Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1909 (Anul 72, nr. 1-23)

1909-01-15 / nr. 10

Pagina 2. Din camera română, Parlamentul român şi-a reluat Luni şedinţele după terminarea vacanţelor. După deschiderea şedinţei ministrul Sp. Rarei a depus proiectele pentru modificarea le­gei învăţământului primar şi normal şi pentru desfiinţarea instrucţiunei militare in şcoalele primare. S’a cerut şi admis ur­genţa pentru aceste proiecte. Dep. N. lorgi a întrebat când va putea să-şi desvolte interpelarea anunţată cu privire la serbarea aniversărei unirei principatelor. D. Brătianu a declarat că poate as­culta şi a doua zi pe d-l lorga. Dep. luiian Vrăbiescu a propus ca şi statul român să contribue cu 200.000 lei, la ajutorarea victimelor din Italia. D. I. Brătianu a răspuns că la con­siliul de miniştri e iscălit de M. S. Regele un proiect de lege, prin care se acordă ajutor de 200.000 lei victimelor din Italia şi că în baza acelui credit s’au şi coman­dat lemne de construcţie ce se vor tri­mite la Messina, întru cât de lemne se simte mai mult nevoie acolo. Mobilizările din Bulgaria. In şedinţa de Luni a Sobraniei, mi­nistrul de răsboiu bulgar fiind interpelat asupra mobilizărei diviziei a opta, a răs­puns următoarele: »Mobilizarea nu există, ci numai un apel al rezerviştilor în scop de a în­tări divizia a opta şi spre a face exerciţii. Guvernul a fost silit să ia această măsură, nu dintr’un spirit agresiv, fiind­că Bulga­ria n’are intenţiunea să turbure pacea, precum l’a arătat de mai nainte; dar a­­ceastă măsură a fost impusă guvernului spre a înlătura eventualitatea unei cioc­niri turco-bulgare. In ultimul timp am declarat, că ne­gocierile erau pe o cale bună și că pu­team spera cum că delegatul bulgar era să fie chiemat la Constantinopole; într’a­devăr, la sfârșitul lunei trecute, comisari­atul turc la Sofia a comunicat guvernului o depeşă a marelui vizir, prin care acest din urmă îl invită să trimeată delegatul bulgar la Constantinopole, spre a sfârşi negocierile, dar de­oare­ce înainte de a părăsi capitala Turciei, delegatul bulgar a stabilit în mod definitiv şi comunicat For­ţei baza pe care o înţelegere este posibilă, guvernul bulgar a crezut de cuviinţă să cunoască, înaintea trimiterei delegatului, dacă baza stabilită de cabinetul din Sofia fusese primită de Poartă, fiindcă în cazul contrar, situaţia s-ar fi îngreuiat. Răspun­sul Portei a fost nelămurit, prin urmare, nu s’a trimis delegatul bulgar. După câteva zile s’a ivit o nouă ces­­tie de rectificare de hotare, care însemna o cestiune de teritoriu, cestiunea care nu fusese ridicată mai nainte. întâi, guvernul bulgar n’a băgat în seamă această cestie, sperând că la Constantinopole se vor apre­­cia consecinţele acestei pretenţii, dar în urma informaţiilor primite de atunci, ne-a încredinţat că Poarta a făcut anumite de­mersuri pe lângă ambasade, şi că mai cu seamă câteva mişcări militare s’au făcut în acelaş timp în raza corpului al doilea din Adrianopole. Faţă de aceste fapte guvernul bul­gar a crezut de datoria sa de a lua mă­caută aşa de dimineaţă? Cine sunt şi de unde vin? — Răspunsul îi da vornicul mirelui povestind în versuri, că ei sunt vânători şi au însoţit pe înălţatul lor îm­părat, care a făcut în pădurile din apro­piere o mare vânătoare, dar n’au aflat ni­mic alta decât o urmă de fiară, deci ne-a poruncit s’o căutăm Noi amândoi Aceşti doi Mici de stat Buni de stat Mici de statură Buni de gură. Slabi la minte Buni de cuvinte, Ne-a ales Şi ne-a trimes Fiara s’o căutăm Şi de ştire, iuţi să-i dăm şi în chipul acesta îndruga multe verzi şi uscate, stăruind să le arate fiara, care trebui că s’a ascuns aicea, altfel va urma războiu, sabie şi foc. In timpul acesta vor­nicul miresei văzând că nu e glumă, ca să mulțumiască oastea împărătească, le aduce daruri. Scoate o masă pe care sunt aşezaţi : un colac mare şi alţi mai mici, în cel mare e înfipt mărul tăiat din o ra­mură de măr sau din un vârf de brad. Acest măr este învălit cu o meserniţă albă, sub care se află acăţaţi colaci mai mici, covrigi, turte, mere şi nuci. Din vârful lui atârnă ie! de fel de cârpe sau năfrămi văp­­site frumos. Tot pe această masă erau puse vre-o câteva ploşti cu beutură Acum întreabă vornicul miresei încă odată : Să, ne spuneţi ce voiţi? Cine sunteţi, ce poftiţi? Ce căutaţi, ce umblaţi? Voi solia să v’o daţi! iar vornicul mirelui răspunde: Multe n’am a cuvânta. Ci una, a vă ruga Ca mireasa să ni-o daţi C’apoi cu noi vă ’mpăcaţi. Vestitul lăutar Macedon, un ţigan frumos, chipeş înalt, care venise de tânăr din Macedonia şi se aşezase în Bran, sub a cărui conducere se form­se un tacâm de lăutari vestiţi, începe acuma a trage de adio miresei, cântând şi din gură ur­mătorul vers : Frunză verde mătrăgună Ia-ţi mireasă ziua bună Dela fraţi dela surori, Dela grădina cu flori, Dela strat de busuioc, Dela feciorii din joc, Dela strat­ de floricele, Dela veri şi veric­ele. Că te scoate dintre fete Şi te dă între neveste. Cântaţi fete born­e, Şi vă purtaţi florile. Că dacă veţi mărita Florile nu-ţi mai purta. Foaie verde ş'un tăciune Ia-ţi copilă iertăciune Dela tată, dela mamă Şi bagă bine de samă, Dela unchi dela mătuşi , Din tindă şi dela uşi. Acum începe mireasa şi după ea fe­meile a plânge amarnic. Macedon îşi în­cepe a cânta acuma mirelui versurile ur­mătoare : Eu mă duc codru rămâne Frunza plânge după mine şi Floricică de pe stâncă Mai mulţi cai beau şi mănâncă. Toţi mănâncă, toţi nechiază Numai calul mirelui Parcă-i pana corbului, Nici nu bea nici nu mănâncă. Pe picioare se usucă. (Va urma GAZETA TRANSILVANIEI Nr. 10.—1909 suri trebuincioase spre a preîntâmpina ori­ce eventualitate. Totuşi guvernul bulgar nu s’a de­părtat de politica sa pacinică şi doreşte să vadă cât de curând realizându-se o în­ţelegere amicală. Măsura luată este o sim­plă precauţie­. Camera a votat prin aclamaţiuni o ordine de zi dând încrederea sa guver­nului. Congresul profesorilor de limbi streine. Craiova, Decemvrie 1908. — Urmare. — Oratorul arată rezultatul studiului acestor chestiuni, de pe la 1888 încoace în Germania, unde el a dat naştere unei bo­gate literaturi didactice în această direc­ţiune, întrebările ce şi le pun pedagogii germani sunt : pentru ce să învăţăm limbi străine? Anume ce limbi să învăţăm? şi ce autori să alegem din aceste limbi ? Şi în urmă cum, după ce metoade să se în­veţe limbile străine, şi cu ce mijloace? Scopul studiului unei limbi străine este de a cunoaşte cultura şi viaţa popo­rului care o vorbeşte sau a vorbit-o, şi aceasta ne indică şi răspunsul la a doua întrebare: ce limbi să învăţăm ? De­sigur limbile acelor popoare, cari pot avea mai multă influenţă asupra noastră, influenţă culturală, politică, economică, şi de la cari putem trage mai mult folos. Caracterul acestei didactice este ca deosebire utilisa­­rismul. Şi din literatura acestor limbi să alegem autorii, din care putem şti despre deosebitele ramuri ale activităţii şi vieţii popoarelor respective. In privinţa metoa­­delor se deosebesc trei categorii: metodul vechiu, gramatical, astăzi osândit; meto­dul direct, sau fără gramatică; şi metodul mijlociu, care întrebuinţează, la început şi în cursul inferior, atâta gramatică câtă trebue pentru a înţelege literatura limbei şi a trage folos din cetirea, autorilor ei. Astăzi e constatat că sunt greşite amândouă extremele: şi a încerca să înveţi o limbă ,fără reguli gramati­cale , cum şi a stărui prea mult asu­pra gramaticei, şi prea puţin asupra vor­birii şi scrierii libere, aşa că elevul, când vrea să scrie sau să vorbească, e silit a se gândi la regulile şi formele gramati­cale, cari ocupă primul loc în mintea lui. Partea practică e necesară mai ales în stu­diul limbelor moderne. Pentru limbile moarte, cari ne învăţăm numai pentru a ceti şi înţelege literatura lor, fireşte va fi necesară mai multă gramatică. Insă după părerea utilitariştilor, autorii acestor limbi trebuesc reduşi şi înlocuiţi treptat cu au­torii moderni. Este curentul în contra cla­sicismului, care îşi are adversarii şi apă­rătorii săi de­o­potrivă zeloşi. Pentru studiul limbilor streine, în special al celor moderne, în Germania sunt multe mijloace, cam­ nouă, în România, ne lipsesc. Astfel sunt: corespondenţele între elevii de naţionalităţi deosebite, dintr’o ţară într’alta; revistele întocmite anume pentru tinerimea studioasă şi pentru în­văţarea limbei, în care sunt scrise­­ inter­natele, în care elevii sunt toată ziua cu profesorii lor şi cu reprezentanţii acestora, şi unde au astfel prilegiul şi obligaţiunea disciplinară de a vorbi numai franţuzeşte, sau numai englezeşte, cum se află de tre­buinţă , sunt mai departe cursurile de vară pentru pregătirea şi perfecţionarea profe­sorilor, însăşi oarele de studii pentru lim­bile străine sunt mult mai numeroase de­cât la noi. Pe când acolo sunt, d. e. câte 1680, 1400 ore pentru câte o limbă streină pe an, la noi de-abia sunt jumătate, câte 680, 740, etc. De aceea între pedagogii şi profesorii străini sunt şi unii, cari caută să înlă­ture traducerile în limba maternă, şi se mărginesc la cetire şi la conversare asu­pra celor cetite, ca elevii să înţeleagă de­plin textul, atât în ce priveşte cuprinsul, cât şi forma sau frumseţele lui, încât acea­sta se poate. Iar traducerea o socotesc nu­mai ca o necesitate inevitabilă, unde înţe­legerea nu e posibilă altfel. Alţii iau ca baza lecţiunii însuşi textul din cartea de cetire; şi numai după ce s’au convins, că toţii elevii cunosc înţelesul cuvintelor şi frazelor, şi cuprinsul întregei bucăţi de ce­tire, sau al fragmentului cetit, numai atunci încep conversarea asupra celor cetite. Aşadar pedagogii străini, deşi dispun de numeroase mijloace practice pentru în­văţarea unei limbi moderne, mijloace cari nouă ne lipsesc, sunt mai puţin dispreţui­tori de gramatică decât au fost comisiu­­nile didactice, cari au compus programele noastre pentru şcoale secundare şi cari au esclus din şcoală cu desăvârşire gramatica pentru studiul limbilor moderne. Pedagogii străini recunosc trebuinţa gramaticei; ei pretind numai ca regulele gramaticale să se înveţe prin exemple, din ţesătura lim­bei, ca nu teoria abstractă a formelor să devină o dificultate în vorbirea şi scrierea liberă. Este însă o deosebire între studiul limbelor clasice vechi şi a celor moderne, o deosebire care n’am văzut’o destul de relevată în acest congres. Cele dintâiu se învaţă azi numai pentru a înţelege litera­tura lor şi a o putea traduce ; limbile mo­derne le învăţăm, nu numai pentru a pu­tea ceti în original pe autorii lor, ci şi pentru a le putea scrie şi vorbi în viaţa practică. După deosebirea acestui scop în studiul limbilor trebue să varieze şi me­todele de a le învăţa. Pentru limbile mo­derne, legătura între limbă şi cugetare trebue să fie astfel întipărită în minte, ca împreună cu ideile să avem la îndemână, să ne vină în minte în mod reflex şi cu­vintele, prin cari ele se exprimă; pe când pentru limbile cari nu se mai vorbesc azi e destul ca auzirea sau vederea cuvin­telor în cetire să ne deştepte ideile ce le însemnează. Aceasta se poate face şi cu mai puţină practică dar în schimb se cere o cunoştinţă mai temeinică a formelor limbei, a regulelor gramaticale. Altă deosebire între metoadele de a studia o limbă modernă e de a se face după profesiunile, la cari vor fi chemaţi elevii la eşirea din şcoală. Elevii chemaţi a cultiva, la timpul lor, literatura şi ştiin­ţele, trebue să cunoască limba învăţată cu mai mult temeiu decât elevii din şcoalele de meserii şi comerciale, pentru cari e de ajuns şi numai învăţătura limbei în mod mecanic, din practică. (Va i­rn­a ŞTIRILE ZILEI. — 18 Ianuarie ). Botezul principesei Ileana. Misiunea spaniolă, care va lua parte la botezul A. S. R. Principesa Ileana, a sosit eri în Bu­cureşti. La ceremonia religioasă, care se va face joi în sala Tronului, la palatul regal, va lua parte şi A. S. I. prinţul de Galles. Astăzi seara, ajunul botezului, se va servi un mare dineu de gală la palat. Misiunea extraordinară spaniolă se com­pune din marchizul Caza Arellona, amba­sador al Spaniei la Viena, d. colonel Eso­­riaga, adjutant al M. S. Regelui Spaniei, d. maior Roiy de Liuîs, ataşat militar al Spaniei la Viena. D. Gabriel Mitilineu, se-­­­cretar de legaţie, a fost ataşat pe lângă ambasada extraordinară spaniolă, pe tot timpul şederei sale în România fiind însăr­cinat, la plecarea misiunei, să o salute la graniţă în numele d-lui I. Brătianu, preşe­dintele consiliului de miniştri. A. S. R. , ducele de Teck, trimis extraordinar al M.­­ S. I şi R. principele de Galles, naşul A. S. R. princesa Ileana, va sosi în Bucureşti astăzi. Pentru soldaţii noştri din Bosnia. Comanda corpului de armată XII din Si­­biiu ne comunică, că rezultatul final al sumelor de bani, ce s’au contribuit pe te­ritoriul corpului XII de armată pentru soldaţii noştri din Bosnia, e de 16.988 col. 49 b. Aducând aceasta la cunoştinţa pu­blică, comanda corpului de armată expri­mă din nou cele mai călduroase mulţumiri tuturor contribuenţilor. Din Raciţa ne vine o ştire îmbucu­rătoare. Se ştie că d-l A. P. Bănuim, harni­cul director artistic al so­ietăţii noastre teatrale, se află de câteva săptămâni în Bănat, unde organizează mişcarea teatrală română. După ce a petrecut timp mai în­delungat în Făget, Lugoj şi Bocşa, d-l Bănuţ­u a sosit joi în 20 Ian. n. în Re­ciţa, unde cu con­cursul d-lor loan Popo­­vici paroh şi I. Velcean, fost­ul dirigent al corului Reciţenilor, i-a succes a înjgheba cu mare însufleţire un comitet filial tea­tral. Acest comitet s’a constituit sub pre­­şedinţa d-lui paroh I. Popovici, înscriindu­­se îndată 3 membrii fondatori şi 16 mem­brii pe viaţă semnându-se astfel în scurt timp o sumă de 221­0 cor., plătibilă în rate anuale de 10—20 cor. Din Recita d-1 A. Baruţiu a plecat la Oraviţa, pentru a în­jgheba şi aici un comitet filial. Promotiuni. Ni se scrie: In 23 i. c. st. n. au fost promovaţi la gradul de doc­tori în ştiinţele juridice la universitatea din Cluj domnii Dr. Romeo Muntean când, de advoc. fiul fruntaşului român din Lu­­doş Danilă Muntean, şi Dr. losif Macaveiu­­ când de advocat, fiul marelui proprietar şi bunului român din Năsal, N. Macaveiu. Românii boicotează comercianţii ma­ghiari i din Blaj. Ziarele maghiare primesc din Blaj ştirea, că acolo se fac mari ne­ajunsuri din partea Românilor. Comercianţii neromâni sunt boicotaţi.­ Mişcarea aceasta e organizată cu scopul ca comercianţii unguri să nu poată vinde absolut nimica Românilor. Ziarele maghiare îşi exprimă speranţa că guvernul va lua măsuri ener­gice (?) pentru a pune sfârşit boicotului Pentru masa studenţilor români din Braşov a întrat ca răscumpărare a felici­tărilor de anul nou prin fostul elev al şcoa­­lelor noastre D-1 Dr. Marius Sturza în Viena, de la­ Dr. Lazar Popovici 20 cor., Dr. I. Cuparescu 20 cor., Dr. Marius Sturza 20 cor., architect C. Popovici 10 cor., Dr. Popa 20 cor. Dr. Linke 5 cor., Dr. Ciurcu 10 cor., Mih. Milkovici 10 cor., Paula Sturza 5 cor., — cu totul: 120 cor. Dela D-na Eu­genia Paraschiv din S.­Sebeş în amintirea iubiţilor răposaţi: loan, Gregoriu Şi Ana, cor. 10. Dela D-1 Joachim Lainer din Mă­­ieruş cor. 20. In memoria răposatei Virginia Dr. N. Staicovici nasc. St. Blebea a dat: D-1 Vas . Orghidan 20 cor., D-1 şi D-na Vas. Stăncescu 20 cor., cu totul 40 cor. la fon­dul Haral. T. Stănescu P masa stud. români. Primească generoşii donatori sincerile noastre mulţămite. — Direcţiunea şcoalelor medii gr. or. rom■ din Braşov. Papa, rege al Bosniei. Profesorul Do­menico Gnoli de la biblioteca naţională din Roma, atrage atenţiunea istoricilor asupra faptului, că papa Piu­s are drepturi le­gale la tronul Bosniei. In anul 1478, Ca­­terina, ultima regină a Bosniei, care este­­ îngropată în biserica Ara Coeli, a făcut­­ un testament, prin care lăsa tot ce avea­­ în stăpânire papei Sixtus IV și legitimilor­­ săi succesori. Regina Caterina, după ce Bosnia a fost cucerită de cătră Turci, a

Next