Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1908 (Anul 71, nr. 242-265)

1908-11-01 / nr. 242

Pagina 2. Pető Sándor : De ce a­ţi promis vot universal şi secret? Andrassy: Cel ce afirmă că mi-aşi fi călcat cuvântul de onoare, minte. (Zgomot mare pe băncile naţionaliştilor. Strigăte : La ordine! La ordine !) V. Mezöfi: Rog să îndrumaţi la or­dine pe ministru. Domnul ministru să vor­bească cu noi cum vorbim noi cu el. A zis ministru că minţim. (Zgomot mare). Preşedintele: Domnii deputaţi fac zgo­­mot atât de mare în decursul vorbirei domnului ministru de interne, în­cât eu nu am auzit, ce a vorbit de ministru, deci nu-l pot chema la ordine. Vo­­ consulta notele stenografice şi dacă mă voiu con­vinge, că în adevăr a folosit o expresiune vătămătoare, atunci pe d-l ministru de interne îl voiu chema la ordine. (Apro­bări). Dacă domnii deputaţi nu vor fi li­niştiţi, ii voiu numi cu numele. (Aprobări) Ţara poate pretinde de la Dvoastră, ca a­­tunci, când e vorba de o cestiune atât de mare, să ascultaţi în linişte vorbirea d-lui ministru. (Să auzim!) Rog pe d-l Pete să stea liniştit. Andrassy: Onorată cameră! Sunt da­tor a repeta şi a explica şi d-lui preşe­dinte ce am zis. Eu am zis, că cine sus­ţine că mi-am călcat cuvântul, spune o minciună. (Strigătele: Éljen. Mare sgomot în centru.) Pető Sándor: Ba aţi promis. Preşedintele: Pe d-l deputat Pető a doua oară il provoc să asculte în linişte. (Strigări: Trebue dat afară!) Rog pe dom­nii deputaţi şi în stânga să nu facă sgo­­mot, altfel voiu fi silit a suspenda şedinţa (Să auzim!) Min. de externe Andrassy • Din cele spuse trag concluzia, că atunci, când e vorba de reforma electorală, numai un principiu conducător ni-e permis să avem­ interesul comun al ţării. (Aprobări) Sunt mulţi, cari susţin, că proiectul e în con­trazicere cu acesta, şi pornesc de la drep­tul individual susţinând, că fie­care cetă­ţean al statului contribue la susţinerea lui. De unde se conchide, câ fie­care om are un drept natural, înnăscut la puterea po­litică, la dreptul de alegere, şi se susţine privitor la principiul egalităţii, că fie­care are­ drept natural şi la dreptul de vot e­­gal. (Aşa e ! Aşa e! pe băncile naţionaliş­tilor şi în stânga.) Eu neg aceasta, eu susţin, că vii­torul, desvoltarea şi fiinţa ţării atârnă aşa de mult de la dreptul electoral încât toate drepturile individuale dispar faţă de drep­tul ca să aibă o bună guvernare, bună legislaţiune. (Aprobări vii, sgomot în stânga şi în centru.) Cutez a afirma că statul, naţiunea, care are drept a pretinde de la fii săi ca să-şi sacrifice viaţa şi totul pentru patrie, care are dreptul de a sechestra pentru propriile sale scopuri şi o parte din venitu­rile cetăţenilor săi, are şi un drept necon­diţionat, ca acel organism care e decisiv pentru viaţa cetăţenilor, să creeze astfel ca să corespunză acestui scop. (Aplause. Sgomot în centru). Pető Sándor : Astfel se poate motiva şi absolutismul. (Mare sgomot). Preşedintele­­întrerupe din nou.) Andrassy: Ca guvernul să-şi împli­nească această datorie primeşte rang, pu­tere şi salar. El are să servească intere­sele comune ale statului... Vă rog să nu­­uitaţi,­ că noi între două vecinicii numai câteva minute diri­­gem soar­tea naţiunei, că nu avem dreptul, ca în acest scurt interval să risipim ceea ce ne-au câştigat şi lăsat moştenire stră­moşii în trecut după lungi lupte şi sufe­rinţe (Aplauze.) Vă rog să nu uitaţi... Vas. Odldiş: Feudalismul, iobăgia! (Sgomot) Min. de int. Andrassy : ....că suntem datori de-a asigura condiţiunile primor­diale ale viitoriului. Nici aceea nu e co­rect, că egalitatea drepturilor politice, a dreptului electoral ar fi firească, şi că deci nici nu e posibil să i te opui.’ Cutez a afirma, că nu e ţară, unde există drepturi politice deplin egale. Aceasta este o uto­pie. E cu putinţă a dori să fie aşa­­dar un stat, în care să existe o putere poli­tică deplin egală şi un drept tot aşa de egal, nu există. Şi mai puţin poate fi vorba într’un stat monarhic, în care e în fiinţă un sistem de două camere; de aceea deplina egalitate a drepturilor politice este un postulat al dreptului naţional. In ce priveşte însuşi dreptul electo­ral cutez a afirma, că nici o ţară nu există, unde fiecare să aibă un drept electoral de­ o egală valoare. Cutez a afirma, că în urma egalei împărţiri a cercurilor e pre­tutindeni o grozavă deosebire, şi încă in­tenţionată, între puterea politică şi valoa­rea dreptului de vot a diferitelor părţi ale ţării.­­ Pete: Înainte de alegeri trebuia să spuneţi toate acestea. (Mare sgomot. Pre­şedintele sună clopoţelul.) Ministrul de interne Andrassy: Por­nesc deci de acolo, că ţinta legei electo­rale este a crea un parlament, de care naţiunea maghiară are lipsă. (Aşa e !) Ces­­tiunea e numai, de ce fel de parlament are lipsă statul maghiar. Eu cred că este neapărat de lipsă, ca în acest parlament să fie reprezentat fiece interes, fiece părere particulară, chiar şi atunci când este exa­­gerată, fanatică , e neapărat de lipsă, ca fie­care pătură socială, fiecare ocupaţiune, fiecare naţionalitate, fiecare confesiune fără deosebire să poată privi acest par­lament ca al său, fiindcă este reprezentat în el. (Aşa e !) Dr. St. Pop: Acest proiect însă es­­chide aceasta. (Sgomot.) Ministrul de interne Andrassy arată apoi, că dacă n’ar fi aşa, s’ar naşte mari nemulţumiri în toate părţile, s’ar zgu­dui încrederea în parlament şi s’ar uşura lucrul demagogilor şi a aţâţătorilor, cari sunt totdeauna în număr mare gatt?- să facă snassele să creadă, că parlamentul gu­vernează în contra lor, că politica lor şi scopurile lor nu reprezintă interesele lor, ci numai le păgubeşte, apoi continuă. De aceea e foarte necesar, ca parla­mentul să fie astfel compus în mod să­nătos, ca toate păturile şi classele socie­tăţii să fie reprezentate în el. Dar e tot­odată neapărat de lipsă — şi accentuez tare că şi în Ungaria e de lipsă — ca pre­­ponderanţa, rolul conducător în acest par­lament să nu-l aibă extremii. (Aşa e !) Să nu ajungă în mânile acelora, cam­ în fana- I tismul ideilor lor­, pun acest interes al lor special peste interesul public general şi mare naţional. (Aprobare ) Statul, care face aceasta, comite o sinucidere. Un astfel de stat, nu merită să existe. (Aşa e ! Ade­vărat !) Statul, care concede, ca acele cu­rente şi idei să ajungă la o influență do­minantă î­n parlament, a căror scop final nu este de a servi interesele naţiunii uni­tare politice, de a servi statul maghiar, un astfel de stat îşi porde îndreptăţirea sa de existenţă. (Vii aprobări şi aplauze. Sgomot în centru, întreruperi din partea naţionaliştilor. Ivanka se ridică. Preşedin­tele îl adminiază să fie liniştit..) Ministrul de interne Andrassy: O astfel de naţiune poate să fie pe placul demagogilor, ea însă n’are drept de exis­tenţă. (Vii aprobări. Zgomot în centru şi în stânga.) N’am zis, că aţi fi nepatriotici­,­ ci am zis că statul e obligat de a îngriji, ca aici să predomnească astfel de elemente, a căror scop final şi unică iizuinţă poli­tică se consumă în serviciul totalităţii, a întregului. (Vii aprobări.) Sunt mulţi, cari au declarat aici în dietă, — o pot dovedi — că sunt foarte buni patrioţi, dar în pri­mul rând voiesc să lucreze în interesul naţionalităţii proprii. Milan Ivanka : Şi d-voastră ! Şi acest proiect tinde la aceasta! (Zgomot continuu.) Ministrul Andrassy : Stăm în serviciul naţiunii unitare politice. (Aprobări în dreapta) şi nu în serviciul intereselor spe­ciale ..* Am reprodus verbal partea vorbirii ministrului Andrassy, care se referă la motivele principiare pe care şi-a înteme­iat proiectul său de lege. Partea ce ur­mează o vom reda numai în extras. La imputările că nu s’a ţinut de promisiunea ce a făcut’o la încheierea pactului cu Co­roana, zice că n’a luat şi n’a putut lua un obligământ pe care îl consideră păgubitor ţării. (Strigări în centru: Ai promis că vei introduce votul universal, egal şi secret.) Ministrul afirmă sus şi tare că n’a fost obligat a introduce votul universal, egal şi secret. Noi, zice Andrassy, ne-am legat numai a introduce votul universal. (O voce din stânga : Aceasta n’a fost plu­ralitatea ! Sgomot.) N’a fost pluralitatea, dar n’a fost nici contrarul ei. Obligămân­­tului ce l’am luat şi de care se aminteşte în discursul tronului i-am corăspuns pe deplin. (St. Pop : Aceasta o credeţi numai d-voastră! Sgomot.) Nu o cred numai ci o ştiu, atâta minte am şi eu ca să ştiu pentru ce m’am obligat. (Socialistul Me­­zo­fi : întrebaţi strada, v’o va spune. Mare sgomot.) Obligământul era să introducem votul universal şi un obligământ şi mai precis era ca să dăm dreptul electoral la atâţi cetăţeni, la câţi l’a fost dat proiectul de lege a lui Kristoffy. Acestui alligă­­mânt am corăspuns din cuvânt în cuvânt. (Sgomot în centru). Ministrul Andrassy spune apoi că principiul fundamental al proiectului este acelaşi ca al proiectului lui Kristoffy : cu­noaşterea scrisului şi cetitului ca condiţiune capitală, apoi avem tot atâţi cetăţeni cu drept de vot, câţi avea acela. Acesta a fost obligământul ce l’a luat, tocmai pen­tru a evita pericolele proiectului lui Kri­stoffy, de aceea, zice, dela început, el An­drassy a evitat expresiunea »egal« şi n’a folosit’o nici odată. E firesc că n’am accen­tuat la început şi n’am amintit în discur­sul tronului votul plural. Îndatorirea politică a noastră, zice Andrassy, era de a da ţării 2,600,000 ale­gători. Faptul acesta m’a determinat de a propune dreptul electoral al pluralităţii. Acea mare mulţime a noilor alegători din sânul elementelor încă neprobate, ar fi creat în Ungaria o eră cu totul nouă, în care ar fi devenit nesigură păzirea inte­reselor naţionale. O astfel de săritură ar străforma dintr’odată naţiunea politică cu desăvârşire, ar lua dintr’odată puterea po­litică din mâna unor anumite pături şi ar da-o unor oameni, cari până acuma au fost eschişi de la puterea politică şi cărora le lipseşte şi prada şi şcoala politică. Acea­sta ar fi fost o uşurinţă grozavă, de care am trebuit să ne ferim, căci ar fi pus în joc în mod temerar cele mai sfinte comori ale noastre. (Eljen-uri și aplauze în dreapta. Iuliu Maniu : Partidul independist nu aplau­­dează ?) Arată apoi ministrul, că proiectul său de lege dă dreptul de vot la una din şease părți a locuitorilor şi mai arată ce mare pericol ar fi fost să treacă de la cel mai strâns drept electoral de­odată la cel mai liberal. De aceea a trebuit să-şi ia refu­giul la pluralitate, pe care însă ar fi în­tocmi­t-o pe baze democratice. Pluralitatea nu ţinteşte de a păgubi vre-o clasă sau naţionalitate. (Pete : Scopul ei este ca ma­joritatea să domnească mai departe. Mare sgomot, aplause în centru.) Nici contra democraţiei nu este îndreptată.... După această argumentare Andrassy­­ vorbeşte de modul de votare arătând că a rămas pe lângă votarea pe faţă ; el crede că drepturile politice trebue exercitate pu­blic. Fie­care să aibă curaj de a-şi mărtu­risi convingerea. Se încearcă a dovedi că în cele mai multe state nu este garantată executarea votării secrete, apoi zice, pu­blicitatea se potriveşte mai bine cu tradi­ţiile ungureşti. Mai târziu, dacă se vor mai afla mulţi cari să fie pentru votarea se­cretă, se poate introduce aceasta. Incheiând vorbirea sa Andrassy re­­sumă imputările ce se fac proiectului său, că n’ar fi destul de democratic și că n’ar extinde în deajuns dreptul electoral. Celor ce afirmă aceasta le zice, că dacă se va dovedi în adevăr că pluralitatea nu e bună și că dreptul de vot mai trebue extins, a­­ceasta se poate face mai târziu: să fie cassată pluralitatea şi dreptul să se extindă şi mai mult şi să fie egal. Crede că viitorul ii va da lui dreptate, nu celor cari pretind progre-­­ sul excesiv de rapid. Sunt insă şi de a-­j ceia, cari cred că s’a mers prea departe ! şi’n proiectul de faţă. Aceştia sunt îngri­ j jaţi dar n’au cauză. Am promis votul u-­j­niversal. Dacă nu-mi împlineam promisiu-­­ nea s'ar fi încins o luptă a căreia sfârşiţi nu era de prevăzut. După ce s’a dat tutu­ror păturilor foc in parlament, acesta nu va fi periclitat prin aceea că va predomni în el acea pătură a naţiunii, care cu toate tradiţiile şi sentimentele ei este legată de patrie şi care în caracterul ei istoric for­mează cea mai mare putere a statului maghiar. (Mezöfi: Casina naţională ma­ghiară.) Nu casina naţională. (Voci: cea din Leopoldstadt). Să nu uite nimeni că cu votul său influinţează asupra sorţii patriei ci să se conducă numai de consi­­deraţiuni pentru ţară. (Aplause). Inche­ie rugând camera să dea pro­iectul său unei comisiuni de 31 membrii sa­­ studieze. GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 242 —1908 Parlamentul german şi împăratul Unică în felul ei a fost marea des­­batere de Marţia trecută, ce s’a desfăşurat în parlamentul german asupra interpelă­rilor în cestiunea interviewului împărătesc publicat de »Daily Telegraph«. Nu ne permite spaţiul a vorbi mai pe larg despre această desbatere memorabilă. Vom schiţa numai pentru azi pe scurt de­cursul ei. Mai întâi au vorbit interpelatorii. Bassermann, liberal naţional, se teme, că prin intervievuri ca cel publicat se dă re­publicanilor bună ocaziune şi bază de a agita în contra monarchiei. Arată apoi ca împăratul a greşit când a zis că Germanii în partea cea mai mare n’au simpatii pen­tru Anglia. Ostilitate în contra Angliei nu există în Germania, încheie prin a ceti o declaraţie prin care zice, că amestecul per­sonal al împăratului în politica esternă nu e folositor salutei imperiului şi nici nu co­­răspunde cu constituţiunea. Recunoaşte no­bilele intenţiuni ale împăratului, dar ca îm­păratul să-şi impue reserva care se cuvine unui suveran constituţional. Cam în acelaş sens a vorbit şi cei­lalţi interpolatori­, apoi s’a ridicat cancela­rul Bü­low ca să se apere şi deşi se afla în cea mai grea situaţie ce numai se poate închipui pentru un om în poziţia lui, strâns între împărat şi opiniunea publică a impe­riului, Biilow şi-a rezolvat problema cea grea într’un mod demn şi care a făcut să iasă în relief mai mult ca ori­ci când ca­pacitatea şi patriotismul său. Principele Biilow, răspunzând la in­terpelări, zice, că nu toate detaliile publi­cate de ziarul „Daily Telegraph«, sunt e­­xacte. Cât despre planul de­­campanie în contra Burilor, care se pretinde elaborat de către împărat, oratorul știe că acest detaliu este neexact. Era vorba numai de câteva cugetări de natură pur academică (rîsete la stânga), cugetări pe cari împă­ratul le-a exprimat într’o corespondență cătră răposata regina Victoria sub titlul de aforisme asupra răsboiului în general. Statul major german nu a examinat nici­odată un plan de campanie ori vre-un alt exposeu al împăratului relativ la răsboiul Burilor. In articolul din »Daily Telegraph« sunt unele expresiuni prea tari mai ales în pasagiile, cari privesc intervenirea în războiul contra Burilor, politica urmată de cătră Germania faţă de Japonia şi senti­mentul majorităţii poporului german în contr­a Angliei. Cât despre pasagiul ultim Bi­low de­clară că între Germania şi Anglia au fost serioase şi regretabile neînţelegeri, însă este convins de a fi de acord cu toţi de­putaţii în constatarea, că poporul german doreşte relaţiuni pacifice şi amicale cu An­glia pe baza stimei reciproce. D-l de Bu­low vorbind despre tendinţa articolului aminteşte atacurile reciproce injuste şi ostile dintre Anglia şi Germa­nia , relevează că împăratul, convins că această stare este o nenorocire pentru ambele ţări şi o primejdie pentru lumea civilizată, a urmărit — cu toate dificultă­ţile cari se năşteau— scopul de a aduce re­laţiuni amicale între Germania şi Anglia Se face o nedreptate împăratului pen­tru fiece îndoială despre puritatea inten­­ţiunilor sale ideale. Recunoaşte că publi­­caţiunea acesta nu a avut în Anglia efec­tul dorit de împăratul şi că a produs în celelalte ţări o profundă excitaţiune şi re­grete dureroase. D-l Bu­low este convins că aceasta va face pe împăratul să păstreze în viitor şi în convorbirile private o re­zervă indispensabilă interesului unităţii politice cum şi interesului autorităţii Co­roanei (Vii aplauze.) Când nu ar fi aşa nici eu, nici urmaşul meu nu ar putea purta răspunderea (Aplauze.) In ce priveşte greşeala făcută cu pu­blicarea manuscriptului, Bu­low ia asupra sa deplina răspundere garantând că o ase­menea greşeală în oficiul afacerilor stră­ine nu se va mai reproduce. In urma publicării acelui articol — zice — eu am remis o cerere de demi­­siune. Această decisiune era cerută impe- I rios şi nu mi-a pricinuit părere de rău. I Era cea mai serioasă şi cea mai dificilă ■ deciziune a vieţii mele în privinţa politi-­ă cei urmate. Dorinţa împăratului este să­­ rămân la putere. M’am decis la aceasta ! socotind ca o datorie politică de a urma­­ să servesc pe împăratul şi ţara in acest timp greu (îni aplauze.), în momentul în care este vorba de a ne păstra poziţiunea noastră în străinătate şi a face să valo­reze interesele noastre precum şi liniştea şi stabilitatea. Nu trebue să ne arătăm mici la inimă în faţa străinătăţii nu tre­bue să facem din nenorocire o catastro­fă ; paguba nu este atât de mare pentru a nu putea fi reparată cu prudenţă. Bu­low conchide invitând pe deputaţi să arate prudenţă, care corespunde cu vremuri aşa de serioase. (Aplauze.) Cronici bucureştene Sâmbătă seara la Teatrul popular s’a jucat, o nouă piesă originală românească: Sus şi Jos de d-l Emil Nicolau. Dacă am fi prea scrupuloşi de bună seamă că ar trebui să ne arătăm şi faţă de această încercare tot atât de neîngă­duitori — şi nedrepţi chiar —­ cum ne-am arătat şi faţă de Ultimul Vlăstar al d-lui Fandelea. Dar în felul acesta, pretinzând pentru piesele româneşti respectarea tu­turor cerinţelor artei dramatice moderne, noi n’am cere alt­ceva decât osândirea pen­tru totdeauna a începutului nostru — de­stul de îmbucurător — de literatură dra­matică, iar pe toţi acei cari nu s’ar putea vindeca de păcatul scrierii pieselor de tea­tru, să-i trimitem să se vindece în insula Sta Elena. Sus şi jos, fără îndoială, are multe scăderi, mai multe chiar, se pare, decât Ultimul Vlăstar, care are cea mai mare scădere de a nu ne da caracterul locului

Next