Gazeta Transilvaniei, iunie 1913 (Anul 76, nr. 119-141)
1913-06-01 / nr. 119
Nr. 119. Braşov, Sâmbătă în 1 (14) Iunie 1913. Anul LXXVI ABONAMENTUL: Pe un an . . .24 Cor. Pe o jum. de an 12 „ Pe trei luni. . . 6 „ Pentru România şi striinitate. Pe un an . . . 40 lei. Pe o jum. de an 20 „ TELEFON Nr. 228. ZIAR POLITIC NAŢIONAL. REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA Tftrgul Inului Nr. 30. Manuscrisele nu se lunapoiazâ. Continuare. Eri şi-a ţinut contele Tisza expozeul său în camera ungară. A declarat însă de la început, că n’are să spună ceva nou, n’are să axeze un program deosebit, deoarece guvernul şi politica lui nu este decât continuarea politicei cabinetului lui Lukács. Criza fostului guvern n’a fost provocată de chestiuni principiala politice şi de aceea nici în mersul afacerilor nu se vor face schimbări esenţiale. Cu alte cuvinte, cu venirea lui Tisza la putere nu s’a făcut altceva, decât o schimbare de persoane. A mers Lukács şi s’a aşezat în fotoliul ministerial Tisza, înconjurat de câteva nemotenii şi ortaci fideli. E natural aceasta, deoarece toată lumea ştie, că guvernul lui Lukács era dirijat de Tisza şi fără de ştirea acestuia Lukács nu întreprindea nimic. Astfel Tisza în noul său post nu face altceva decât îşi continuă opera sa de până acum. Cu toate aceste el a ţinut să releveze unele puncte ale programului de muncă, ce şi l-a fixat guvernul. Din aceste cele mai multe sunt de interes general, dar unele cum e de: chestiunea de naţionalitate, chestiunea dreptului electoral şi reforma legii de presă ne interesează mai de aproape şi pe noi. In tonul obicinuit, cu promisiunile şi probabilităţile tocite, pe cari le-am auzit de atâtea ori din gura aproape a tuturor miniştrilor cari s’au perendat pe la cârmă, Tisza a făcut amintire despre legăturile cu Austria, a promis restabilirea ordinei legale în Croaţia „când va afla de bine guvernul“, apoi trecând la chestiuni interne, a amintit de urcarea contingentului militar, care — ceea ce o ştiam şi noi — „va pretinde multe jertfe“. De aceea Tisza recomandă cruţare în toţi romii de administraţie a statului. Referitor la dreptul electoral Tisza promite, ceea ce am auzit şi de la Lukács, că până în anul 1914 vor fi terminate şi votate toate acele legi, cari stau în legătură cu legea electorală acceptată, astfel încât alegerile pentru cameră, cari sunt scadente la 1915, se vor face pe bazele nouei legi. Vorbeşte apoi despre reforma legii de presă etc. In fine declară, că guvernul va îngriji de interesele diferitelor confesiuni şi va stărui pentru îmulţirea şcoalelor etc. Tisza îşi încheie expozeul, cerând sprijinul tuturor deputaţilor din cameră. Cum vedem tot lucruri şi promisiuni vechi, de cari am mai auzit şi din cari abia să împlinesc o mică părticică. Tisza recomandă cruţare, dar când e vorba de alegeri şi de sprijinirea culturei specifice maghiare, se face risipă, se spesează milioane. Tisza promite şcoale şi alte îmbunătăţiri, dar reface faptul, că toate aceste nu se pot realiza decât în măsură minimală, căci banii trebue pentru recerinţele armatei, recerinţe forţate de Viena, căreia Tisza v£îi este placat şi ascultător serv. Şi aşa mai departe, tot lucruri cunoscute din trecut. Este cunoscut şi punctul de vedere al lui Tisza în chestiunea de naţionalitate. De astădată în expozeul său a dat expresiune credinţelor sale faţă de naţionalităţi spunând următoarele: Slavă Domnului, partea mare a cetăţenilor de limbă streină a acceptat deja baza de drept a unui stat naţional, dar tot mai sunt în număr considerabil de aceia, cari au tendenţe îndreptate contra unităţii statului. Aceasta însă jigneşte nu numai interesele statului maghiar, dar şi al naţonalităţilor. Punctul de vedere al guvernului este, că trebue eliminate neînţelegerile şi trebue făcut totul, ca să se restitue armonia. El nu abzice de speranţa, că va succede a da o astfel de desvoltcare lucrurilor, ca naţionalităţile să abandoneze din programul lor pretensiunile îndreptate contra unităţii statului. Şi aici tot ideile vechi de a împărţi naţionalităţile, respective pe Români îndouă tabere: unii patrioticii, aceştia sunt „partea mare“ a lui Tisza şi aceasta parte se alcătuieşte din Mangra, Korkán şi alţi câţiva lingăi, apoi alţii „în număr considerabil“, cam lucră în contra statului. Fiind ideile şi premisele false, natural că şi urmările şi încercările cam aci ar trebui să se validiteze în o rezolvire cinstită şi loială a chestiunii de naţionalităţi,pe astfel de baze au eşuat şi vor eşua şi în viitor. Despre legea de presă Tisza a declarat între aplauzele mamelucilor, că trebue modificată, dar aşa, ca să rămână neştirbită libertatea presei. Cum se va putea face aceasta şi cum vrea să o facă Tisza, nu ştim azi, dar azi vedem faptele, vedem că noua eră a lui Tisza începe cu reglementarea presei. Eri au fost confiscate trei din cele mai răspândite ziare ungureşti şi independente: Pesti Hírlap, Függ, Magyarország şi Népszava. Pretextul este, că în aceste ziare ar fi fost atacată persoana M. Sale, pe când adevărul e, că guvernul poartă Sâmbeţile tuturor ziarelor independente, cari ii desvăluiesc tainele şi-i încrucişează cărările ilicite! Faptele vorbesc! Da, şi la fapte s’a provocat prezidentul clubului nostru naţionalist, dl Tr. T. Mihali, când înşedinţa de eri, îndată ce a terminat Tisza, în numele partidului naţional român şi-a exprimat neîncrederea faţă de guvern, ca continuare a guvernului anterior. Declaraţiile dlai Dr. T. Mihali au răsunat în timp şi la loc potrivit. Bethmann Hollweg sa retrage. In Reichstag-ul german sunt la ordinea zilei proiectele militare, cari întâmpină o puternică opoziţie. In decursul zilelor de alaltăeri şi ori cancelarul Bethmann-Hollweg a avut consfătuiri cu şefii partidelor opoziţionale şi cu partidul din centru, în decursul cărora a declarat că, dacă se vor face în proiectele prezentate schimbări esenţiale, el va trage consecinţele şi va dimisiona. Chestia Albaniei. In urma trăgănării rezolviiei chestiei albaneze de cătră reuniunea din Londra a avut loc alaltăeri la Viena o lungă consfătuire între ministrul de externe Berchtold şi ambasadorul Italiei principele Avarna. Ministrul de externe s’a prezentat apoi în audienţă la Maj. Sa. Din isvor sigur se spune, că consfătuirea celor doi miniştri şi audienţa lui Berchtold stau în legătură cu chestia albaneză. De săptămâni de zile reuniunea ambasadorilor din Londra n-a mai adus vreun rezultat mai nou şi în consecinţă Monarhia şi Italia pregătesc un nou demers comun pentru rezolvarea cât mai grabnică a chestiunei albaneze. Stasari alb®... Ceasuri albe, ceasuri albe, Unde-s, unde-s anii ’n floare?... Prind iar,neguri să coboare, Ceasuri albe, ceasuri albe II... înfloriră iarăşi prunii... Tu te stingi prin ţări străine... Pentru cine? Pentru cine, înfloriră iarăşi prunii?... Ceasuri albe, ceasuri albe, Greu pustiul de azi mă sapă... Mai e mult până la groapă. Ceasuri albe, ceasuri albe ? Araid. ......... ■ La ce sunt oare eu de vină, Că nenorocu ’n a lui cale, Trecui și pragul casei tale?... La ce sunt oare eu de vină?... Un visător ce poate face .. Când n’are altceva într’arsul. Decât himerele și plânsul?.. Un visător ce poate face? . Araid De Camil Mauclair. — Tu ai ceva azi, Marcel — zise doamna Berney cătră bărbatul său, privindu-1 îngrijată. — De când ai venit acasă ești indispus și trist. Nici n’ai mâncat ca de obiceiu. Fii bun și spune-mi, ai avut vreo neplăcere cu cineva ? Marcel Berney, consilier la curtea de casaţie, nu răspunse nimic. — Ce înseamnă aceasta, Marcel? — întrebă din nou doamna Berney — sau poate nu mai ai încredere în mine ? Berney emoţionat de îngrijirea sinceră a soţiei sale, îi zise: — In adevăr am avut o neplăcere și tu te-ai supăra dacă ți-aş spune ce mi s’a întâmplat. Poate ți-aş cauza o durere ---— Iți promit că nu mă supăr și încât va fi posibil îți voiu sta în ajutor, dacă e lipsă. — Berney se gândi un moment, apoi zise: — Ai dreptate, e mai bine să-ți spun. Nu pot să mint sau să tăinuiesc. Aceasta n’ar fi vrednic de traiul nostru de până acum. Și apoi tu ai inimă bună, ești cuminte și mă vei pricepe. Azi când veneam de la birou, m’am întâlnit cu cineva, pe care nu-1 văzusem foarte de mult. — Ei și? — întrebă dna Berney curioasă. — Era... era o femeie ... prima femeie în viaţa mea... De atunci au trecut vre-o douăzeci de ani.. . Era o muncitoare la fabrică, o fiinţă drăguţă, adorabilă ... Şi ... şi a ţinut dragostea noastră câteva luni, apoi ni s’au despărţit căile... Cu un cuvânt azi am întâlnit-o şi ea m’a agrăit. Am recunoscut o îndată, cu toate că femeia aceea este acum de vre-o patruzeci de ani. Mi s’a plâns că e săracă, n’are din ce trăi, e bolnavă — abia sta pe picioare — și m’a rugat să o ajut, să fac posibil să ajungă la ceva câștig. Am voit să-i dau douăzeci de franci, dar nu i-a primit. A zis, că nu vrea să-mi stea în cale, nu primeşte bani de la mine, dar să o ajut ca să ajungă la ceva câştig. Mi-a dat adresa şi a plecat. Nu voiam să-ţi spun întâmplarea, Marto, mă temeam să nu ţi tulbur liniştea, dar totuşi cred, că a fost bine aşa ... Poate că nu sunt eu vinovatul, poate. .. dar totuşi... — Bine ai făcut, că mi-ai spus — zise doamna Berney. S’a născut o tăcere de câteva momente. Din mâncări n’au gustat nici unul Servitoarea mirată le a dus neatinse în bucătărie. In fine doamna Berney a rupt tăcerea. — Tu nu te poți ocupa cu afacerea aceasta și nu poți să cercetezi pe femeia despre care ’mi spui. Voiu merge eu să o văz. — Nu va fi o misiune dureroasă pentru tine, Marte? — întrebă Berney cu gingașe. — Nu. Vreau să mă conving, dacă e vrednică de ajutor? In cazul că a spus adevărul, o voiu sprijini, căci dacă ai iubit-o odinioară, nu e frumos să o lipsești de ajutor. Nu-ți pun decât o condiţie: să nu-ţi permiţi a te ocupa de loc cu afacerea aceasta. Eu iţi promit, ca voi face tot ce este necesar. Dna Berney se părea a fi liniştită. — Şi în adevăr nu iai în nume de rău lucrul acesta? — întrebă Berney. Ah, ce inimă bună ai Marte şi ce bine am făcut, că ţi-am spus totul,sincer, așa cum este. A doua zi dna Berney se opri la o casă murdară din o mahala a Parizului și căută întâiu pe portarul. — Da, este acasă — zise acesta. Zace în pat, e greu bolnavă și așteaptă medicul , o femeie cinstită, dar acum n’are multe. Abia de-o va mai duce câ-I teva zile. D-na Berney urcând în catul al treilea întră în o odăiță modestă, sărăcăcioasă, dar curată. Femeia se ridică din pat. — Ah, zise ea, am gândit că a venit doctorul de la sindicat. Poate dta ești dintre damele sindicatului ? — Da, — răspunse dna Berney. Ea privea cu un interes deosebit fața palidă a bolnavei, din care nu dispăruse încă toate urmele frumseței de odinioară. — Nu știu ce a a — zise încet femeia. Poate că m’am răcit ori. Când am venit acasă, m’au scuturat frigurile și azi nu m’am putut ridica din pat. Și n’am nici o para......... — Nu ai vre-o rudă, vre-un prietin, care ți-ar putea da ajutor ? — întrebă dna Berney. — Ah, doamnă, prietinii, cunoscuții .... Eri m’am întâlnit întâmplător cu unul din vechii mei prietini.... căci aveam prietini... Dar acum trăiesc de mult singură, cinstită. L-am rugat sămi câștige ceva de lucru. Ah, pe acesta, pe acesta l-am iubit mult. Era un tinăr frumos şi eu am fost cea dintâi femeie în viaţa lui, căreia i-a făcut curte. Ne-am iubit sincer. Dar în urmă m’a lăsat, căci trebuia să-şi facă o carieră şi avea să ia o fată bogată. E de In ajunul Congresului femeilor române — Un comunicat. — In vederea Congresului, de care ne despart încă câteva zile, se aduce la cunoştinţa tuturor celor interesaţi, că delegaţiunile Reuniunilor, cari vor sosi la Braşov vor fi primite la gară de cătră comitetul de primire compus din D-nele: Elena Sabadeanu preşedintă de onoare, Virginia Vlaicu vicepreşedintă, precum şi demnele: Maria Dr. Baiulescu, Iordani Blebea, Maria Duşoiu, şi Maria Burduloiu, cari vor purta insignii albe la braţ. Delegaţiunile vor fi găzduite în Hotelul Continental, unde li s’au rezervat de cătră Reuniune camere. Pentru ca primirea să se facă cât mai sigura şi cu înlesnire ar fi de dorit ca delegaţiunele să-şi anunţe ziua şi trenul cu care sosesc la Braşov D-nei Elena Sabadeanu, Strada Porţii nr. 10. Facem atenţi pe acei din oaspeţi, cari ar voi să facă şi escursiunea la Sinaia, că ar fi bine să-şi câştige bilete de legitimaţie de la poliţia competentă din localitatea în care se află. Comitetele speciale. Comisiunea pentru escursiuni se compune din D u 1 : Eugenia Dr. Vecerdea, Zoe Damian, Maria G. Dima, Victoria Oniţiu, Leontina Dr. Bunea. Comisiunea pentru decorare şi aranjare se compune din D nele : Elena Dr. Mureşianu, Elvira Navrea, Maria Maximilian, Maria Popea, Octavia Stinghe, Maria Savu. Comisunea pentru aranjarea meselor comune D nele : Sidonia Petrovici casieră, Maria Gr. Popescu, Catinca Bogdan, Dora Dr. Venter, Fiorica Dr. Garoiu şi Maria Dr. Moga. Anunţăm cu plăcere că şi Tinerimea română din Braşov cu cea mai mare bunăvoinţă s’a pus în serviciul comitetului aranjator. Comitetul tinerime! se compune din următorii Domni : Dr. Voicu Niţescu, Aurel P. Bariţiu, Dr. Emil Dan Victor Branisce, Dr. Horia Petrescu, Dr. I. Baciu profesor, Dr. Traian Pop, Dr. I. Ciurea, Dr. Aurel Dobrescu, Dr. Alexandru Dobrescu, Dr. Alexandru Simon, Vasile Neguţiu prof., Dr. Pompiliu Nistor medic, George Cuteanu, Dr. Sâmpetrea. Pe lângă delegaţiunile oficiale sunt binevăzuţi şi primiţi cu plăcere toţi ceilalţi ştim, oaspeţi, cari pot lua parte la toate festivităţile. Comitetul Reuniune!. Pentru orientarea oaspeţilor comunicăm aici şi numele membrelor Comitetului Reuniunei femeilor române din Braşov : Presidente de onoare : Agnes Duşoiu şi Elena Sabadeanu. Comitetul: presidentă activă : Maria B. Baiulescu, vicepresidentă: Virginia Vlaicu, casieră : Sidonia Petrovici, secretar : Ioan Lengen. Membre : Elena A. Popovici, Balaşa Blebea, Elvira Navrea, Eugenia Dr. Vecerdea, Maria D. Lupan, Elena Sfetea, Maria Maximilian, Maria Median, Maria Gr. Popescu. Bărbaţii de încredere ai Reuniunii: Protopopul Dr. Vasile Sabtu, profesor Andrei Bârseanu preş. Asociaţiunii, Dr. George Baiulescu, Dr. Eugeniu Meţian. Se revine asupra bulei Crisilfide Ies! Sub acest titlu Epoca scrie următoarele: Ziarul »Unirea« din Blaj, organul metropoliei greco-catolice — pe care, se vede, ni-e dat să-l zărim pe la redacţiile bucureştene numai în zile de bucurie — ne aduce ştirea cu adevărat îmbucurătoare, şi pentru a cărei autenticitate garantează, că, in sfârşit S. S. Papa dela Borna s’a convins... şi căşi-a dat, în principiu învoirea la revizuirea parţială a bulei Cristifideles în sens favorabil Românilor«, înţelegem că »în principiu* şi că »parţială«, parţială pentru dreptele revendicări ale românilor. Mai înţelegem că de la principiu şi până la faptă este o cale lungă-lungă şi cotită. Nu numai atât : avem sentimentul că dacă Românii se lasă, de acu, în grija P. S. Sale, nu se vor alege decât cu ceva neînsemnat ori cu un mare nimic ! Fiindcă nu Roma ori, cel puţin, nu numai Roma, se îndură — da°ă într’adevăr e vorba de îndurare — ci se îndură, împreună cu Roma, şi 1. P. S. S. guvernul din Budapesta — iar acesta nu se îndură fiindcă în vreme de urgie »Unirea« făcea declaraţii de flască iubire Romei celei neîndurate, nu se îndură fiindcă înaltul cler grecocatolic ori fruntaşi mireni ai românilor de dincolo i-ar fi pus piedici în realizarea planurilor sale. Se îndură — atât cât va fi să se îndure — pentru că ţăranii din comunele anexate au ştiut să voiască. Onoare lor ! Deci »Unirea« care, de atâtea ori, a făcut dovadă că pentru ea şi pentru