Gazeta Transilvaniei, august 1911 (Anul 74, nr. 168-190)

1911-08-02 / nr. 168

Psgh­a 2 GAZETA TRANSILVANIEI Nr. 168.—1911 Supărare patriotică — de­graba. Zia­rele maghiare au publicat ştirea, că P. S. S. Demetriu Radu episcopul greco-catolic din Oradea-mare a interzis de a se ţine liturghii in limba maghiară in parohia greco-catolică din Macău. Această dispoziţie a episcopului Radu este viu comentată de ziare, dar ea nu cade in competinţa episcopului, ci a Papei. De altfel în parohia greco-catolică din Macău liturghia se oficiează în trei limbi şi anume în limbile română, ma­ghiară şi sârbească. De la ordinea zilei. — Din discursul de p. Schuller. — O voce de ziar despre Dr. V. Lucaciu.—»Re­publica maghiară». — »Gr. Ös­terreich « despre circulara lui Khuen. — Deputatul sas Schuller vorbind — cum am spus — pentru proiectele mili­tare, ca să arete, că ele sunt acceptabile, și-a pus prima întrebare, că ce urmări ar fi, dacă Ungaria ar fi un stat indepen­dent?, Schuller, ca răspuns aminteşte, că statele mici adese­ori trebuie să sufere nedreptăţi din partea marilor puteri. Ba chiar şi un stat mai mare neatârnat, cum este Turcia, e nevoită să sufere amestecul marilor puteri în trebile ei interne. Apoi conclude astfel : »Eu cred, că — abstrăgând de la chestia de existenţă — Ungaria şi în deo­sebi acel sentiment naţional maghiar sim­ţitor şi mândru nu ştie, că prin comuni­tatea cu Austria de câte şicane diploma­tice e scutit. Aşa, că dacă situaţia de azi ar înceta pe un timp, eu cred, că în cu­rând ne-am întoarce iarăşi la comunitatea de azil. Schuller arată apoi, că Ungaria e în­­cunjurată la sud şi est cu state indepen­dente naţionale, cari într’un moment dat ar putea deveni duşmane Ungariei şi apoi zice, că a adus acest caz, ca să se vază ce grea este lupta pentru sustare chiar şi în puternica totalitate, cum este mo­narhia austro-ungară.­­Ne putem imagina — continuă el­­­in ce situaţie am ajunge în faţa unor ase­menea evenimente, dacă am fi avizaţi nu­mai la puterile noastre«. Şi mai departe . »Eu sunt de părere, că punctul de vedere naţional maghiar şi ideia de stat maghiar au mari favoruri prin armata comună, de­oare­ce Maghiarimea răzimată pe aceasta forţă comună, îşi poate conti­nua politica sa naţională­. Vorbind despre o eventuală armată naţională, zice, că punctul acela din pro­gramul independiştilor, care solicitează uniunea personală, s’ar dovedi sub greu­tatea raporturilor reale, drept o ficţiune care n’ar putea da faţă ca pericolele, ce ar urma îndată după realizarea acelui pro­gram independist, apoi zice: »De aceea cred, că politica indepen­­distă se mişcă în un circulus vitiosus, voind a creia neatârnarea statului ungar, dar prin aceasta, chiar cu considerare la raporturile europene, îl expune la un pe­ricol, care-i ameninţă întreaga exis­­tenţă­. Spune apoi, că dacă în dinastia Habsburgică se arată oare­care aversiune faţă de tendinţa de a­ se manifesta spiri­tul maghiar în unele părţi ale armatei, aceasta are să se reducă la aceea, »că se teme că vor pătrunde şi în armată acele probleme, cari ne fac atât de grea viaţa publică«. * Despre rolul părintelui Dr. V. Lu­­caciu la Congresul rasselor din Londra »Gross Österreich“ scrie următoarele: »Rar străbate In străinătate şi nu­mai o rază a adevărului despre starea lu­crurilor din Ungaria. Nu în zadar se în­grijeşte de aceasta administraţia poştei maghiare, şi poliţia dela granîţi. Dar s’a aflat un bărbat din Ungaria, care Englezilor şi tuturor acelor savanţi, — cari au luat parte la acel măreţ Con­gres, — lumii întregi a arătat marea în­semnătate a chestiei naţionalităţilor din Ungaria şi în special a Românilor. După concepţia Maghiarilor şi a zia­relor liberale vieneze subvenţionate din Ungaria, naţionalităţi nu există şi acei sa­vanţi nu puţin s’or fi surprins, când Dr. Lucaciu — acel luptător neobosit al Ro­mânilor naţionaliceşte neîndreptăţiţi — a declarat, că în statul aparent naţional al lui Tisza locuiesc aproape 4 mii. Români, uniţi cu cei­lalţi 12 mii. de fraţi din Bu­covina, Basarabia şi România, prin legă­turile indisolubile ale culturei. Nu puţini se vor întreba, cum se poate, ca acest popor tare să fie abia cu­noscut Europei, pentru­ ce acest popor cauzează diplomaţilor numai atâta gând. Şi ei au ascultat surprinşi, când declara Dr. Lucaciu, că acest popor este un effiu­ment distins al păcii, al liniştei şi al or­dinei, un popor, care, ca nu un al doilea din Europa, îşi iubeşte domnitorul, res­­pectează legile ţării, un popor cult şi pe lângă toate acestea silit a geme, special în Ungaria, în jugul politicei naţional-şo­­viniste a statului. D-rului Lucaci i­ se cuvine mulţumită deosebită pentru lucrarea bărbătească — deşi nu o pretinde. Doar i-a fost viaţa întreagă un şir de jertfe aduse pe altarul naţiunei sale, fără să aştepte recunoştinţă, mulţumită. El îşi împlineşte numai datorinţa, şi atât ii ajunge. Dar e timpul ca numele aces­tui politician atât de persecutat, al acestui bărbat, — care o viaţă întreagă a lucrat la educarea poporului său în iubire pentru pământul patriei, în particularitatea sa na­ţională, în alipirea la dinastie — în toate părţile, şi nu pe urmă în Viena, să fie nu­mit pe cum se cuvine«. * Nagy György, fostul deputat in ca­meră adună abonamente pentru o foaie republicană »Magyar Köztársaság«, care va apare în 14 a fie­cărei luni, în amin­tirea zilei de 14 Aprilie 1848. In prospectul ziarului scrie intre al­tele, că va propaga fără nici o frică ideile republicane. »In foaia mea — zice el — voiu scrie adevărul curat despre toate şi des­pre ori­cine, dar aceasta voiu scrie-o şi despre forma regatului şi despre Francisc Iosif I. Aşa să-mi ajute Dumnezeu«. * »Gross-Österreich« făcând cunoscută circulara contelui Khuen şi înşirând in­stituţiile, cărora s-a trimis, zice urmă­toarele : »Din aceste 28 de corporaţiuni se vor pronunţa abia patru necondiţionat pentru sufragiul universal adevărat, nouă instituţii vor fi contra unei reforme elec­torale democratice, celelalte 15 vor lua o atitudine nepronunţată, spunând păreri cam în doi peri. Cu aceste guvernul va avea material suficient pentru falsificarea reformei electorale. In definitiv aceasta co­medie de anchetă nu este altceva, decât o manevră de amânare a reformei, căci până vor întră răspunsurile și vor fi stu­diate, trece timp. Acest prim pas a lui Khuen cu cir­culara ne arată tendinţa guvernului de­ a eluda reforma electorală democratică. Dar guvernele se duc şi popoarele rămân şi popoarele Ungariei încă vor a­­junge la drepturile lor, cu toate­­ unel­tirile.« In comuna Vâlcele, vechie staţiune de băi, mai înainte funcţiona o şcoală con­fesională gr. or., al cărei învăţător era cântăreţul bisericei, C. de tel chiar din Vâlcele şi om cu dare de mână. Acesta într-un moment de slăbiciune, s-a lăpădat de religia strămoşească gr. or. şi a trecut la religia calvină (reformată). Guvernul, ca să răsplătească această faptă rătăcită, a desfiinţat şcoala confesio­nală românească, şi a înfiinţat o şcoală de stat, numind ca învăţător pe acel rătăcit, care a funcţionat câţiva ani, apoi l-a pus in penzie, iar azi funcţionează un alt în­văţător maghiar. In o comună curat ro­mânească. Ca acest lucru Blab să Înceteze, Onor. conzistor archidiecezan din Sibiiu a decis, că doreşte să se reînfiinţeze şcoala confe­sională română din Vâlcele, conform ce­rinţelor guvernului maghiar, şi a dispus părintelui protopop, ca să aducă la cuno­ştinţa poporului decisiunea aceasta. Onor. protopop al comitatului Trei­scaunelor, după săvârşirea slujbei în ziua de sfântul Ilie, a adus la cunoştinţa popo­rului această dispoziţie a Conzistorului, şi a esplicat printr-o cuvântare frumoasă, îndemnând poporul ca să contribue fiecare după putere, la care va contribui şi Onor. Conzistor din Sibiiu, ca să se facă un în­ceput şi să construiască un local de şcoală conform cerinţelor guvernului maghiar. După aceasta povaţă şi îndemn, po­porul adunat în sinod sub prezidenţia Onor, protopop şi al tânărului preot al comunei Vâlcele, a decis ca deocamdată să contri­buie fiecare parohian cu câte 2 (doi) florini pe an şi cu ce va contribui şi Onor. Con­zistor din Sibiiu şi din ofrandele marini­­moase şi liste de subscripţie pentru acest scop, la care sunt sigur, că va contribui şi marele public din regat, să înceapă con­struirea unui local de şcoală românească. Frumoasă şi înălţătoare este aceasta iniţiativă a Onor. Conzistor din Sibiiu, şi tot aşa de înălţătoare şi patriotică a fost şi cuvântarea Onor. domn protopop al Treiscaunelor, pentru înfiinţarea unei şcoli in comuna Vâlcele. Tot­odată, in legătură cu aceasta, subsemnatul semnalez şi fac apel la Onor, Conzistor al Metropoliei din Sibiiu, şi la Onor, protopop al Treiscaunelor, pe care îl priveşte direct, ca să-şi întoarcă privi­rea, ca o astfel de iniţiativă şi îndemn să se facă cât de curând şi pentru construi­rea şi înfiinţarea unei şcoli confesionale române gr. or. şi pentru comuna Ozun (Uzod), cu Gliile (Sfântul loan, Laborfalău, Comălău şi lunca Ozunului), care este lip­sită de şcoală confesională gr. or. mai bine de 30 ani şi unde copii români sunt complect maghiarizaţi, ca şi poporul ro­mânesc din comitatul Treiscaunelor. Această iniţiativă se impune de ur­gent, cu atât mai mult, căci Ozunul ca mare comună, situată In centrul celor trei comune filiale, are o populaţiune de peste 300 familii de români. — In speranţa rea­­lizărei acestui act măreţ, voiu fi cel din­­tâiu, care voiu stărui pentru colectarea cu o listă de subscripţiuni, şi voi contribui şi eu materialmente după puterea mea. Micu Davidescu, profesor de cursul primar în Bucureşti, drept recompenză, să le îndulcească încă puţinele zile ale bătrâneţelor prin vre-o distingere«... Faţă cu aceste afte st. public cetitor următoarele stări reale în afacerea a­­ceasta : Prezidiul senatului scol. gr. cat. din Reghin a fost incunoştiinţat despre pen­­sionarea învăţătorului său la 19 Iulie 1911 sub nrul 2102 al inspectoratului reg. de şcoale. In 21 Iulie sen. şcol. a şi ţinut şe­dinţă extraordinară şi In chip demn şi şi cuviincios a adus laude iubitului său vechiu dascăl, prezent la şedinţă. S-a ho­tărât sub acelaşi punct protocolar aranja­rea unei seri de adio pe la jumătatea lu­­nei curente. E şi fixat pe 17 crt. Protoco­lul îi poate vedea ori şi cine. Acest protocol a şi fost trimis ordi­­nariatului archiepiscopesc, ca să poată în­griji la vreme de umplerea locului vacant. Ordinariatul încă sub nrul 5755 prezid. dela 29 Iulie a cerut unele desluşiri, cari i­ s’au dat sub nrul pr. ppesc 625 dela 3 crt. Nici timpul fizic nu era suficient pentru o rezolvire definitivă a acestei a­­faceri. Atât pentru informarea corectă a sf. public cetitor. Ariton M. Popa, prot-par. gr. cat. Să înfiinţăm scoale confesionale. Vâlcele, Aug. c. In ziua de 20 Iulie st. v. (Sfântul Ilie) am asistat ca oaspe al băilor de la Vâlcele (Előpatak), în biserică la sfânta slujbă. După săvârşirea slujbei, Onor, pro­topop al Treiscaunelor d-1 C. Dimian, a ţi­nut o frumoasă şi patriotică cuvântare cătră poporul care a luat parte la sfânta slujbă. Iată despre ce este vorba: O întâmpinare. Reghin, 12 August c. Corespondentul d-voastră, d-l Teodor Bogdan, învăţător în Bistriţa, dă în numă­rul dv. 164 dela 10 crt. un mozaic de ştiri de prin Reghin şi jur, în care hcuieşte la mijloc şi pensionarea învăţătorului nostru G. Maior. De-ar fi schiţat d-l Bogan bo­gata şi frumoasa activitate a acestui ve­teran învăţător, pensionat acum după 43 ani de serviciu, săvârşia un lucru vrednic de laudă. Dânsul Insă ţine mai necesar a mustra autorităţile confesionale cu vor­bele: »Nu pricepem, cum de forurile noa­stre... bisericeşti.. nu au făcut paşii de lipsă, ca acest bine meritat stegar să fie împărtăşit cu o distincţie pentru serviciu, după cum o fac alte foruri. Ori aceste fo­ruri nu află cu cale, ca şi biserica noastră unor astfel de muncitori vrednici, ca ŞTIRI — 1 August v. Din Arhidieceza gr. cat- «Unirea» anunţă: Profesorii gimnaziali Alexiu Viciu şi Aron Deac au fost trecuţi la pensie cu 31 August 1911. Profesorul Ioan Fodor, care până acum a fost aplicat la şcoala civilă de fete, a fost trecut la preparan­die, iar prof. Aurel B. Gaja a fost trecut de la preparandie la şcoala civilă de fete. Alexandru Borza, teolog ales. şi profesor diplomat din geografie şi ştiinţele natu­rale, a fost aplicat ca profesor suplent la gimnaziul nostru. Convenire. Fraţilor, cari am maturi­zat la gimn. din Blaj în anul 1891, prin aceasta îmi iau voie să vă avizez, că con­venirea colegială de 20 ani se va ţinea în sara de 27 Aug. 1911 în Blaj. întâlni­rea în sem. teal. In vederea serbărilor iu­­bilare ale «Astrei» din 27—31 Aug. m’am rugat de biroul de incvartirare să bîne­­voiască a rezerva pe sama noastră cvar­­tir comun. In urma acestei rugări acelaș birou cu cita de 27 Iulie Nr. 7—1911 a binevoit a mă încunoştiinţa că pentru 20 bărbaţi şi soţii a rezervat cvartir cores­punzător. Drept aceea, cari doriţi să fim la­olaltă în cvartir, binevoiţi a mă aviza momentan, ca despre locurile, ce eventual nu s’ar umplea cu de ai noştrii să pot încunoştiinţa imediat acel binevoitor bi­rou. Până la întâlnirea dorită vă salută cu dragoste de conşcolar. Pata 1911. Mihai Hodârnău, paroh. Serbările Ligei culturale. Privitor la serbările, ce le va aranja Liga culturală în zilele de 28—30 Aug. st. v., al căror progam amănunţit l-am publicat în unul din numerii trecuţi, atragem atenţia pu­blicului asupra punctului din program, cu privire la Expoziţia de costume naţio­nale şi produse casnice româneşti din toate ţinuturile locuite de Români. Îndem­nând tot­odată publicul românesc de pre­­tutindenea,­­ ca apreciind acest măreţ scop al numitei expoziţii, — să trimeată pe adresa dnei Russu Şirianu, (Bucureşti Str. Fântânei 1) orice produse de aseme­nea natură, cu menţiunea: «Pentru expo­ziţia din parcul Carol, Aug. 1911», pentru a fi scutite de vamă. Racoviţenii la ministrul de justiţie. Cetim în „Unirea“ următoarele: Comuna Avrig a intentat din nou proces contra comunei Racoviţa pentru un teritor de pădure şi păşunat din muntele Racovicea­­nul.­­ Procesul se va pertracta la faţa locului în munte in jumătatea intâiu a lunei Septemvrie a. c. In acel proces sunt citaţi la vre-o 305 martori, toţi săteni ro­mâni. — De referent este numit din par­tea tribunalului din Sibiiu judecătorul Elie Antal, un om, care nu posede limba ro­mână. — Comuna Racoviţa a cerut însă dela preşedintele tribunalului din Sibiiu, ca acela să vândue un judecător, care să poseadă limba română. Preşedintele tribu- Recomandăm magazinul nostru ca cel mai eftin şi mai solid ; avem toate obiec­tele de modă pentru dame şi domni, pre­gătim costume în timpul cel mai scurt. Cel mai mare asortiment în lingerie şi confecţiune. — Fraţii Simay.

Next