Gazeta Transilvaniei, iulie 1918 (Anul 81, nr. 75-86)

1918-07-03 / nr. 75

Pagina. 2 GAZETA TRANSILVANIEI.­­ Nr. 75—1918. rea de comisar regal. Lucrul, mi se pare, n’a fost în uz în timpurile din urmă nici în bisericile greco-orientale române. Drep­tul însă există fără îndoeală atât cu pri­vire la protestanţi, cât şi cu privire la greco-orientali. Până astăzi n’a fost vorbă nici odată, că guvernul să trimită comi­sarul său la adunările bisericilor. Nu stau la îndoeală să declar, că dacă s’au ivit motive, care să fi cerut a­­seme­nea lucru, dacă guvernul ar fi putut zice, că la cutare adunare bisericească s’a întâmplat vreun incident, și nici majorita­tea adunării, nici episcopul, nici autorita­tea supremă bisericească n’a fost în sta­re să facă ordine şi să apere raza statu­lui, de aceea în puterea dreptului său de supraveghiare trimite comisar al guver­nului . un asemenea caz, eu cel puţin, n’aş fi avut nimic de contrazis. Dar să mi se ierte, atunci când nu este nici un fel de motiv, care să ceară aşa ceva, a trimite acolo câte un domn ca sperietoare (mumus), sau domni de a­­ceia cari nu ştiu românet­e, ori domni cari în trecutul apropiat, prin purtarea lor provocătoare, lipsită de tact şi inco­rectă sânt postavuri roşii şi înaintea ro­mânilor: aceasta este politica de a călca pe bătături, prin care statul nu devine mai puternic, prin care naţionaliştii ro­mâni nu se fac mai slabi, prin care însă în cercul românilor patrioţi se deşteaptă reser­z atât de mare, încât apa este mâ­nată deadreptul la moara elementului a­­gitatoric. (Aşa-i ! Aşa-i­­ în dreapta), şi a­­runcă în braţele agitatorilor şi pe româ­nii moderaţi şi patrioţi. (Adevărat! Aşa-i în dreapta). Crede cineva, că partea cu gânduri nepatriotice a membrilor adunării, — căc de ex. sinodul aradan are membri, car în ale patriotismului nu sânt prea tari aceasta, durere, o ştim foarte bine, — dar crede cineva că dânşii acolo, în adu­nare stante sessione, au să comită Dum­nezeu ştie ce isprăvuri contrare statului? (Adevărat! Aşa-i!) Presupunerea ar fi atât de copilăroasă, încât n’o putem lua în serios Prin urmare, domnul comisar al guvernului n’aduce acolo nici un folos; dimpotrivă, prin atitudine nesocotită, pro­vocătoare şi vătămătoare pentru episcop şi pentru autoritatea corporaţiei, face rău serviciu tocmai intereselor statului ungar şi dă arma drept în mâna elementului a­­gitatoric. (Adevărat! Aşa-i în dreapta). Acestea am dorit să le spun. Cred că ar fi în putinţa onoratului guvern, să trateze chestiunea cu elementul patriotic român, în deosebi cu prelaţii români, în mod foarte serios, foarte sincer, dar fo­arte prieteneşte, şi să o resolve aşa, ca să păstreze autoritatea prelaţilor români. Iar deslegarea aceasta, mână în mână cu prelaţii români, va da ca rezultat mă­suri cu mult mai reuşite, decât a luat gu­vernul precedent. (Mişcarea în stânga). (Va urma). Darea în judecată a guver­nului Brătianu. — Textili propunerii de dare in judecată şi poşetele de acuzare.­­In şedinţa din 11 iulie a Camerei ro­mâne şi în mijlocul unor furtunoase a­plauze, deputatul Gheorghe Stroici a dat citire propunerei din iniţiativa parlamen­tară, pentru darea în judecată a fostului regim. Iată textul propunerei şi a capetelor de acuzaţie : Domnule Preşedinte, Domnilor Deputaţi, Practica constituţională în România a fost până azi tolerantă pen­tru greşelile sau abaterile miniştrilor. Ingăduirea a­­ceasta este poate consecinţa îngrădirilor severe pe care legea le pune acţiunea de tragerea lor la răspundere. Când însă din culpa unui guvern o ţară suferă ceea ce a suferit România, ar fi o distrugere a întregei fiinţe de Stat, dacă legea nu şi-ar recâştiga tot im­periul. Guvernele prezidate de d. Ioan I. C. Brătianu au precitipat România într’un rezbel, pe care numai lipsa voită de in­­for­naţiuni îl poate explica Guvernul n’a ştiut nici cel puţin să garanteze ţărei ajutorul eficace al Pute­rilor cu cari se alia, sau să fie edificat asupra sentimentelor principalului ei aliat şi vecin. Aceste guverne cari şi-au rezervat alegerea momentului întrărei în acţiune, n’au fost capabile, din cauza fraudei şi a mituirei, să pregătească materialiceşte şi moraliste ţara, ca cel puţin ea să intre în războiu cu minimum de sorţi de a nu fi zdrobită dela ceasul dintâiu. Peste această culpă gravă, guver­nele I. I. C. Brătianu, au comis, d­a de­darea războiului pânru la retrageri­a lor, abuzuri de putere care privaejduesc avutul ţărei şi al particularilor şi au expus Statul fără de aceasta, la cea mai formidabilă răspundere, la care un Stat a fost vreo­­odată expus, însufleţiţi de voinţa de a se face de­plină lumină asupra cauzelor care au produs catastrofa , hotărâţi să dăm un exemplu, atât în ce priveşte desvoltarea normală a Statului din punct de vedere intern, cât şi a solidităţii raporturilor noastre internaţionale, care să servească drept scut pentru viitor , subsemnaţii membrii ai Adunării Deputaţilor, lucrând pe baza dreptului ce ne conferă art. 101 din Constituție, combinat cu art. 14 din legea asupra responsabilităţii ministeriale, facem propunerea de dare în judecată a următorilor foști miniștri : Ion I. C. Brâtianu, fost prezident al consiliului, ministru de războiu şi de externe, Vintila Brătianu, fost ministru de războiu şi muniţii, Emil Costinescu, fost ministru de finanţe, Alexandru Constantin­escu, fost mi­nistru de domenii şi interne, V. G. Morţun, fost ministru de in­terne, Victor Antonescu, fost ministru de justiţie şi finanţe, Dr. C. Anghelescu, fost ministru de lucrări publice, Take Ionescu, fost vicepreşedinte al consiliului de miniştri.* Capetele de acuzaţie, pe care le for­mulăm contra acestor foşti miniştri sunt următoarele : 1) S’a violat dispoziţia art 122 din Constituţie, prin faptul că s’a învoit în­­trarea armatelor ruseşti în ţară, fără a­­nul de lege, fapt prevăzut şi pedepsit de art. 2 din legea responsabilităţii minis­teriale. 2) Violarea art. 1 din legea respon­sabilităţi ministeriale prin faptul nepre­­gătirei armatei în armament şi echipa­ment, cu toate că a fost timp îndestulător pentru aceasta şi deşi guvernul a avut la dispoziţie peste un miliard în acest scop, din care o bună parte a fost deturnat dela destinaţiune, iar o altă parte între­buinţat în cheltueli nejustificate. 3) Armata a fost nu numai nepregă­tită, dar și desorganizată prin faptul de a se fi nesocotit toate serviciile militare, concentrându-se numai la ministerul de războiu în mâni restrânse și necompeten­te toate lucrările pregătitoare ale runerei armatei pe picior de războiu, ocolindu-se astfel statul-major și toate serviciile lega­le ale pregătirei armatei. 4) Violarea art. 1 din legea asupra responsabilității ministeriale prin faptul că s-a comis delicte în contra intereselor publice, procurându-se la anumite persoa­ne permisuri de export pentru cereale, benzină şi altele, numai în scop de a s© patrona şi realiza câştiguri nelegitime în dauna Statului. 5. Violarea art. 1, 2, şi 3 din legea asupra responsabilităţi ministeriale prin faptul transportării în ţară străină din or­dinul guvernului, a tezaurului public şi a depozitului particularilor, precum şi a do­cumentelor şi a archivelor Statului indis­pensabile pentru regulata funcţionare a autorităţilor publice. 6) Violarea art. 1 din legea respon­sabilităţii ministeriale prin faptul că cu a­­buz de putere s-au întrebuinţat trenuri şi mijloace de transport pentru a se sal­va avutul personal al miniştrilor şi pro­tejaţilor, în dauna transporturilor de ră­niţi, trupe şi muniţiuni; tot din această cauză a fost abandonat în teritoriul ocu­pat o mare parte din utilajul şi materia­lull de războiu. 7) Violarea art. 1, 2 şi 3 din legea asupra responsabilităţii ministeriale prin faptul că cu abuz de putere, au ridicat cu ocaziunea evacuării teritoriului ţării, care în urmă a fost ocupat, copii de 15 până l­a 18 ani, expunându-i pieirei, prin nesocotinţa şi complecta lipsă de îngriji­re, din care cauză a pierit cea mai mare parte din ei. 8) S’a distrus, din ordin, prin ince­­diu şi alte mijloace o bună parte din a­­vuţia publică şi particulară fără ca aceas­­tă distrugere să se poată justifica prin vreun interes al apărărei naţionale, oca­zionând prin aceasta Statului, pierderi enorme. 9) Violarea art. 1 şi 2 din legea responsabilităţii ministeriale, prin faptul că a întrebuinţat mijloace de corupţiune asupra membrilor Parlamentului spre a-i pune în imposibilitate de a-şi exercita dreptul lor şi amăgind reprezentaţiunea naţională asupra situaţiunei reale a afa­cerilor Statului. Pe lângă acestea cu abuz de putere s’a dispus transferarea în ţară străină a unor instituţiuni indispensabila funcţionării normale ale Statului amenin-"

Next