitor să convingă cineva pe alegătorii români din cercul Siriei, Boroşineu, Iosăşel, că e un păcat a vota cu hoşutiştii contra candidatului naţional, când îi vor răspunde :„d-vostră încă aţi făcut aşa?“ „...Ne-am uitat de noi şi ne-am vândut ţinuta!“ esclamă cu durere amintitul Aradan. Dar urmările pentru întreg, pentru spiritul național al poporului, pentru întraga nostră obște românâscă? Cine le-ar pute prevede toate de pe acum ? E trist dar adevărat: înainte cu câteva zile pe independistul din Arad l’au făcut să birue numai voturile române! FOILETONUL »GAZ. TRANS.« — Basm chinezesc de V. D. Doroșevici. — Lucrul s’a întâmplat în timpurile străvechi, pe când nu începuseră încă a se scrie letopiseţi. Şi atunci făceau oamenii prostii, dar nu era cine să le scrie. De aceea ni s’o fi părând că răs-strănepoţii noştrii erau aşa de înţelepţi . In acele vremuri fericite şi de cari a mers pomina, s’a născut mustrarea de cuget. A făcut’o mă-sa noaptea târziu, când oricine şi orice stă pe gânduri, dacă nu doarme. Rîul gândeşte, strălucind sub lumina lunei, papura gândeşte, iarba, cerul, tot gândeşte pe lume. De aceea o fi aşa de adâncă pace atunci. Ziua toţi şi toate fac sgomot, trăesc, noaptea însă tac duşi pe gânduri. Fiece păpuşă se gândeşte cu ce vopsele o să se împodobească, prefăcându-se în flutur. Plantele născocesc la vreme de noapte flori, priveghitorile cântece iar stelele — viitorul nostru. In astfel de noapte, când toată firea era dusă pe gânduri — s’a născut mustrarea de cuget. Avea ochi mari ca pasările de noapte. Luna i-a dat obraz fără sânge în el, iar stelele i-a aprins un foc în fundul ochilor. Și umbla Mustrarea de cuget pe pământ. Nu-i mergea nici bine nici rău. Ziua nimeni nu voia să stea de vorbă cu ea. Nimeni n’avea când. Aci clădesc, dincolo dărâmă. Fiecine se apără de ea cu manile și cu picioarele. — Nu vezi ce i aici? Unul cară pietri, altul lemne, uite trec niște cai. Trebue să luăm seama să nu dea peste noi. Cine are când să stea de vorbă cu tine! Noaptea însă umbla Mustrarea de cuget nesupărată de nimeni. Intra în palatele de marmură şi-n bordeiele cele mai sărace. Clătina încet pe adormiţi. Omul se deştepta, vedea în întunerec ochii ei aprinşi şi zicea : — Ce pofteşti? — Ce ai făcut? întrebă domol mustrarea de cuget. — Astăzi nimica deosebit, cred. — Ian gândeşte-te bine. — Poate că... Şi mustrarea de cuget pleca la altul, iar omului îi pierea somnul, nu mai adormea şi stătea pe gânduri toată noaptea pentru cele ce făcuse ziua. Şi multe pe cari le auzia în zgomotul zilei, le prindea acuma în tăcerea nopţii. Şi numai câţiva puteau dormi în pace. Incolo suferiau toţi dearândul de nesomn. Nici opiul, nici doftorii nu puteau ajuta pe cei bogaţi. Pănă şi înţeleptul Li-Han-Dsu nu ştia cum să învingă nesomnul. Li-Han-Dsu avea mai mulţi bani, mai multe ogoare, mai multe case decât ceilalţi. De aceea oamenii ziceau : „Dacă are de toate mai mult decât ceilalţi, o fi având şi minte mai multă. De aceea îi şi zicea înţeleptul“. Dar tocmai Li-Han-Dsu pătimea mai amarnic de nesomn şi nu se dumerea ce să facă. Toţi îi erau datori şi toţi munciau la el ca să-şi plătească datoriile. Pusese bine la cale lucrurile Li-Han- Dsu, înţeleptul înţelept fiind ştia totdeauna ce să facă. Dacă vreun datornic îi fura ceva şi-l prindea, îl bătea cât putea mai bine, ca să le între minte în cap şi celorlalţi. Ziua părea omul foarte înţelept, căci se temeau tare de dânsul. Noaptea însă îi umbla lui Li-Han-Dsu cu totul alte gânduri prin cap. — „De ce fură? Pentru că n’are ce mânca. De ce n’are ce mânca? Pentru că n’are când câştiga ceva, căci toată ziua munceşte la mine să se plătească de datoria veche“. înţeleptului îi venea uneori şi aride — „Bine de tot! Oare va să zică mă fură şi tot eu de vină!“ Rîdea dar nu putea dormi. Şi atâta l’au chinuit nopţile fără somn Revista politică. Drept răspuns la măcelurile săvârşite de bandele greceşti din Macedonia în contra populaţiunei bulgare-macedonene s’a produs în Bulgaria o mişcare violentă contra Grecilor şi îndeosebi în oraşele Prlipopol şi Burgas. Biserici greceşti au fost luate în stăpânire de Bulgari, şcoale, prăvălii greceşti au fost devastate şi în Cursul tulburărilor au fost chiar răniţi şi morţi. După scrrile mai nouă viceconsulul grecesc din Sofia a protestat la ministerul de externe bulgar în potriva acestei mişcări, iar episcopul grec din Anchialo a cerut protecţia principelui Ferdinand. Ministrul de externe bulgar Petrof a ordonat printr’o circulară telegrafică să se pună stavilă mişcărei. Se crede însă, că mişcarea antigrecescă în Bulgaria va continua, deorece spiritele sunt forte agitate. O telegramă din Atena vesteşte că sub prezidenţia regelui s’a ţinut ori un lung consiliu de miniştri, în care s’a discutat amănunţitele rapoarte telegrafice ale respectivilor consuli asupra disordinelor din Filipopol, Burgas şi Stanimaka. S’a telegrafiat trimisu■ lui la Constantinopol, Grigoris, care se află acum la Viena, să se intoarca imediat la post. Primul agent dela Sofia, Zalakostas, a primit ordinul de a se duce imediat la Filipopol, spre a lua informaţiile necesare la faţa locului. După consiliul de miniştri, ministrul de externe Skuzes s-a dus la toţi representanţii marilor puteri spre a presenta remonstranţe precise, făcând guvernul bulgar răspunzător de cele întâmplate. Skuzes a adăugat, că Grecia cere despăgubiri de 5 milioane pentru pagubele suferite de supuşii ei, cărora li s’au dărîmat şi devastat prăvăliile, fabricile şi casele. ♦ 1f In urma disolvărei Dumei ruseşti grupul foştilor deputaţi socialişti a început o vină agitaţiune, cu scop de a provoca o revoltă generală în Rusia. Acesta li-a şi succes în parte, căci după ştirile mai nouă au isbucnit în mai multe oraşe ale Rusiei revolte militare. In fortărâţa Sveaborg (Finlanda) s’a dat o straşnică luptă între trupele răsculate şi între cele cari au rămas fidele Ţarului. După o luptă mare, rescula a fost reprimată. 110 mateloţi şi 11 civili au fost închişi. Forturile au fost ocupate de trupe. Se asigură, că sunt mulţi morţi şi răniţi. După ştirile private, lupta din jurul fortului a durat pănă dimineţa la orele 9. Soldaţii au pus mâna pe toţi ofiţerii şi i-au condamnat la morte, alegând un comandant al lor. Un vapor a deschis focul contra cazarmelor în care se aflau răsculaţii şi au ocupat comunicaţiunea între Helsingfors şi Sweaborg. Răsculaţii au răspuns cu cele 40 de guri de tunuri ale fortului. Se dice, că cea mai mare parte a ofiţerilor au fost asasinaţi. Mulţi civili armaţi şi lucrători au făcut causă comună cu răsculaţii. In cele din urma a sosit dela Reval flota comandată de un mare duce, care a ajutat pe cei cari nu se unise cu resculaţii se ia fortul cu asalt. Situaţiunea nu este încă normală. Primarul din Helsingfors a adresat un apel populaţiunei. Comandantul corpului 22 de armată a plecat la Helsingfors.