Gazeta Transilvaniei, iulie 1912 (Anul 75, nr. 144-168)

1912-07-01 / nr. 144

Pagina 2 Papal. Prin urmare, la Roma nu s-a ţinut seama de intervenţia arhiepiscopiei catolice din Bucureşti, sau poate că opinia publică românească a fost victima unei mistificări iezuite. In orice caz, situaţia devine foarte greapentru catolicii de la noi, odată ce s-a contmat Înfiinţarea episcopiei maghiare unite, pentru că nimeni nu va mai contesta duşmănia Scaunului Papal şi a catolicismului Întreg faţă de limba şi naţionalitatea românească. Prevedem, că urmările acestei atitudini nesocotite vor fi din cele mai serioase. De multă vreme este revoltată opinia noastră publică in contra uneltirilor şi provocaţiunilor catolice. Acuma Scaunul Papal vine şi mai toarnă ulei pe foc, uitând, că există la noi în ţară atâtea aşezăminte catoliceşti, cari se bucură de cea mai largă toleranţă. De soarta fraţilor noştri din Ungaria nu ne temem. Ei vor şti să lupte, cu bărbăţia lor seculară, în contra nouilor atentate, care le ameninţă libertatea de conştiinţă şi naţionalitatea. Dar nechibzuiţii din Vatican ar trebui să se teamă de indignarea opiniei publice a liberului regat român şi să-şi aducă aminte de soarta congregaţiilor catolice din Franţa. Această soartă poate să se repete şi în prea dispreţuitul »Orient« ! Părerea unui matador. Unul din cei mai agili matadori ai nouei episcopii, Szabó Jenő, membru în camera magnaţilor scrie în «Bud. Hirt.« un articol, în care face istoricul chestiunii şi arată problemele nouei episcopii. Neavând azi loc, vom reveni asupra acestui articol. La Încheierea unui an şcolar. — Discurs rostit de directorul gimnazial Virgil Onifiu în ziua Sf. Petru şi Pavel la încheierea anului la şcoalele medii gr. or. române din Braşov. Domnilor şi Doamnelor ! Iubită tinerime şcolară ! O deosebită bucurie-mi stăpâneşte inimea mea, când — ca director al acestor şcoale — pentru a 18 a oară ure această tribună, ca să rostesc cuvântul meu de Încheierea anului şcolar cătră elevii, câtră părinţii lor şi cătră prietinii şi binevoitorii şcoalelor noastre, Întruniţi In sala aceasta. Bucuria aceasta deosebită, — pe lângă nota generală de bucurie, care caracterizează această zi de recoltă a unui an de muncă şcolară, — isvoreşte din 2 momente ce-mi Invitoşează gândul şi inima. Primul moment este o plăcută şi fericită revedere după o lungă despărţire de 15 ani. O grupă dintre cei mai vrednici şi mai Însufleţiţi fii ai şcoalelor noastre, cari In vara anului 1897 au sburat din acest cuib cald al Învăţăturii spre orizonturile necunoscute ale luptei pentru vieaţă. — iată că a revenit azi aducând prinosul său de iubire şi de pietate cătră şcoala-mamă, care-i învăţase să zboare. In găndul meu ii revăd imberbi, cu ochii schinteitori de neastâmpărul plăpândei lor tinereţe, şezând pe băncile şcoalei noastre şi sorbind învăţătura ce le-o dam cu toată căldura inimei mele tinere de-atunci. Şi mă ’nduioşez când îi revăd azi aci bărbaţi, gravi, serioşi şi aşezaţi şi când mă văd stând iarăş în faţa lor, pe mine, dascălul lor tânăr de odinioară, grăindu-le acum cu glasul potolit al omului pornit pe povârnişul de încărunţire al vrâstei. Dar clipa fugară a duioşiei trece, făcând iarăş loc bucuriei deosebite a revederii, care — în cazul de faţă — însemnează o solemnă mărturisire a reciprocei vrednicii. Căci vrednicia lor le-a dat curajul să se înfăţişeze azi înaintea foştilor lor dascăli, — neşte nevrednici nu îndrăznesc să se mai arete aci, — iar vrednicia noastră, a dascălilor lor de odinioară, i-a stimulat să facă acest act de recunoştinţă, — căci faţă cu nişte nevrednici nu se îndeamnă nimeni la acte de pietate şi de recunoştinţă. Fixez acest moment, căci el ne dă putere şi avânt şi este un izvor de mare mulţumire sufletească pentru noi toţi... Vă salut deci cu toată dragostea inimii mele, iubiţi elevi de odinioară, şi vă mulţăuiesc pentru fortificarea sufletească ce ne-aţi făcut nouă, celor ce am muncit la creşterea voastră! Rămâneţi şi în viitor cu credinţă tare şi cu nădejde mare pe calea largă şi dreaptă a neamului, din care aţi ieşit, care v-a crescut şi care vă reclamă jertfa de muncă şi de devotament. Iubiţilor, bine aţi venit în mijlocul nostru ! * Şi acum să-mi daţi voie, să trec la al doilea moment de mare bucurie ce mă stăpâneşte în ziua festivă de azi. Cu ziua de azi, D-lor şi Doamnelor, închieiere o epocă în vieaţa şcoalelor noastre, pentru că cu anul şcol. viitor să începem o epocă nouă, mai frumoasă şi mai bogată în roade. După o înaintare continuă in vreme de 62 de ani, pe o cale anevoioasă, plină de asperităţile terenului încă prea puţin bătucit, — iată neajunşi la un cap de drum nou, cu meşteşug trasat, cu îngrijire temeluit şi cu pricepere nivelat. Precum un turist, — care obosit de o cale trudnică şi lungă, a răzbit în sfârşit până la capătul ei şi se află acum în faţa unei cărări noue, drepte, largi şi bătute, — şi cu desfătare umflându-şi pieptul din plinul limpede al aerului de munte, îşi uscă sudoarea frunţii sale şi înviorat şi uşurat porneşte vesel şi cu nouă puteri pe cărarea desfătată ce i s’a pregătit, — tot astfel ne simţim astăzi, noi, călăuzii acestor şcoale. Zeci de ani am urcat şi ne am încurcat pe cărările grele ale trecutului,— dar azi iată-ne la larg. De zeci de ani părinţi şi profesori cu o inimă am simţit neajunsurile trupeşti — şi in consecvenţă de multe ori şi sufleteşti şi morale — cu cari se luptau fiii noştri, şcolarii acestor institute, pentru că nu aveau un adăpost potrivit, sănătos îngrijit, care să le înleznească lupta pentru carte şi biruinţa asupra ispitelor multe ce ţin calea unui tinăr.. De zeci de ani ne-am zbătut cu dorinţa deşartă la suflet după un internat mare, modern, alcătuit în cele mai igienice şi pedagogice condiţii, care să ne înlesnească munca şcolară şi să ne garanteze trăinicia rezultatelor acestei munci. In sfârşit iată, că din dărnicia unor nobili şi generoşi mecenaţi mutaţi de la noi, din inima caldă, prin stăruinţa de fel şi munca fără preget a Representanţilor actuali ai proprietarilor şcoalelor noastre, s’a înnălţat internatul dorit! Şi cu ajutorul lui Dumnezeu, la toamnă va intra între zidurile lui sufletul vieţii, se vor deschide porţile lui pentru cei dornici de lumină şi de muncă rodnică şi îngrijită. Daţi-mi voie, D lor şi Doamnelor, ca din prilejul zilei festive de azi, să Vă întreţin câteva momente, — căci îmi închipui, că pe Dv. pe toţi Vă interesează şi Vă animează chestia internatului nostru, nu tocmai ca şi pe mine, — arătându-vă principiile fundamentale, cari ne-au condus la înfăptuirea, întocmirea şi organizarea noului nostru internat, menit să fie o nouă vatră de cultură românească în patria noastră. Ţin, ca chiar cu acest prilej şi chiar din acest loc să dau despre noul nostru Internat informaţiuni exacte spre orientarea părinţilor şcolarilor noştri.. . In partiţiunea arhitectonică a edificiului impozant ţinut în stil românesc, — am stăruit să facem o separaţiune completă între localurile cu diferite destinaţiuni ale internatului. In edificiul internatului, — care are un subsol, un parter şi un etaj şi se compune astfel din 8 părţi principale,fiecare din aceste 3 părţi principale îşi are destinaţionea sa proprie şi separată. Subsolul este destinat pentru alimentare, aci sunt salele de mâncare şi bucătăria cu depozitele şi apartamentele sale auxiliare ; — parterul înalt este destinat pentru petrecerea şi munca, şcolară de peste zi a elevilor, aci sunt salele de studiu , iar etajul este rezervat, exclusiv pentru odihna de noapte, aci sunt dormitoarele şi garderoba elevilor. Prin această separaţiune a localităţilor îndeplinim întâiul un spostulat igienic, întrucât numai în chipul acesta putem avea o curăţenie ideală şi o ordine exemplară în toate părţile edificiului. — al doilea: ţinem samă de postulatul pedagogic al uşoarei supraveghieri, având aşa zicând totdeauna la un joc şi sub ochii noştri pe toţi elevii. Tot consideraţiunile igienice ne-au făcut să aşezăm edificiul internatului cu 8 metri mai înlăuntru de linia străzii, ferindu-i astfel de zgomotul şi de praful străzii şi dându-i totodată şi din partea aceasta aer curat din grădiniţa ce se va întocmi pe locul dinaintea faţadei, care are o arie de 225 m. □. Grădina mare, care formează curtea internatului completează condiţiile igienice. Iar când în zile ploioase, şcolarii nu vor putea ieşi la mişcare în curte, ne-am îngrijit de un loc de plimbare în chiar edificiul internatului, în care coridoarele sunt astfel construite, încât constitue adevărate hale de promenadă, închise, iarna încălzite, având câte 11 feteşti foarte mari şi astfel lumină completă. Aceste coridoare-hale sunt de toată frumseţea ; ele au 3 metri şi 1/2 în lăţime şi 33 metri în lungime, cu o arie de 1155 m. □, fiind înalte de 4 metri. Sunt astfel de coridoare-baie în uzul şcolarilor două: unul în parterie şi altul în etaj. Şi acum, stimaţi ascultători, în loc de-a Vă mai obosi cu înşirarea altor principii igienice şi pedagogice, ce ne călăuzesc în întocmirea internă şi în vieaţa şcolarilor în internat. — Vă invit, să petrecem noi cu toţii o zi la internatul nostru, aşa cum vor fi să petreacă fii noştri, în cadrul regulamentului intern stabilit... E o dimineaţă frumoasă de Septembre. Soarele nu a răsbit încă peste culmile Tâmpei. La 5 şi jum, signalul electric de deşteptare sună în întreg etajul, în toate dormitoarele. Băeţii se scoală şi intră în şalele de spălat lipite de dormitoare, unde la 60 de lavoare fixe, având fiecare robinetul său sepaparat de la conductul de apă şi clapă separată pentru scurgerea apei întrebuinţate, se spală şi se îmbracă. La 6 oare sunt gata cu toţii şi părăsesc dormitoarele sub conducerea d-ior profesori inspectori ai internatului, cari au dormit şi ei în odăile lor lipite de dormitoarele elevilor şi în directă legătură cu aceste. De-acum până deseară la culcare, elevii nu mai au ce să caute in etajul edificiului. Toţi se coboară în parter şi întră în salele de studiu, îşi scot cărţile din pulpituri şi-şi fac repetiţia lecţiilor (pregătite ieri) sub supravegherea d-lor profesori inspectori. La 6 şi 3/4 sună de dejun. Toţi şcolarii îşi iau cărţile şi recvizitele şcolare şi se coboară în subsol, unde în salele de mâncare, la mesele aşternute, li se serveşte dejunul. In 10 minute sunt gata cu toţii şi pleacă la şcoală, pentru că la 7 oare să fie fiecare în clasa sa. De acum întră în activitate personalul de serviciu, care mătură, curăţă şi aerizează toate localele din edificiu. Apoi toată munca se concentrează în bucătărie, unde se încep lucrările de pregătire pentru prânz. La 10 oare, în pauza de recreaţie, elevii pot să vină de la şcoală la o mică gustare în salele de mâncare. La 11 oare o parte a elevilor, aceia, cari au isprăvit cu oarele de lecţii înainte de prânz, vin acasă, îşi aşează cărţile şi recvizitele în pulpiturile lor din salele de studiu şi fiind liberi până la 12 şi 14 ies în grădină să se joace. Le 12 şi 14 se ia prânzul în salele de mâncare din subsol, împreună cu şcolarii beneficiaţi ai mesii studenţilor. Masa se începe şi se sfârşeşte cu o rugăciune şi constă din 3 rânduri de bucate, pregătite şi variate în cele mai igienice condiţiuni în bucătăria proprie a internatului. Nefiind după prânz lecţii la şcoală, decât câte multe oare, de cântări, de gimnastică, sau alt obiect extraordinar, — școlarii — afară de aceste oare — dispun acum liber de timpul lor până la 5 oare p. m. in timpul acesta ei se plimbă, sau se joacă în grădină, unii fa« lecturii ,ionetra.e^.io și pe urmă participă în grupe la jocurile gimnastice comune, ce se aranjează după un program anumit sub conducerea d-lor profesori inspectori in grădina internatului. La 4 oare elevii iau o mică gustare, ca la 10 oare înainte de ameazi. La 5 oare îi vedem pe toţi elevii adunaţi în salele de studiu din parter, ocupându-şi locurile la pulpiturile lor. Aci îi aşteaptă d-nii profesori-inspectori, cari îşi ocupă mesele lor, aşezate în fruntea fiecărei sale de studiu. E tăcere generală. Toţi şcolarii îşi fac lecţiile pentru mâne, iar profesorul inspector ajută şi îndrumează pe şcolarii mai mediocri. La 7 oare se sfârşeşte silenţiul. Urmează o recreaţie de 15 minute pe coridorul spaţios. La 7 şi V4 se ia cina în sufrageriile din subsol. După cină vreo 20 de minute, este iarăşi o mică recreaţie de digestie pe coridorul cel mare din parter. La 8 care se întră în salele de studiu şi până la 9 ceasuri este iarăşi silenţiu, preparaţie pentru mâne, tot sub aceeaşi supraveghere ca şi înainte de cină. La 9 oare se aude signalul de stingere. Şcolarii îşi grijesc recinsitele şi cărţile şi sub conducerea profesorilor inspectori se duc la culcare, în dormitoarele din etaj. înainte de culcare toţi elevii se înşirlă milităreşte în dormitoare şi sub comanda profesorilor-inspectori execută exerciţii gimnastice libere, combinate dupăun anumit program igienic. Durata acestor exerciţii este de 5—10 minute. După aceasta morfea îşi întinde aripile'sale asupra întregului internat... ...Singura obiecţiune ce am auzit, că ni se face din unele părţi faţă cu noul nostru internat, este, că ar fi prea scump, că taxa de 70 cor. pe lună ar fi prea mare. La această obiecţiune — de altfel explicabilă, dar din cauze financiare cu neputinţă de remediat, — observ că în Braşov azi, şcolarii noştri — în condiţii din toate punctele de vedere prea puţin corespunzătoare — plătesc la gazdă în medie câte 60 cor. pentru întreţinere şi cvartit, — fără de-a avea în casă îngrijirea gratuită medicală, — supravegherea pedagogică şi mai cu samă nepreţuitul ajutor permanent la preparaţiunile lor şcolare, ne mai vorbind de condiţiile igienice şi de comfort ale edificiului nostru cu desăvârşire modern. Aşadar plusul pentru toate aceste mari avantaje nu face decât 10 cor. pe lună. Dacă cineva ţine samă de toate aceste, nu va putea să se împiedece serios de mărimea sumei de 70 %. La cele arătate mai adaug, că în internatul nostru vor fi şi 4,5 locuri gratuite pentru şcolari buni şi săraci, şi că s-au făcut paşi ca din marile fundaţiuni româneşti, pentru stipendii să se înfiinţeze locuri fundaţionale în internatul nostru pentru şcolarii mai săraci, — ca aatfe! porţile lui să se deschidă deopotrivă pentru tinerimea noastră de toate categoriile materiale... Iată dar, că ne-am făcut datorinţa şi în această direcţie. Iar dacă insuficienţa mijloacelor noastre materiale nu ne îngădue să tăcem mai mult, — vina nu este a noastră... De-acum cu Dumnezeu înainte ! Dorind din toată inima să ne revedem cu bine la toamnă şi să ne bucurăm cu toţii de noua vatră de cultură românească, veare va fi internatul nostru, pentru orice atâta muncă cu cru toate şi nu milita noastu, am jertfit, — declar anul şcolar 1911/912 de1 încheiat 1 Inni lui Alexandra tata Cu ocaziunea inaugurărei statuei sale la Iaşi, in 28 Maiu 1912. Delicta majoram immeritas Lues. (Horaţiu). Din certurile limpezi, pe o rază aurie, Seninul dimineţei se ’ntinde pe câmpie, S’aud Încet şi tainic şoaptele izvoarelor, Sub bolta stelelor zăreşti fuga corilor, Răcoresc zefirii sprinteni înverzitele poene, Printre crengile In freamăt legănându-le a lene. Iar orhestra zburătoare Cântă’n lunca sunătoare Şi preludiul mierlelor, Şi-a priveghetoarelor, Şi mirosul florilor, Şi mireazma brazilor, Străbat umbra codrilor, Şi adâncul văilor. Pe a râurilor unde subfrumzariul teilor Lunecând se aud vesel doinele plutaşilor, Este Maiu fermecătorul, tinereţa auului, Frumseţa câmpului Şi podoaba pomului, Dragostea plugarului. Este Maiu strălucitorul, — prin oraşe sărbătoare! Tricolorile înfipte mândru fâlfâie la soare Iar mulţimea se adună tot cu glasuri înălţate Este domnitorul mare,care intră în cetate! E Theoria sacră a României noastre, Iar, voi, bătrâni şi tineri, sub boltele albastre In cor vă adunaţi, Bronzul glorios se’nalţă, mustrarea şi căinţa In inimile noastre aduc recunoştinţa Sub anii strecuraţi ! Vină, Tu, mărite Doamne, din tăcuta Ruginoasă Căci ţi-am Înălţat aice, in cetatea ta aleasă Templu mândru ’mpodobit, Unde, toţi urmaşii noştri totdeauna ’n viitor Vor veni să se închine marelui lor domnitor Sub azurul aurit! Te-am uitat, mărite Doamne, te-am uitat fără de milă, Căci poporul lesne uită ! Nouă înşine ne e silă De păcatul de a uita!. . Dar venim cu toţii astăzi, dela mic până la mare, Din hotarele călcate dela munţi şi dela mare, Dela Olt şi dela Nistru, dela Funna ’nstreinatâ, Cei din vârfurile Vrancai, din Suceava cea uitată, Dela Dunărea bătrână, martura vieţei noastre, Care a dus al nostru nume peste mările albastre, Da ! Venim de pretutindeni, aşternându-ţi flori în cale, Năzuim cu frunţi plecate la mila Măriei Tale ! Să ne ierţi Măria Ta ! Ce’ţi răspunde, voi, atunci, generaţii viitoare?,. Când din conştiinţi zbucni-va fioroasa întrebare: Ce aţi făcut cu domnii voştri din epoca glorioasă Carii v’au păstrat pe lume Ţara mândră şi frumoasă ?... Timp de secoli, iarna, vara şi în dulcea primăvară Arma n’o lăsau din mână războind pe la hotară Unul, între toţi puternic, mare frunte suverană, Singuratec stă ’n ţărână străjuit de o catană ; Altul, iarăş, erou mare, îndrăzneţ necumpătat, Victima trădărei negre, a rămas nerăzbunat. Ceilalţi zac uitaţi prin cripte, ascunzând a lor mărire, Peste ei se ’ntinde vălul criminalelor uitări, A lor umbre trec mâhnite cu ’mpetrita lor privire, Aruncându-ne în faţă meritatele mustrări! Ce veţi zice, voi, atunce, generaţii adormite, Martorii nelegiuirei şi a nopţei pângărite, Carii, pentru totdeauna a pătat trecutul nostru De-o neştearsă întinare, iară jurământul vostru Vă rămâne la negru cuget plin de spaimă şi oroare Vecinie veţi avea blestemul veacurilor viitoare !... Veniţi copii, veniţi în grabă, cununi de roze împletiţi ! Aduceţi fiori, aduceţi cânturi şi treptele împodobiţi, Cununi neperitoare! Voi tinerele conştiinţe,vei suflete curate. Podoabele cetăţei noastre cu a voastre mâini nevinovate, Voi tinere fecioare. Căci n-aveţi încă fruntea de rele încreţită Nici încruntat e ochiul, nici buza pângărită De-un jurământ călcat. E jalnicâ povara, tortura sufletească, Vai ! câţi n’ascund sub zâmbet ş’o prefăcută mască Un infernal păcat î Să via şi aceia cari au greşit... să vie O riză de speranţă şi pentru dânşii fie In inimele tari Pe cari zeii darnici le-au plăzmuit duioase Căci şi iertarea este pedeapsa generoasă A sufletelor mari ! * După suferinţi şi rapturi, încălcată, răşiuită Tu ne-ai dat o Românie, una îşi nedespărţită Vis de veacuri aurit! Căci, prin tine avem astăzi cu a zieilor favoare, Printre naţiile mândre locul nostru de onoare Cu un rege mult iubit^ Căci ai vrut c’o sfântă râvnă! rară de supteresare, Tronul, sceptrul şi coroana, cu domnia-i viitoare, Tu prea devotat ostaş. Ai voit ca România, mare şi întemeiată Pe o mândră dinastie, de tine să fie dată, Neînvinsului urmaş ! Abnegaţie sublimă, jertfă nobilă de sine Dar Istoria în secoli te va răzbuna pe tine. * Veniţi, copii, veniţi în grabă, cununi de roze împletiţi, Aduceţi flori, aduceţi cânturi, şi treptele împodobiţi Cununi neperitoare, Voi, tinerele conştiinţi cu inime curate, Podoabele cetăţei noastre, cu a voastre mâni nevinovate, Voi, tinere fecioare! A. Naum. Aşteptaţi la OCTOMVRIE, până se va deschide: „Filiala falricei de mobile din Marosvásárhely“ Până atunci nu cumpăraţi mobile, căci niciri nu puteţi cumpăra aşa bune, frumoase, ieftine şi durabile. anl lor GS3 ESt sa în Braşov, Strada Porţi Nr. 60, GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 144-1912. Dela Reuniunea învăţătorilor Români Sâlăgeni“. — Fine. — ^ Şedinţa II. Prezident: Emil Pocivila, notar S. Gros. Prezidentul deschideşedinţa 11-a la oarele 4 p. m. şi dă cuvântul raportorului comisiunei pentru examinarea raportului general al comitetului central al Reuniunei, Alexandru Manu, care după o introducere în care arată activitatea Reuniunei în ultimul an află de dorit, ca a) comitetul central să vină înaintea adunărei cu propuneri con-