Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1921 (Anul 84, nr. 139-278)
1921-11-25 / nr. 257
ANSL cl LXXXIV-U* *-l 257 NUMĂRUL Si taci BSASe? Vineri 25 A«r 1921 feteai 115 M, i ia %svfflfp$kr W?i Zfi*4«v, /fiat* Ubvitfip $1 «tecwreeM, Iftatral B»giaa Mariaj Braşov, Plaja Libertății S3 Bucureşti, Teatral Regtea"Maris m mm *&k to( dispreţul pentru popor aiitt£crtţtt st eligtabil nici 21 de or* »' NI fost Sartar* »a Bosttul stegari «satul (Istoria SVajauriTMlor). ®, BABTflU, ..3} J«W riSStt sm? « » r i ^ r#tf« amont* la toata sgewpla do tarifai nostra epsfM MEHLO& o fsnl Ohan La 160 m 120 abonaMontal îndoit 9 BRAȘOV, 226 Cartea franceză se apropie de noi De multe luni de zile cartea franceză era aproape exclusă din putinţa noastră de cumpărare. Scăderea valutei noastre îi ridica preţul la 50, la 70 de lei, şi, cum dacă se văd azi pe toate cărările oameni cari acum un an-doi nu aveau ce să mănânce, dar astăzi dispun de averi foarte mari, aceştia nu obişnuesc să cumpere cărţi nici într’o limbă, şi, în schimb, cei cari cetesc sunt mai săraci decât oricând, librăria franceză nu găsea clienţi în România. De atâtea ori am atras atenţia librarilor din Paris şi persoanelor oficiale asupra pericolului ce resulta din această stare de lucruri pentru însăşi cultura franceză. Germanii tipăresc clasicii Franciei în ediţii ieftene, la Berlin, la Viena, la Riga; pe alături ei strecoară marfa lor cu preţ relativ mic, dat fiind proporţia dintre valuta lor şi a noastră. Cine nu crede, n’are decât să privească vitrinele bucureştene, şi din cele mai frumoase ! In sfîrşit, s’a înţeles de cine trebuie că un sacrificiu, chiar însemnat, care s’ar face azi poate fi larg răsplătit în viitor. începând cu splendida revistă L'Illustration, publicaţiile periodice din Franţa se apropie de mijloacele noastre aşa cum ele resultă din schimb. Iar, în ce priveşte cărţile, franciul frances se socoate ca valorând numai 5 lei şi jumătate. Rămâne ca publicul să ţie samă de această reducere, care e o binefacere pentru noi şi un avantagiu pentru Francesi, şi să nu dea librarilor români mai mult decât se cade pentru orice carte sosită după Stabilirea acestei sume, pe care ni-o anunţă, ca toate garanţiile de seriositate „Dimineaţa". Avem de învăţat dela fraţii noştri tocmai ce n’am învăţat până acum. Şi vremea grăbeşte. .. Iorga. Şi m Conferenţa din 1918 dela Arad — Restabilirea unui adevăr. — Primim următoarea scrisoare : Onorate R;da jte a „Ozstei TVaajHvaaiei*. Pisecîsm raportează unele ziare bacureftene, d-l d-pstat Constantia Bacsan a enunţat la sclasarea partidului avaresesa din Băile, că d-l Dr. la’im Minia it însoțeai «a stabilească la Arad o învoială cu Ungarii. D-1 Baepra — dacă de fapt a ficat amintita declaraţie — a avut îh vedere fără iUdoaSă conferenţa, pe oire conducătorii partidului naţiuasi romivs sa timri-o la ffiijlocniuasi Novaabrie 1918 în Arad cu raintetful naţiaaslitlitter maghiar* da pe atenei Dr.Lică lâjzl, reprezentantu! gaveraului ungar. La &ceas'ă cosferență sm last şl ea parte ca triad* ai .Consiliului poporului ggrra&n gentra Ungaria" nou înfil^tit ataaci şi pot deci — na dia alt s&ativ Ci namal de dragul adsvărdat istoric — să depun ca usitar nepnoîupat, că con* cepţi» d lui Budau deagre ro.ut d lui Dr. Micula îs Arad este gnsiti. Dspi cam se filo partida! naţional român a transmis ca data de 9 Novaualerie govsinaiai anga? preteaţia aşa de » preda 26 judeţe dîn Uagfiria, respective părţi din aceste județe iocnlte.ds Români, parfedaiai najlina*, pentru că si preia asupra aceste! teritorii is nau&ele poporalul român imperiul. Li această ««rare governai aag&r a răgit pe conducătorii psrildsteî n#tossl român că ae întrunea*,că la o cooferențâ în Arad, ieşitul CQHmetsiluî executiv sl partidului naţional, iatmninda-ss arosste caaferenţâ, ministrai Iâset & adus pe ta iet planai unei autonomii txUnâs, după pilda Eivene!, s terkorilio, din cho.ittuna Acest plan, dsşi, de alce lajeia», însemna fsţi de situaţia de până ad m progres iaaetasai din punct de v*d ?rs românesc, a fost scurt refuzat de câtre conducătorii români ca Întârziat și na md corespanzâtor timpului. înaintea tuturor d*i Dr. Mania a reprezentat punetul de vadara al «castul rotez cu cea mai mare posibilă claritate şi hotărire, lacăt enanciaţia, că d-l Dr. Mîniu a voit ui stahiiassefi te Arad o lu/dauis cu Ungarii, ate lit cal mai deplin cantrast ca faptele. De pi ce Încercară» lui lărzi, d3»a câftiga pa politiei sad români piatra o autonomie, a «smi, e’a mal discutat au®al asupra uao: mâssn cans s’ar pute» evita, prin iafiuiatăn corefpuazătoaro din ambeie părţi, o vsroare de sânga ia roritorlite du «aasmie Acoita esîs adeoirul, pe care am ținut să i confirm tu calitatea rasa ds delegat te acea conferinţă istorică. Braşov, 23 Nr. 1921. Ca stimă colegi di. Emil Neugeboren Direutor al ziarului „Kroastăiler Zeitung1*. Am dat loc scrisoarei d lui Neageboren nu pentru a se dovedi inepţiile cu cari dl Bacşan a debutat la Brăila, ci pentru a arăta că chiar şi persoane, cari nu sunt Români, dar cari ţin mai presus de toate la adevăr şi cinste, s’au scandalizat de minciunile şi calomniile cu cari indivizi de-alde Bucşan caută să seducă opinia publică ponegrind personalităţi marcante, fără privire la naţionalitate sau rangul lor, cari au avut un rol istoric în evoluţia unui neam. Dealtfel acelaş domn Bucşan, care a spus la Brăila că dl Maniu a încercat să stabilească la Arad o învoială cu ungurii, a spus cu acelaş prilej la Brăila — cităm după „Îndreptarea" Nr. 270 a. c. -- că şefii partidului naţional au nimerit în ultimul moment la adunarea de la Alba-Iulia (1918), ca d. Maniu venea de pe frontul italian unde se lupta pentru cauza ungurească, că nu se poate admite ca Ardelenii să fie reprezentaţi de osmani cari nici nu vorbesc româneşte ca d-nii Miniu şi Vaida etc. etc. Aceste enunciaţiuni „politice" făcute de cumnatul d-lm Goga la Brăila, ne dispensează de orice comentar. Iti s- ar plătea Dreptăţii Aplicarea Reformei agrare — Iii. Lege şi Regulament (continuare). La articolul 32 din lege, Regulamentul adaugă următoarea noutate : „Pădurile comunale înfințate prin expropriere nu sa pot atribui decât într'o rază până la 15 km.a Dar enormele păduri comunale înfiinţate de către stăpânirea ungurească şi consfinţite printr’o infinită serie de privilegii — vor continua să fiinţeze ? Ştiut este doară de toată lumea că hotarele satelor româneşti sunt infime. Ele n’au, în majoritatea lor, nici necesarul minim de păşune şi pădure. Fostul guvern ungar şi legislatura ungurească se îngrijise numai de nevoie oligarhiei maghiare şi ale naţionalităţilor satelite. Din marginea comunei Vlădeni (judeţul Făgăraş) de pildă poţi arunca cu un baston în hotarul comunei săseşti (Codlea, care are o întindere de peste treizeci şi cinci mii klm. La fel e comuna Barcan (din judeţul Treiscaune) faţă de comuna ungurească Zagon şi altele foarte multe. Stăpânirea românească înţelege să continue politica stăpânirii ungureşti? Românii şi toţi, cei lipsiţi, vor continua să tânjească în cătuşele satelor oficiale şi să rămnească la belşugul nemeşilor şi al tuturor acoliţilor lor din comunele învecinate ? Ar fi o nedreptate strigătoare la ceri Articolii din lege privitori la organele de aplicare şi la constituirea lor consideră ca ingineri ca făcând parte din comisiile de expropriere şi împroprietărire. Regulamentul îi scoate din comisiile şi, rolul lor îl reduce la acela de simplii experţi, având numai vot consultativ. Va să zică d. agronom regional, care e de cele mai multe ori lipsit de pregătirea necesară, strein de raporturile locale. Ignorant în ce priveşte sufletul locuitorilor şi nevoile lor locale — va ocupa loc pe scaun în şedinţă şi... va decide, în vreme ce inginerul va ace.Lalauşe aşteptând să-l învite de agronom regional pentru a-l consulta... Se strică şi câini de râs ! Numai cât această batjocură merge întreagă pe pielea poporului. Dar mai e ceva. La noi din nenorocire numirea slujbaş lor se face adeseaori dintre partizanii politici sau dintre „ai noştri". Exceptând pe judecători, ceilalţi membrii ai comisiilor s’ar putea întâmpla foarte uşor să fie simpli exponenţi politici ai partidului dela putere. In toate slujbele a pătruns, spre profunda noastră amărăciune, lăturile politicei de partid. Şi oricât s’ar tăgădui, noi ştim că slujbaşii din administraţie şi din alte funcţii fac politică şi dacă nu fac li se cere sâ facă. Şi ce e mai rău, ei sunt adeseori la ordinele agentului politic sau electoral al partidului — din partea locului — trebuind să se supună capriciilor acestuia, oricât de josnic ar fi individul din punct de vedere moral. Mai rău ca la China! Pentru a înlesni controlul şi a face mai evidentă imparţialitatea, noi am cerut ca membrii comisiilor de împroprietărire să fie alții decât aceia ai celor de expropriere. . Legea dă convingerea că acest punct de vedere s’a admis. Regulamentul însă, spre uimirea noastră, deleagă pentru Împroprietărire același oameni cari au făcut exproprierea. Cum vom putea noi, in această situaţie să desminţim trista şi din nenorocire aşa de dreapta vorbă a poporului. O mângă spală pe alta (sau în cazul de faţă ei desfac şi el refaci)? Iar pentru a accelera şi a face mai efectivă împroprietărirea, la cererea noastră legea a prevăzut că preşedinte al comisiei judeţene pentru împroprietărire poate fi şi şeful judecătoriei de ocol. Regulamentul desfiinţează, turceşte, această dispoziţie. Preşedinte al comisiei judeţene de împroprietărire e destinat tot preşedintele comisiei de expropriere. Şi, în fine, acest Regulament care pretinde că ordona aplicarea Reformei agrare pentru împroprietărirea ţăranilor, refuză acestora orice amestec şi orice cuvânt în cadrul organelor de aplicare. Numai în Comitetul local au şi ei 23 delegaţi. Legea agrară din Vechiul Regat şi Regulamentul ei de aplicare dau dreptul ţăranilor de-acolo sa şi trimită delegaţii lor nu numai în comitetul local, dar şi în comisiunile de ocol şi judeţene. Ei sunt de drept membrii acestora şi au cuvânt decisiv alăturea de ceialalţi. La noi nu s’a dat acest drept ţăranilor, în schimb vor hotărî de ei şi fără ei oameni, veniţi poate din cele mai îndepărtate colţuri ale ţării sau domnişori eleganţi dela oraşe cari habar n’au de năcazurile sătenilor şi cari sunt cu desăvârşire streini de rostul mare şi adevărat al reformei agrare din Transilvania. Sunt aici la noi, de Garofild, gospodari cuminţi, aşezaţi, cumpăniţi şi cunoscători desăvârşiţi ai lucrurilor şi nevoilor dela sate. Dacă d-ta n’ai fl aşa de strein de tot ce e ţăran şi ţărănesc, te-ai fi năzuit să cobori In satele noastre şi să cunoşti câţiva gospodari de aceştia. Ţi-ai fi făcut atunci convingerea, în urma discuţiei cu ei, că astfel de gospodari ar fi putut să dea cu folos o contribuţie cu mult mai mare pentru aplicarea, cum trebuie, a reformei agrare decât mulţi din „diplomaţii" d-tale. Dar această cerere bate dincolo de ţinta spre care priveşte ochiul d-tale Voiai Niţesai- Judecata opiniei noastre publice — pentru oamenii de nimic şi pentru presa de scandal şi şantaj la Ardeal era o obişnuinţă născată d ntr’o viaţă occidentalizsfâ cs să se dea fiecărui om valoarea care o are $i a reprezintă. Ls noi au nimenea—ori câte ar fi zbăîat — nu era lint în serios şi *jangsa pâaă şi Ini vida! pis la csrantiua s-o înţeleagă. * A:ee;;f!m-satai-teta o an şi astăzi poporul nostru. El ştie să preţuiască pascare om politic aşa csra, într’adevSr, merită. Şlie praful pe profesorul, pe ziaristul, ps prostul, pe fancţioaare ca care a venit îa contact. Nu se prsa lusilă îa aprecierea lui fiadsă sa vorbite îl abnojelc ci faptele scistora 11 sunt elementele, de judecată. Şi raai «re poporul nostru ceva boaua ban «.lat care d^zarmotZS pa toţi panglicarii politici cari da doai ani vin si-1 Isabie cu fericirea aaei noai vieţi. Lintea dina noi nu se di Înapoi si'audă și cavlata! acestora — eter îi jaderă aspra așa că nu credem să mai îndrăsnsaici altă dată 'tpeeimeada politicei fără control să ceară lacre terea tei. Ni-amintim cam îatrunirite electorate te făceam ca acelaș auditor prin satele noastre. Sătenii a» assaltat oratorii, pe răad, şi m votat candidaţii partidului naţioati. Tot *8dle! ca ziarele. Le citesc cam apasă, având Idea naa preferite. Da» obiceia, aceasta reprezintă an program politic diplia mirtanalt şi are conda» câtor! cari Inspiră Încredere. Atunci când un ziar îp permite să atace reputaţîanea anul respectat f.-cntjsf ardelean se înţarcă de o gras râs» paniere. Şi atunci când conducătorii scriai eisr nu reprezintă nimc ci ne» mii ua uama cars core^pnade psalm poporul nostru cu un anonimat — Iar pentru câţiva dia noi ca o anumită reputaţie — atacurile frisează ridicanl fi iau aspectul unol încercări de şantaj sau o acţiune de sugârnicire In favor*i unor anumiţi politicianl cari vor să-şl facă dram la noi. N.ci odată au vom rlspande unor astfelde oameni fi nici nu le vom lua în avansi la serios acjiaaea. Ii vom demasca, iasă, pe aceia csri, de după colier, se folosesc de mercenari al condeiului ea si-şi verse venter, lor bizantin ţi ara lor nepatinsioasă. Opinia publică din Ardeal întrege această atitudine a noastră şi o aprobă — ea, ear® ştie separa îichesaa da ornai cinstit, un ziar de «;sndal ds aa ziar de opinie publică, ea, care nu şi-a făcut educaţia politici dintr’o operă interop* de şsnaj, ci dintr’o experienţă îndelungată la luptă ca adversari de răspundere şi importanţi, pe cari l-a ştiut, îa cela dia nrmi, să-i învingă. La provocările plătite ai® unor scribi fără răspundere morală, ea le răspund® ca dispreț nemărginit. Convocarea uniţii executiv şi a parlamentarilor Partidului naţional. Comitetul executiv şi parlamentarii Partidului naţional sunt convocaţi în ziua de 27 Noemvrie, ora 10 dim., în Cluj la fouroul Partidului. (Comunicat). Germanii despre România Mare — încheiere *— Am arătat îa eeleex mta fu maerli tre- j %\m, prezintă lucrarea m x a auri drept cntî ogrssesiă cardinilâ de/ctra suferă o- t ua folositor g8вda pentrj negustorul și pers d. Dr. Schmalz, întrucât priveste aprag'!®r«a Knirii Transilvaniei sa vochiul regat. La aceasta apreciere falsă astora, nu a patul stange decât pria informaţiunile tendenţioase ale presai gsrasans îaci n emsncipată de sub coastilaji dUfmipiilor dintr’un război, în care Ocama na a trebuit să înregistrezi o aşa mare înfrângere. Abstrăgând de sesamă greşeai!, aatcral coadss di convingere * nec«eităjii reconcilierii, vojbsşî® sa înaltă simpatie despre poporul romîs. Aluziile r$fsrltaar« la administraţia Dobrogei, contrastele, amintite drept existente între provinciile reunite şl în.ra vechea Românie şl profeţiile oa !®faCîîs fie că acesta contraste există chiar aamai îa pa;ta, fie că nu exişti, trebuie îiaă să aervească drept avertisment , învăţătura, că o isrâ na sa poate administra şi gaverna, decât numai ca capa!. Ctle ce ne spune despre trecutul istoric al Transilvaniei, dar şi crie ce ştim şî simţiră noi, tabule si convihgâ in mod imperativ, ca o ţară eu ss poate administra fără a producă adânci nemaifurniri octroiându-l şi l®g şi moravuri cari na mai mic coman cutrecutul şi tradiţiile noestre. în deosebi însă, trabae să es ştie, că nu prin revelaţi® sa pot creta liră puternice egudarii relaţii de drâpt consolidate, ci prin evoluţie. Ori, noi mai puţin avem lipsă da revoluţionam relaţiilor şi instituţiilor aparirs decât oricare alt popor. Inehstăm. O scurtă reprivire asapra chrţil z'-ee, prezintă lucrarea un su aia! drept un folositor galde pentru ssegatorul şi diplomatul germast, ci şi drept ca op de ştiinţă aprofundat fi op de propag «udl psiernîcî întru reconcilierea po»poralslroaiâa şi german. Sincerities esoţloaanti ca sare se recunoaşte greşeala comisă prin tratatul dela Bucureşti, convinge că racoadiiierea va trebui să urmeze atansl cind «coastă raeuEoatista ca şi politica externă preconizată da aaîor va fi un bun comun al popoarelor interesate. Di D?. Schmala «îisgs uneia momenta cai ds?« ia apropriere; noi menta&a că »«ia iii? mtasnaţionaie sânt dictrijs de nacsaităţi. Dacă nscesităţile vor cere apropiere ?, atacci raconsliieiraa va urma ca aa ceas mai parâad, şi va fi tsa atât da mal lângă durată, ca cât neces taica va fi mai protund simţită. Braşov, Novambrie 1921. Dr. C. Pop. La Aenen! din Bacarsstî, unul din prietenii mari ai Românisî, dl Gsorgsa Bisaalma (care a apărat cauza romS-aeissl deseori în ziarul „La Victoire p© vremea războiului) a ţinut o conferinţă daspre Polonia. După termiairaa confascinţei, d-l N. Jorgs a mulţumit d-lul Bethrice, arătănd că românii au fost totdeauna regai strâns ca Polonia, cu care accum stătea intrege comune. Seara la rastaurantul Boulevard a avut loc un banchet în ouassea conferentiarului.