Gazeta Transilvaniei, iunie 1911 (Anul 74, nr. 118-141)
1911-06-01 / nr. 118
! Ce e „comitetul“ zilelor noastre? Corporaţie platonică cum este comitetul el poate să desidereze, să ia hotărâri asupra cărora să se mai hotărască, dar cum işi poate închipui vreunul din bunii noştrii „bărbaţi marcanţi« că hotărârea lor ar putea să ne influinţeze ? (Tribuna Nr. 255-1910) »Cari sunt lozincele, cari »sunt faptele (comitetului) »de ordin cultural, bisericesc, economic? (Unde îi »găsim urmele în parla»mentarismul sinodal momit a deslega problemele »execuţional de importante ,ate vieţii noastre bisericeşti şi şcolare etc? »Unde îi găsim îndrumările în variatele şi marileprobleme ale luptei noastre culturale şi economice.« Oct. Goga în Tribuna Nr. 115—1911. Dacă lupta grea a vieţii nu mi-ar slei toate energiile, dacă aşi dispune şi eu numai de-o săptămână de viaţă tihnită spre a mă putea îndeletnici numai cu afacerile noastre politice, ce uşor mi-ar fi să dovedesc punct de punct, şir de şir netemeinicia argumentelor şi acuzelor grămădite în cei şeapte articoli publicaţi în „Tribuna“ sub titlul „ce e „Tribuna“ zilelor noastre“. Nu mă pot însă stăpâni să nu analisez barem una din multele şi variile chestiuni şi întrebări de mare însemnătate, abordate şi resolvite în mod apodictic de d-l O. Goga în articolii menţionaţi. Calmul şi obiectivitatea despre cari am dat dovezi în scrierile mele de până acum, cred că mă absolvă de sub acasa că voiu vorbi „pro domo“, atunci când mă voi insui să arăt pe scurt că, „ce e „comitetul“ zilelor noastre“. E lucru îndeobşte cunoscut, că în stadiul patriarhal al desvoltării unui popor nu numai că nu aflăm toate acele manifestări ale vieţii lui colective, pe cari le aflăm la popoarele civilisate, dar nu dăm nici de o diferenţiarea organelor şi instituţiunilor cari se îngrijesc de aceste manifestări. Cu cât e un popor mai civilizat, cu atât mai perfectă e diferenţiarea diferiţilor romi de activitate publică, şi principiul împărţirii muncii triumfă pe toată linia. Adevărul acesta sociologic îl observăm şi la poporul român. Nu e tocmai mult de atunci de când organisaţia bisericească, bună rea cum a fost în trecut, a fost singura organisaţie a vieţii noastre publice. Las că despre o organisaţie şi viaţă economică în trecut nici vorbă nu poate să fie. Dar atât e cert, că mult-puţinele manifestări culturale şi chiar politice le săvârşesc aceleaşi organe şi instituţiuni, cari se îndeletnicesc şi cu conducerea vieţii bisericeşti. Dar în curând se ivesc semnele unei diferenţieri. Primul teren, care îşi pretinde organism separat şi independent de hierarhia bisericească, e terenul literarcultural. Ce e „Asociaţiunea“, dacă nu organizaţia poporului român pe teren literar-cultural. Şi e interesant, că la leagănul acestui nou fel de manifestare a energiilor etnice ale poporului român aflăm pe conducătorii naturali ai poporului pe terenul vieţii bisericeşti-şcolare. „Asociaţiunea“ s-a înfiinţat în parte la stăruinţa archiereilor români şi multă vreme au fost arhiereii în fruntea acestei instituţiuni. Chiar şi aci — şi e bine aşa — se simte influenţa mare a tagmei clericale asupra vieţii noastre culturale. Mai târziu s-a diferenţiat terenul economic. Am putea zice că de o organizare economică generală şi unitară încă nici nu poate fi vorba. Ea urmează a fi obiectul de preocupaţiune şi de înfăptuire a generaţiei de azi şi a celei ce o să vie. Un început este în „Solidaritatea“, care a organisat baremi creditul român. Cât mai e de aici şi până să vedem organisate economiceşte toate satele noastre prin o reţea de cooperative şi în fruntea lor cu o centrală puternică ? Este semnificativ şi aici, că ramul care s-a diferenţiat mai curând, adecă cel cultural, a luat asupra-şi în mare parte sarcina organizării economice a satelor. Ori nu face Asociaţiunea o intensivă propagandă economică, poate chiar în detrimentul propagandei pur literare? Când va sosi plinirea vremii şi se va fi diferenţiat şi ramul economic de cer cultural. Asociaţiunea asemenea se va restringe la problemele pur literare şi culturale, precum acum 50 de ani organizaţia bisericească a lăsat zbor liber tinerei organizaţii culturale literare, mărginindu-se a cultiva numai chestiunile curat bisericeşti şi cele şcolare, strâns legate de acestea în urma referinţelor istorice şi politice din patrie. Diferenţiarea ramului politic se poate data de la adunarea cea mare de pe Câmpul libertăţii. E drept, că nu s-a înfiinţat atunci un partid politic în înţelesul de azi al cuvântului. Dar adunarea aceasta tot a avut drept urmare o oarecare organizaţie politică. Să ne gândim numai la comitetul naţional sau executiv, care a funcţionat în Sibiiu sub întreaga durată a anilor de vrajbă. Se observă însă o pronunţată influenţă a organizaţiei bisericeşti, care până la 1848 a fost în acelaş timp şi purtătoarea de grije a afacerilor politice. Pasul al doilea şi cel mai decisiv întru deplina emancipare şi differenţiare a vieţii politice s-a făcut la 1881, când s-a înfiinţat partidul naţional român, unitar pentru toţi românii din regatul Ungar. După cele premerse e uşor a răspunde la întrebarea, că ce e partidul naţional român. Precum organizaţiile bisericeşti nu sunt altceva decât însuşi poporul român în manifestările de natură bisericească ale vieţii lui colective şi precum „ Asociaţiunea“ d. e. nu e altceva decât însuşi poporul român organisat culturaliceşte, tot astfel partidul naţional român nu e altceva decât însuşi poporul român organisat politiceşte. Din aceste consideraţii teoretice orice român cinstit şi obiectiv nu poate trage alte concluziuni, decât cele ce urmează: 1. Fiind partidul naţional român însuşi poporul român organizat politiceşte,e lucru criminal se admiţi, că poporul român ar putea fi salvat politiceşte şi în potriva partidului naţional. Aceasta ar fi justificarea procedurii tuturor transfugilor politici, cari au susţinut şi susţin mereu acelaşi lucru. A se ceti vorbirile lui Tisza şi Mangra. 2. Fiind partidul naţional român organisaţia politică a poporului român, e sau rea voinţă, sau nepricepere politică de-a pretinde de la Apare în fiecare zi de lucru. R e dac ţ ia: Abonam ntul: pentru Austro-Ungaria pe an 24 cor., pe V2 an 12 cor., Tipografia şi Administraţia: pe 1/4 an 6 cor. Pentru România şi streinătate pe an 40 franci, pe V2 1 BRAŞOV, PIAŢA MARE Nr. 30, an 20 franci., pe 1/4 an 10 franci. Număr de Duminecă 8 franci pe an. 11 Telefon:Nr. 226. Pentru Braşov cu dusul acasă pe an 24 cor., Fără dus acasă pe an 20 cor. pe V2 an 1° cor » P® 7« *An 5 cor. Un număr 10 bani. Inserate: un şir petit 20 bani pentru o publicare. Publicări mai dese după tarif şi învoială.—Reclame pe pagina a 3-a un şir 20 bani. * FOILETONUL »GAZ. TRANS.« Cel mai vechiu scris original românesc. — Un răvaş de informaţie din 1621. — Neacşul Lupa din Câmpulung. — Textul complet al răvaşului. — Protopărintele gazetarilor români. In articolul meu »începuturile limbei noastre literare« am arătat, că scrisul românesc se începe încă în partea I. a secolului al XV-lea şi că cele dintâiu încercări de a scrie româneşte avem să le mulţămim unui preot român probabil din Maramurăş, care călăuzit de învăţătura hussită, a tradus părţi însemnate din Sf. Scriptură în limba românească. Cum aceste începuturi de limbă românească scrisă au fost numai şi numai traduceri din o limbă străină, anume din limba slavă, — nu poate să fie indiferent pentru noi, să cunoaştem şi cel dintâiu scris românesc original, un scris care să nu fie traducere din altă limbă, ci să fie compus şi redactat direct în româneşte. Scrisul acesta este cu vre-o 80 de ani mai nou ca traducerile hussite din sfla scriptură, dar cu 40 de ani mai vechiu ca activitatea tipografică a lui Cores). El este din anul 1521 şi este o epistolă scrisă de un Român din Muntenia cătră judeţul cetăţii Braşovului*). Scriitorul se chema Neacşul Lupu şi era negustor în Câmpulung. »El făcea negoţ« — zice d-l N. Iorga — »mai ales cu peşti, dar aducea şi mărfuri turceşti: cingători, damascuri, mătasă, bogasii, stafide şi vindea pe lângă aceasta chepenege pentru ţărani«. In urma relaţiunilor sale comerciale intrat în prietenie cu căpeteniile Saşilor din Braşov, Neacşul ţinea să servească prietinilor săi Saşi cu informaţiuni despre mişcările din Orient, cari interesau foarte de aproape pe Saşii braşoveni, mari negustori şi ei. Un astfel de răvaş de informaţie este scrisoarea Neacşului Lupu, în care trimite cele mai nouă ştiri la Braşov, despre mişcările oştirilor turceşti dela ţărmul Dunării. Scrisoarea este adresată lui Hanăs Regner, judeţul cetăţii Braşovului. Iată textul acestui răvaş bătrân : »Ipac (= aşijderea) dau ştire Domnie Tale la lucrul Turcilor, cum amui auzit eu că împăratul au eşit den Sofia, şi aimintrea nu e, şi se-au dus în »sus pre Dunăre. Ipac să ştii Domniia »Ta că au venit un om dela Nicopoe, »de mie me-au spus că au văzut cu »ochii loi (sic) că au trecut ceale cora»bii ce ştii şi Domnia Ta pre Dunăre *) Vezi: Nic. Iorga, Braşovul şi Românii, Bucureşti 1905, pag. 281 şi urm. »în sus. Ipac să ştii că bagă den tote »oraşele câte 50 de omin(i), să fie în, »ajutor în corăbii. Ipac să ştii cumu »se-au prinsu neşte meşter(i) dela Ta»uigrad cum voru treace aceale corăbii »la locul cela strimtul ce ştii şi Domniia »Ta. Ipac spui Domnie Tale de lucrullu Mahametbeg, cum am auzit de boiari ce săntu megiiaş şi de generemiu »Negre cumu i-au dat Inpăratul slobo»zie lu Mahamet-beg cum pre io (unde) »i va fi voia pren Ţeara-Rumăneasca, »iară elu să treacă. Ipac, să ştii Domniia Ta că are frică mare şi Băsărabii »de acel lotru de Mahamet-beg, mai vâr* »tos de Domniele Voastre. Ipac spui »Domnie Tale, ca mai marele miu, de »ce-amu înţeles şi eu, eu spui Domnie »Tale ; iară Domniia Ta eşti înţelepţu. »Şi aceaste cuvinte să ţii Domniia Ta la »tine, să nu ştie amin(i) mulţi. Şi Dom»niele Vostre să vă păziţi cum ştiţi mai »bine. I bg. te veslut ( şi Dumnezeu »să te bucure)«. Neacşul Lupu! Unul dintre puţinii negustori după timpuri, a căror nume s-a păstrat până azi. El are un loc de cinste în cartea neamului, ca unul care a scris întâia scrisoare românească, cunoscută până azi, şi care pare a fi avut primul birou de corespondenţă şi informaţiune la Români. Şi în privinţa aceasta trebue să-l cinstim cu toţii, ca pe protopărintele gazetarilor Români. Zic să-l cinstim, căci ştirile şi informaţiile date de el erau de bună samă mai exacte şi mai adevărate decât cele ale multor pseudogazetari români de azi. LRom.U) V. Gilu, înaintarea şi răspândirea ştiinţelor în România Una din cele mai de seamă înjghebări datorite iniţiativei private din România este «Asociaţiunea română pentru înnaintarea şi răspândirea ştiinţelor», asociaţiune eşită din dorinţa unor oameni de bine de a se ocupa de diferite ramuri ale ştiinţelor, de aplicaţiunile lor. S’au împlinit anul acesta zece ani de când această asociaţiune adună laolaltă, un congres, pe toţi aceia cari se interesează de progresele şi răspândirea ştiinţelor în România. Această aniversare, comitetul asociaţiunei doreşte s’o sărbătorească printr’un congres impunător. După hotărârea ultimului congres ţinut anul trecut la Focşani, această sărbătorire se va face anul acesta la Târgovişte în zilele de 23, 24 şi 25 Septembrie. In vederea acestui congres, asociaiţiunea a lansat un apel către toţi aceia, cari se interesează de progresul ştiinţelor în