Gazeta Transilvaniei, iunie 1909 (Anul 72, nr. 118-139)

1909-06-26 / nr. 137

Pagina 4 GAZETA TRANSILVANIEI Nr. 137.—1909. Băncile noastre si Asociatiunea. * * Sebeşul săsesc, 6 Iulie c. Înainte de a intra în firul materiei despre care vreau să scriu, amintesc un caz întâmplat mai anii trecuţi în Braga Un hotelier a cerut dela toţi oaspeţii câţi au cer­cetat hotelul în decursul unui an câte 2 file, pentru o societate culturală din Bo­hemia. Lucru la aparinţă mic, dar la anul hotelierul a predat societăţii frumoasa su­mă de una sută mii coroane. Astfel de fapte fac oameni, cari se ştiu însufleţi pentru idealele neamului lor. Unde nu este însufleţire, nu este viaţă, nu-i viitor. Noi Românii un popor sărac şi asu­prit am făcut ce e drept ce-am putut în împrejurările date pentru cultura noastră naţională şi poporul nostru sacrifică mult puţin cât are pentru instituţiunile lui cul­turale. Avem »Asociaţiunea pentru literatura română şi cultura poporului român«, cea mai de seamă instituţiune culturală din câte avem azi şi care posede o avere de Cor. 887,442 05 în care sumă se cuprinde mobiliarul şi pretensiuni, o sumă destul de modestă pentru o instituţiune culturală a unui popor de trei milioane şi dela care se aşteaptă o activitate atât de vastă. Băncile noastre şi starea lor actulă ar putea veni în ajutorul Asociaţiunei, căci o sumă însemnată din sumele desti­nate pentru scopuri filantropice se dau acolo unde nu este chiar aşa arzătoare trebuinţă d­­e­ reuniunilor de înfrumse­­ţare etc. Avem 146 bănci, cari toate la­olaltă realizează un venit curat de Cor. 2.500,178, acum dacă s’ar da spre scopurile Asocia­ţiunei 1%, ar face anual C. 2500078, în 10 ani Asociaţiunea ar avea un fond al băncilor de peste 0. 300.000. Astfel ajutată Asocia­ţiunea şi-ar putea împlini chemarea su­blimă în­ mijlocul poporului nostru, din care este recrutată aproape întreagă clien­tela băncilor noastre şi pe care el şi nu­mai el le susţine. Cadrul unui articol de ziar nu per­mite se mă mai estind; am expus aceasta ideie aşa cum o înţeleg eu; cei chemaţi să judece asupra acestui lucru şi bine ar fi dacă la finea statutelor băncilor noastre s’ar mai adauge un paragraf nou că »un procent al venitului curat se dă Asociaţiu­nei pentru literatura română şi cultura poporului român«. Nechifor Frăţilă. Convoc­ă­r­i. Onoraţii membrii ai despărţămân­tului XII »Alba-Iulia« al »Asociaţiunii pen­tru literatura română şi cultura poporului român« precum şi toţi sprijinitorii ei, sunt prin aceasta învitaţi la adunarea generală ordinară ce se va ţinea în 5 (18) iulie a. c. la 11 oare a. m. în biserica gr. or. din Zlatna, pe lângă următorul Program: 1. Deschiderea adunării. 2. Raportul comitetului despre activitatea sa. 3. Raportul cassarului. 4. Alegerea comi­­siunilor : a) pentru censurarea raportului comitetului, b) pentru censurarea rapor­tuleșenii în neastâmpărul lor de a lua cât de curând parte la lupta din şes, unde se ză­riseră deja trupele insurgenţilor, cer voie a trece prin Olt, care în urma ploilor din zilele precedente era tulbure. Comandan­tul militar le dă răspunsul laconic »Wenn ihr es könnet, nichts dagegen«. Bravii călăreţi dau năvală în Olt şi deşi caii înnoată până ’n pântece în apă, trec şi iau pe duşman din flancul stâng, in­­tr’adevăr şi energiei acestor oameni în­­drăsneţi este a se atribui isbânda bătăliei alor noştri, ceea ce cu laudă o recunoscu şi baronul Haydie. Bătălia n’a durat mai mult de 2 oare, căci trupele ungureşti mai puţine la număr, o luară la sănătoasa peste pădure înspre Háromszék. — Nu mult după aceea intrăm în Capeţi. Din turnul bisericei unitare se ridicase steag alb, drept semn de predare. Intrăm în sat — când colo în drept cu turnul bisericei pocnituri de puşcă şi din turn şi din case. Nu era glumă, ne punem in poziţie de apărare şi împuşcă şi ai noştri şi în această învălmăşală ia foc o şură, nu ştiu zău cum, destul că fo­cul iute aprinde mai multe şuri şi case ; noi ne repezim prin case, găsim bătrâni, copii şi femei, mergem după cei refugiaţi şi ne succede a prinde o ceată mai mare­ din ei, pe care îi şi arestăm aşteptând or­dinul comandanţilor noştri ce să facem cu ei. Ni­ se porunceşte să-i transportăm peste Olt în spre Cohalm. Intr’adevăr îţi spun drept domnule, te cuprindea milă­ de a­­ceşti nefericiţi, unii chiar desculţi, cum îi tului cassarului, ca pentru înscrierea de membrii. 5. Disertaţie. 6. Raportul comi­­siunilor alese sub p. 4. 7. Eventuale pro­puneri. 8. închiderea adunării. Cercetarea în corpore a expoziţiei de industria cas­nică, aranjată în edificiul şcoalei române. Alba-Iul­ia, în 3 iulie 1909. Ioan Teculescu, Enea Pop Bota, dir. secretar. * CONVOCARE la adunarea cercuală a des­părţământului XI Blaj al »Asociaţiunii pentru literatura română şi cultura poporului ro­mân«, ce se va ţinea la 12 Iulie n. 1909, sărbătoarea sfinţilor Apostoli Petru şi Pa­vel, în Şoroştin. La 8 oare dim. se va ce­lebra sf. liturghie în biserica română gr. cat. După sf. liturghie se va ţinea adu­narea în biserică cu următorul program: 1. Deschiderea adunării prin direc­torul despărţământului. 2. Raportul comi­tetului cercual şi al cassarului despre anul 1908/9. 3. Alegerea a 3 comisiuni: a) pentru censurarea raportului comitetului, b) pentru censurarea raportului cassarului, c) pentru încassarea taxelor şi înscrierea de membrii noi. 4. Disertaţiune: Litera­tura poporană a lui Eminescu, de prof. Ale­xandru Ciura. 5. Raportul comisiunilor de sub p. 3. 6. .Alegerea a doi delegaţi pentru adunarea generală a Asociaţiunii. 7. Alegerea unui juriu de 3 persoane pen­tru premerarea obiectelor din expoziţiune. 8. Eventuale propuneri. 9. Alegerea a doi membrii pentru verificarea protoco­lului. 10. închiderea adunării. După prânz la 3 oare , vizitaţia ex­poziţiei de lucruri de mână în şcoală. Prof. Gavrilă Precup va vorbi despre conser­varea portului naţional, şi se vor împărţi premiile. La această adunare invităm pe toţi membrii Asociaţiunei şi pe cei ce doresc înaintarea poporului român. Blaj, la 3 iunie n. 1908. loan F. Negruţiu in. p., directorul desp. Dr. loan Bălan in. p., notarul desp. * Onoraţii membrii onorari, fondatori şi onorari ai »Reuniunei învăţătorilor gr. cat. din comitatele Sătmar şi Ugocia a­­parţinători diecesei Gherla«, precum şi sprijinitorii instrucţiunei poporale, sunt in­vitaţi a participa la a Xll-a adunare ge­nerală ordinară care se va ţinea în Baia­­sprie (Felsőbánya) la 20 iulie st. n. a. c. Programa adunării: 1. La 8 oare celebra­rea sfintei Liturghii. 2. La 9 oare deschi­derea adunării. 3. Cetirea şi verificarea protocolului adunării generale trecute. 4. Raportul comitetului despre activitatea Re­uniunii. 5. Alegerea comisiunii pentru cen­zurarea acestui raport şi pentru înscrierea de membri noi şi încassarea taxelor. 6. Cetirea disertaţiunii: »Istoricul şcoalei gr.-cat. din Bansprie« prin d . George Medan înv. Suspendarea şedinţei pe 30 minute. Redeschizându se şedinţa . 7. Ra­portul comisiile ilor esmise. 8. Desbaterea propunerilor prezentate presidiului înainte de adunare cu 24 oare. 9. Definerea tim­­pului şi locului adunării generale viitoare. 10. închiderea adunării. Dar in şedinţa co­manam noi pe un ger destul de simţitor prin pădurea Turzonului spre Dohaim, unde au şi fost internaţi şi apoi,ra vr’o săptămână după aceea eliberaţi. Acestea le am văzut eu cu ochii mei. De sfârşit a luat această campanie a descris-o răposa­tul G. Bariţ în istoria celor 200 din istoria Transilvaniei. O singură întâmplare tragică îţi mai pot istorisi. Venind grosul armatei ungu­reşti din Haromsz­k, ai noştri fură siliţi a se retrage peste pod în­spre pădure. Gardiştii saşi deprinşi la ordine, o luară pe drumul pe unde veniseră — Românii glo­­taşi cât ajunseră la largul lor în păduri se împrăştiară ca potârniichile căutând fie­care a se salva cum putea. Bieţii Saşi o păţiră rău de tot, căci ajungând husa­rii poşuteni în drumul lor, îi tăiau precum tai verzeie toamna; multora le-au rămas oasele acolo, cei mai sprinteni s’or fi mântuit luându-se după Români deprinşi mai bine cu încurcăturile şi hi­­giurile pădure!«. Cât adevfer va fi în această istorisire din urmă nu pot şti, căci mi a comunicat’o un om glumeţ, care la ori­ce întorsătură îşi face reflexiunile sale hazlii, de te strângi de ros’ Stan Păţitul, luda vânzătorul. -- Legendă. — înainte de venirea d-lui Christos pe pământ, tatăl dracilor umbla din sat în mitetului central ţinută în Baia-mare la 15 Iunie 1909. Constantin Lucaciu m. p., preşedintele reuniunii. Ştefan Pop m. p., secretarul reuniunii sat, ca să înşele lumea. Dumnezeu, care şi el umbla pe pământ, strica toate târgurile ce le făcuse deavolul cu oamenii pămân­tului. Odată se întâlniră. Mai marele dra­cilor, vru să între în vrajbă cu bunul Dumnezeu, iar’ Dumnezeu ca om mai cu minte 51 lăsă la o parte şi sa duse pe ca­lea lui. Deavolul nici una nici alta fără îi umbla în călcâe gândind că o să se încaiere la bătaie. Dumnezeu îi ştiu gându, deci îi zise: Măi, mai marele celor nemernici şi fără de ruşine, mergi în stânci şi în bolovani, in fundu peşterilor şi în apa mărilor căci cu unul te vei întâlni, care e mai liner ca mine, aceia se va hărţui cu tine, de ai dor de luptă; eu vezi tu bine sunt un biet bătrân cu barba albă, care abea pot să merg pe drum, şi au sunt aşa tiner şi voi­nic ca tine, de aceea nici nu vreau să mă măsor cu tine, — de vreai însă luptă, du-te că de om îţi vei da. — Bine, zise deavolul, merg, însă de nu voiu afla pe nime, atunci vai de barba ta de te voi mai întâlni. —Fie cum zici, îi răspunde Dumnezeu. Deavolul încrezut în puterile lui se luă şi umblă lumea întreagă, dar ca să găsească pe cineva care să cuteze a se măsura cu el, nici vorbă. Peste mai multă vreme se întâlneşte iar cu un moşneag, care nu era altul decât bunul Dumnezeu, şi dându-se la vorbă, îi spune deavolul că umblă să se răsboiasca, dar în­că nu s’a aflat pe nime, care să îndrăsnească a se lua cu el la harţ. — Ei drace, — îi zise Dumnezeu, — tu nu îţi vei alia pe nime care^să se hăr­­ţuiască cu tine, până nu-i face târg cu vre­un pământean, ca aceia să-ţi vândă sufletul şi apoi aşa cu ajutorul sufletului lui cred că ai putea să te apropii de cineva — Dacă-i aşa, apoi lasă pe mine, îi zise diavolul. Gătând vorba se luă şi se duse multă lume împărăţie până mai la urmă alta un om hâd la faţă de să-ţi în­­ţorci copii­i.­ el şi’ prostălău şi meteleu de nu ştia două. Deavolul dând în vorba cu el, îi spuse că are lipsă de un suflet omenesc. Omul, mutalău cum era, nu ş’a ştiut preţul suflatul, şi dându-se în târg şi-i vândă cu 30 de arginţi. Deavolul lu­­ându-i sufletul îi lăsă să umble ca un nebun pe toate drumurile, iar ei îm­bră­­cându se în suflet omenesc merse pană s’a întâlnit cu Domnul Christos. Intâlnindu-se s’au dat la ceartă, căci domnul Christos i’a cunoscut că acela era deavolul. După cear­tă a urmat lupta, iar deavolul a fost așa de tare trântit de poarta iadului, de toate zarurile şi ţiţinele au sărit şi întreg iadul s’a desfăcut. Iuda, căci el a fost omul, care îşi vându­se sufletul, văzând puterea lui Chris­tos, de spaimă s’a suit într’un pom şi s’a spânzurat, fiindu-i ruşine de fapta ce o a făcut. Bistriţa. Theodor A. Bogdan. NECROLOG. »Codrul« institut de credit şi economii, societate pe acţii în Buteni anunţă că valorosul ei fondator, director preşedinte, distinsul preot Traian I. Ma­gier, protopresbiter gr. or. român al trac­­tului Buteni, asesor consistorial etc. a tre­cut la cele eterne Duminecă în 4 Iulie n. 1909 în Budapesta. S’a stins iarăşi o făclie, iarăşi a în­cetat a bate o inimă caldă, perdut’am din nou un stegar din şirul bărbaţilor lumi­naţi, entuziaşti şi devotaţi ai naţiunei. Bu­teni, în 4 Iulie n. 1909. Direcţiunea insti­tutului de credit şi economii »Codrul«. Din protopopiatul Branului. Cu privire la cele publicate sub acest titlu în numărul trecut poporal, primim următoarele lămuriri, pentru cari răspunde autorul: Zârnești, 4 Iulie 1909. La cele scrise de corespondentul D.­­voastră în »Gazeta Transilvaniei« Nr. 132 din protopopiatul Branului referitor la examenul de la şcoala din Zârneşti, observ că d-l protopop-inspector şcolar nici nu putea să se exprime altmintrelea despre rezultatul examenului în faţa copiilor de şcoală, a părinţilor şi a publicului ; sunt nişte fraze obicinuite de regulă la toate examenele pe sate. Nu ştiu, cum a putut să impresio­neze dureros pe d-l corespondent indife­rentismul faţă de afacerile şcolare a celor mai de frunte familii din localitate, când învăţătorii n’au aflat de , .viinţă a aduce şi la cunoştinţa acelora ziua ţinerei exa­menului. Dacă corespondentul a observat şi oare­care înstreinare, aceasta nu se refe­reşte la afacerile şcolare, ci poate fi nu­mai faţă de unii învăţători, cari prin pur­tarea lor numai înstreinare de ei pot cauza. Este un contrast bătător la ochi în­tre cele ce susţine corespondentul în alinea primă, că adecă examenul a fost mulţăimi­­tor şi între cele ce le arată în alinea ultimă, că adecă inspectorul regesc a cerut amo­­varea tuturor învăţătorilor pe motivul că învăţătorii actuali nu fac spor îndestulător din limba maghiară. Subscrisul ca preşedinte al scaunului şcolar într’un raport din iulie 1907 asupra sporului învăţământului pe anul 1906/7 am atras atenţiunea învăţătorilor asupra puţinului spor din acel an şi am arătat şi modul şi mijloacele, cum s’ar putea ajuta­­ şi delătura defectele, inzistând pe lângă­­ învăţători, ca să observe cu mai multă a- | curateţă dispoziţiuniie regulamentului pen-­­ tru învăţământul poporal. Unii învăţători şi cu deosebire co- j respondents »Gazetei« a protestat sus şi tare contra observărilor mele. Cu toate protestările, am crezut, că învăţătorii vor ţinea cont de observările mele şi se vor năzui a îndrepta mancităţile. Acum după 2 ani vine chiar inspec­torul regesc şi arată, că nu e mulţumit cu sporul constatat , aceasta însă nu se refereşte numai la limba maghiară, ci în genere la învăţământul întreg, ceea ce deduc de acolo, căci, cum sunt informat inspectorul regesc a arătat, că copiii de şcoală din Zârneşti instruaţi în 6 cursuri de 4 învăţător­i, nu ştiu cu nimic mai mult decât copiii de şcoală din Măgura şi Şir­­nea, instruaţi în 6 cursuri numai de câte un singur învăţător; nu se poate zice că învăţători din Zârneşti n’ar avea destulă pregătire şi capacitate, dar le lipseşte u­­nora voinţa şi plăcerea de a folosi tot timpul de 4 - 5 oare la zi numai şi numai pentru a-şi împlini chemarea lor de învă­ţători, ci o parte şi din acel puţin timp îl scurtă, îl negligă sau îl petrec cu alta o­­cupaţiuni, cari numai spor în învăţământ nu pot aduce. Nicolae Garoiu. Bibliografie. A apărut »Luceafărul« Nr. 13 cu ur­mătorul Sumar: Titu Maiorescu, Eminescu. — M Eminescu, Dintre sute de catarge (poezie). — I. 11. Caragiale, In Nirvana. — 1. Bordia »Floare albastră« (poezie). — Maria Cunţan, Mihail Eminescu (poezie). — Al. Vlăhuţă, Amintiri despre Eminescu. Al. Ciura, Geneza unei critici. — Veronica Micle, Lui Eminescu (poezie). — Ecaterina Pitiş, Cântecul frunzelor (poezie). — M. Eminescu şi I. L. Caragiale, Fragmente. — Em. Gârleanu, Ion Creangă şi M. Eminescu. E. Hodoş, Frunze, flori şi codru. — Ioan Slavici, Em­inescu-Omul. — I. Borcia, Cu­vânt ocazional în amintirea lui Eminescu. Cronică. Comemorarea lui Eminescu. Din viaţa lui Eminescu. »Poporanismul« lui Eminescu. — Dr. Aurel Mureşianu. Sesiunea generală a Academiei române. Noui mem­brii ai Academiei române. »Şezătoarea« la Cernăuţi, în Bucovina. Statuie lui Ion Creangă. — Ştiri. — P’oşta Redacţiei. — Poşta Administraţiei. Ilustraţiuni: M. Eminescu la 1880— 1883. Mama’şi sora lui Eminescu. Cartea dăruită prietinului său Creangă. Ultima fotografie a lui Eminescu (1887—1888). Mormântul lui Eminescu (Cimitirul Bellu, București). Eminescu la 1884—5. M. Emi­nescu. Gh. Eminovici. Dr. A. Mureșianu. ❖ A apărut Nr. 9 al „Bibliotecii Băn­cilor Române . Articolul de lege LVIII: 1908 despre cec și Normativ pentru afa­cerile de cec, traduse de Constantin Pop, redactorul »Revistei Economice« şi al »A­­nuarului Băncilor Române«. Sibiiu. Tipo­grafia arhidiecezană. 1909. O broşurică de 24 feţe, foarte actuală ştiut fiind că art. de legeLVIII: 1908 des­pre cec a intrat în vigoare la 1 Iulie a. c-Afară de textul legii se află indicaţi, în broşurică şi nici ordinaţiunilor minis­teriale privitoare la punerea în aplicare a nouei legi, iar la anex este dat un »Nor­mativ pentru afacerile de cec« împreună cu o instrucţiune asupra manipulaţ­unii in­terne a cecurilor. Folositoarea broşurică de ig.z coală.

Next