Gazeta Transilvaniei, august 1910 (Anul 73, nr. 177-190)

1910-08-15 / nr. 177

Pagina 2. Conceptul juridic de naţiune—naţionalitate în Ungaria. Cu acest titlu a apărut un studiu politic, semnalat de mai ’nainte de d-1 Iosif Popu, jude de Curie î. p. In afară de prefaţă, d-1 Popu să o­­cupă în 5 capitole cu tot ce să referă la chestiunea de naţionalitate şi rezolvarea ei. Relevează între altele : Ideia de stat maghiar. Legea despre­ egala îndreptăţire a naţionalităţilor. Dacoromânismul, Parti­dul moderat român etc. cu un aparat de date suficient. Să e spun diferitele pă­reri privitoare la acţiunea de împăciuire dintre Români şi Maghiari, cum şi acţiu­nea pornită de guvernul Khuen în direc­ţia aceasta. Dăm din studiul d-lui Popu ultimul capitol, în care se accentuiază în deosebi, că Românii nu vor a abzice nici când de fiinţa lor etnică. Iată ce zice d-l Popu în acest capi­tol, care are titlul: »Guvernul şi chestiu­nea naţională. Patriotismul. Românii«. Din cele premerse Românii îşi vor face conclusiunile lor, că ce soluţiune pot aştepta ei de la guvernul Khuen Héderváry pentru chestiunea naţionalistă în Ungaria Eu însă, care sunt omul păcii, deşi nu fără de oare­care pesimism, vreau să cred vorbelor guvernului Khuen, că el şi-a făcut de o problemă serioasă a pro­gramului său de guvernament, şi regula­­rea mulţumitoare a chestiunei naţionaliste, în Ungaria. Venit la acest punct însă, trebue să accentuez, că experienţele de până acum probează în destul, că chestiunea politică a naţionalităţilor în Ungaria, îndeosebi în­cât ea priveşte pe Români, nu se poate sugruma, ori amuţi cu forţa puterii pu­blice de stat, şi existenţa ei nici nu se poate ascunde cu mijloace paliative, ci ea, după cum am zis-o în alt loc al acestei scrieri numai aşa se va putea bine rezol­va, dacă la regularea ei se va ţinea cont pe lângă interesele cele mari ale statului, şi de interesele tuturor neamurilor de oameni, cari împreună compun statul un­gar. Suum cuique! Iar procedura trebue să fie condusă de principiul depus în pro­verbul francez: »Plus fait douceur que violence«. In deosebi ce priveşte pe Ro­mâni, chiar după natura lor ei sunt iubi­tori de pace. Chiar şi proverbul lor e: »cu binele o duci mai departe decât cu sila«. Pacea ei o consideră şi ca o virtute creş­tinească, cântând in bisericile lor : »Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu, pe pământ pace şi între oameni bună învoire«. Ei, după cum îi cunosc de aproape, căci între ei am crescut şi funcţionat ca judecător mulţi ani, nici nu doresc alta, decât o stare pacinică politică în Ungaria, în care şi ei să se simtă bine, după cum o promite şi contele Khuen în programul său de guvernament. Ei doresc, ca Unga­ria să devină o mamă dulce pentru toţi cetăţenii săi, pe cari ea să-i strângă cu asemenea iubire la pieptul său, şi cu o egală dreptate să-şi împartă bunătăţile sale între cetăţenii săi, fără de a-i întreba că din ce părinţii s’au născut, ori că în ce limbă laudă pe Dumnezeu ! Ei nu vor să se rupă de materna lor patrie, de pă­mântul, pe care s’au născut, care i-a nu­trit şi crescut, şi de care îi leagă cel mai curat patriotism, ei sunt supuşi loiali şi credincioşi ţării, care Ie dă lor drepturi cetăţeneşti, ei ca buni patrioţi se bucură de toate ce servesc spre bunăstarea, în­florirea şi gloria patriei şi a locuitorilor ei. Ei cunosc înşişi adevărul, că un bun patriot, în înţeles nobil, e acela, care stă să profereze binele public celui privat, pentru care nu e nici o jertfă prea mare pusă pe altarul patriei, care iubirea cătră patria sa şi-o manifestează prin cuvânt şi fapte, care în caz de pericol umăr la umăr cu concetăţenii săi de orice limbă sare în ajutorul patriei, şi e gata de a-şi jertfi avutul şi sângele pentru apărarea ei în contra ori şi­cărui inimic. Acest patrio­tism cu drept cuvânt­ul şi poate cere Un­garia de la cetăţenii săi de naţionalitatea românească şi aceştia nici nu îi vor de­­nega. Aceea însă ca ei din un patriotism imaginariu, în interesul maghiarimei să se lapede de fiinţa lor etnică şi să se conto­pească în rassa maghiară spre a­ o întări pe aceasta, ca pe un ce, care e in contra legilor naturei, cu drept şi cu succes po­­liticianii maghiari cei conduşi de un şovi­nism orb nu o pot cere. Aceasta nici ideia de stat maghiar unitar bine înţeleasă nu o pretinde. Ungaria a putut vieţui cu lo­cuitorii ei de limbi diverse, ca stat ma­ghiar a cărui firmă o şi poartă numin­du-sa »ţara ungurească« (Magyarország) secole întregi glorioşi şi în vremuri mai grele, când era împresurată de inimici pu­ternici, cari îi ameninţau existenţa, chiar şi când politica ei de rassă era condusă de devisa: »Regnum unius linguae est fragile et inbecile«. Astăzi ea este atât de tare în constelaţiunea ei politică externă şi în­ lăuntru fermă în puterea sa de viaţă cât nimeni nu poate să-şi facă griji se­rioase, că popoarele ei de altă limbă prin alipirea de individualitatea lor naţională i-ar putea periclita existenţa, ori ar putea desbrăca statul unguresc de timbrul său naţional, aceasta e şi părerea politicianilor maghiari cumpăniţi şi neconduşi de boala şovinismului, trează faţă de dinastia sa şi pe care le împărtăşeşte şi întreaga Europă. Sentimentele de prietenie, pe cari le resimţim şi mai mult faţă de înălţimea Voastră şi interesul, care leagă Ţara Inăl­­ţimei Voastre cu monarchia Austro-Un­­gară, deşteaptă în inimă dorinţa, ca să fiu între primii, cari prezintă Inălţimei Tale felicitările cu prilejul jubileului de 50 ani dela urcarea pe tron. Să dea Dumnezeu să aibă parte înăl­ţimea Voastră încă de o domnie lungă şi norocoasă şi de toată bunăvoinţa, pe care dragostea poporului o poate da inimei unui domnitor şi de asemenea să aibă parte de înflorirea ţării. Cu bucurie mă folosesc de ocazie să esprim Inălţimei Tale sentimentele de amiciţie şi stimă ce le păstrez faţă de înălţimea Voastră şi ră­mân bunul prietin al Inălţimei Voastre. Francisc Iosif 1. Asemenea e scrisă în termini foarte prietineşti şi scrisoarea împăratului Wil­helm.* »Fremdenblatt« anunţă, că proclama­rea Muntenegrului de regat se va face mâne, Duminecă, în 28 i. c. Va urm­a apoi o altă serie de serbări, cari vor dura trei zile, dar nu-şi putea închipui, să nu-i mai re­cunoască nici măcar fiinţa, care era atât de scumpă odată. Fetişcana din aşternut îi apăru de­odată, în lumina roşietică a zorilor. — Da, zise el într’un târziu, seamă­nă aşa de bine cu mamă-sa, aşa de mult... Se gândea la femeia cea voinică şi rumenă, care i-ar fi putut înviora rostul vieţii, la vieaţa tihnită, ce ar fi putut-o trăi alături de ea. Un orizont mai strâmt, ce e drept, dar o viaţă de îndestulire şi de echilibru sufletesc, cum nu mai întâl­nise, de când trecuse peste marginile vieţi de sătean. La răsărit, soarele arunca suliţe lun­gi de aur prin vălmăşala duşmănoasă a norilor. Vârfurile pădurii străluceau încunu­nate de un nimb, ca acela al sfinţilor, din cadre. Şi păsărelele începuseră să ciripească din ramii înmuguriţi... El întrebă deodată pe cărăuş. — Ia ascultă, baciule, a cui e moara, unde m’acu dat eu jos? — A lui Petrea Paltin, domnişorule, gazdă mare și om de cinste. — Da nevasta lui de und­i ? — Dela noi. D’apoi domnişorii nu o cunoaşte ?.. — Nu. — Apoi mă mir, că era în vârsta dumitale, când umblaţi la şcoala din sat... Harnică muere, şi frumoasă, domnişorule, frumoasă. — Se poate, baciule, dar nu-mi aduc aminte... Ajunşi în vârful dealului, se pomeni deodată zimbind. Amintirile din copilărie 51 împrejmuiau din ce în ce mai luminoase. De aci în­colo cunoştea drumul aşa de bine, îşi amintea de crucea de lemn din vârful dealului, în care îşi săpase iniţialele cu briceagul, într’o după amează de toam­nă, când mergea la şcoală. Ce bine îşi a­­duce aminte de după ameaza aceea rmpede când poposeau în vârful dealului şi căluşeii păşteau alături, ciulindu-şi urechile. Mer­gea atunci pentru întâia oară la universi­tate, după ce promisese Anuţei, că n’are s’o uite niciodată. Cunoştea ţiraele, din cari bea aşa de lacom când se întorcea spre casă; era aşa de minunată apa de munte, după clocitu­rile ce le înghiţise prin streini. De la o vreme cunoştea chiar fagii... cel din colţul văii prăbuşit de jumătate, avea să se răs­toarne în curând... Femeile eşiau să mulgă vacile, fetiţe cu ochii plini de visurile nop­ţii încă, mânau câte o văcuţă la păşune. El le privia lung, ca pentru a recu­noaşte vechi cunoştinţe, trecute în împă­răţia uitării. Se simţea iarăşi tânăr sub stăpânirea de vrajă a celor doi ochi frumoşi, cari îi erau atât de scumpi odată ! IV. După două săptămâni de prem­enire sufletească se înapoia la vieaţa lui de muncă, la vieaţa lui de oraş mare, la goa­na de pâne.. Cerul abia începuse a se rumeni pe de margini, în vreme ce luceafărul își tre- ’ mura cele din urmă fâlfâiri argintate, ca o candelă, care se stinge. La moară, se întrezărea lumina slabă a unui opaiț. Privi înduioșat pâlpâirea aceea, miji­­tul slab al revărsării de zi, părându-i un simbol, care înfăţişa moartea viselor din tinereţe şi începutul vieţii de muncă grea. Şi şopti, ca pentru sine: —Mi-ai fost dragă, Anuţo, tare mi­­ai fost dragă... Spre răsărit cerul se aprindea tot mai tare, în vreme ce luceafărul pâlpâia din ce în ce mai palid, în slavă. Al­­dura. GAZETA TRANSILVANIEI E s t e r n e. La serbările din Muntenegru. Miniştrii Austro-Ungariei, Germaniei Franţei, Angliei şi Graeciei au­ înmânat Miercuri, în 24 d­­intr-o audienţă solemnă scrisorile de felicitare, trimise de guver­nele respective. Scrisoarea regelui şi împăratului nos­tru este de următorul cuprins: Puternice şi Înălţate principe, Stimate amice, Muntenegrul se pregăteşte să ser­beze jubileul de 50 ani de zile, de când înăl­ţimea Voastră princiară în urma sorţii aţi luat conducerea eroicului popor munte­negrean. Mulţumită îngrijirei Tale neobosite, sub domnia Ta Muntenegrul a progresat tot mai mult, atât pe terenul cultural cât şi pe cel politic şi­­de aceea în aceste zile de sărbătoare poporul din Muntenegru dă glas sentimentelor de credinţă, ce le păs­ Anexarea Coreei. Referitor la anexarea Coreei de că­­tră Japonia, ce s’a anunţat deja, din Viena se scrie, că ministrul plenipotenţiar ja­ponez de acolo a adus la cunoştinţa mi­nistrului de externe austriac, că Japonia şi Coreea au încheiat o convenţie la 22 August, prin care Coreea se anexează de Japonia. Anexarea se va notifica la 29 August cu toate acele puteri, cari au stat in le­gături cu Coreea. Japonia asigură statele, cari au avut legături cu Coreea, că va avea în vedere acele legături şi în viitor. Cu privire la anexare se mai anunţă din Tokio următoarele: După dorinţa ministrului de interne toate organele de publicitate s’au învoit să nu mai publice ştiri neoficiale referi­toare la anexarea Coreei, până la înfăp­tuirea acesteia şi până la publicarea co­n­­venţiunei, care se va face la 29 sau 80 August st. n. Convenţia dintre Coreea şi Japonia, datată la 22 August st. n. s’a comunicat delegaţilor puterilor. Prin ea se declară, că dinastia din Coreea renunţă la tron. După informaţiile agenţiei Reuter, guvernele Rusiei şi Angliei, ca cele mai interesate în ostromul Orient, nu vor face contra anexiunii nici un fel de obiecţiuni politice. Nr. 177. 1910 „Asociaţiunea“ la Dej. »Asociaţiunea« pentru literatura ro­mână şi cultura poporului român« îşi va ţinea adunarea generală din ăst a d in oraşul Dej în zilele de 18 şi 19 Septem­vrie n. a. c. Comitetul executiv constituit pentru toate agendele împreunate cu adunarea şi serbările, ce se vor aranja din acest pri­lej, aduce la cunoştinţa onoratului public românesc următoarele: In 17 Septemvrie la 8 ore sara va fi convenire de cunoştinţă in restaurantul o­­telului »Hungaria«. In ziua primă, 18 Septemvrie vor a­­vea loc : La 8 oare dimineaţa serviciu divin în bisericile greco-catolică şi greco-ori­en-­­ tală. In cea greco-catolică în decursul li­turghiei va cânta corul mixt al reuniunei române de cântări din Năsăud. La 10­2 ore a. m. prima şedinţă a adunării generale în sala festivă a casei comitatului. La ora 1 p. m. banchet în restauran­tul otelului »Hungaria«. După banchet prelegere şi serbare po­porală in sala cea mare dela otelul »En­glezul«. Seara la 8 ore reprezentaţie teatrală prin diletanţii cercului Dej al Societăţii pentru fond de teatru român, cu concur­sul d-lui Aurel P. Bănuţiu în sala festivă a casei comitatului. In ziua a doua, 19 Septemvrie, vor avea loc: La 10 ore a. m. a doua şedinţă a adunării generale, în acelaşi loc. La ora 1 p. m. prânz comun , la carte în restaurantele oţelelor »Hungaria« şi »Europa«. La 4 oare p. m. conferenţă în sala cea mare a otelului »Hngaria«. Sala la 8 ore concert cu cu concur­sul doamnelor Victoria Carşai şi Lucreţia Dr. Micşa, a d-lui Dr. Guilerm Şorban, e­­ventual şi a d-lor Ştefan Mărcuş şi Ionel Crişan, a corului mixt al reuniunei române de cântări din Năsăud, sub conducerea d-lui Augustin Bena, şi a orchestrei militare din Bistriţa. După concert urmează dans. Apelăm cu toată dragostea la ono­ratul public românesc pentru a cerceta în număr mare adunarea prunei noastre in­­stituţiuni culturale şi serbările împreunate cu ea. Pentru cuartir este a se adresa pre­şedintelui comisiunei de încuartirare Dr. Ioan Mezei advocat în Dej, cu indicarea timpului sosirei şi a numărului persoane­lor (bărbaţi, dame). Tot la d-nul Dr. loan Mezei sunt a se înştiinţa doritorii de a participa la banchet. Adresăm onoratului public rugarea, ca aceste înştiinţări să binevoiască a le face cât de în grabă, pentru a ne putea orienta în privinţa cuartirelor şi a numă­rului celor ce vor participa la banchet. Programul detailat al serbărilor se va publica mai târziu. Din şedinţa comitetului executiv, ţi­nută în Dej la 24 August n. 1910. Ioan Vette, Dr. Ioan Cherecheş preşedinte. notar. — 14 August v. Spre Reghinul săsesc Cu trenul de azi dimineaţă au plecat spre Reghin membrii comitetului societăţii pentru fond de teatru român, stabiliţi în Braşov şi membrii corului mixt al bisericei Sf. Ni­­colae (12 dame şi 12 domni) sub condu­cerea d-lui prof. Gheorghe Dima. Distinsul cor al d-lui Dima va colabora, precum am anunţat, la petrecerea poporală de Dumi­necă după amiazi, iar seara va da un concert cu concursul d-lor Ştefan Mărcuş şi Ionel Crişan, bursierii societăţii noastre, teatrale. Dorim membrilor comitetului şi co­riştilor cele mai frumoase succese în mij­locul fraţilor noştri din ţinutul Reghinului. Ziarul nostru va fi reprezintat la fes­tivităţile de Duminecă şi Luni prin d-nii V. Branisce şi C. Muşlea.

Next