Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1908 (Anul 71, nr. 242-265)
1908-11-01 / nr. 242
Pagina 2. Pető Sándor : De ce aţi promis vot universal şi secret? Andrassy: Cel ce afirmă că mi-aşi fi călcat cuvântul de onoare, minte. (Zgomot mare pe băncile naţionaliştilor. Strigăte : La ordine! La ordine !) V. Mezöfi: Rog să îndrumaţi la ordine pe ministru. Domnul ministru să vorbească cu noi cum vorbim noi cu el. A zis ministru că minţim. (Zgomot mare). Preşedintele: Domnii deputaţi fac zgomot atât de mare în decursul vorbirei domnului ministru de interne, încât eu nu am auzit, ce a vorbit de ministru, deci nu-l pot chema la ordine. Vo consulta notele stenografice şi dacă mă voiu convinge, că în adevăr a folosit o expresiune vătămătoare, atunci pe d-l ministru de interne îl voiu chema la ordine. (Aprobări). Dacă domnii deputaţi nu vor fi liniştiţi, ii voiu numi cu numele. (Aprobări) Ţara poate pretinde de la Dvoastră, ca atunci, când e vorba de o cestiune atât de mare, să ascultaţi în linişte vorbirea d-lui ministru. (Să auzim!) Rog pe d-l Pete să stea liniştit. Andrassy: Onorată cameră! Sunt dator a repeta şi a explica şi d-lui preşedinte ce am zis. Eu am zis, că cine susţine că mi-am călcat cuvântul, spune o minciună. (Strigătele: Éljen. Mare sgomot în centru.) Pető Sándor: Ba aţi promis. Preşedintele: Pe d-l deputat Pető a doua oară il provoc să asculte în linişte. (Strigări: Trebue dat afară!) Rog pe domnii deputaţi şi în stânga să nu facă sgomot, altfel voiu fi silit a suspenda şedinţa (Să auzim!) Min. de externe Andrassy • Din cele spuse trag concluzia, că atunci, când e vorba de reforma electorală, numai un principiu conducător ni-e permis să avem interesul comun al ţării. (Aprobări) Sunt mulţi, cari susţin, că proiectul e în contrazicere cu acesta, şi pornesc de la dreptul individual susţinând, că fiecare cetăţean al statului contribue la susţinerea lui. De unde se conchide, câ fiecare om are un drept natural, înnăscut la puterea politică, la dreptul de alegere, şi se susţine privitor la principiul egalităţii, că fiecare are drept natural şi la dreptul de vot egal. (Aşa e ! Aşa e! pe băncile naţionaliştilor şi în stânga.) Eu neg aceasta, eu susţin, că viitorul, desvoltarea şi fiinţa ţării atârnă aşa de mult de la dreptul electoral încât toate drepturile individuale dispar faţă de dreptul ca să aibă o bună guvernare, bună legislaţiune. (Aprobări vii, sgomot în stânga şi în centru.) Cutez a afirma că statul, naţiunea, care are drept a pretinde de la fii săi ca să-şi sacrifice viaţa şi totul pentru patrie, care are dreptul de a sechestra pentru propriile sale scopuri şi o parte din veniturile cetăţenilor săi, are şi un drept necondiţionat, ca acel organism care e decisiv pentru viaţa cetăţenilor, să creeze astfel ca să corespunză acestui scop. (Aplause. Sgomot în centru). Pető Sándor : Astfel se poate motiva şi absolutismul. (Mare sgomot). Preşedinteleîntrerupe din nou.) Andrassy: Ca guvernul să-şi împlinească această datorie primeşte rang, putere şi salar. El are să servească interesele comune ale statului... Vă rog să nuuitaţi, că noi între două vecinicii numai câteva minute dirigem soartea naţiunei, că nu avem dreptul, ca în acest scurt interval să risipim ceea ce ne-au câştigat şi lăsat moştenire strămoşii în trecut după lungi lupte şi suferinţe (Aplauze.) Vă rog să nu uitaţi... Vas. Odldiş: Feudalismul, iobăgia! (Sgomot) Min. de int. Andrassy : ....că suntem datori de-a asigura condiţiunile primordiale ale viitoriului. Nici aceea nu e corect, că egalitatea drepturilor politice, a dreptului electoral ar fi firească, şi că deci nici nu e posibil să i te opui.’ Cutez a afirma, că nu e ţară, unde există drepturi politice deplin egale. Aceasta este o utopie. E cu putinţă a dori să fie aşadar un stat, în care să existe o putere politică deplin egală şi un drept tot aşa de egal, nu există. Şi mai puţin poate fi vorba într’un stat monarhic, în care e în fiinţă un sistem de două camere; de aceea deplina egalitate a drepturilor politice este un postulat al dreptului naţional. In ce priveşte însuşi dreptul electoral cutez a afirma, că nici o ţară nu există, unde fiecare să aibă un drept electoral de o egală valoare. Cutez a afirma, că în urma egalei împărţiri a cercurilor e pretutindeni o grozavă deosebire, şi încă intenţionată, între puterea politică şi valoarea dreptului de vot a diferitelor părţi ale ţării. Pete: Înainte de alegeri trebuia să spuneţi toate acestea. (Mare sgomot. Preşedintele sună clopoţelul.) Ministrul de interne Andrassy: Pornesc deci de acolo, că ţinta legei electorale este a crea un parlament, de care naţiunea maghiară are lipsă. (Aşa e !) Cestiunea e numai, de ce fel de parlament are lipsă statul maghiar. Eu cred că este neapărat de lipsă, ca în acest parlament să fie reprezentat fiece interes, fiece părere particulară, chiar şi atunci când este exagerată, fanatică , e neapărat de lipsă, ca fiecare pătură socială, fiecare ocupaţiune, fiecare naţionalitate, fiecare confesiune fără deosebire să poată privi acest parlament ca al său, fiindcă este reprezentat în el. (Aşa e !) Dr. St. Pop: Acest proiect însă eschide aceasta. (Sgomot.) Ministrul de interne Andrassy arată apoi, că dacă n’ar fi aşa, s’ar naşte mari nemulţumiri în toate părţile, s’ar zgudui încrederea în parlament şi s’ar uşura lucrul demagogilor şi a aţâţătorilor, cari sunt totdeauna în număr mare gatt?- să facă snassele să creadă, că parlamentul guvernează în contra lor, că politica lor şi scopurile lor nu reprezintă interesele lor, ci numai le păgubeşte, apoi continuă. De aceea e foarte necesar, ca parlamentul să fie astfel compus în mod sănătos, ca toate păturile şi classele societăţii să fie reprezentate în el. Dar e totodată neapărat de lipsă — şi accentuez tare că şi în Ungaria e de lipsă — ca preponderanţa, rolul conducător în acest parlament să nu-l aibă extremii. (Aşa e !) Să nu ajungă în mânile acelora, cam în fana- I tismul ideilor lor, pun acest interes al lor special peste interesul public general şi mare naţional. (Aprobare ) Statul, care face aceasta, comite o sinucidere. Un astfel de stat, nu merită să existe. (Aşa e ! Adevărat !) Statul, care concede, ca acele curente şi idei să ajungă la o influență dominantă în parlament, a căror scop final nu este de a servi interesele naţiunii unitare politice, de a servi statul maghiar, un astfel de stat îşi porde îndreptăţirea sa de existenţă. (Vii aprobări şi aplauze. Sgomot în centru, întreruperi din partea naţionaliştilor. Ivanka se ridică. Preşedintele îl adminiază să fie liniştit..) Ministrul de interne Andrassy: O astfel de naţiune poate să fie pe placul demagogilor, ea însă n’are drept de existenţă. (Vii aprobări. Zgomot în centru şi în stânga.) N’am zis, că aţi fi nepatriotici, ci am zis că statul e obligat de a îngriji, ca aici să predomnească astfel de elemente, a căror scop final şi unică iizuinţă politică se consumă în serviciul totalităţii, a întregului. (Vii aprobări.) Sunt mulţi, cari au declarat aici în dietă, — o pot dovedi — că sunt foarte buni patrioţi, dar în primul rând voiesc să lucreze în interesul naţionalităţii proprii. Milan Ivanka : Şi d-voastră ! Şi acest proiect tinde la aceasta! (Zgomot continuu.) Ministrul Andrassy : Stăm în serviciul naţiunii unitare politice. (Aprobări în dreapta) şi nu în serviciul intereselor speciale ..* Am reprodus verbal partea vorbirii ministrului Andrassy, care se referă la motivele principiare pe care şi-a întemeiat proiectul său de lege. Partea ce urmează o vom reda numai în extras. La imputările că nu s’a ţinut de promisiunea ce a făcut’o la încheierea pactului cu Coroana, zice că n’a luat şi n’a putut lua un obligământ pe care îl consideră păgubitor ţării. (Strigări în centru: Ai promis că vei introduce votul universal, egal şi secret.) Ministrul afirmă sus şi tare că n’a fost obligat a introduce votul universal, egal şi secret. Noi, zice Andrassy, ne-am legat numai a introduce votul universal. (O voce din stânga : Aceasta n’a fost pluralitatea ! Sgomot.) N’a fost pluralitatea, dar n’a fost nici contrarul ei. Obligământului ce l’am luat şi de care se aminteşte în discursul tronului i-am corăspuns pe deplin. (St. Pop : Aceasta o credeţi numai d-voastră! Sgomot.) Nu o cred numai ci o ştiu, atâta minte am şi eu ca să ştiu pentru ce m’am obligat. (Socialistul Mezofi : întrebaţi strada, v’o va spune. Mare sgomot.) Obligământul era să introducem votul universal şi un obligământ şi mai precis era ca să dăm dreptul electoral la atâţi cetăţeni, la câţi l’a fost dat proiectul de lege a lui Kristoffy. Acestui alligământ am corăspuns din cuvânt în cuvânt. (Sgomot în centru). Ministrul Andrassy spune apoi că principiul fundamental al proiectului este acelaşi ca al proiectului lui Kristoffy : cunoaşterea scrisului şi cetitului ca condiţiune capitală, apoi avem tot atâţi cetăţeni cu drept de vot, câţi avea acela. Acesta a fost obligământul ce l’a luat, tocmai pentru a evita pericolele proiectului lui Kristoffy, de aceea, zice, dela început, el Andrassy a evitat expresiunea »egal« şi n’a folosit’o nici odată. E firesc că n’am accentuat la început şi n’am amintit în discursul tronului votul plural. Îndatorirea politică a noastră, zice Andrassy, era de a da ţării 2,600,000 alegători. Faptul acesta m’a determinat de a propune dreptul electoral al pluralităţii. Acea mare mulţime a noilor alegători din sânul elementelor încă neprobate, ar fi creat în Ungaria o eră cu totul nouă, în care ar fi devenit nesigură păzirea intereselor naţionale. O astfel de săritură ar străforma dintr’odată naţiunea politică cu desăvârşire, ar lua dintr’odată puterea politică din mâna unor anumite pături şi ar da-o unor oameni, cari până acuma au fost eschişi de la puterea politică şi cărora le lipseşte şi prada şi şcoala politică. Aceasta ar fi fost o uşurinţă grozavă, de care am trebuit să ne ferim, căci ar fi pus în joc în mod temerar cele mai sfinte comori ale noastre. (Eljen-uri și aplauze în dreapta. Iuliu Maniu : Partidul independist nu aplaudează ?) Arată apoi ministrul, că proiectul său de lege dă dreptul de vot la una din şease părți a locuitorilor şi mai arată ce mare pericol ar fi fost să treacă de la cel mai strâns drept electoral deodată la cel mai liberal. De aceea a trebuit să-şi ia refugiul la pluralitate, pe care însă ar fi întocmit-o pe baze democratice. Pluralitatea nu ţinteşte de a păgubi vre-o clasă sau naţionalitate. (Pete : Scopul ei este ca majoritatea să domnească mai departe. Mare sgomot, aplause în centru.) Nici contra democraţiei nu este îndreptată.... După această argumentare Andrassy vorbeşte de modul de votare arătând că a rămas pe lângă votarea pe faţă ; el crede că drepturile politice trebue exercitate public. Fiecare să aibă curaj de a-şi mărturisi convingerea. Se încearcă a dovedi că în cele mai multe state nu este garantată executarea votării secrete, apoi zice, publicitatea se potriveşte mai bine cu tradiţiile ungureşti. Mai târziu, dacă se vor mai afla mulţi cari să fie pentru votarea secretă, se poate introduce aceasta. Incheiând vorbirea sa Andrassy resumă imputările ce se fac proiectului său, că n’ar fi destul de democratic și că n’ar extinde în deajuns dreptul electoral. Celor ce afirmă aceasta le zice, că dacă se va dovedi în adevăr că pluralitatea nu e bună și că dreptul de vot mai trebue extins, aceasta se poate face mai târziu: să fie cassată pluralitatea şi dreptul să se extindă şi mai mult şi să fie egal. Crede că viitorul ii va da lui dreptate, nu celor cari pretind progre- sul excesiv de rapid. Sunt insă şi de a-j ceia, cari cred că s’a mers prea departe ! şi’n proiectul de faţă. Aceştia sunt îngri j jaţi dar n’au cauză. Am promis votul u-jniversal. Dacă nu-mi împlineam promisiu- nea s'ar fi încins o luptă a căreia sfârşiţi nu era de prevăzut. După ce s’a dat tuturor păturilor foc in parlament, acesta nu va fi periclitat prin aceea că va predomni în el acea pătură a naţiunii, care cu toate tradiţiile şi sentimentele ei este legată de patrie şi care în caracterul ei istoric formează cea mai mare putere a statului maghiar. (Mezöfi: Casina naţională maghiară.) Nu casina naţională. (Voci: cea din Leopoldstadt). Să nu uite nimeni că cu votul său influinţează asupra sorţii patriei ci să se conducă numai de consideraţiuni pentru ţară. (Aplause). Incheie rugând camera să dea proiectul său unei comisiuni de 31 membrii sa studieze. GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 242 —1908 Parlamentul german şi împăratul Unică în felul ei a fost marea desbatere de Marţia trecută, ce s’a desfăşurat în parlamentul german asupra interpelărilor în cestiunea interviewului împărătesc publicat de »Daily Telegraph«. Nu ne permite spaţiul a vorbi mai pe larg despre această desbatere memorabilă. Vom schiţa numai pentru azi pe scurt decursul ei. Mai întâi au vorbit interpelatorii. Bassermann, liberal naţional, se teme, că prin intervievuri ca cel publicat se dă republicanilor bună ocaziune şi bază de a agita în contra monarchiei. Arată apoi ca împăratul a greşit când a zis că Germanii în partea cea mai mare n’au simpatii pentru Anglia. Ostilitate în contra Angliei nu există în Germania, încheie prin a ceti o declaraţie prin care zice, că amestecul personal al împăratului în politica esternă nu e folositor salutei imperiului şi nici nu corăspunde cu constituţiunea. Recunoaşte nobilele intenţiuni ale împăratului, dar ca împăratul să-şi impue reserva care se cuvine unui suveran constituţional. Cam în acelaş sens a vorbit şi ceilalţi interpolatori, apoi s’a ridicat cancelarul Bülow ca să se apere şi deşi se afla în cea mai grea situaţie ce numai se poate închipui pentru un om în poziţia lui, strâns între împărat şi opiniunea publică a imperiului, Biilow şi-a rezolvat problema cea grea într’un mod demn şi care a făcut să iasă în relief mai mult ca orici când capacitatea şi patriotismul său. Principele Biilow, răspunzând la interpelări, zice, că nu toate detaliile publicate de ziarul „Daily Telegraph«, sunt exacte. Cât despre planul decampanie în contra Burilor, care se pretinde elaborat de către împărat, oratorul știe că acest detaliu este neexact. Era vorba numai de câteva cugetări de natură pur academică (rîsete la stânga), cugetări pe cari împăratul le-a exprimat într’o corespondență cătră răposata regina Victoria sub titlul de aforisme asupra răsboiului în general. Statul major german nu a examinat niciodată un plan de campanie ori vre-un alt exposeu al împăratului relativ la răsboiul Burilor. In articolul din »Daily Telegraph« sunt unele expresiuni prea tari mai ales în pasagiile, cari privesc intervenirea în războiul contra Burilor, politica urmată de cătră Germania faţă de Japonia şi sentimentul majorităţii poporului german în contra Angliei. Cât despre pasagiul ultim Bilow declară că între Germania şi Anglia au fost serioase şi regretabile neînţelegeri, însă este convins de a fi de acord cu toţi deputaţii în constatarea, că poporul german doreşte relaţiuni pacifice şi amicale cu Anglia pe baza stimei reciproce. D-l de Bulow vorbind despre tendinţa articolului aminteşte atacurile reciproce injuste şi ostile dintre Anglia şi Germania , relevează că împăratul, convins că această stare este o nenorocire pentru ambele ţări şi o primejdie pentru lumea civilizată, a urmărit — cu toate dificultăţile cari se năşteau— scopul de a aduce relaţiuni amicale între Germania şi Anglia Se face o nedreptate împăratului pentru fiece îndoială despre puritatea intenţiunilor sale ideale. Recunoaşte că publicaţiunea acesta nu a avut în Anglia efectul dorit de împăratul şi că a produs în celelalte ţări o profundă excitaţiune şi regrete dureroase. D-l Bulow este convins că aceasta va face pe împăratul să păstreze în viitor şi în convorbirile private o rezervă indispensabilă interesului unităţii politice cum şi interesului autorităţii Coroanei (Vii aplauze.) Când nu ar fi aşa nici eu, nici urmaşul meu nu ar putea purta răspunderea (Aplauze.) In ce priveşte greşeala făcută cu publicarea manuscriptului, Bulow ia asupra sa deplina răspundere garantând că o asemenea greşeală în oficiul afacerilor străine nu se va mai reproduce. In urma publicării acelui articol — zice — eu am remis o cerere de demisiune. Această decisiune era cerută impe- I rios şi nu mi-a pricinuit părere de rău. I Era cea mai serioasă şi cea mai dificilă ■ deciziune a vieţii mele în privinţa politi-ă cei urmate. Dorinţa împăratului este să rămân la putere. M’am decis la aceasta ! socotind ca o datorie politică de a urma să servesc pe împăratul şi ţara in acest timp greu (îni aplauze.), în momentul în care este vorba de a ne păstra poziţiunea noastră în străinătate şi a face să valoreze interesele noastre precum şi liniştea şi stabilitatea. Nu trebue să ne arătăm mici la inimă în faţa străinătăţii nu trebue să facem din nenorocire o catastrofă ; paguba nu este atât de mare pentru a nu putea fi reparată cu prudenţă. Bulow conchide invitând pe deputaţi să arate prudenţă, care corespunde cu vremuri aşa de serioase. (Aplauze.) Cronici bucureştene Sâmbătă seara la Teatrul popular s’a jucat, o nouă piesă originală românească: Sus şi Jos de d-l Emil Nicolau. Dacă am fi prea scrupuloşi de bună seamă că ar trebui să ne arătăm şi faţă de această încercare tot atât de neîngăduitori — şi nedrepţi chiar — cum ne-am arătat şi faţă de Ultimul Vlăstar al d-lui Fandelea. Dar în felul acesta, pretinzând pentru piesele româneşti respectarea tuturor cerinţelor artei dramatice moderne, noi n’am cere altceva decât osândirea pentru totdeauna a începutului nostru — destul de îmbucurător — de literatură dramatică, iar pe toţi acei cari nu s’ar putea vindeca de păcatul scrierii pieselor de teatru, să-i trimitem să se vindece în insula Sta Elena. Sus şi jos, fără îndoială, are multe scăderi, mai multe chiar, se pare, decât Ultimul Vlăstar, care are cea mai mare scădere de a nu ne da caracterul locului