Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1914 (Anul 77, nr. 1-22)
1914-01-01 / nr. 1
Pagina 2, numai indirect și ca o urmare a aces- \ tora ne gândim și la fericirea singura- \ ticilor fii ai neamului. Am făcut înadins paranteza aceasta pentru ca la lumina acestor adevăruri eu cercetăm cu toată obiectivitatea* oare desvoltarea și organizarea neamului nostru în jumătatea de veac din urmă ţinut-a seamă de aceste principii sau ne-am abătut deja ele fie din vina noastră, fie în urma forţei împrejurărilor? Pentru că, eu unul, în concluzul conferenţei naţionale din 1861, nu văd numai o decoraţie platonică asupra necesităţii solidarităţii naţionale, nici un fel de înţelepciune poetică de felul cunoscutei strofe: »unde-i unul nui putere« etc. Părinţii şi conducătorii neamului din 1861 au spus ceva mai mult. Ei au voit să enunţe, să se ridice la valoare de dogmă, dăndu-i şi sancţiunea religioasă a afuriseniei — principiul, că întreaga organizare politică, culturală şi economică a neamului nostru are să se facă pa bază naţională şi nu confesională in faţa acestui principiu puterea de stat a opus şi opune şi azi teoria sa, care nu recunoaşte individualităţi naţionale, nici organizare naţională, ci numai confesională. Acestei împrejurări avem să atribuim, că înaintaşii noştrii au fost nevoiţi ca un însemnat teritor al vieţii culturale a neamului, şcoala să o organizeze pe bază confesională punându o sub aripile ocrotitoare ale bisericei. Pe toate celelalte terene ale vieţii noastre publice însă am reuşit ca să ducem la locuinţă principiul naţional de partidul naţional decât organizaţia politică a neamului? Iar „Asociaţiunea* şi celalte societăţi culturale sunt chemate să desăvârşească organizaţia naţională pe terenul cultural. Băncile şi cooperativele noastre unite sub aripile ,Solidarităţiie au menirea să înfăptuească organizarea şi emanciparea noastră economică ţinând seamă deasemeni de principiul atotcovârşitor al naţionalităţii. Abateri de la acest principiu din fericire nu sunt multe. Pe terenul economic se observă un fel de grupare a capitalului pe bază confesională, având întemeietorii tendinţa ca venitele băncilor în fruntea cărora st sn ajutoreze în finiş primă aşezămintele confesionale interesate mai deaproape. Cât timp însă lucrul acesta nu se face pe faţă, sub etichetă confesională, şi nici nu încearcă nime să grupeze mai multe sau toate băncile într’o uniune cu mască pronunţată confesională, nu avem de zis nimic. Să grijim însă ca tendenţa asta să rămâie izolată şi să nu se molipsească de ea celelalte aşezăminte ale noastre. Mai ales în localităţi unde locuesc împreună uniţi şi neuniţi să nu se tolereze înfiinţarea de reuniuni cu timbru confesional. E o crincă în potriva hotărârii conferenţei din 1861 orice încercare de-a grupa meseriaşii sau femeile unui oraş, sat sau ţinut în reuniuni confesionale şi nu naţionale. De câte ori patimi omeneşti, ambiţii nesatisfăcute ne-ar face să uităm pe un moment de acest suprem principiu al, tuturor acţiunilor noastre, să ne aducem aminte de blăstemul părinţilor noştri Întărit şi prin graiul şi pecetea arhiereilor în conferenţa naţională din 1/13 Ian. 1861. Şi să nu uităm că blăstemul acesta ne urmăreşte în întreagă viaţa şi în momentul când îl vom călca, orice trudă a noastră va fi zadarnică. De blăstămul acesta nu scăpăm decât în momentul când deasupra mormântului ni se va da deslegarea din urmă. In aceasta frumoasă şi duioasă rugăciune se dă cu drept individului deslegarea „de sub blăstămul său, al părinţilor, sau al arhiereilor“. Pentru sufletul individului deslegirea asta e mântuitoare. Cine va deslega însă de sub blăstăm neamul întreg, care a suferit îşi sufere pe urma muncii noastre potrivnice voinţii fruntaşilor şi arhiereilor din conferenţa naţională de acum 53 de ani ? Pericolul sliv şi tratativele paciano-maghiarii Chestia tratativelor de pace româno maghiare este în zilele aceste tema de predilecţie a ziarelor cu deosebire „insă a ziarelor maghiare opoziţionale. Ziarele guvernamentale sunt mai precaute şi nu se lansează în combinaţii fantastice de-al de »Pesti Hirlap«. De remarcat este un articol recent al ziarului ,Fester Lloyd*, în care se zice între altele, că nimeni nu poate să ştie încă unde a ajuns contele Tisza în tratativele cu Românii, însă se poate spune de pe acum cu siguranţă, că contele Tisza nu va face nimic ce ar periclita unitatea statului naţional maghiar. Evenimentele din Balcani, zice „ P. L.“, ne-au apropiat de pericolul strivirei tuturor popoarelor neslave prin cercul de fier al slavismului. Acest sentiment îl au probabil şi Românii, atât Românii din regat cât şi concetăţenii noştri de limbă română. Asigurarea existenţei lor naţionale ei trebue să şi-o caute prin apropierea de noi. „ Vossische Zeitung” publică scrisoarea unui politician ungur despre tratativele româno-maghiare. Contele Tisza — spune politicianul ungur — are destulă pricepere?Sa restabilească armonia intre români şi maghiari. In România populaţia îşi dă foarte bine seama ce poate aştepta din partea Rusiei, care o ameninţă deopotrivă ca şi pe noi, cu slavizarea, popular dintre pianiştii francezi a murit la Moscova In urma unei operaţii. Pugno nu era numai cel mai virtuos şi seducător pianist francez, ci şi un compozitor din cei mai remarcabili. Operele sale s’au cântat pe scana teatrului Optra Comique. Eugéne Bourniére, a fost unul din sociologii cei mai de seamă și ale cărui lucrări se impuseseră nu numa în Franța. Originar dintr’o familie foarte săracă de proletari și el însuș fiind mai întâi lucrător bijutier, s’a putut ridica până la cea mai înaltă cultură. Fourniére a fost unul din luptătorii pentru democraţie şi progres, fiind unul din fruntaşii militanţi ai partidului muncitoresc din Franţa. A fost fondatorul revistei socialiste împreună cu Benoit Maion, iar după moartea acestuia a continuat să o conducă singur. A fost câtva timp deputatul muncitorilor departamentului unde se născuse, dar tot timpul ultimilor ani, departe de militantismul zilnic, Fourniére s’a consacratstudiilor sociologice, filozofice şi de istorie socială. Umilul proletar născut într’o colibă ţărănească, ajuns prin propriile sale sforţări la cea mai înaltâ cultură, fără să fi avut vreo diplomă sau dovadă oficială, ocupa de ani dle zile catedra de istoria muncei la şcoala Politehnică şi şcoala de arte şi meserii şi era unul din conducătorii şcoalei de înalte studii sociale. Corespondent. 1913. Paris, 29 Dec. 1913. Anul care s’a terminat va ocupa un loc însemnat în istoria contimporană. Anul 1913 a fost martor al evenimentelor tragice și sângeroase din peninsula balcanică, cari au adus prăbuşirea imperiului turcesc. Războiul început în Septemvrie 1912 s’a desfășurat repede: Kirkilise, Lule-Burgas, Kumanovo, Ceatargoa I Strânşi sub zidurile Constantinopolului Turcii, cari zadarnic imploraseră Europa fură siliţi a cere pace. In Ianuarie 1913 două conferinţe erau reunite la Londra, una a delegaţilor balcanici, sita a ambasadorilor marilor puteri. După lungi deliberări Turcii învinşi şi fără putinţă de a lupta cu succes contra aliaţilor, cedară la toate cererile aliaţilor, inclusiv Adrianopolul cu mormintele sfinte ale sultanilor. În acest timp când delegaţii turci iscăleau la Londra preliminările păcei, după cari imperiul turcesc se reducea în Europa numai la posesiunea Constantinopolului şi câte va suta de kilometri pătraţi între Enos-Midia, Eaver- Bey printr’o revoluţie de stradă aducea la putere pe junii turci, cari n’au mai acceptat protocolul dela Londra şi războiul a reînceput. Soarta armelor a fost tot de partea aliaţilor. Adrianopolul a căzut şi Turcii abia au mai putut salva Constantinopolul. In Mai se incheie pacea definitivă între Turci şi aliaţi. Dar războiul nu se termină. Bai gării pe de-o parte, şi Sârbii şi Grecii pe de alta nu se înţeleseră asupra nouilor frontiere despărţitoare, şi foşti creştini aliaţi se răsboiră cu aceiaşi înverşunare ca şi în primul războiu. Intre timp intervenind şi România care aruncă peste Dunăre aproape 500.000 de soldaţi, Bulgaria fu învinsă şi nevoită să accepte în August pacea de la Bucureşti, care a restabilit pacea în Balcani. Care este acum bilanţul balcanic? Turcii au văzut prăbuşinduli-se imperiul, care odinioară se întindea falnic până sub porţile Vienei. Cu sultanul Soliman Magnificul dominarea otomană atinge apogeul şi de atunci secol după secol începe a pierde din faima şi puterea din trecut. In a doua jumătate a secolului XIX şi începutul sec. XX Turcia abia mai fiinţează pe harta Europei, graţie neînţelegerilor de împărţire dintre marii® puteri. Naţionalităţile creştine cari suferiseră jugul secular al turcilor în acest timp rup orice legătură cu sublima Poarta şi cel din urmă act aluiberărei acestor popoare creştine de sub Turci a fost războiul balcanic. Dar Turcia a pierdut în acest timp nu numai ţării® creştine pe car le subjugase suree de-a rândul, ci chiar provincii turceşti din imperiul său asiatic şi african. — Marile State ale Europei, în numele dreptului celui mai tare, pentru nevoi de expansiune economică şi-au anexat pur şi simplu părţi din imperiul otoman. Astfel Anglia, Egiptul, Italia, Tripolitania. Azi după războiul balcanic abia mai posedă în Europa Adrianopolul şi Constantinopolul, până n ziua când Rusia va găsi momentul nimerit pentru a şi anexa Constantinopolul, îndeplinind testamentul lui Petru cel Mare. Turcia africană este pierdută pentru totdeauna, iar în Turcia aziatică prin construcţiile de cai ferate, marile state şi în special Germania a căpătat un rol important. Serbia poate să fie încântată de rezultatul războiului balcanic. Deşi n'a putut obţine un drum la mare —atât de dorit de comerţul sârbesc — şi-a văzut teritoriul şi numărul locuitorilor îndoindu-se. Succesul mare îl datoreşte celui de al doilea răsboi prin incorporarea Macedoniei, unde majoritatea populţiei este bulgară. Privirile Sârbilor continuă insă să fie îndreptate spre Bosnia şi Herţegovina, spre fraţii lor. | Grecia sjbp văzutdeasemenea realMtr oc^i|Pr6^tgiruri : carxarea Cretei şi a teritorihjr greceşti din afară de vechile limite ale regatului. Bulgaria este singura ţară care a încheiat criza balcanică printr’un bilanţ tragic. îmbătată de primele succese contra Turciei, care avea o armată foarte rău ce-adusă şi nehrănită, a crezut că va cuceri Bizanţul şi va realiza planurile imperialiştilor bulgari. Urmărind cucerirea Tracei turceşti, a Adrianopolului şi Constantinopolului a uitat de Macedonia bulgărească, a cărei liberare da sub jugul turcilor o promisese poporului când a declarat răsboiul. — înfrântă în al doilea război balcanic Bulgaria n’a dobindit în urma păci dela Bucureşti decât un litoral de 60 kilometri la roaica Egee şi o mică parte din Tracia, Macedonia fiind împărţită între greii şi sârbi. Răsboiul care s’a desfăşurat în Balcani în anul trecut a provocat o încorre a relaţiilor dintre Austria la Rusia. Ambele state mobilizaseră şi o ciocnire între cele două colonuri părea iornantă. Acest răsboi ar fi fost semnalul răsboiului general intre tripla înţelegere şi tripla alianţă. Conducătorii marelor state Europene au avut destulă înţelepciune pentru a împiedeca acest măcel mondial, care ar fi fost un dezastru al culturei apusului. Dacă nu a fost răsboiul general, toate statele Europei s-au înarmat şi au mărit contingentele armatelor lor. Germania şi-a pregătit pentru a avea oricând în timp de pace 800000 de soldaţi bine echipaţi. Franţa a răspuns la această ameninţare a Germaniei, şi a reintrodus serviciul de trei ani în armată. Numai Engiftera, car® contauîaduşi totuşi în urmările, a protestat prin glasul miniştrilor săi contra cheltuielelor militarismului, care exterminează poporul şi a propus, ca odinioară ţarul Ruşilor, Nicolae şi limitarea înarmărilor. Situaţia generală în Europa continuă a O turbure. Rivalitatea dintre Rusia şi Germania relativ la influenţa lor la Constantinopol şi Azia minoră, devine din ce în ce mai ameninţătoare. GAZETA TRANSILVANIEI. Alegerea de către Turcia a unui general german, căruia i-a oferit comandamentul militar al Constantinopolului şi sarcina de a reorganiza armata turcească, a încordat şi mai mult această rivalitate. Pe de altă pate antagonismul dintre Anglia şi Germania pentru prioritatea economiei mondială n’a încetat de a fi o continuă ameninţare pentru pacea Europei. Deasupra Europei atârnă stabia lui Darrocitis, agăţată numai de un fir de aţă. Anul 1914 primeşte o funestă moştenire, AL Negrea. Momente mai însemiate din criza balcanică Anul 1913 găseşte pe delegaţii Turciei şi ai statelor balcanice întruniţi la Londra. Tratativele de pace s’au împotmolit. Puterile mari recomanda Turciei să cedeze Adrianopolul aliaţilor şi să încredinţeze regularea chestiunea insulelor egeica Marilor Puteri. Divanul Turciei se arată dispus să accepteze această notă. Hotărârea divanului este semnalul unei lovituri de stat la Constantinipol. Enver bey pătrunde în fruntea unei cete de ofiţeri şi soldaţi turci (23 ianuarie) în sala consiliului de miniştrii. Marele vizir Kumipaşa împreună cu membrii guvernului au retras. Ministrul de războiu Nazimpaşa e uris In învălmăşaia produsă. Mare vizir e numit Mahmut-Sefket. Din noul guvern face parte şi ministrul aromân Baţaria. Lovitura de stat pune capăt tradativelor de pace. in 30 ian. n. iar seara aliaţii denunţă armistiţiul, iar în noaptea de 3 Februarie n. se reiau ostilităţile la Adrianopol, Gallipoli şi de-a lungul liniei Ceatagea. Urmează din nou săptămâni de tratative şi de lupte. In luna Martie care Adrianopolul. In operaţiunile din Tricia urmează o pauză. Montenegro continuă însă cu asediul oraşului Scutari, fapt care ameninţă cu izbucnirea unor complicaţiuni europene, deoarece acest oraş e destinat de Puterile mari, dar cu deosebire de Austro-Ungaria şi Italia pentru viitoarea Albanie independentă, in Apulie cade Scutari. Urmează din nou momente agitante. In BdF&xrfri niijii 'sruiuenogre un veneaiat iar Puterile mari ocupă oraşul Scutari pentru a-l incorpora principatului albanez. Intraceea se ivesc în Turcia din nou preseraneie unei revoluţii. Mahmud- Seflut cade ucis. Numai prezenţa de spirit a comitetului Turcilor Unori salvează situaţia. Intre aliaţi devin neînţelegerile In jurul împărţirii prăzii de răsboi tot mai evidente. La sfârşitul lunei Iunie răsboiul între aliaţi este în curgere, deşi Bulgaria n-a declarat răsboiul. România, care la Londra şi Petersburg nu şi-a putut validita cererile sale, pubilizează. In ziua de 20 Iunie v. (3 Iulie) apare ordinul de mobilizare al armatei române. Evenimentele, ce urmează ne sunt încă in proaspătă memorie. Elanul armatei române mobilizate, pătrunderea ei în Bulgaria au stabilit renumele şi marea importanţă a armatei române. Operaţiunile ei strălucite şi fulgerătoare pun capăt răsboiului fratricid. La 30 Iulie n. are loc la Bucureşti prima şedinţă a delegaţilor pentru pace. După 11 zile de tratative se ţine la Bucureşti în 10 Aug. n. şedinţa solemnă, în care se semnează pacea între aliaţi. Ia timpul acesta Turcii recuceresc Adrianopolul. Urmează câteva zile de noi agitaţii. In cele din urmă se încheie pacea între Turcia şi Bulgaria, cedând Bulgarii Turcilor Adrianopolul. Intre greci şi Turci la intervenţia directă a României, se încheie pacea la Atena. Anul trecut a lăsat nerezolvate chestia principatului albanez şi cea a insulelor egeice. Alte evenimente externe. In 6 Ianuarie s’a reînoit tripla alianţă. In 17 Ianuarie Franţa alaga pe noul ei president în persoana lui Raymond Poincaré. In fruntea Statelor Unite ajunge ca president democratul Wilson. In Martie cade ucis îa Salonic regele George al Greciei. Rege al Greciei e proclamat moștenitorul Constantin. Camera norvegiană acordă în 12 iunie dreptul de vot și femeilor. la 20 Oct. republica chineză își alege de prezident definitiv pe Ioansikkar. Rusia serbează aniversarea de 300 ani a dinastiei Romacovv, iar Germania iubire de 810 ani domn o a împăratului Wilhelm. Nr. 1—1914. In istoricul anului* — Evenimentele principale petrecute t anul 1913. I n t e r^n e. Ianuarie. — Ziarele maghiare cer înfiinţarea unui vicariat gr. cat. maghiar îi Ardeal. — In țară se fac diferite manifestaţii contra proiectului electoral al lui Lukács. — Dr. Albrecht Wirth publică în »Leipziger N. Nachrichten« un elogios articol asupra Românilor întitulat »Die Rumänen«. ’ — Dr. St. C. Pop îa numele deputaţilor români prezintă în cameră proiectul de lege al sufragiului universal. — Ministrul Zichy depune pe biroul camerei două proiecte de lege privitoare la regular a salariilor învăţătoreşti. — Camera avem o comisie specială de 40 de deputaţi pentru discutarea proiectului electoral al guvernului, — întrunirea ongresului socialdemocrat, în Bpesta.Se condamnă proiectul electoral al guvernului și se decide proclamarea grevei generale. —Ziarului »L’Imependanse Beige« ii s’a detras debitul postal în Ungaria, din cauză că a crutiat sistemul oligarhic ungar. — In Săcuime la instituit vicariatul maghiar al epscopiei de Hajdudorogh. — A apărut regulamentul gardei parlamentare. Februarie. — Procesul »Eimânului«, pentru un articol contra epcopiei de Hajdudorogh. RedactorulHălmágian osândit la 1 lună închisoan și 100 cor. amendă în bani. — Conferența alegătorilor dietali din cercul Şasea mntană a candidat de deputat pe Dr . Maniu. Comitetul naţional a aprobat candidarea. Candidatul guvernului e Korbán Péter. Dr. luliu Janiu nu poate primi candidatura. Aland Aurel Vied. — Dr. St. C. li se ofere lui Dr. Pop a rostit un discurs în cameră la proiectul islazurilor comunităţilor urbiale şi ale conaposesoratelor. * Comitetul central a! partidului social-democrat amina grava generală pe timp nedeterminat. — Deputatul p. Damian rosteşte un discurs la profetul pentru întregirea salariilor învăţtoreşti. — Desbaterea în cameră a proiectului electoral al guvernului. — Dr. St. C.pop ţină o vorbire în cameră contra acestui proiect.. Martie. — Dr. Teredo Mihali propune în cameră luarea dla ordinea zilei a proiectului elector.» Propunerea se respinge și proiectul o votează. — Conducere partidului national român din Caraş-averina, adresat alegătorilor din cerci Şasea un apel, în care ie recomand alegerea candidatului naţional Dr. Acel Vlad. — Dr. Aurealad îşi face turneul electoral în cecul de la Şasea. — Dr. T. MdR face declaraţii în »Budapester Tagfljut« asupra tratativelor de pace cu givernul. — La aiegen de la Şasea a eşit ales deputat Kora, candidatul guvernului, faţa de Aur Vlad. — Lupta Romilor in congregaţia comitatului Ari. ~ Metrop. Bţianu şi episcopul Cristea au făcut, vizită noului ministru Jankovich, şi au adus la cunoştinţă în un memru gravanumele Românilor gr. or. pateronul Iisericosc şcolar. — Lupta Roânilor in congregaţia din Aiud. — Episcopuladu a conferit cu prim-ministrul Laris în chestia gravaminelor românfisericeşti-şcolare. — Emanuil unguroar. înfiinţează o fundaţiune de 12 mii cor. la cornsistorul gr. or. dirrad, in favorul şcoalelor poporale râne. — Vicarulilscopiei de Hajdudorog, Iatczcovici fost huiduit de poporul gr. cat. roal în Moftinul-mic. Aprilie. — Preot florăşanu şi mai mulţi ţărani români Moftinul-mic au fost arestaţi pentru gitaţii« contra episcopiei de Hatorog. — Curteni juraţi din Oradeamare a conduat pe ţăranul Dimitrie Casimir şi paractorul C. Savu dela »Românul« ifte a luai temniţă de stat şi 300 o amendă pentru un articol publicat »Românul«. — Triblul din Turda a condamnat pe oţul O. Gherman din Hădărău la mi temniţă de stat şi