Gazeta Transilvaniei, octombrie 1908 (Anul 71, nr. 216-241)
1908-10-01 / nr. 216
Pagina 2 interese vitale ale monarchiei, — s’ar putea înfrânge numai prin extinderea egală a drepturilor civile asupra tuturor locuitorilor din Ungaria.« »Nu pot nici decin înțelege, pentruce într’un stat de drept un Maghiar sa numere cât 3, 5 sau chiar zece Germani, Români sau Slovaci? Și de ce să fie favorizaţi Ungurii încă şi prin împărţirea cercurilor electorale? Ar fi bine să ocupe în viaţa de stat o poziţie, ce li se cuvine conform capacităţilor lor culturale, spirituale şi economice ! In ce priveşte primirea sancţiunii din partea Monarchului, aşa cred că nu s’a dat încă de Majestatea Sa şi sper in interesul dinastiei că o astfel de caricatură a reformei electorale, precum este proiectul lui Andrassy, nici nu va primi sancţiunea prealabilă. O astfel de lege electorală ar însemna abzicerea coroanei de poziţia sa formată prin drepturile majestatice, ce te posede şi i se cuvin. — De la o personalitate foarte însemnată, ziarul semioficios Reichpost, publică un prim articol apărând cu mare emfază ţinuta Germaniei în cestiunea orientală şi susţinând drepturile Austriei spre anexare'! Bosniei şi Herţegovinei. »Fără voia Germaniei şi Austriei nu se va putea întâmpla — zice — nici cel mai mic lucru, şi aceste puteri vor aproba un congres numai în condiţii de tot hotărâte — un răsboiu cu ele nu va risca însă nimenea, mai puţin Anglia, care primeşte invitaţia de a concentra o flotă în marea mediterană, care însă nu inspiră nimănui îngrijiri... În ce priveşte politica Germaniei, este absolută deosebire între acţiunea bulgară şi cea austriacă; materialminte Turcia nu va avea nici un avantagiu din cele 2 evenimente, dar există o deosebire radicală între ele. Intermezzo bulgar este conform concepţiei dominante în Berlin, grăbit şi acţiune vătămătoare pentru Sultan, anexiunea austriacă însă este un tratament evident, de sine înţeles. Bulgaria va fi tratată de Germania astfel: în momentul când in urma tratativelor cu Sultanul, acesta va recunoaşte nord regat, in urma şi din partea guvernului imperial deplina recunoaştere, până acum însă există pentru Germania numai un principat suzeran al Bulgariei... „O comparaţie între Austria şi Bulgaria e de sine înţeles eschisă. In cercurile politice s’a considerat de fapt indiscutabil, că Austria, dacă ar vrea, ar putea proclama anexiunea. O muncă culturală de 30 de ani şi un capital de aproape trei sferturi de miliard, ce au fost întoarse spre binele acestor provincii, fac acest act absolut necesar, şi mai adaugam că la congresul din Berlin toţi diplomaţii, in frunte cu Salisbury, au ’privit ca sigură anexarea acestui ţinut la Austria. Strigătele că s’a călcat tratatul de Berlin, sunt tragicomice. De ce nu s’au auzit strigăte, când Rusia, în contra tratatului de Berlin, a schimbat Batum-ul în fort de răsboiu sau când a început, în ciuda tratatului de Paris să susţină flota în marea neagră!,.« Ţinta articolului e foarte evidentă şi aproape eschide o explicare mai de aproape a lui. Va fi bine însă ca în faţa acestora să aducem în paralelă zisele ministrului Kossuth, relativ la anexare. »In proclamaţia Maj. Sile s'a zis, că anexarea a avut loc pe baza drepturilor istorice ale regelui Ungariei. Anexiunea nu s’ar fi putut face pe baza unor drepturi istorice autriace, cari drepturi de fapt nici nu există. In ce priveşte anexarea definitivă a Bosniei şi Herţegovinei la Ungaria sau Austria, aceasta întrebare se poate deslega numai după o înțelegere între Austria și Ungaria. Căci conform art. 5 din legea din 1886, de câte ori va fi de lipsă o schimbare în situația provinciilor ocupate, va fi de lipsă un acord între cele 2 state. Este foarte evident, că, dacă va fi ridicată aceasta întrebare, Ungaria va şti să-şi valoreze drepturile sale istorice asupra ambelor provincii. — Corpânea şi sarea tradiţională şi rosti un discurs spre a ura bunăvenire Ţarului tuturor Bulgarilor. Pe tot parcursul de la gară spre catedrală, trupele erau înşirate. La catedrală, Regele fu primit de cătră cler ; serviciul divin fu celebrat de metropolit care rosti o cuvântare. La eşire, Ţarul fu aclamat în mod entusiasmat de mulţime. După ceremonia dela catedrală, Suveranul s’a retras în apartamentele sale şi seara, a prânzit la cercul militar. Pe eri regele a fost aşteptat in Sofia. Programul intrării sale în capitala ţării a fost stabilit în modul următor : Regele se va opri la staţia Poden, de unde însoţit de ţarină şi principele moştenitor va intra în oraş în trăsuri de gală, pe drumul Ţarigradului. Pe tot parcusul drumului au fost ridicate arcuri de triumf. La barieră va fi întâmpinat de primarul oraşului, autorităţile civile şi militare, corporaţiile, elevii şcoalelor şi membrii clerului. Primarul îi va prezenta pâne şi sare pe o tavă de aur, apoi va rosti un discurs de bun venit. După aceasta corul va intona noul imn regal, apoi cortegiul se va îndrepta spre catedrala oraşului, în faţa căreia va avea loc şi defilarea întregei garnizoane. * Nu toate partidele bulgare se bucură de proclamarea regatului. Socialiştiidemocraţi bulgari, al căror şef este lanka Sakasolf şi a căror organ este »Campana« (Clopotul), foarte răspândit, se pronunţă pe faţă în contră regalităţii. Mai mulţi bărbaţi politici importanţi din opoziţie asemenea nu privesc cu ochi favorabili schimbarea săvârşită. Ei zic că rezultatul real va fi o urcare considerabilă a listei civile ca şi a cheltuielilor diferite pentru administraţie şi Bulgarii, oameni practici, nu văd utilitatea acestor cheltuieli. Se tem totodată, că represaliile ce Turcia nu va întârzia a le exercita, vor atinge în mod foarte considerabil interesele economice şi comercial bulgar, totodatăcă se vor lua represalii contra elementului bulgar din Macedonia. Situaţia în Serbia. Sârbii au început să bată în retragere. Expozeul, pe care l-a ţinut ministrul de externe al Sârbiei în şedinţa secretă a Scupstinei, a calmat spiritele agitate, astfel că în şedinţa publică de Duminecă, s’a votat aproape cu inanimitate adevitrii guvernului încredere aprobându-se atitudinea sa în faţa evenimentelor dela ordinea zilei. — Un comunicat oficial sârbesc zice : având în vedere ştirea răspândită în străinătate despre o mobilizare generală a armatei sârbeşti şi luând în considerare faptul că ucazul din 6 Octomvrie pentru convocarea rezerviştilor a fost rău interpretat, se declară că în afară de acel apel nu s’a făcut nici o altă chemare sub arme. Se află deci sub arme 40.000 oameni, ceea ce dovedeşte că nu poate fi vorba de mobilizare generală. Evenimentele din Balcani. Calea triumfală a Regelui Ferdinand. De când cu proclamarea independenţei şi regalităţii Bulgariei la Târnova, domneşte în întreaga Bulgarie o însufleţire de nedescris. De la Târnova regele, însoţit de miniştri, a luat drumul spre Filipopoli, unde a sosit Vineri după amiazi în mijlocul salvelor de tunuri şi aclamaţiunilor mulţimei. Peronul gărei era frumos decorat, şi la intrarea oraşului se găsea un splendid arc de triumf. Regele fu primit la gară de cătră cler, autorităţile civile şi militare şi o companie de onoare. La eşirea gărei, sub arcul de triumf unde aşteptau 20.000 de persoane, din oraş sau venite din împrejurimi, elevii şi elevele şcoalelor, corporaţiunile cu drapelele lor, primarul oraşului a prezentat Suveranului GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 216-1908. De pe marginea Hăcrimii. (Coresp. Gaz. Trans). Anul fatal pentru şcoalele noastre — 1910 — se apropie cu paşi repezi, şi noi Românii par’ că nu vedem marele pericol ce ne ameninţă existenţa. Se zice că acţiunea produce reacţiune, dar poate, pentru noi nu însemnează nimic această regulă, căci acţiunea de maghiarizare îşi întinde în conţinu firele sale , iar noi în loc de a ne apăra, dăm frâu patimilor mici şi certelor confesionale, cari ne destină şi ne slăbesc. Aşa stăm noi Românii de pe marginea Săcuimii în anul Domnului 1908, şi ca să adeveresc cele zise iau un caz concret. Comuna Vidrasău are 2 confesiuni cu 2 preoţi, cari nu fac cel mai mic pas pentru împăcare, ci de 3 ani stau fără şcoală, învăţătorul fără plată, in această comună până acum 3 ani era o şcoală confesională gr. cat. în care umblau şcolarii de ambe confesiuni, plătind pe învăţător în comun, după o învoială făcută pe 10 ani şi întărită de consistoarele metropolitane. De trei ani însă învoiala a expirat şi gr. ort. nu mai au voie să ajute la plătirea salarului învăţătoresc — mi se spune că învăţătorul ar fi pus să stea copii gr. ort, în picioare, fiind sala prea mică, până când cei uniţi şedeau în bănci—iar uniţii din puterile proprii nu pot susţinea pe învăţător şi nu au nici şcoală corăspunzătoare. Cu drept cuvânt s’ar fi aşteptat ca Veneratele Consistoare în bună înţelegere să ia în mână şi să sfârşească aceasta afacere migăloasă. Dar de trei ani nimic nu s’a făcut! S’ar putea pretinde ca cei 2 preoţi ■ şi »Fraţi în Christos« să se înţeleagă în vre un chip spre mântuirea şcoalei româneşti, ceeace de sigur şi Consistoarele ar întări. Oare aşteaptă-se ca să vină statul să facă şcoală în această comună curat românească? Ori doară ar fi mai bine să se facă şcoală comunală — după recomandata unui canonic — aici unde cea mai mare repartiţie ar plăti-o Consistorul din Blaj, după domeniul ce-l are la Vidrasău? Intr’adevăr nu ştii ce să mai zici despre atâta nepăsare mioapă ce a cuprins pe cei suspuşi, în o chestie atât de însemnată în acest punct periclitat al neamului românesc ! Dacă e adevărat că »Ferirea ta din tine Israile« din acest caz ne putem convinge ! Peste 80 şcolari rămân fără nici o învăţătură, şi unii părinţi mai deştepţi umblă în alte comune să-şi înscrie băieţii, dar fără rezultat, deoarece şcoli româneşti în aceste părţi abia găseşti şi cari sunt a gem de mulţi băieţi din comuna respectivă şi nu pot primi străini. De la Târgu-Mureşului în jos sunt 6 comune cu locuitori români şi din aceste numai două au şcoli confesionale, în două sunt şcoli ungureşti şi două sunt fără nici o şcoală! iar în Niraşteu pe lângă şcoala confesională unită, statul a ridicat în ăst an un palat cu 3 învăţători, cu gând de a strânge în el pe toţi şcolarii din satele învecinate, spre a-i adăpa cu cultura maghiară singura mântuitoare în »statul unitar naţional«! Laudă să cuvine bravilor mrăşteni, cari deşi cu greu, totuşi au renovat şcoala lor confesională şi aici îşi trimit şi copiii în ciuda stăpânitorilor, cari au crezut că făcând şcoală de stat, Românii îşi vor părăsi şcoala lor naţională. Aşa stârni lu crurile şcoala cea mare de stat ar fi fost silită fasta goală — fiind în Niraşteu numai 15 ! —20 şcolari Unguri — dacă Românii din I Molomfalâu n’ar fi aşa de nepăsători faţă de limba şi legea lor. In acest sat românesc nu este şcoală de 15—20 de ani, şi şcolarii învăţau în şcoala reformată din Niraşteu, unde învăţau a-şi dispreţui legea lor străbună, căci mi se spune că calvinul »meşter« în ăst mod batjocorea crucea: Adam Pista Abraham, ezt a falast befal... , hám.. ! Poftim cultură de stat unitar naţional... Că în Molomfalău nu este şcoală - cauza ar fi neînţelegerile dintre preot şi poporenii săi, cari au adus lucrurile acolo, încât şi dacă preotul ar fi pentru aşa ceva — ceeace nu face! — nu l’ar asculta fii săi sufleteşti... Ba se vorbeşte că un mărginean bogat dela munte, ar fi promis molomfălenilor lemne atâtea câte de-ar trebui transportate gata la ei acasă şi toate aceste gratis numai să-şi facă şcoală, dar aceia nici nu se mişcă. Aşa triste sunt stările din aceste părţi, iar resultatul se vede, că limba românească din zi în zi pierde terenul şi cea ungurească îi ia locul, sau , dacă mai auzi vorbindu-se româneşte nu şti să râzi ori să plângi, aşa limbă pocită vorbesc Mam »t’-nalemnit« (m’am întâlnit), hoduri (în loc de jughere) ş. a... Cred a fi sosit vremea ca cei chemaţi să se pună pe lucru până ce nu e de tot prea tărziu şi asta uşor s’ar putea, numai să se intereseze cercurile noastre mai sus puse, cât de cât, de poporul acesta nepriceput, care se aruncă în braţele maghiarizmului cotropitor... Ceva totuşi au proiectat să facă Românii de pe marginea Săcuimii pentru mântuirea şcolilor lor. Şi anume la propunerea unui preot însufleţit se va ţinea în toamnă un sinod mixt în Niraşteu, la care vor lua parte toate parochiile din prof. Mureşului cu preotul şi câte 2 delegaţi. Dacă se va ţinea acest sinod — ceea ce am speranţa — şi dacă membrii lui vor fi îndeajuns însufleţiţi pentru şcoala confesională, cred că voi putea raporta la timpul său şi lucruri îmbucurătoare după atâtea lucruri triste... »Depemureş.« cului nostru şi al băncilor româneşti, conferenţa profesorală în baza unui raport detaiat prezentat de D-l director V. Oniţiu a primit un număr şi mai mare de şcolari la masă decât oricând până acum. Au fost primiţi la prânz gratuit, pe întreg anul şcol. 35 şcolari, iar cu beneficiul de jumătate: 25 şcolari, aşadar cu totul 60 şcolari, ceea ce înseamnă o cheltuială de 8000 coroane pentru acest an şcolar. Dacă luăm în considerare că venitele anuale sigure, la cari poate conta masa studenţilor din Braşov nu trec peste maximul de 5000 de cor, atunci se vede, că fără un plus de 3000 cor. din dărnicia publicului şi a băncilor româneşti nu va putea satisface angajamentelor luate şi în caz de nevoie vor trebui în semestrul al 11-lea dimişi de la masă mulţi şcolari, a căror existenţă e legată de această binefacere. Iată dar de ce se apelează din nou la toţi Românii de inimă şi la toate, absolut toate băncile noastre, şi asta cu atât mai mult, că şcolarii primiţi sunt din toate părţile locuite de Români, fără deosebire de confesiune, — prin urmare a tuturor este datorinţa de a sprijini aceasta instituţie umanitară în scopurile ei culturale româneşti. Spre ilustrare dăm aci statistici celor primiţi după comitatele din cari sunt: Din comitatele: Făgăraş 12, Hunedoara 12, Sibiiu 7, Caraş Severin 6, Braşov 5, Treistaune 5, Alba inferioară 4, Târnava mare 4, Târnava mică 1, Turda Arieş 1, Solnoc-Dobâca 1, Timiş 1, Odorheiu 1, cu totul 60. Urmează să dăm acum şi lista completă a celor primiţi la masă. Iată-o: 1. Sunt primiţi la masa studenţilor cu brefterul întreg (prânz zilnic gratuit): Din cf. Vili. gimn.: Pomp. Boeriu, Seb. Hornemisa, Sim. Borzea, Nie. Dordea, I. Moldovan, D. Nistor, Nie. Olariu, I. Popovici, I. Scumpui, Solom. Sofonea, Corn. Ţeicu, Emil Ţeposu , Din cl. Vil. gimn.: Gh. Ciocoiu, Cor. Herţidga, Rom. Popa, Vict. Popovici, Oct. Popa, Nie. Ţandreu ; Din cl. VI. gimn.: I. Băbuţiu, N. Braica, N. Cleşiu, I. Jurca, I. Piesa, Seb. Stanciu, I. Ţâmpănariu, M. Tarcea; Din cl. V. gimn.: 1. Clopoţel, Gavr. Codrin, Nie. Giurgiu, Petru Mihuţiu, Al. Petruţiu ; Din cl. V. gimn.: Ştef. Popovici; — 32 dela gimnaziu. Din cl. III. reală: Pant. Dobrea; — 1 dela reale. Dela şc. comercială: Aug. Muntean II. com., Al. Săbău I. com.; 2 dela comerciale. Cu totul: 35. II. Sunt primiţi la masa studenţilor cu beneficiul de jumătate : Din el, 1 111. gimn.: I. Ignaton, I. Lupii, Dim. Manu, I. Petruţiu, los. Pop, P. Savu, Vict. Stănilă; Din cl. VII gimn.: Dion. Nistor, I. Sandu ; Din cl. VI. gimn. : Aur. Stefan, loan Popa ; Din cl. V. gimn.: D. Birt, Silv. Cioflec, Pav. Grecii ; Din cl. V. gimn.: Teod. Selăjan ; — 15 dela gimnaziu. Din cl. III. reală: Vart. Lucia, los. Rafiroiu ; — 2 dela reale. Dela șc. comercială : Em. Urzescu, GH. Popica, A. Stefanovici din cl. III. com. — Tr. Comșa, Nic. Ţâmpănariu din cl. II. com., Miron Cosma, Tib. Babeşiu și Al. Manoale din cl. I. com.; — 8 dela comerciale. — Cu totul: 25. X. Y. Dela masa studenților români din Brasov. » Sâmbătă in 27 v. r. c. s’a ocupat corpul profesoral dela şcoalele noastre centrale din Braşov sub presidiul D-lui director Virgil Oniţiu cu primirile la masa studenţilor pe anul şcol. 1908/909. Masa se începe, cum se ştie, în ziua de 1 Octomvrie v. Nu mai puţin de 81 petiţiuni au întrat dela astfel de şcolari, cari aproape toţi meritau să fie primiţi, dar — durere — din lipsa de mijloace suficiente mulţi au trebuit să rămână neconsideraţi, continuând să lupte cu sărăcia. Cu o extremă încordare a mijloacelor financiare şi cu o deosebită nădejde în dărnicia şi sprijinul continuu al publi ŞTIRILE ZILEI. — 29 Septemvrie v. Hirotesire. p. s. La episcopul Aradului a hirotesit în 27 i. c. întru protopop campestru pe preotul militar Nicolae Fizeşianu. Noua stagiune a Teatrului Naţional din Bucureşti s’a deschis, scrie »Viitorul«, întru atmosferă de sărbătoare. S’a cântat Imnul regal, Imnul României de maestrul Castaldi, cântece din Ardeal şi Deşteapta te Române S’a jucat apoi pentru prima oară » Ultimul Vlăstar« dramă originală în 3 acte de de Panderea. Acţiunea se petrece peste munţi în ţara Moţilor. Bătrânul preot Axente din neamul Şoimanilor, după ce a avut nenorocirea să-şi piardă 11 copii îşi vede cu durere ultimul vlăstar al familiei sale Augustin, în preajma periei. Tânărul Şoiman fiind condamnat la 2 ani de temniţă de cătră Longuri este sfătuit de tatăl său să fugă în România pentru a nu-și păta numele. In timpul acesta însă isbucnește răsboiul de la 1877.