Gazeta Transilvaniei, octombrie 1908 (Anul 71, nr. 216-241)

1908-10-01 / nr. 216

Pagina 2 interese vitale ale monarchiei, — s’ar putea înfrânge numai prin extinderea egală a drepturilor civile asupra tuturor locuito­rilor din Ungaria.« »Nu pot nici decin înțelege, pentru­­ce într’un stat de drept un Maghiar sa numere cât 3, 5 sau chiar zece Germani, Români sau Slovaci? Și de ce să fie favo­rizaţi Ungurii încă şi prin împărţirea cer­curilor electorale? Ar fi bine să ocupe în viaţa de stat o poziţie, ce li­ se cuvine con­form capacităţilor lor culturale, spirituale şi economice ! In ce priveşte primirea sanc­ţiunii din partea Monarchului, aşa cred că nu s’a dat încă de Majestatea Sa şi sper in interesul dinastiei că o astfel de cari­catură a reformei electorale, precum este proiectul lui Andrassy, nici nu va primi sancţiunea prealabilă. O astfel de lege elec­torală ar însemna abzicerea coroanei de poziţia sa formată prin drepturile majes­­tatice, ce te posede şi i­ se cuvin. — De la o personalitate foarte însem­nată, ziarul semioficios Reichpost, publică un prim articol apărând cu mare emfază ţinuta Germaniei în cestiunea orientală şi susţinând drepturile Austriei spre anexa­re'! Bosniei şi Herţegovinei. »Fără voia Germaniei şi Austriei nu se va putea în­tâmpla — zice — nici cel mai mic lucru, şi aceste puteri vor aproba un congres nu­mai în condiţii de tot hotărâte — un răs­­boiu cu ele nu va risca însă nimenea, mai puţin Anglia, care primeşte invitaţia de a concentra o flotă în marea mediterană, care însă nu inspiră nimănui îngrijiri... În ce priveşte politica Germaniei, este abso­lută deosebire între acţiunea bulgară şi cea austriacă; materialminte Turcia nu va avea nici un avantagiu din cele 2 eveni­mente, dar există o deosebire radicală în­tre ele. Intermezzo bulgar este conform concepţiei dominante în Berlin, grăbit şi acţiune vătămătoare pentru Sultan, anexi­unea austriacă însă este un tratament e­­vident, de sine înţeles. Bulgaria va fi tra­tată de Germania astfel: în momentul când in urma tratativelor cu Sultanul, acesta va recunoaşte nord regat, in urma şi din partea guvernului imperial deplina recu­noaştere­, până acum însă există pentru Germania numai un principat suzeran al Bulgariei... „O comparaţie între Austria şi Bul­garia e de sine înţeles eschisă. In cercu­rile politice s’a considerat de fapt indiscu­tabil, că Austria, dacă ar vrea, ar­ putea proclama anexiunea. O muncă culturală de 30 de ani şi­ un capital de aproape trei sferturi de miliard, ce au fost întoarse spre binele acestor provincii, fac acest act absolut necesar, şi mai adaugam că la congresul din Berlin toţi diplomaţii, in frunte cu Salisbury, au ’privit ca sigură anexarea acestui ţinut la Austria. Strigă­tele că s’a călcat tratatul de Berlin, sunt tragicomice. De ce nu s’au auzit strigăte, când Rusia, în contra tratatului de Berlin, a schimbat Batum-ul în fort de răsboiu sau când a început, în ciuda tratatului de Paris să susţină flota în marea neagră!,.« Ţinta articolului e foarte evidentă şi aproape eschide o explicare mai de aproape a lui. Va fi bine însă ca în faţa acestora să aducem în paralelă zisele ministrului Kossuth, relativ la anexare. »In proclamaţia Maj. Sile s'a zis, că anexarea a avut loc pe baza drepturilor istorice ale regelui Ungariei. Anexiunea nu s’ar fi putut face pe baza unor drep­turi istorice autriace, cari drepturi de fapt nici nu există. In ce priveşte anexarea de­finitivă a Bosniei şi Herţegovinei la Un­garia sau Austria, aceasta întrebare se poate deslega numai după o înțelegere în­tre Austria și Ungaria. Căci conform art. 5 din legea din 1886, de câte­ ori va fi de lipsă o schimbare în situația provinciilor ocu­pate, va fi de lipsă un acord între cele 2 state. Este foarte evident, că, dacă va fi ridicată aceasta întrebare, Ungaria va şti să-şi valoreze drepturile sale istorice asu­pra ambelor provincii­. — Cor­­pânea şi sarea tradiţională şi rosti un di­scurs spre a ura bunăvenire Ţarului tutu­ror Bulgarilor. Pe tot parcursul de la gară spre catedrală, trupele erau înşirate. La catedrală, Regele fu primit de cătră cler ; serviciul divin fu celebrat de metropolit care rosti o cuvântare. La eşire, Ţarul fu aclamat în mod entusiasmat de mulţime. După ceremonia dela catedrală, Suveranul s’a retras în apartamentele sale şi seara, a prânzit la cercul militar. Pe eri regele a fost aşteptat in So­fia. Programul intrării sale în capitala ţării a fost stabilit în modul următor : Regele se va opri la staţia Poden, de unde înso­ţit de ţarină şi principele moştenitor va intra în oraş în trăsuri de gală, pe dru­mul Ţarigradului. Pe tot parcusul drumu­lui au fost ridicate arcuri de triumf. La barieră va fi întâmpinat de primarul ora­şului, autorităţile civile şi militare, corpo­raţiile, elevii şcoalelor şi membrii clerului. Primarul îi va prezenta pâne şi sare pe o tavă de aur, apoi va rosti un discurs de bun venit. După aceasta corul va intona noul imn regal, apoi cortegiul se va în­drepta spre catedrala oraşului, în faţa că­reia va avea loc şi defilarea înt­regei gar­nizoane. * Nu toate partidele bulgare se bucu­ră de proclamarea regatului. Socialiştii­­democraţi bulgari, al căror şef este lanka Sakasolf şi a căror organ este »Campana« (Clopotul), foarte răspândit, se pronunţă pe faţă în contră regalităţii. Mai mulţi bărbaţi politici importanţi din opoziţie asemenea nu privesc cu ochi favorabili schimbarea săvârşită. Ei zic că rezultatul real va fi o urcare considerabilă a li­stei civile ca şi a cheltuielilor diferite pentru administraţie şi Bulgarii, oameni practici, nu văd utilitatea acestor cheltuieli. Se tem totodată, că represaliile ce Turcia nu va întârzia a le exercita, vor atinge în mod foarte considerabil interesele econo­mice şi comercial bulgar, totodată­­că se vor lua represalii contra elementului bulgar din Macedonia. Situaţia în Serbia. Sârbii au început să bată în retra­gere. Expozeul, pe care l-a ţinut ministrul de externe al Sârbiei în şedinţa secretă a Scupstinei, a calmat spiritele agitate, astfel că în şedinţa publică de Duminecă, s’a votat aproape cu i­nanimitate adevi­trii guvernului încredere aprobându-se atitudi­nea sa în faţa evenimentelor dela ordi­nea zilei. — Un comunicat oficial sârbesc zice : având în vedere ştirea răspândită în străi­nătate despre o mobilizare generală a ar­matei sârbeşti şi luând în considerare fap­tul că ucazul din 6 Octomvrie pentru con­vocarea rezerviştilor a fost rău interpre­tat, se declară că în afară de acel apel nu s’a făcut nici o altă chemare sub arme. Se află deci sub arme 40.000 oameni, ceea ce dovedeşte că nu poate fi vorba de mo­bilizare generală. Evenimentele din Balcani. Calea triumfală a Regelui Ferdinand. De când cu proclamarea independen­ţei şi regalităţii Bulgariei la Târnova, domneşte în întreaga Bulgarie o însufle­ţire de nedescris. De la Târnova regele, însoţit de miniştri, a luat drumul spre Filipopoli, unde a sosit Vineri după amiazi în mijlocul salvelor de tunuri şi aclama­­ţiunilor mulţimei. Peronul gărei era fru­mos decorat, şi la intrarea oraşului se gă­sea un splendid arc de triumf. Regele fu primit la gară de cătră cler, autorităţile civile şi militare şi o companie de onoare. La eşirea gărei, sub arcul de triumf unde aşteptau 20.000 de persoane, din oraş sau venite din împrejurimi, elevii şi elevele şcoalelor, corporaţiunile cu drapelele lor, primarul oraşului a prezentat Suveranului GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 216-1908. De pe marginea Hăcrimii. (Coresp. Gaz. Trans). Anul fatal pentru şcoalele noastre — 1910 — se apropie cu paşi repezi, şi noi Românii par’ că nu vedem marele pericol ce ne ameninţă existenţa. Se zice că acţiu­nea produce reacţiune, dar poate, pentru noi­­ nu însemnează nimic această regulă, căci ac­­­­ţiunea de maghiarizare îşi întinde în con­ţinu firele sale , iar noi în loc de a ne a­­păra, dăm frâu patimilor mici şi certelor con­fesionale, cari ne destină şi ne slăbesc. Aşa stăm noi Românii de pe margi­nea Săcuimii în anul Domnului 1908, şi ca să adeveresc cele zise iau un caz con­cret. Comuna Vidrasău are 2 confesiuni cu 2 preoţi, cari nu fac cel mai mic pas pentru împăcare, ci de 3 ani stau fără şcoală, învăţătorul fără plată, in această comună până acum 3 ani era o şcoală con­fesională gr. cat. în care umblau şcolarii de ambe confesiuni, plătind pe învăţător în comun, după o învoială făcută pe 10 ani şi întărită de consistoarele metropoli­tane. De trei ani însă învoiala a expirat şi gr. ort. nu mai au voie să ajute la plă­­tirea salarului învăţătoresc — mi­ se spune că învăţătorul ar fi pus să stea copii gr. ort, în picioare, fiind sala prea mică, până când cei uniţi şedeau în bănci—iar uniţii din puterile proprii nu pot susţinea pe în­văţător şi nu au nici şcoală corăspunză­­toare. Cu drept cuvânt s’ar fi aşteptat ca Veneratele Consistoare în bună înţelegere să ia în mână şi să sfârşească aceasta afa­cere migăloasă. Dar de trei ani nimic nu s’a făcut! S’ar putea pretinde ca cei 2 preoţi ■ şi »Fraţi în Christos« să se înţeleagă în vre un chip spre mântuirea­­ şcoalei ro­mâneşti, ceeace de sigur şi Consistoarele ar întări. Oare aşteaptă-se ca să vină sta­tul să facă şcoală în această comună curat românească? Ori doară ar fi mai bine să se facă şcoală comunală — după recoman­data unui canonic — aici unde cea mai mare repartiţie ar plăti-o Consistorul din Blaj, după domeniul ce-l are la Vidrasău? Intr’adevăr nu ştii ce să mai zici despre atâta nepăsare mioapă ce a cuprins pe cei suspuşi, în o chestie atât de însemnată în acest punct periclitat al neamului româ­nesc ! Dacă e adevărat că »Ferirea ta din tine Israile« din acest caz ne putem con­vinge ! Peste 80 şcolari rămân fără nici o învăţătură, şi unii părinţi mai deştepţi umblă în alte comune să-şi înscrie băieţii, dar fără rezultat, deoarece şcoli româneşti în aceste părţi abia găseşti şi cari sunt a gem de mulţi băieţi din comuna respectivă şi nu pot primi străini. De la Târgu-Mureşu­­lui în jos sunt 6 comune cu locuitori ro­mâni şi din aceste numai două au şcoli confesionale, în două sunt şcoli ungureşti şi două sunt fără nici o şcoală! iar în Ni­­raşteu pe lângă şcoala confesională unită, statul a ridicat în ăst an un palat cu 3 învăţători, cu gând de a strânge în el pe toţi şcolarii din satele învecinate, spre a-i adăpa cu cultura maghiară singura mân­tuitoare în »statul unitar naţional«! Laudă să cuvine bravilor m­răşteni, cari deşi cu greu, totuşi au renovat şcoala lor confesională şi aici îşi trimit şi copii­i în ciuda stăpânitorilor, cari au crezut că­­ făcând şcoală de stat, Românii îşi vor pă­­­­răsi şcoala lor naţională. Aşa stârni lu­­­ crurile şcoala cea mare de stat ar fi fost silită f­asta goală — fiind în Niraşteu numai 15 ! —20 şcolari Unguri — dacă Românii din I Molomfalâu n’ar fi aşa de nepăsători faţă­­ de limba şi legea lor. In acest sat româ­­­­nesc nu este şcoală de 15—20 de ani, şi şcolarii învăţau în şcoala reformată din Niraşteu, unde învăţau a-şi dispreţui legea lor străbună, căci mi­ se spune că calvinul­­ »meşter« în ăst mod batjocorea crucea: Adam Pista Abraham, ezt a falast befal... , hám.. ! Poftim cultură de stat unitar na­­­­ţional... Că în Molomfalău nu este şcoală - cauza ar fi neînţelegerile dintre preot şi­­ poporenii săi, cari au adus lucrurile acolo, încât şi dacă preotul ar fi pentru aşa ceva­­ — ceeace nu face! — nu l’ar asculta fii săi sufleteşti... Ba se vorbeşte că un măr­ginean bogat dela munte, ar fi promis mo­­­­lomfălenilor lemne atâtea câte de-ar tre­­­­bui transportate gata la ei acasă şi toate­­ aceste gratis numai să-şi facă şcoală, dar­­ aceia nici nu se mişcă. Aşa triste sunt­­ stările din aceste părţi, iar resultatul se­­ vede, că limba românească din zi în zi pierde­­ terenul şi cea ungurească îi ia locul, sau , dacă mai auzi vorbindu-se româneşte nu­­ şti să râzi ori să plângi, aşa limbă pocită vorbesc Mam »t’-nalemnit« (m’am întâlnit), hoduri (în loc de jughere) ş. a... Cred a fi sosit vremea ca cei chemaţi să se pună pe lucru până ce nu e de tot prea tărziu şi asta uşor s’ar putea, numai să se intereseze cercurile noastre mai sus puse, cât de cât, de poporul acesta nepri­ceput, care se aruncă în braţele maghia­­rizmului cotropitor... Ceva totuşi au proiectat să facă Ro­mânii de pe marginea Săcuimii pentru mântuirea şcolilor lor. Şi anume la pro­punerea unui preot însufleţit se va ţinea în toamnă un sinod mixt în Niraşteu, la care vor lua parte toate parochiile din prof. Mureşului cu preotul şi câte 2 delegaţi. Dacă se va ţinea acest sinod — ceea ce am speranţa — şi dacă membrii lui vor fi îndeajuns însufleţiţi pentru şcoala confesională, cred că voi putea raporta la timpul său şi lucruri îmbucurătoare după atâtea lucruri triste... »Depemureş.« cului nostru şi al băncilor româneşti, con­­ferenţa profesorală în baza unui raport detaiat prezentat de D-l director V. O­­niţiu a primit un număr şi mai mare de şcolari la masă decât oricând până acum. Au fost primiţi la prânz gratuit, pe întreg anul şcol. 35 şcolari, iar cu beneficiul de jumătate: 25 şcolari,­­ aşadar cu totul 60 şcolari, ceea ce înseamnă o cheltuială de 8000 coroane pentru acest an şcolar. Dacă luăm în considerare că venitele anu­ale sigure, la cari poate conta masa stu­denţilor din Braşov nu trec peste maxi­mul de 5000 de cor, atunci se vede, că fără un plus de 3000 cor. din dărnicia publi­cului şi a băncilor româneşti nu va putea satisface angajamentelor luate şi în caz de nevoie vor trebui în semestrul al 11-lea dimişi de la masă mulţi şcolari, a căror existenţă e legată de această binefacere. Iată dar de ce se apelează din nou la toţi Românii de inimă şi la toate, absolut toate băncile noastre, şi asta cu atât mai mult, că şcolarii primiţi sunt din toate părţile locuite de Români, fără deosebire de con­fesiune, — prin urmare a tuturor este datorinţa de­ a sprijini aceasta instituţie umanitară în scopurile ei culturale româ­neşti. Sp­re ilustrare dăm aci statisti­ci celor primiţi după comitatele din cari sunt: Din comitatele: Făgăraş 12, Hune­doara 12, Sibiiu 7, Caraş Severin 6, Bra­şov 5, Treist­aune 5, Alba inferioară 4, Târnava mare 4, Târnava mică 1, Turda Arieş 1, Solnoc-Dobâca 1, Timiş 1, Odor­­heiu 1, cu totul 60. Urmează să dăm acum şi lista com­pletă a celor primiţi la masă. Iată-o: 1. Sunt primiţi la masa studenţilor cu b­refterul întreg (prânz zilnic gratuit): Din cf. Vili. gimn.: Pomp. Boeriu, Seb. Hornemisa, Sim­. Borzea, Nie. Dordea, I. Moldovan, D. Nistor, Nie. Olariu, I. Po­­povici, I. Scumpui, Solom. Sofonea, Corn. Ţeicu, Emil Ţeposu , Din cl. Vil. gimn.: Gh. Ciocoiu, Cor. Herţidga, Rom. Popa, Vict. Popovici, Oct. Popa, Nie. Ţandreu ; Din cl. VI. gimn.: I. Băbuţiu, N. Braica, N. Cleşiu, I. Jurca, I. Piesa, Seb. Stanciu, I. Ţâmpănariu, M. Tarcea; Din cl. V. gimn.: 1. Clopoţel, Gavr. Codrin, Nie. Giurgiu, Petru Mihuţiu, Al. Petruţiu ; Din cl.­­ V. gimn.: Ştef. Popovici; — 32 dela gimnaziu. Din cl. III. reală: Pant. Dobrea; — 1 dela reale. Dela şc. comercială: Aug. Muntean II. com., Al. Săbău I. com­.; 2 dela comer­ciale. Cu totul: 35. II. Sunt primiţi la masa studenţilor cu beneficiul de jumătate : Din el, 1 111. gimn.: I. Ignaton, I. Lupii, Dim­. Manu, I. Petruţiu, los. Pop, P. Savu, Vict. Stănilă; Din cl. VII gimn.: Dion. Nistor, I. Sandu ; Din cl. VI. gimn. : Aur. Stefan, loan Popa ; Din cl. V. gimn.: D. Birt, Silv. Cio­­flec, Pav. Grecii ; Din cl.­­ V. gimn.: Teod. Selăjan ; — 15 dela gimnaziu. Din cl. III. reală: Vart. Lucia, los. Rafiroiu ; — 2 dela reale. Dela șc. comercială : Em­. Urzescu, GH. Popica, A. Stefanovici din cl. III. com. — Tr. Comșa, Nic. Ţâmpănariu din cl. II. com., Miron Cosma, Tib. Babeşiu și Al. Manoale din cl. I. com.; — 8 dela comerciale. — Cu totul: 25. X. Y. Dela masa studenților români din Brasov. » Sâmbătă in 27 v. r. c. s’a ocupat corpul profesoral dela şcoalele noastre centrale din Braşov sub presidiul D-lui director Virgil Oniţiu cu primirile la masa studenţilor pe anul şcol. 1908/909. Masa se începe, cum se ştie, în ziua de 1 Octomvrie v. Nu mai puţin de 81 petiţiuni au în­trat dela astfel de şcolari, cari aproape toţi meritau să fie primiţi, dar —­ durere — din lipsa de mijloace suficiente mulţi au trebuit să rămână neconsideraţi, con­tinuând să lupte cu sărăcia. Cu o extremă încordare a mijloace­lor financiare şi cu o deosebită nădejde în dărnicia şi sprijinul continuu al publi­­ ŞTIRILE ZILEI. — 29 Septemvrie v. Hirotesire. p. s. La episcopul Aradu­lui a hirotesit în 27 i. c. întru protopop campestru pe preotul militar Nicolae Fi­zeşianu. Noua stagiune a Teatrului Naţional din Bucureşti s’a deschis, scrie »Viitorul«, întru atmosferă de sărbătoare. S’a cântat Imnul regal, Imnul României de maestrul Castaldi, cântece din Ardeal şi Deşteap­­ta­ te Române S’a jucat apoi pentru prima oară » Ultimul Vlăstar« dramă originală în 3 acte de d­e Panderea. Acţiunea se pe­trece peste munţi în ţara Moţilor. Bătrâ­nul preot Axente din neamul Şoimanilor, după ce a avut nenorocirea să-şi piardă 11 copii îşi vede cu durere ultimul vlăs­tar al familiei sale Augustin, în preajma periei. Tânărul Şoiman fiind condamnat la 2 ani de temniţă de cătră Longuri este sfătuit de tatăl său să fugă în România pentru a nu-și păta numele. In timpul a­­cesta însă isbucnește răsboiul de la 1877.

Next