Gazeta Transilvaniei, decembrie 1920 (Anul 83, nr. 252-276)
1920-12-08 / nr. 256
mu « mm « mCenzor: P. Petric tSumănul SU bani întemeiată la 1838 ae George Bariţiu apari CB tot Dîspreţni pentru popor arlsîor rarii ei oligarhii nici 24 de ore n’ar fost is «tar* sS auaţinl sisguri stistii! {istoria Transilvaniei) 6, BAR?^ SEARA IR FUGAR* ZI PI LU Redacţia Administraţia I Braşov, Flata Libertății ii | Streureşti, Teatrul Regina Maria, I Braşov, Flata Libertăţi! Si I Bucureşti, Teşii»! Regies Mana, fttMtmritsr I 5 19fi CI»|Tef«t Smnfvienetele: Fief©** Mn» nvCPp/vlia,yf/) | fiîfc I# i9*ăwfw rasper,satil : 2tm Uratêtt lïïnfuri Mereuri 8 Decembre NfV jy *oate agenţii^ de' puM.Cty?tC '’ti nostru special I'ri Duminecă a avut loc în Codlea, arsul din cele mai prospere sate »!* Ţării Bârsei, sărbStoarea recruţilor regimentului 23 Ialomiţa, încazarroaţi de cărând acolo. Se ptie ci regimentul de inf. 23 dels CălSraşi s’a «trărutat la Braşov, iar în acea localitate s'fi stabilit regimentul ardelean 89. Batalionul de recruti dela Codlea sub comanda domnului loc. colonei lanbnorici aştepta în piaţa centrală a Codlei sosirea comandantului regimentului şi a comandantului brigăzii din Braşov. Preotul săturat, d-l Iosif Gomanescu , îmbrăcat în ornate. La orele 10 şi jura, sosesc d-l loc. colonel Csloianu com. reg., col. Mihaliescu, com. da brigadă, colonel Orescovici, maior Presnilă, maior Emilian şi aproape toţi ofiţerii regimentului. Au ţinut să ia parte şi goţilie domnilor ofiţeri. Piaţa era plină de isme, români şi saşi. Te-Deum este alujt într’o desăvârşită linişte şi evlavie. Apoi d-l Ioc, colonel Caloianu ţine o însufieţitoare cuvântare către recruţii cari îşi fac instrucţia militară pe pământul liber al Transilvaniei. Vorbeşte şi părintele Comanescu bineventând pe fraţii cari sunt adăpostiţi în Codlea. Se face apoi o inspecţie la caanimă, unde ae constată curăţenie, mâncări gnstoss® şi ordine perfectă. Iarsia cea mare a refitauruntal al primăriei, bogat împodobită, sort inregl mese cu aproape 200 tacâmuri. Regimentul 23 dă un banchet mare, la care invită pe toţi funtaşii Codlei, români şi saşi. Atenţia regimentului a impresionat deosebit pe fostă taxiea. S’a servit an meni copios şi vin bun, încep toasturile. Colonelul Mihailescu, comandant de brigadă, vorbeşte despre activitatea rodnică păstra progresul României s Suveranilor noştri, închină paharul pentru Rege, Regină, Dinastia română. Părintele Comanescu vorbeşte inimos pentru pacea între români şi saşi. Comerciantul Alexandru Lazar pentru comandanţii armatc şi roagă pe primarul şi notarul sas ca să numiască de azi înainta piaţa din centru unde a fost serbarea piaţa Ragele Ferdinand, iar strada cea mare din mijlocul Codlei — strada Mhai Viteazul, pentru măritul Voevod, a trecut pe aici spre Alba- Iulia în z’isie da g’orie şi a stat chiar câteva zile într’o casă; primarul şi notarul acceptă propenerae. Loc. colosalul landovici mulţumeşte tuturor participanţilor că au răspuns Invitaţiei şi doreşte ca să domniască bana înţelegere între cele două popoare. Preotul sas Reichhardt spune că ar vrea să vorbiască româneşte dar însă nu ştie, într’o cuvântare intelectuală mulţumeşte atenţiei ce s’a dat Saşilor din Codlea cu acest prilej, învîţându-i la banchet şi fiind menual tradus şi îa nemţeşte; felicită pe comandanţi că as o armată tars, discipîliuiâ şi doreşte să fi© cea mai mare armonia îste armată şi societate. Primarte luî Bloos închină pentru armată şi acord între cetăţeni şi soldaţi. Căpitanul Cosmescu ţine un toast avântat, plin de imagini poetice, despre eforier românesc de a închega o ţară anitară ca pieţel jertfelor mari de sânge. Învăţătorul Ion Vigheci vorbeşte în numele voluntarilor români înapoiaţi din Siberia. Învăţătorul Pascu sfârşie asupra iubirei de patrie şi căitului ce-i fac învăţătorii. Loc. colonelul Caloianu, comandantul regim. 23 răspunde călduros numeroasalor urări de bine rostite şi constată apropierea ce s’a făcut între cetăţenii de naţionalitate diferita. In sfârşit loc, colonevul Ianciovici, căruia părintele săsasc Reichhardt i-a adus laude pesibit caianţa faţă de saşi din primul moment, răspunde vorbind despre datoria ofiţerimii de a fi aatfei. Intro animaţie generală s’a sfârşit banchetul. Pe scena largă au apărut ficiorii regimentului şi au executat ca o perfectă artă numeroase jocuri ro lutilor la Codlea mâneşti da o frumuseţe care ar răpi aleaţia spectacolelor celor mai pretenţioase de oriunde. A fost o declamaţie reuşită a soldatolul Rădulescu şi an cor de ţărance şi doamne române în mândru pori românesc. A urmat apoi dans pftaă târziu noaptea. Sărbătoarea din Codlea a avut o dublă semnificaţie: întâia ei înseamnă o apropiere de suflete, o vinificare adevărată sufletească a fraţilor cari cu acest rotstlvism de strămutare a regimentelor se pot cunoaşte mai bine, şi o înţelegere a concetăţenilor de orice limbi prin steagul de atenţie reciprocă şi viaţa paşnică adus de armata Această sărbătoare a recruţilor români coincidenţă în mod fericit ca distribuirea de pământ între românii săraci ; era şi vremea, căci în acest frumos sat ca viaţă agricolă şi industrială dasvoltata exista o misera plebs, care erau Românii, dealtfel ca şi aiurea în satele ca populaţie mixtă. Joia trecută s'a hotărît împărţirea alor 600 hectare. Iată deci dubla semnificaţie. Românii din„ Codlea au avut o rară sărbătoare. Invitatul presei. De la Universitatea populata Întâia şezătoare. Duminecă, 5 Decembrie, după amiază, a avut loc în sala festivia liceala! ortodox, — nemaipitoare pentru marele număr de prieteni şi sprijinitori ai acţiunei culturale iniţiate da corpul didactic — prima şezătoare din cele anunţate pentru luna curentă. Domnul profesor A■ Banda, preşedintele Asociaţiunei didactice, a înfăţişat într’o avântată formă literară mult cizelată, ca exemple şi citaţiuni din viaţa şi operile scriitorilor celor mai de seamă, străini şi români, rolul covârşitor pe care îl au în viaţa sufletească a Indivizilor ca şi a popoarelor acei propovăduitori de bine şi frumos care sânt scriitorii. După o succintă analizare a genezei operei de artă şi a acelui dar nepreţuit care este talentul — conferenţiara! a arătat cu citaţii din Carlyle, Vlahuţă etc, ce însemnătate au avut în desvoltarea politică şi culturală a neamurilor respective în Shakespeare, un Dante, un Eminescu ca şi atâţia alţii mai mici, ca la Rouget da Lisle, A. Mureşianu etc. cari au ştiut, la un moment dat, să dea prin versurile lor înaripate, expesoars sentimentului profund care agita sufletul unui popor întreg. Frumoasa conferinţă a domnului profesor A. Banciu, imn de admiraţie al unui suflet optimist şi an îndemn In acelaş timp către literatura care ne trebue, ar mărită să fie cunoscută, prin presă, de un public cât mai mare. Partea muzicală a fost scaţienta de domnişoara I. Moldoveanu, profesor George Constantin , corul bisericesc condus de d-l profesor Oancea. Cu un talent remarcabil care promite mult, cu deosebită duioşie în glas, domnişoara Iuliana Moldoveanu — o fiică a Braşovului — a cântat ireproşabil aria • Ave Maria de Luzzi şi două Doine de lib. Brediceanu. Impresionantă a fost şi executarea la vioară a frumoasei „Balade de C. Porumbescu, talentul aşa de variat lul domnişoarei Moldoveanu maifestându-se din plin şi în dificila mânuire a arcuşului. Publicul braşovean, entuziasmat şi plăcut surprins de relevarea naui deosebit talent rămas necunoscut până acum în însuşi oraşul sşa de origină, a răsplătit-o cu flori, bisuri şi aplante prelungite. Acompaniamentul la plan l-a susţinut, cu discreţia sa de fin artist, domnul profesor Georg* Comtantzia. Corul bisericesc, format din doamne, domnişoare şi profesori, -/^ '-ÎTUL A.%, - , N V \, Un as Lei ÎW Indoit r&mă. In articolul trecut spuneam că democraţia naţională face un pact sincer cu necesităţiledinastice ale patriei şi că pe cuvântul ei se poate pune temeia. De aceea, democraţia naţională arămas încremenită când, din procesul grevei generale, a aflat că a fost cu putinţă ca un boerciocolu, ajuns ministru şi încă — o tempora, o mores ! — încă ministru, să pronunţe vorba republică tocmai în cercul celor ce sunt astăzi la Trotzki şi Lenin, la sfat cu revoluţionarii ruşi, tocmai în casa presumptivului ministru strategic a! credinţei şi a ştiinţei, tocmai în faţa unui jidan tânjitor după putere ! Jidanul Moscovici ne-a descoperit incă odată până unde pot cădea Cei din astznsa „elită" a „claselor conducătoare", spre ce abisuri ale nebuniei sunt gria să plece oricând aceste clase cărora nimeni nu le-a tors vreun fir al Ariadnei care eu Ie înlesnească ieşirea din about al rătăcirilor politice. Democraţia româsă are datoria să protesteze energic. Ea trebuie să protesteze mai ales acum, când boierul-ciocoiu a vorbit despre republică dându-şi seamă că vorba sa îşi Împrumută greutatea numai, exclusiv numai de la faptul că el era presumptive ministru de interne al unui general popular. Democraţia naţională va şi protesta, deoarece ce trebue să imprime în mintea poporului convingerea că regalitatea nu se discută. Ce a fost regele nostru, când l-a chemat Carol I, se ştie . O politică externă costisitoare şi prea dependentă de două capitale străine, care, privitor la noi, îe contraziceau uneori, o politică care nu admitea sinceritatea, care nu desvoltă judecata diplomatică, şi eradospită în culise politice în mare parte şi astăzi necunoscute. Italia era în aceeaşi stuaţie, dar, totuşi, ce deosebire între ea şi noi , Italia a avut curajul să evoluţioneze din vreme, vizibil, car, pe când noi aminţiam şi la ceasul din urmă. De aici, dar, rezultată şi indoielile dii eşuărilor din urmă ! Viaţa internă nu a fost nici mai clară, nici mai cinstită. Tronul era bine asediat de pătura suprapusă, care, neliniştită din când în când, îşi apără rolul de lipitoare, prin ameninţări menite să ţină pe rege la rezerve. Acele machiavelite ameninţări erau mărturisirea că aceste clase voiau să fără din rege o expresie numai a voinţei lor, nu a voinţei naţionale, pe care şi astăzi o despreţuesc, deşi — de ochii lumei — o pomenesc destul de des la discursuri şi scrieri nesincere, menite să moară a doua zi după rostirea lor ori după tipărirea lor. Sigur, astfel, că regele va Închide cel puţin un ochiu, clasele conducătoare se aruncau asupra ţării cu toţi clienţii, cu toate fălcile musculoase ale acestor clienţi, cu toţi dinţii. Războiul tuturor contra tuturor începea cu fiecare schimbare de guvern ; şi tot ce este mai urit, mai hidos, mai plin de ură se vedea la munca de-a ieşi deasupra. libirea socială a lipsit totdeauna din societatea românească tulburată de sus, coruptă de sus la jos. Fără siguranţa externă, fără siguranţa internă — trei crize mari economice ne dovediră că nu exista nici cea internă — ne apropiam de anul 1914, in care începu examenul universal-istoric al vredniciilor de rassă. Se vor găsi şi lumini în domnia regelui Carol I se vor găsi şi începuturi de progrese serioase, se va descoperi la el şi la câţiva bărbaţi de Stat stăruinţa de-a pune chiar început unei democraţii ţărăneşti, dar un avânt puternic, constant nu se va găsi. De aceea, lu râsboiu am fost bătuţi la început : în frunte ajunseserâ şi generali nevrednici de acest rang ; de aceea, imediat, td mlaistraţia sa desorganiză groaznic şi lumea inimă pe lo trăi o prăbuşire nemiloasă, încrustată de coniie râsul crud al Nostulul tăpălogos dar priceput la „ordine", de aceea, în desiguru, mulţi perdură credinţa în sine şi în al lor. Regele Carol I nu are nici o vină ? Are ! Are vina că, îndată ce a putut, îndată ce a simţit că tronul este sigur, nu a împins el spre democratizare. Are vina gândirei sale, datorită originei şi mediului său conservator german, din care ne venise. Succesorul lui Carol F. are de împlinit ce Acela nu a putut face. Şi, prea cinstitu! nostru rege, are să dea patriei baza care-i lîpaia : însănătoşirea şi reînălţarea rassei noastre, ale cărei puteri i se pun la dispoziţie pentru ca pe veci să se asigure caracterul, fiziceşte şi sufleteşte, românesc al ţărei ; — «oprimarea tuturor păcatelor care, îa trecut, au pricinuit acel tempo de înaintare înceată, bovină, de melc fără oase ; — chemarea la mancă a celor ce produc şi trimiterea in umbră şi ascunzişuri a oameţilor care-şi exercită încă profesiunea de bugetivori naţionalnici ori speculanţi fără scrupule ; — avântarea spre modernizarea prin mrincă, ştiinţă şi conştiinţa. Succesorul lui Carol I. are misiunea să dea suflet naţiunei, să înlăture tot ce împiedecă manifestările bogate ale acestui suflet mare, să fie un adevărat fi deplin duce şi maestru. Cine a avut curajul să se arunce în vîrtejul din care a fost Daco- românia, poate să-l aibă şi pe acela şi învirtejurii vieţei interne, sociale, spre culmile de pe care vom putea privi liniştiţi la viitor Dar, când acestea sunt nădejdile naţiune!, se găsesc conducători de ai partidului poporalui, care vorbesc despre republică, care vreau haosul, care ameninţă, ca sicsiii, din umbră, care stau da vorbă cu Jidanii, ca ram al cărei rost s’a văzut în Ungaria, — unde este acum pedepsit — şi ca Răi ? Noi, democraţii naţionali, noi ţărăniştii, suntem de părere că moraliceşte sunt morţi cei ce au păcătuit astfel; şi mai aşteptăm numai dricul negru, care va duce la cimitir — încă o rămăşiţă din multele rămăşiţe ale domniei regelui Carol I. A. Bogdan-Duică, Cuvinte democratice. Regele nostru . NOTE Irlanda se mişcă la Irlanda e din nou revoluţie. Popoarele nu sa desminţesc şi isteria se repetă mereu. Aflăm, că Irlandezii au rămas aceiaşi celţi de pe vremea lui Iuliu Caesar : se Îndoaie, se ’nmlădie cu uşurinţă, dar nu se frâng... spiritul lor vioi şi neastâmpărat , un ferment de continue tulburări. La Englezi regăsim aceeaş încăpăţinare şi lipsă de serapul, care caracterizează aşa de bine rasa germană. Iată-l pe îasul marele Lloyd George împins de poporul său spre ‘fapte crude şi nelegiuite ! Lucrul nu trebue să ne mire : oamenii de stat nu execută voinţa lor proprie, ci pe aceea a poporului ; şi englezul — ca toate popoarele de altfel — nu cunoaşte nici logică nici morală, când e vorba de interese. Englezii au fost poate cei dintâi, cari, prin gura lui Edward Grey, au enunţat principiul autodeterminării popoarelor. Toate naţiile oropsite ale fostei monarhii austro-ungare, Englezilor le datorăm în primul rând desrobirea noastră politică. Şi totuşi aceiaşi Englezi nu recunosc justeţa principiului, când e vorba de Irlanda. Explicaţia e la mintea fiecăruia! Ce urmează de-aici ? Că Englezii sunt perfizi ? Deloc, sau mai bine zis, Englezii nu sunt cu nimic mai perfizi, decât oricare alt popor. Sunt sigur, că In locul lor, nici noi Românii n’am fi mai buni.Atunei, care să fie cauza? Bănuiesc, că ea trebue să fie următoarea : Se pare, că frumoasele principii morale normează numai relaţiunile dintre indivizi, nu şi pe cele dintre individ şi societate, şi cu atât mai puţin pe cele dintre popoare. Până acum cel puţin, aşa a fost. Cazul lui Venizelos confirmă de minune această presupunere. Oricâte păcate ar fi avut marele Cretan în timpul din urmă, tot merita mai multă recunoştinţă din partea demosului grecesc. Cum însă politica lui nu mai corespundea nevoilor de faţă, minunatul demos n’a pregetat de loc să-l alunge... (marele cretan se poate mângâia, gândindu-se la Miltiade, Aristide şi atâţia alţii, pa cari Elinii i-au exilat, numai pentru ca revederea să fie cu atât mai duioasă !) Aşadar şi popoarele simt organisme, cari luptă pentru existenţă; şi oamenii de ştiinţă, în frunte cu Darwin, ni-au arătat destul de limpede, cum această luptă nu ţine seamă de codul frumoaselor maniere. Ea întrebuinţează ca unelte forţa brutală, inteligenţa, cultura, spiritul, îa sfârşit toate hanurile sufleteşti — afară de morală ! Această comoară înaltă, care distinge pe om de animal, n’are ce căuta în lupta pentru existenţă, căci ea nu este armă, întrebuinţată ca armă, ea ar întări pe adversar, iar scopul luptei este cu totul altul. Şi are dreptate sociologia : viaţa popoarelor curge fenomenologic şi nu psichologic. Mephisto. Haosul din Orient In oriente*!ecroptan n» e Îm-S lineşte şi viitorul nu indică, w5n2î4 cât de vag, orientarea ne cere o vor lua împrejurările. Speranţele pe care marile peteri occidentale şl le pusep^'ă acum în urmă în generalul Wrangel a’au stuberat şi pericolul, devenit permanent prin dăinuirea Sovietelor, se menţine fără ca cel puţin să se mai poată lega vre-o iluzie de nucleul militar al vreunui general rus careoare. Toţi s’au prăbuşit tot aşa de repede, precum apăruseră pe orizontul politic al vechiului nostru continent ; ca la un film de cinematograf au răsărit şi eu depărut ca să nu se mai întoarcă, toţi generalii ţarişti, care vor să răstoarne dictatura Sovietelor,cu procedeele pe care le-au deprins şi cu mentalitatea moştenită de la vechiul regim autocrat de altădată. Şi în acest timp în Grecia se petrece un fenomen neaşteptat: Vecizelos cede şi, împreună cu el, se clatină şi politica aliată care se sprijinea tocmai pe marea lor personalitate. Forţe care garanta planurile «flate în Orient şi care servia de pivot puternic pentru asigurarea execuţiei hotărîrilor luate de conferinţele da pace cere ea însăşi eforturi şi impune o situaţie tulbure şi nesigură. Când, în sfârşit, opinia publică europeană credea că cel puţin în sud estul acestui continent suntem feriţi de surpriză după sforţările făcute ca să se dea o suficientă stabilitate noilor orânduiri, iată că tocmai în punctul cel mai sigur şi cel mai neaşteptat se produce defectul care intârzie, dacă nu clatină, stabilirea unei stări clare şi definitive in această parte a lumii. Şi lucrurile rămân în aceiaşi fazâ incoerentă parcă şi în mod real nesigură. Când se credea că ieşim din epoca legăturilor internaţionale anormale şi că Intrăm, după atâtea primejdii, într’o fază d® raporturi normală şi durabilă, deodată ne pomenim la aceiaşi instabilitate da care din răsputeri vrem să scăpăm cu orice preţ. Riais dominată de Soviete şi izolată de restul Europei, Gracia în frunte cu Rhaliis, vechia şi incorigibil germanofil, Turcia care se share să eludez© condiţiile tratatului de pace şi masările luate împotrivă-i, sunt tot atâtea chsst'enî «rave care aşteaptă neîntârziat d*slfg*rea, pentru «a omenire* ebo*ită si sărăcită s« ea postă pune, în ordine şi lipsită de surprize externe, pe lucru şi pe lorci. Frământările acestei adânci aduc experienţe şi dau învăţăminte umanităţii, dar dacă ar fi mai multă prudenţă şi mai limită cumpănirea s’tuaţîilor şi a împrejurărilor din partea conducătorilor pnîîtici, omenirea ar putea fi scutită de jertfe zădarnice, iertide şi dureroase şi s-ar trata energii ce ar putea fi utilizate cu folos în altă parte. Agentura din armă a goverstului Wranpei, ale cărui forţe au fost distruse de bolşevici, socotim că va servi cel puţin de data aceesta politicei sifete cât şi altor aventurieri din vechea armstă ţaristă, drept pildă că nu trebue să se precipite în acţiuni primejdioase înainte de a cunoşşte oamenii cu care furnează şi realităţile de fapt. Soluţii sunt designe, pentru a scoate cât mai repede Omntul european din situaţia haotică, în care se află. Ele nu stau însă în putinţa noastră de a Ie sugera atâta vreme cât suntem într’o complectă ignoranţă în ceea ce priveşte faptele şi împrejurările care de altfel se petrec şi în imediata noastră vecinătate. Şi suntem în ignoranţă nu numai fiindcă guvernul nu ne pune nici o ştire la îndemână, ştiri care se pot da fără a dăuna interesele Statului — dar şi din cauză că acele pe care noi înşine ni le procurăm nu le putem folosi din pricina, fie a cenzurei decretste şi aplicată cu sfinţenie în mod direct, fie din pricina cefizurei celeilalte indirecta ala cărei urmări se resimt totuşi tot aşa de mult. Dar dacă nu putem indica soluţii concrete nu înseamnă că ele în realitate nu există. Ca care ştiu totul, fiindcă au putinţa să ştie, cu mai multă prudenţă şi manuait simţ de realitate pot face ca starea haotică din Răsăritul Europei să înceteze, înainte da toate sâ judece cu exactitate stările reusie de fapt. Şi, plecând de la aceste consideraţii se pot găsi desigur suficiente soluţii. Căci în mijlocul haosului nu putem trăi. Un grup de deputaţi au telegrafist lui d’Annunzio, rugându-1 să înceteze orice acţiune dăunătoare Italiei. (Telegr.) Un act pios Transportarea osemintelor eroilor din „Dealul Spire” (Warie) în cimbierul central al Eroilor. Ia urma celor anunţate îa „Gazeta Tr.“ Sâmbătă la 4 Dec. 0* Sărbătoarea „Intrării în biserică") după amuzi la orele 2 şi an sfert s’a format pe livada poştei, la locul unde va fi desvălită statuia „Dorobanţului român", conductul funebru, care a transportat osemintele celor 3 ofiţeri (căpitan Christescu şi încă 1 capital şi 1 locoş. români necsacsţi), la cimitirul Eroilor români de la Bartolomeu. Cartojul a fost format din trupele din garnizoana Braşov ca steagul şi musica regimentului de vânători. înainte de plecare preoţii Maximilian, Stinghe şi Măreţ au îndeplinit un scurt serviciu divin, după care osemintele scumpilor eroi, aşezate în 3 coseiugî pe carul mortuar tras de 6 cai negri, s’a pus în mişcare în sunetele jalnice ale magicei militare, spre Braşovul vechia. După carul mortuar mergea o deregeţiă a Reuniunii „ Mormintele eroilor" şi un număr frumos de ofiţeri din garnizoana Braşov. Ce a fost nul bătător la ochi, e fiptul că din câta autorităţi civile se află în Braşov, nici una n’a fost reprezentată, ceea ce a făcut o penibilă impresiune, pentracă la astfel de ocasiuni datori suntem fiecare să ne lăsăm la o parte pentru câteva ore grijile lumeşti şi cu safistul recunoscător că ne apropiem de osemintele acelora, cari şi-au jertfit ce au avut mai scump pa ajurai patriei, şi de a căror jertfe ne bucurăm azi noi cei rămaşi. La mormânt s’a ţinut prohodul şi înainte de a fi osemintele eroilor aşezate spre odihna vecinică, părintele Dr. Siraghe îa caviste dels a binecuvântat memoria acestor eroi, cari faţă de perile, dinastie şi naţiune şi-au făcut datorinţa pe deplin, jertfindu-glas fia avut nul scump — viaţa —, iar noi, cei rămaşi, datori au o tara cu recunoştinţă. Oratorul şi-a terminat discursul cu cuvintele lui Carlyle: „Naţiunile, cari fac bine cultul eroilor, sunt necuvântate şi biruitoare, naţiunile, cari 11 fac râs, sunt blâstămate şi din ce în ce, în toate trebile lar, merg tot mai rău, până ce reaua lor stare, mâhnitoare şi primejdioasă, ajunge în cele din urmă de nesuferit ceriului şi pământului, şi aşa numita naţiune, acum o nefericită adunătură de necredincioşi, izbucneşte în tomahuri revoluţionare şi ori se reformează, ori se nimiceşte... ..