Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1913 (Anul 76, nr. 1-24)

1913-01-01 / nr. 1

, 05 . .ce RECUT $1 VIITOR. tea lui Mihaiî Viteazul, istori. Mgrad va po vesti»onoraţii ş r luare cumplita 1 în ono-.re a Ho or adunaţi în eppi'i‘«fi ei în s aestui an şi vor • să Incească în sufletel n s a scurs 1 „lecaprius a! puţin un an, icâ-l raâsur. îăsura infinită rmtdtn ş. i. el e aşa de lang, e aşa de însbr._ (at şi cuprinde .ta evenimente în »F,tiu| s^.u nu ,, i dacă-l apreciem după valoarea ce are el pentru individ sau chiar şi pentru popor. Iată de pildă anul 1912 e de o spa- \ oamenilor. Tu voi fi scris cu litere vremii, negre în cartea neamului nostru şi generaţiile ce vor veni, vor îmbrăca doliu când urmăci ironia sorţii, vor prăznui pomenirea ta. Mamele vor povesti atunci pruncilor lor durerea, pe care tu a turnat-o din prisosul tău de veniri la sufletele noastre , mea n. va cuteza să se atrigă de o revoltă îndreptăchipuită. El fai ' rămânea profesacă în istoria universală. In cursul : tul, pe g neamul roman evenimente, carie nesc de confesiune iva neomenes-Qimba harta Europei şi dă o nouă Î» îndreptat şi de supunere. Bucurii şi dureri s’au încrucişat în decursul acestui an pentru ca să simbolizeze şi mai pregnant neneşti, pe care r.u ; * PT in --sciipui altcum dec fd vecinicei lupte, i se dâ lire bine și rău, între bucurie jft durere. Unul moare pentru m visze pe ruiniie lui ca altul Moartea f; GQ&J JEMrri -r* 'W. I h rol tă pentru C-ta i * -«d său rodul * xot tu h -.«.cest an de-o tristă r»nî ro --di • - «.»rT1,;* JPav in* * r him - -- 71 pr.?,yr3uu 1»' *.ra sV:. • inareptat 1 di . ' B Tt r f A ru, n\i n pe un j Peter,de țară răp;t co \fo* ?a și în mod tâJD’h - c _ viața se imbro cDUi v ; fa -f«-?- A/-!]. nini' rlsează la mau dela alt *î au fost râciţi fără milă zl)ia, petec ! afân 11 ,. (î sub stă? j c vieţii pentru ca ton în timp să cază unui arl însli nncăpregnanți în reîief i ponor v x o prinnat. In ••’Ai 'H desnă: 'iaţa JP3 Î SA1 âfcât.A a frini, care i i poate tolera oprimarea. in mijlocul neamului românesc a cest adevăr se desprinde cu toată puterea sa. In cursul anului trecut acest neam a îndurat atâtea lovituri, cari au atins deadreptul existenţa lui şi deci nu e de mirat dacă in sânul lui s’a produs un curent de reacţiune cu mult mai puternic decât altădată. Grozava lovitură, ce au dat le duşmanii noştrii bisericii româneşti, a cutremurat ş’a scormonit din V se?. poveste, cu letargia sa întreg neamul românesc. ? să impună biruinţa biserica , rămăsese singurul sălaş, 'i care mai putea să-şi încălzeascăurât de nimenea sufletul şi care putea să-şi găsească alinare pentru multele chinuri şi dureri, pe cari de veacuri le îndure, din partea intoleranţilor, săi opresori, n tarul ei, îa ro/ă sfântă \x|gg U°. .făcea pe loanede& recMfîşî măr~şia el întreg puvoîul v ’âQ .. _ de amaruri ■■ ardeau n m .şi Dr ,mnn| sânt rla =(-l t câdi !n bel£ acopereau faţa cuma El mântăria trebuincumplitelor Tar pe arile clopot miletului uşurare .■ă. H însă Gra■uga lui să i se reder. României, dar şi d acestor glasuri a fost înghipuitu roa y^.î.wiA v'**- tiran şi noi n’avem putere ca să schimbăm în câit ig revoluţionar, versul trist, care se îrcheagă ca un oftat îndurerat pe buza rece! a răzeşului basarabean. De-o sută de ani Moldova îşi întinde braţele ca să reprimească la sânii nenorociţii basarabeni, dar o pot răsplăti această aşteptare decât cu lacrimile lor, pe cari a^ranosul Prut ţie îneacă în sgomotul adânc al apelor sale. O clipă fatalism al nostru deparcă avea eternelor legi Câteva glasuri din Rusia spuneau, eA Basarabia tréia ec ţ»t#Tîe unda Prutului duşman şi I am rămas *cu impresia tristă, pe care ţi-o lasă orice vis ce nu se poate împlini. Anul nefast a trecut şi copii răpiţi gem *i mai departe în ghitarele Ursului Ucomn şi sălbatic. * Iar ca cupa durerilor , să se umple tot mai cu dinadinsul, acest an a descărcat şi alte nenorociri asupra noastră. Din neteărginirea plumburie a cerului s’au desprins izvoare nesecate de apă, cari au înecat frumoasele ogoare ale câmpiilor româneşti şi mii de oameni aurâmate pe drumuri şi puvoae de lacrimi au îngheţat în ochii, cari priveau îndureraţi spre cer aşteptând de acolo îndurare. Râurile s’au umflat şi’n alergarea lor neriună undele au rupt zăgazurile şi întreagă truda ţăranului român din Bănat şi nordul Ardealului a fost uscată în unda lacomă şi pustiire. Nimenea nu le-a dat ajutode lipsă. Noi nu i-am putut a în deaju i foi fele ce cern pentru sus,nerea institunoastre ne-au sleit puterile a golit pungii*, încât abia de mai putem răi de pe o zi pe alta, iar guvernul, statul, care cel dintâiu e chema să ajute pe cetățenii săi, n’are milă de noi, el ne consideră d© Vtrelul şi tot prisosul de avere ilă acelora, cari vorbesc o limbă ca se deosebeşte de a noastră, îl dă Săcuilor răsfăţaţi, leneşi şi orgolioşi. Abia din când în când s’a ridicat perdeaua durerii de pe ochii noştri. Atare clipe cutremurau sufletul nostru, turnând în el nădejdea de mai bine şi credinţa în triumful cauzei noastre. Pe câmpia aicis Aspern un şoim desprins din văile noastre, un fiu rătăcit printre noi din vremurile de strălucire apusă, purta în splendoarea văzduhurilor, în faţa milor de streini, cari ne dispreţuiau, făclia orbitor de strălucitorre a geniului românesc, încurajat de umbra străbunilor, cari pieriseră apârându-şi patria în pustietăţile acestei câmpii, Aurel Vlaicu simboliza prin puterea geniului său ett ni lalea de cart e t ic acest neam în urma calităţilor sale de-o O IV WO. r*î Anim + /i irt A/i i. . finfo+X -••• . du- a? dfcs pulberea rfi i ‘ -.a co er prinr^a geniul-ri aăa meleagurile văr ■ a' . ■■ , •:* o i clipă mân-dut int.aiui. - ■ »niou.-i.. . *----- v’i* V f . ■ V■ -ik- - « ceri ni - pun asie, căci noi su- | fleteşte suntem mai amici decât j opreau aos;r! st ț-fiehU vieţueşte j n irea, pe când trupul e supus plAT ti. **'*’*. La Iaşi tot în cursul acestui an s’a făcut desvălirea statuei marelui Domn. Cum Vodă, desrobitorul ţărănimii, omul mare, care cel dintâi a înţeles, că statul român numai atunci va fi puternic, când la temeliile sale va avea o ţărănime puternică, bogată şi conştie de sine, care singur a avut curajul să ia lupta cu şleahta domnitoare alcătuită în cea mai mare parte din elemente streine şi duşmane statului românesc. Sărbătoarea de la Iaşi a fost sărbătoarea cea mai curată a sufletului românesc, ea a fost espresiunea genuină a simțămintelor populare, cari totdeauna sunt lipsite de fastul gol şi de perfidia obicinuită la astfel de sărbători. Statua lui Cuza reprezintă voinţa curată a neamului românesc şi nădejdea acestuia într’un viitor mai bun, când ţara va trebui să fie a milioanelor de cetăţeni băştinaşi, cari au întemeiat-o şi au suspuus-o în cursul veacurilor trecute în mijlocul celor mai grozave intemperii cu grele jertfe de sânge şi de bani. Prin viitorul acesta pribegesc şi privirile noastre şi în el vedem şi noi cei risipiţi sub juguri străine chezăşia mântuirii noastre. Boerii streini, parveniţii îmbogăţiţi din sudoarea milioanelor, sufletele ariviste cari cu dispreţ sugerau trec peste leşurile noastre pentru a se opri în otrăjrirea saloanelor parisiene sau Monte-Carlo, vor trebui să se stingă pentru ca locul lor să-l ia oameni, cari sunt stăpâniţi de un ideal, cari au o patrie şi cari fac parte dintr'î I.rfaiT; înrăbiţi ele lumina Unui astfel de ideal mare, cari înţeleg rostul jertfei şi al jertfirii de giai de car* cauză mamfa, trebui să formeze o opinie publică şi să tragă linia de îndrumare pentru neamul nostru, care oarbecă astăzi prin întunerec. In legătură cu aceste aşteptate figuri ideale ne vin aminte şi nemuritorii bărbaţi: George Bariţiu şi Iacob Mureşianu, a căror amintire a serbat-o anul acesta „Gazeta Transilvaniei* şi în deosebi neamul românesc din Transilvania şi Ungaria. Aceşti doi bărbaţi luminează ca două făclii în istoria neamului nostru şi vieaţa lor poate sluji ca pildă pentru rostul luptelor noastre de azi şi din viitor. Cu o perseveranţă de fier şi cu o abnegaţiune cum nu mai întâlnim în ziua de azi, ei au luptat fără teamă şi fără rezervă pentru binele şi fericirea neamului nostru. Condeiul lor a făcut din „Gazeta Transilvaniei“ un organ, care devenise într’o vreme trâmbiţa neamului şi singura armă de apărare a Românilor, cari îşi cinstiau curăţenia simţămintelor lor naţionale. De aceea serbarea centenarului de la naşterea lor a fost atât de entuziastă şi atât de sinceră. O clipă se părea, că ei vor fi daţi uitării, dar şi Braşovul şi Sibiiul şi alte centre româneşti au mărturisit şi au dodit, că ideile lui Bariţiu şi Qkresiagtfel nu păreau înmontuând în uitarea lor şi românesc. In mijlocul acestor serbări nevinovate, recreatoare însă, şi-a surprins o veste, care a lovit adânc în avântul nostru cultural. Marele scriitor dramatic, genialul Garagiale a murit. Moartea lui a îmbrăcat în doliu întreg neamul românesc şi astăzi nu mai trăeşte decât în opera lui. Această operă însă va trăi etern şi creatorul lor va încălzi mereu sufletul urmaşilor şi podoabă vecinică va rămânea pentru literatura noastră. Nu mult după înmormântarea lui, moartea i-a răpit neamului românesc un al doilea fiu de seamă, pe Spiru Karet, pe prietinul bun şi destoinic al ţăranului român, care prin munca sa depusă mai ales pe altarul renaşterii omului de la ţară, a trudnicului muncitor de glieu şi-a înscris numele pe veci în istoria neamului nostru. Să ne desprindem însă din atmosfera acestor spirite scumpe şi să luăm în revistă alte evenimente : înfrunează nemijlocit asupra fiinţei noastre naţionale şi asupra revendicărilor de ordin vital, cari ■ pretindem în ziua de azi. Politica noastră naţională a rămas în cadrele aceloraşi programe politice şi hotărâri, pe cari le-au fixat şi adus burtaţii conducători ai politicei noastre. Graţie însă sistemului păcătos, care dăinueşte cu o încăpăţinare rară şi bântue cu o furie rară, politica oastră s’a ales şi în anul acesta numai cu dezastre. Şleahta dela cârmă desconsideră în mod consecvent toate pretenziunile noastre drepte şi furia maghiarizări, a rus stăraire peste creerii guvernanţilor ? tri. Suntem într’o situaţie - r oviduită. Ezistenţa noastă pusă la grea încercare şi dacă ha ne va succede, fie nouă fie altora,că sfărâmăm acest sistem păcătos, tunci prognosticul ce se fac impetului austro-ungar, nu va întârzia de a se împlini. Acest imperiu se va prăbuşi, graţie oligarhilor, şleahtei lacome ungureşti, sub puterea de indignare şi de revoltă a neamurilor oprimate. Căci răbdarea acestor neamuri nu va dăinui cât lumea, ci va trebui sa aibă şi ea un sfârşit. Să nu se mire însă factorii hotărâtori politici ai imperiului dacă acest sfârşit va cuprinde în sine germenul unei cuceriri a unui element—slavismul — care în veci şi’n pururea nu va mai lăsa din ghiare ceea ce odată a cucerit. Guvernul ungar, alcătuit în întregire numai din elemente duşmane naţiunilor oprimate a dus la faliment în frunte cu leaderii partidului muncii: Tisza şi Lukács întreg parlamentarismul ţării, aşa încât palatul de pe ţărmurul Dunării Iţi face impresia uneori a unui circ, iar alteori a unei temniţe. Legi peste legi votează mamelucii, cari n-au idee de năcazurile reale ale poporului, iar opoziţia caraghioasă, care se fereşte de presumţiunea, că ar sta în legătură cu naţiunile oprimate, ca dracul de tămâie, e oprită de „garda naţională“ de a pătrunde în circă sau în temniţă (dacă ne gândim la povestea cu grecu - temniţă!) înainte cu zile guvernul a prezentat t'wrierei proiectul reformei electorale Acest proiect, «are mofties* or?ef tendpro- * xvti V.V/VIW» yl tjTTKM Crt*' I.LLCN riuo--mase contrazicere cu programul nostru naţional şi cu întreagă lupta pentru emanciparea noastră politică, esclude abium orice apropiere a noastră faţă», acest guvern şi hotărârea noastră nu poate fi alta decât cea mai desnădăjduită luptă, care să fie hotarnică cu cea mai superioară înţelegere a jertfirii de sine. Deputaţii noştri au spus în parlament toate doleanţele noastre, dar ele se izbesc de urechi surde şi nimenea nu vrea să înţeleagă că Ungaria ar putea fi o fericită Elveţie. E o situaţie astăzi în Statul ungar, cum nu s-a mai pomenit. Nedreptăţile şi ilegalităţile cele multe au agitat într’atâta spiritele cetăţenilor oprimaţi, încât se pretind intervenţii de urgenţă, dacă peste tot mai ţine cineva, ca soldatul român sau slovac sau socialist să lupte cu entuziasm pentru Tron şi patrie. La hotarele ţării noastre tunul amuţit pe câteva clipe se încarcă din nou pentru ca în pragul anului ce vine glasul lui să vestească iară moartea şi plumbii armelor ucigaşe să aprinză din nou pofta de sânge. Graiul libertăţii îşi spune sentinţa. Toţi despoţii să-l audă şi să-l înţeleagă. Turcia ii face cunoştinţă de aproape. Steagul tiranic al lui Mohamed e smuls de puterea libertăţii şi strigătul despădăjduit al neamului turcesc nu găseşte nici un ecou, căci Europa oricât de nedreaptă ar fi, totuş nici ea r cutează să se opună paterei mentare, pe care o desfâşurabertatea naţională. Austria a delăturat mânat un conflict cu statele balcanice, car său străbătuse până mării ş’acum văzândusalvate, credincioasă tradiţionale, se pare donat România, ere aliată. Vale dreptăţii. toteasSB . 24 Cor. n 12 „ . . 6 „ I Bi Lini~ ifi . x: trtiI 171I IArilanv I I XX ? «. I rit I I I j l ui Q iulu. Anul LXXI, REDACŢIA Şl ADMINISTRAŢIA Tftrgul Inului Nr. 30. INSERATELE ■e primesc la administraţie. Preţul după tarif ţi Imoială. Manuscrisele nu se înnapoiază. ZIAR POLITIC NATIONAL. ISlânia şi tel . 40 lei. a 20 nr. 226.