Gazeta Transilvaniei, decembrie 1919 (Anul 82, nr. 252-274)
1919-12-02 / nr. 252
frez's nimic : ştia, că iluzianotată este «"elifcHM einar chin. Cât»va zile, are’as mutism. începeam să nădăjduesc. Ică s’a petrecut vre-o minune. Şi într’adevSr, când ara aflat, că armata română trecuse Prutul, că desarmează bandele bolşevice, un val de lumină, care înroteşte marile revelaţiuni, mi-a năvălit în sufet. Eram salvat. Am râs de pacea dela Bucureşti ; aerele importante ale lui Kuehlman şi Cernin le afam ridicole, după ce ştiam că soldatul român câsfrpase cea mai grea victorie a războiului. Vitalitatea strămoşilor români nu s’a dovedit în războaiele de cucerire, ci în uriaşa bărbăţie, cu care au suportat dezastrele aduse de Hennibal.* In Noemvrie 1918. Autorităţile ungureşti temându-se că mânia poporului român împilat şi batjocurit, se va descărca asupra lor, în grabă mare, furişindu-se prin întunerecul nopţii, ji-au părăsit locul. Câteva luni Ardealul n’a avut nici jandarmerie,nici armată, nici administraţie. Era timpul gărzilor şi sfaturilor naţionale. Şi totuş în cele mai multe locuri s’a păstrat cea mai desăvâr şită ordine: nici-un jaf, nici-un omor. Dacă s’a dărâmat sau spart ici cerea câte-o casă, ea a aparţinut cu siguranţă unui zbir al poporului, care — în acest caz — şî-a luat, ce era al său. Nici-unuî om cinstit " însă "nu i s’a clintit nici măcar un fir de păr din cap ! Oare să fie oare explicaţia ? Orice forţă şi instituţie socială, orice creaţiune technică şi bun al civilizaţiei, sunt numai o exteriorizare a culturii, care există în suflet. Cutare invenţie technică sau capodoperă, a trebuit să existe mai întâi un suflet ca să se fixeze în formă materială. Nimicită această invenţie sau dărâmată această capodoperă, ele conttinuă totuş să existe, căci autorul lor se poate reînvia oricând. Existenţa materială a culturii omeneşti e condiţionată de existenţa celei spirituale. Ordinea şi respectul legilor au continuat să existe în Ardeal şi după ce dispăruseră organele, cari să le garanteze. Ordinea şi respectul legilor continuau să trăiască, pentru că ele existau in sufletul poporului român. Şi viitorul apropiat va dovedi, că ele sunt mult mai desăvârşite în sufletul poporului român, decât cum au fost exteriorizate în legislaţia şi administraţia ungurească. Jirg Cistea. Daruri De maior Mihail Colihan a fă . ro.‘L.u. aucv c/dcrs reuşit niia la Braşov 100 cor., la care s’a înscris ca membru. Pentru Reuniunea femeilor române Braşov în memoria bunicei sale Mona Câmpean, ca veche membră a acestei Reuniuni, suma de 300 cor., care s’a transmis Reuniunea. Se esprimă cea mai călduroasă mulţămită stimatului domn major Mihail Coliban, pentru generozitatea cu care a ajutorat aceste instituţiuni de binefacere şi se chitează pe calea aceasta. Ailalia 23. Raiul eseu, adevărată dragoste «românească, autorităţile şcolare, bisericeşti, civile, militare, precum şi presa română, părinţii, rudele şi pretinii elevilor. Programul serbării cuprinde următoarele puncte: „Dumnezeu* poezie, recitată de Lucia Popovici elevă cl. I. „Imnul Regal" cor. „Pajurei cu două capete poezie de Oct. Goga, recitată de C. Laurescu elev cl. I V. „Cuvânt despre însemnătatea zilei, rostit de T. Popovici dîr. şcolar," „România mare" poezie de P. „ y E*''aJtUO tCUUl rom. gr. or. de băeţi şi de fetiţe din loc, va ţinea Luni în 1 Dec. a. c. în sala Clasei a III ea prim. de băeţi, serbarea şcolară comemorativă a acestui mare act naţional politic. La această serbare, căreia îi va premerge serviciul divin, ce se va oficia din acest incident în bis. Sft. Nicolae, se învită cu toată stima a participa autorităţile bisericeşti, civile şi militare, precum şi părinţii elevilor şi toţi binevoitorii şcoalei. Braşov, în 28 Nov. 1919. Direcţiunea O fantomă a trecutului Citim în „Sfatul Ţârei* din Chişinău : „In sfârşit se face lumină. Când ziarul nostru a susţinut că Donikra, Colcepg şi Indenkci nu sunt decât nişte eroi de o Perptă, nişte umbre aie vechiului ţarism, care şi-a trăit traiul, şi că steaua lor, care nici nu răsărise, va apune în curând, o parte a ziarelor din Bucureşti, publicul necunoscător al chestiunilor care agită astăzi inima poporului rus, nu ne-au crezut. Succesele uşoare de la o zi la alta interesele aliaţilor, începuse a întări şi la noi credinţa că bolşevimul rus a apus şi în locul lui. Rusia întunecată şi hrăpărestă, îşi va lua din nou locul de punere pe harta celor două lumi. Astăzi când cortina s’a ridicat şi adevărul a pătruns,astăzi toţi acei cari scontau succesele celor trei monarhişti văd cât de grăbită şi de uşoară a fost bucuria lor. Pin Helsingfors o telegramă scurtă, dar aşa de însemnată prin vaoarea el spunea acum două zile că Judenici a fost trecut peste Narva. Betul Judenici, a fost trecut peste Narva, peste un râu destul de lat fără ca să nu i se întâmple nimic. Noi înţelegem că acolo a fost o bătaie în toată regula, că numai după ce-au fost sdrobiţi, s-au decis ca să facă plimbarea aceasta înapoi şi să treacă în goana mare apele unui râu. Compătimindu-i pe acei cari au suferit prin cetirea acestei telegrame, noi nu putem să ne manifestăm în de-ajuns bucuria că un general de al lui Nicolae al H-lea a fost sdrobit. Ceia ce pentru atâţia interesaţi ar fi însemnat satisfacerea intereselor lor egoiste, pentru noi ar fi fost prilejul unor griji care foarte curând ar fi trebuit să se dea de gândit. De aceea ne bucurăm din tot sufletul de câte ori auzim că Denikin şi compania au fost bătuţi. Ne bucurăm din toată inima când citim telegrame în care Lloyd George spune că nu se mai interesează de refacerea Rusiei aşa cum a fost. Ne bucuram din toţi nervii noştri cu cât haosul se întinde mai mult în întunecata lor ţară. Să se bată ei între ei, până când sleiţi şi sătui de sângele vărsat, se vor cuminţii şi vor pierde orice năzuinţî de refacere a ţării lor în cadrul vechei hărţi... înfrângerea lui Judenici este un simbol pentru toţi acei cari cred că concepţiile vechi, mai pot trăi in cadrul unei lumi no!. Poporul rus s’a „opus vechilor năzuinţî, şi formând batalioane îşi apără idealurile câştigate cu sânge, zdrobind orice armată care bate la poarta libertăţii unei lumi noi.* N. D. Luni, în 1 Deceni, se va face prima comemorare festivă a Adunării naţionale din Alba-Iulia, în sala festivă a liceului, după asistarea la serviciul divin în biserica Sft. Nicolae, la ora 10 jumn. a. m. la care învită pe membrii Delegaţiunei şi ai Eforiei şcolare şi pe toţi prietenii şcoalei. Direcţiunea liceului român ortodox * Eleviişcoalei primare de stat Nr. 3 din Braşovul vechi aranjază în ziua de 1 Decembrie a. c. la ora 2 p. m., în pavilonul restaurantului „Gambrinus" din Str. Lungă, o serbare întru comemorarea unui an de la marea adunare naţională din Alba Iulia, în care 1 4.1 - I. Dulfu, recitată de Eugenia Copătină elevă cl. IV. „Hora Unirii" jucată de elevi. „Patriei* poezie de P. Dulfu, recitată de Liviu Popovici elevi cl. III. „Trei coori" col. „Pui de lai* poezie de Nenitescu, recitată de Maria Suciu elevi cl. IV. „Sub tei" horă jucată de elevi din cl. I. şi II, „Sergentul" poezie de V. Alexandri, recitată de loan Negulici elev cl. V, „Soldaţii" dialog de P. Dulfu, predat de Elena Puip şi Gh. Duşa elevi cl II „Rugăimintea din urmă" poezie de Coşbuc, recitată de loan Aldea elev cl III, „Ana Lugojana" jucată de elevi şi eleve. „Pe al vostru steag* cor.« In amintirea marei adunări na Serbări şcolare Aniversarea Adunării naţionale de la Alba-lulia — FOILETONUL GAZETEI TRANSILVANIEI — Amintiri şi impresii1’ de prof. I. C. Panţu Mai în jos, pe lângăspitalul oraşului, mă opresc tocmai în colţ. Se vedeau urmele unei lupte. La răspinienî, unde este gura de canal, cu un grătar gros de fer, văd mult sânge închegat, mai încolo de asemenea, sânge şi iarăşi sânge. Cine ştie, ce erou şi-o fi vărsat sângele, — sbătându-se rănit, — şi-o fi dat sufletul ! Mă uit la spital: geamuri sparte şi urme de gloanţe, ce găuriseră tinduiala, iar pe jos cartuşe goale cu sutele, amestecate ,cu hârburi de sticlă şi cu pachetele de carton, în cari fuseseră gloanţe, ducătoare de moarte ! Io ată parte, pe lângă zidurile cetăţii, în coif, unde este „muntele de pietate2", văd mai multe biciclete puşti şi mantale, puse unele peste altele grămadă, erau desigur mantale dela soldaţi, ce-şi aflaseră pe acolo sfârşitul. Trec pe lângă şcoala săsească de fete, pe unde încă fuseseră luptegramuri sparte, zidul ciuruit de gloanţe. Mă opresc puţin în loc, mă uit în prejur, în tot locul numai urme de luptă. In drumul cel mare, pe unde trec carăle, în marginea da către Groaveni, lângă pietrile îngrămădite şi cuprinse de bălării, se zărea un cal mort, zăcând pe coaste. Mă întorc „La Rămuri", stradă numită astfel după „ramele", pe cari se uscau în vechime vestitele postavuri de Braşov, postavurile „civile" şi „sure" milităreşti, cu două şi trei „peceţi", ce se măsuau în vechime cu cotul rusesc, u arşinul, apuc pe lângă spital însus, o iau deadreptul spre locuinţa 1) Fragment din capitolul al IIMea, ( 10 Octombrie 1916). *1 scrierii: S’aud murila la Braşov. 2) Ca*a de *»»**-“ «»** d« gjUtâge colegului Socaciu... Vream să văd, ce face bătrânul nostru coleg „Ţara , cum îi ziceam noi, boerul dda Mândra de pe Ţara Oltului, adevărat boer cu „carte domnească dela Mircea Vodă3) şi cu diplome de nemeş dela prinţii Ardealului4).. Doriam sâ’l văd, să stau puţin de vorbă cu „boerul demo- crat » care niciodată în viaţa lui nu a făcut „paradă" cu aceste „nimicuri nobilitare", cum le zicea el, care era profesor de „economie", om cumpătat şi chibzuit la vorbă şi la faptă.. . câteodată chiar prea chibzuit, încât de multe ori scăpa clipa potrivită de a face ceva,.., doriam să «red din gura lui, cum s’a simţit, când era lupta pe lângă casa lui,... om de 71 de ani trecut de altfel prin „luptă", căci făcuse războiul din 1866, luase parte la „pierzarea de la Koenigrătz în Boemia.. Voiam cu orice preț să-l întâlnesc".El ședea în dosul gimnaziului săsesc, clădit nu de multă vreme cu cheltuiala statului maghiar. Pe stradă în tot locul urme de sânge şi iar sânge, amestecat cu ţărână cu pământ, un aluat de coloarea cărămizii. Tencuiala sălii de gimnastică şi a zidului, ce împrejmuite curtea era numai găuri de gloanţe. Lume multă venise să se uite prin partea locului. Unii clătinau din cap, alţii făceau observări răutăcioase faţă de Români, dar cei mai mulţi ziceau doamne fereşte şi mulţămiau lui Dumnezeu, că a trecut bătaia. 8) Diploma, „cartea domnească" de la Mircea a fost dată profesorului Gr. Tocilescu şi după cum am auzit, acum se găseşte la Academia română. 9) Diploma de „nemeși am dăruit’o, cu știrea fratelui său, la „AsotiatiuW ai». aiuiui Ajung la poarta lui Socaciu. El era pe galerie. II salut cu mana Nu-mi răspunde nimic. Nu mă văzuse deși se uita cătră mine. Intru, sui scara și-i dau mâna. *— Asta a fost una... măi tată, îmi zise scurt colegul meu, uitâtdu-se ţântă la mine. A făcut o pauză... apoi — cu oare care sforţare — a continuat: „a venit neamţu cu putere mare, cu tunuri cu pregătire.. Ne-a înghenunchiat... Cine ştie, de ce a’fost bună şi asta! .. A fost o încercare a lui D-zeu.. Prea uşor s’ar fi luat Ardealul... Aici trebue luptă mare... Ce se câştigă cu înlesnire nu se preţuite, cum trebue... Aşa zâu... Armata română a trebuit să se retragă, s’a retras înfrântă,... dar nu l’a nimicit, nu-i sdrobită... Aşa-i în răsboaie, până se gata... Asta a fost una... măi tată... Privirea lui era împietrită, faţa galbenă, mâna rece. Era bolnav. Suferea el mai de mult., ceva friguri, ceva mai greu, era tare amărât. Uite mă pe jos, pe galerie numai gloanţe., când începeau mitralierele să „clănţănească" era ploaie de gloanţe., uite ce-i prin tot locul, — le lăsase acolo, parcă anume să le privească, — uite ici îmi arată, ducându-mă la spatele caselor, la tinda de către deal, uite în zid cum a izbit „spărtura" asta de granată, ^ uite ce lovitură... apoi bubuitură, apoi vâjcelele.. A fost ceva îngrozitor,... eram în gura morţii.. — Unde ai stat tu? — In odaia de alături.., mi-a răspuns., ma chemat gazda să merg In pivniţă dar n’am vrut. Intrăm amândoi in tindă și de acolo în odaie. Luase, ceva mai înainte, ceaiul şi încă nu venise gazda, să-i cureţe prin casă.,, nici patul nu era făcut.. O pătură ţărăneasca era aruncată peste marginea cea înaltă a patului, iar alta atârna de pe saltea, era mai mult pe jos lângă micul covoraş de pe podini. Două scaune simple de brad, văpsite erau pline cu cărţi cine ştie de când erau acolo... Al treilea scaun era plecat pe masă ca într’url restaurant, unde îţi rezervi locul, ca să nu ţi-l ocupe vr’un oaspe, ce ar veni. — E prost de tot cu mine... La „împăratul Românilor" nu mai e chip de mers. Eri şi astăzi mi-a făcut gazda câte ceva, dar văd eu bine, că nu mai merge aşa,... sunt bolnav. Doftoru îmi spune mereu să iau lapte, lapte mult... dar de unde... nu se găseşte... D’abia aştept să se „aşeze lucrurile", să merg acasă, în satul nostru, la Mândra». Cu mare „foc* a spus el vorbele ăstea... i se luminase pentru o clipă faţa,, toată nădejdea lui era la Mândra. — Pe astăzi îmi face gazda o zamă de puiu, ştii aşa ca la sat, o „fiertură," pe mâne asemenea şi apoi oi vedea. Cum s’or „limpezi drumurile" am să plec. Mi-e urât aici, mi-e scârbă, a sfârșit vorba, apăsând fiecare silabă. Azi noapte pe la miezul nopții, mă pomenesc in casă cu soldați germani. Nici mai mult, nici mai puțin să mă ridice, să mă ducă, m’o fi „denunțat cineva," destul că au căutat prin odaie, prin dulapul de haine, prin bibliotecă, mi-au răscolit cărţile, m’au întrebat dacă au fost soldaţi români ascunşi la mine, dacă am arme şi mai ştie „hantătar," ce m’a mai întrebat. M’au năcăjit cu vorba, cu întrebatu, cu căutatu. A veni apoi gazda sus la mine, sasca la care locuesc şi a văzut şi ea mizeria ce mi-o fac. A spus şi ea, că n’au întrat la mine soldaţi români. In fine aşa după o jumătate de ceas de hărţuială de chin şi ciorovăială, m’au lăsat Nemţii în pace, Germanii ăştia „foarte culţi." — Au fost şi pe la mine, au fost şi pe la alţii, ziua la amiazi şi In miezul nopţii. Sunt fel de fel de denunţuri. Şi-apoi pe acolo pe la noi prin sus, prin Schei, al umblat germanii şi după chilipiruri, după slănină şi făină, după găini şi purcel. — Aşa, aşa, cum zici tu, adause bietul Socaciu. Uitându-se ţântă la mine şi se aşeză pe un scaun să se odihnească. Era foarte obosit! Eu stăm în picioare şi mă uitam prin odaie. Pe masă erau cărţi de economie politică, vreo două trei puse una peste alta, alăturea o „ulcică" din care luase ceaiul, o lampă cu un glob verde închis, iar la o parte în colţul mesei era deschisă o carte groasă cu tablele negri. Era Sfânta Scriptură, publicată de societatea biblică pentru Britania şi străinătate, vechiul testament, tipărit în Iaşi 1874. Mă uit, era ceva subliniat cu creion. Mă uit mai cu dinadinsul, voiam să citesc. Observă colegul meu, îşi scoate ochelarii, îi aşează, cu mâna tremurată, pe nas, se uită şi el în sfânta carte, se uită bine, apoi îndreptându-şi privirea către mine, se uită peste ochelari şi-mi zise: — E multă înţelepciune, adânci vorbe în cartea asta. Se potriveşte ce-i aici în carte, cu tot ce se întâmplă acum cu războiul ăsta, care aduce „scârbă şi multă durere. “ Şi cultura asta e până odată. Merge, merge înainte, toate merg până la o graniţă şi la urmă se întoarce omul înapoi, de unde a plecat. Ceteşte, cred că are să ţi placă. Uite aici este: „Eclesiastul". Mă uit, văd, era pagina 535, vers 13 până la 18. Cetesc încet pentru mine: Şi îndreptatu-mi-am inima mea în a cerceta şi a adânci cu înţelepciune toate, ce se fac sub cer, privit’ara toate, ce se făceau sub soare şi iacă toate erau „deşertăciune şi vânare de vânt".... Inima mea a văzut multă înţelepciune şi ştiinţă,... şi îndreptatumi-am inima mea, ca să cunosc înţelepciunea şi să cunosc nebunia şi nesocotinţa şi aflat’am că şi aceasta e vânare de vânt"... Mă opresc puţin,... mă uit la colegul meu şi apoi continuu cetind ceva mai tare, cetind cele trei şire cari erau subliniate cu creion: „Căci unde este multa înţelepciune, acolo este şi multă scârbă şi cel ce înmulţeşte ştiinţa înmulţeşte durerea“. — „Aşa este, „cum e scris în carte"... Cu cât e omul mai „civilizat" cu atât e mai barbar,... civilizaţiunea produce durere, deşi ar fi să producă mulţămire, fericire... Nu vezi tu şi răsboiul ăsta afurisit... Aşa e cum e scris în carte: „s’au încăerat ăi mari şi suferă oi mici",... ştii: „peştii cei mari mănâncă pe cei mici", termină colegul meu dând din cap,... de s’ar sfârşi odată, de s’ar linişti lucrurile. — Va veni şi liniştea, am zis eu. Da, da, e bună liniştea, trebue să vină... Am trecut iarăşi cu vorba la bătaia de Duminecă. Ii spuneam, că am auzit, că a fost luptă mare pe la Sprenghi şi mai în sus, tocmai prin pădurea pe unde ’şi făcea el de obicei plimbările şi pe unde se odihnea totdeauna singur-singurei, meditând şi fâcându-şi reflexiunile sale la Economia politică, studiu cu care se ocupa de multă vreme, studiu căruia îi da mare importanţă.1) Era om pururea gânditor: terminase teologia, drepturile şi filosofia. — Ce va fi acum pe acolo, pe Unde te plimbai tu de atâtea ori?... am zis eu, ca să lungesc vorba, dar el, obosit cum se găsea, n’a răspuns nimic, părea dus pe gânduri, se gândea la ceva, a făcut numai un semn cu mâna, se vedea că-i este silă. Eram să mă depărtez. Ştiam că-i place să fie singur, îl cunoşteam eu bine, ştiam că-i bun bucuros î) A publicat „Dreptul cambial" cu un comentar bine documentat şi o parte din „Cursul" său de Economie politică în Anuarele şcoalei superioare de comerciu. Cu deosebire broşura lui „Idei fundamentale în Economia politică şi o nouă teorie sociologică, (Braşov, 1899), a fost bine primită de specialişti şi favorabil apreciată într’o recensiune din „Convorbirile literare", să-l lași în pace. Am încercat să plec. M’am mirat însă, că mi. a zis, să mai rămân. Poate asta a fost întâia dată, că s’a abătut dela obiceiul său, era un simț de durere, se vedea neputincios... — Mai stăi, îmi zise bietul coleg. — Bine, dacă crezi, pot să nu rămân. — Tare mi-e dor, să merg Mândra... Să mă plimb prin Crân şi pe câmp, pe acasă pe la no să mă duc prin toate locurile, şi unde am umblat ca copil,... să mă uit la munţii noştri frumoşi... Am de gând săfac o fântână în partea locului, acolo la noi, unde e mai mare! vitejor... Mi treaga mea , din satul me bine de tot. Vorbea înt parcă avea s’o mai ducă.. L’am cercetat de multe ori, se făcuse ceva mai bine, dar se vedea, că-i surt zilele numărate. începuse să iasă la plimbare. Se plimba însă puţin, cu umerii strânşi, ca şi cum ar sgriburi. Era tot obosit. A dus’o plasaţie picioare până prin Februarie* 1917. A plecat apoi acasă la Mândra lui, pe Ţara Oltului, dar... de întors nu s’a mai întors... A murit,... s’a liniştit.*) 2) Prof. I. Socaciu a lăsat prin testament o parte din averea sa pentru scopuri culturale în comuna, în care s’a născut şi anume : bisericii din Mândra 2000 cor., pentru zidirea şcolii comerciale în Braşov, 500 cor., pentru orfelinatul din Sibiu 300 cor., pentru masa studenţilor săraci 450 cor., pentru fondul disponibil al şcoalei comerciale 500 cor. şi un fond de 5000 cor. la şcoala din satul său, ca din venit să se ajutoreze un şcolar „sărac şi bun". Testamentul şi l-a făcut cu patru zile înainte de moarte şi dacă a uitat de „fântâna" pentru adăpatul vitelor, sunt moştenitorii lui, cari îl pot îndeplini această dorinţă. j T A TRANSILVANIE! dl.h .• h micultd rntificări in Şcoala pi. • . stat Nr. 1 din Braşov-Ct. r. Cismarilor Nr 3). Luni 1 Decemvrie 19 d le 11 a. m în sala de in edificiul său anivers a i amărei unirei politice 1 României,, în măreaţa Iulia. dela Alba-Direcţiun comerciale superioare i superioare de fete au învită autorităţile bisele, şi militare la seamă de comemorare naţionale dela Alba-1 v a avea loc Luni, 1 De Nov. st. v.) la ora 10 j ; in localul şcoalei sup Regele Fei (Bulevardul Germaalsă trâgă-Bir!in la păcs! „Vossich învită guvernul go 1 ; trăgănească cât ma: m. narea proto Kaiaieioru Pr trei. Paris, dej a discutat ieri şi recentul memoriu al guvernului otoman care cerea soluţionarea grabnică a chestiunilor turceşti pentru a putea proceda pe baze sigure la restabilirea ordinei şi liniştei în imperiu, hotărând amânarea rezolvirei chestiunilor orientale în mod definitiv până la întrunirea conferinței de ambasadori la începutul anului viitor. Hotărârea a fost notificată Portei. IMFORMAŢIUEII O numire nesgrestă la Bucureşti — Zi’. 1 „Le Democrate* pr corespondentul său e următoarea notă: zilei. Medicamente şi tratament gratuit pentru bolnavii lipsiţi de mijloace. — Precum în alte oraşe mai de samă din Ardeal, astfel şi la noi în Braşov, funcţionează de câtva timp o instituţie dintre cele mai umane, un spital şi ambulator policlinic înfiinţat de resortul ocrotirilor sociale, cu scop de a combate cele mai răspândite şi mai periculoase boale : tuberculosa, boalele venerice şi de piele. La acest spital, unde lucrează zilnic 3 medici specialişti, bolnavii lipsiţi de mijloace nu numai că primesc tratamentul corespunzător gratuit, ci vor primi şi medicamentele de lipsă. Ambulatoriul dispune de medicamentele cele mai moderne pentru combaterea acestor boale şi e prevăzut cu laborator bacteriologic. * Cămin pentru invalizi şi orfani de răsboi. Suntem informaţi că s’a luat o iniţiativă în armată ca să se înfiinţeze pe lângă regimente căminuri pentru invalizi şi orfani din răsboiu. In Braşov se va face în curând un cămin. Dl colonel Păcurariu, comandantul regimentului 89, se va îngriji de înfiinţarea lui. In căminul regimentului din Braşov vor fi primiţi 15 invalizi de răsboi şi 15 orfani. Căminul va da nu numai locuinţă, hrană şi îmbrăcăminte acestor neajutoraţi, ci le va face şi creşterea lor învăţându-i la anume meserii. Ideia este foarte bună. Avizăm invalizii şi orfanii din răsboi să se prezinte la Cercul de recrutare din Braşov (Casarma nouă), cu documentele necesare, pentru a fi primiţi în căminul regimentului 89. * Şovnpism german. Ca să se vada că în Germania s’a schimbat numai" forma de guvernământ nu însă şi sufletele, ziarul „Le Demo Se ştie că federal a trebuit să i v ,*a a nubirei dlui S., dese reprezentant la Bucureşti • 41 elveţian de schimb ci, acest om fiind net net u astfel de serviciu. Astăzi se că acelaşi Consiliu a îs i pul acestui oficiu un ge derând natural zat, care vremea oru paţiunei R , imperiile centrate marelui cartier genera in această ţară, el era • :. de a subvenţiona ziareşti pentru a publica ele marelui cartier genrare — zici elveţian — că în anum ale Pătatului de mai se desconsideră sistem -.ele Elveţiei în România.* Atrageri celor în drept asupri c uimiri. Informaţia ce se affiă în „Le Democ 9Noemvrie. % Cursul r . sf Din Bucureşti se am '■ ific ziarului „Sfatul Târ isir.ăn. S’a hotărât ca i ; i • primită în Basarabia publice pe cursul de u usiv pentru dări, iar în 1 pe cursul ptuuiu a profesorului yuinde pentru lipsă de patriotism. Se reproşează d-lui Quidde că a votat, la conferinţa Biroului internaţional al păcei, ţinut la Berna în Septemvrie, ordinea de zi care constată responzabiitatea imperiilor centrale în organizarea războiului. Ceea ce este mai interesant, Quidde a avut la Berna o atitudine de plâns, luând apărarea autocraţiilor militare din Berlin şi Viena şi cu mare greu a votat moţiunea. Cu toată atitudinea sa patrioţii democraţi bavarezi nu-l iartă, Iaşi, ca cea statorită sub punct C. E. Declaraţiunile de candidatură se vor prezenta în ziua de 2 Decemvrie 1939 între oarele 9 a. m. şi 1 p m. la mâna preşedintelui alegerei din circumscripţie, careeste de obligat a fi prezent în localul de alegere a reşedinţei din circumscripţie. F. Locul pentru publicarea rezultatului ale mâna Zârneşti. Făgăraş la 21 Noemvrie 1919. BIROUL ELECTORAL CENTRAL?. Teodor Poposea subprefect președinte. Wales* Langs notat I. judeţean Nr. 252-1M®. Alegerea de deputat din circ. Bran Publicaţiune Biroul electoral central al judeţului Făgăraş considerând, că alegerea restrânsă de deputat în circumscripţia Bran fixată pe 12 Noemvrie a. c. prin retragerea candidatului Iuliu Enescu s’a zădărnicit în baza art. 78— 79 din legea electorală, aduce la cunoştinţa alegătorilor următoarele: a) Ziua alegerei de deputat se statoreşte pe 11 Dec. 1919 la 8 oare a. m. b) In circumscripţia electorală Bran cu reşedinţa Zârneşti biroul electoral este format după cum urmează: Preşedinte Dr. Pompiliu Nistor medic de plasă Zârneşti, locţiitor loan Gogore conduc, cărţei fonduare Zârneşti, grefier: loan Colesiu fost primar Zârneşti, locţiitor, Ştefan Garoiu învăţător, Zârneşti, c) Secţiile de votare şi birourile acelora sunt compuse astfel: I. Secţia de votare Zârneşti, localul preturel preşedinte: Dr. Pompiliu Nistor medic de plasă, Zârneşti, locţiitor loan Gogore conduc. cărţei funduare Zârneşti, grefier loan Colesiu fost primar Zârneşti, locţiitor: Ştefan Garoiu învăţătoreşti. La aceasta secţie de votare vor vota numai comunei Zârneşti. II. Secţia de votare, Tohanul vechiu . munale, preşedinte Grigore Manoilă şi locţiitor Octavian Pop teolog Tohanul veb .„ohe Pop învăţător Tohanul vechiu locţiitor, Tim prea subsecretar Tohanul vechiu. La aceasta secţie de votare vor vota alegătorii comunelor: Tohanul vechiu şi Tohanul nou. III. Secţia de votare Bran, localul primăriei comunale; preşedinte Ilariu Reit preot Poarta, locţiitor Victor Puşcariu preot Sohodol; grefier Emil Reit învăţătoriu Bran; locţiitor Nicolae Popoviciu comerciant Bran. La aceasta secţie de votare vor vota alegătorii comunelor: Bran, Sohodol, Predeal, Simon. IV. Secţia de votare Moeciul de jos, localul primăriei comunale; preşedinte, Isaia Enescu preot Moeciul de sus (Cheia) locţiitor loan Puşcariu învăţătoriu Moeciul de jos, grefier loan Berbece învăţătoriu Moeciul de sus (Cheia), locţiitor loan Sperchez Şirnea. La aceasta secţie de votare vor vota alegătorii comunelor Moeciul de jos, Moeciul de sus, Fundata, Sirnea, Peşterea, Măgura. V. Secţia de votare Râşnovul românesc, localul primăriei, preşedinte loan Nan preot, Râşnovul românesc, grefier loan Cristolovean înv. dirig. Râşnovul român, locţiitor loan Renghea înv. Râşnovul românesc. La aceasta secţie de votare vor vota alegătorii comunei Râşnovul românesc. VI. Secţia de votare Poiana mărului, localul primăriei comunale; preşedinte Moise Micu preot Poiana Mărului, locţiitor Neculae Gogonea rec. rc . Toiana Mirului. La aceasta secţie de votare vor vota alegătorii comunelor: Poiana Mărului şi Holbav. VII. Secţia de votare Şinca nouă; localul şcoalei confesionale; Preşedinte David Chiuşaea preot Şinca nouă; locţ. George Moldovan secretar Şinca nouă grefier Isidor Turcea învăţător Şinca nouă, locţiitor Ştefan Constandin fost cassar comunal Şinca nouă. * O '‘I-* » 'J'* *— ' * ----- ’