Gazeta Transilvaniei, 1922 (Anul 85, nr. 1-279)
1922-06-10 / nr. 122
ANUL al LXXXV-II* a-1122 NfXARUL 1 Las BEASffiV Sâmbătă Id Iunie 1121 Redacţia si Administraţia: PIAŢA LIBERTATE BRAŞOV Telefon 226 Aboasment anual lei 200, Pentru streînătate 500 lei sau miţiuri, reclame, după tarit Fondata 1» 1838 ^ George Bariţiu ^ t Apare în fiecare zi de lucru Cei cari au călcat legii cheiate de ei ca să se apere de Hoțuî transformat în judecător dau astăzi liberalii. *Acte oficiale în« giuîre. * iată ceea ce ne * SISTEMUL S’ar fi crezut că liberalii, după alegerile generale din Martie cari au fost „o ruşinie naţională", se vor înspăimânta de consecinţele falsificării temerare a regimului nostru parlamentar. După revolta şi indignarea ce s’a manifestat în opinia publică, îndeosebi în Ardeal, după scenele furtunoase de la validări şi mai ales, după retragerea opoziţiei din Parlament, eram îndreptăţiţi să ne aşteptăm la o părăsire a sistemului de a face alegeri, care a culminat în furtul de urne. N’a fost însă aşa. Cum liberalii ţin ca, în ciuda tuturor probelor contrarii şi a evidenţei însaş, să orbească lumea cu popularitatea lor în Ardeal, sistemul a continuat şi la alegerile parţiale recente, scoţând câţiva deputaţi prin mijloacele cunoscute. Astfel, preşedintele alegerii din circumscripţia Ineu, judeţul Arad, după ce a epuizat toate fârâdlegile cari erau menite să pună în minoritate pe candidaţii opoziţiei, a recurs pe urmă la ultimul mijloc ce-i mai rămăsese, pentru falsificarea sufragiului, a şters pur şi simplu voturile de la două secţii unde candidatul Partidului naţional avea o sdrobitoare majoritate. CONTINUĂ Despre „alegerea" din Șomcutamare nici nu mai vorbim. Din rapoartele ziarelor se poate vedea, de altfel, că cortegiul abuzurilor a rămas intact: uneltele stăpânirii le-au practicat pe toate cu aceeaș metodă, riguros observată. Lucrul să nu ne mire. Ceea ce se întâmplă este logic şi constituie un firesc proces psichologic. Se ştie, bunăoară, câ crimele foarte rar apar izolate, ci se prezintă, formând un cortegiu. Criminalul, ca să-şi acopere fapta, săvârşeşte de obicei o nouă crimă. De cele mai multe ori e nevoit s’o facă. Păcătosul ajunge astfel într’un cerc viţios, din care numai intervenţia unui factor strein îl mai poate scoate. Liberalii, deşi simt cum se cască prăpastia, se văd nevoiţi totuş să falsifice înainte votul poporului, pentru că nişte alegeri corecte şi cinstite ar desvălui temeiul mincinos pe care se află. Crimele din Martie caută să le acopere cu noui crime. Sistemul ilegalităților electorale începe să se înrădăcineze. Nu mai produce consternare. Dacă liberalii ar mai guverna multă vreme, la frumoasele obiceiuri ale pământului s’ar mai adăuga încă o serie. Darul Principesei Marioara In ziua de Duminecă, 4 iunie, Alteţa Sa Regală a trimis d-lui I. Brătianu, preşedintele consiliului de miniştri, următoarea scrisoare : Domnula preşedinte al Consiliului, Nenumăratele mărturisiri de dragoste şi daruri cari Mi s’au adus cu prilejul căsătoriei Mele cu M. S. Regele Alexandru al sârbilor, croajilor şi slovenilor, M- au mişcat până în adâncul sufletului. In dorinţa ca mulţumirile Mele să ajungă la fiecare, vă rog pe domniavoastră să binevoiţi a fi interpretul sentimentelor Mele de vie şi trainică recunoştinţă. Vă mai rog să arătați tuturor că oricât Mi-aş închina întreaga vieață pentru binele şi fericirea nouii Mele patrii o parte a inimii Mele va rămâne pururea legată de buna țară unde ocârmuesc iubiţii Mei părinji şi unde am trăit înconjurată de atâta dragoste şi prietenie. Mângâierea Mea în aceste clipe însemnate este că, părăsind casa părintească, merg într-o ţară vecină care a dat Doamne vrednice vestiţilor voevozi Neagoe Basarab şi Petru Rareş, şi cu care ţara românească a avut totdeauna cele mai bune legături de prietenie, trecând prin aceleaşi greutăţi şi luptându-se cu aceiaşi duşmani, până ce au ajuns, printr’o luptă comuna, la deplina unitate naţională. Ca un semn statornic de duioasă amintire, şi mulţumită însemnatului dar ce Mi-a făcut Banca Naţională a României, am hotărât înfiinţarea unui fond la Casa Şcoalelor din Bucureşti, în sumă de un milion lei în rentă românească, din venitul căreia să se acorde câte zece ajutoare de 5.000 lei in fiecare an lazece eleve meritoase şi lipsite de mijloace, din şcolile profesionale de fete din întreaga ţară, potrivit regulamentului ce li se va supune spre aprobare. Vă rog să primiţi, domnule preşedinte al consiliului, expresiunea sentimentelor Mele de afecţiune. Bucureşti, 4 Iunie 1922. Pe de altă parte, A. S. Regală a trimis guvernatorului Băncii Naţionale următoarea scrisoare : Domnule Guvernator, Adânc mişcată de gândul bun ce l-a avut Banca Naţională a României de a întâmpina serbarea căsătoriei Mele cu un dar aşa de însemnat, vă rog să primiţi şi să arătaţi întregului Consiliu al Băncii sentimentele Mele de vie recunoştinţă. Prin acest dar Mi-aţi înlesnit putinţa de a lăsa în scumpa şi neuitata Mea ţară părintească, pe lângă atâtea gânduri şi afecţiuni, un semn statornic de amintire pentru generaţiile viitoare, din partea aceleia care a fost chemata de soartă să fie Regina unui popor vecin şi amic. In acest scop vă rog să depuneţi la Casa Şcoalelor din Bucureşti întreaga sumă de un milion lei, din venitul căruia să se ajute la învăţătură eleve sărace de şcolile profesionale de fete din toată ţara. încă odată, vă rog să, primiţi, mulţumirile şi asigurarea sentimentelor Mele cele mai distinse. Bucureşti, 4 Iunie 1922. MĂRIA, Principesă a României. HâRIi, Principesă a României. După conferenţa dela Genova Paris, Iunie 1922. Conferinţa dela Genova s’a inchis dând loc la o serie de vii desbateri parlamentare asupra politicei externe, atât în Camera franceză, cât şi în Camera comunelor. Domnul A. Tardieu într’o lungă expunere arată că neînţelegerea în resolvirea actuală a crizei europene se datoreşte deosebirii fundamentale de ordin politic, moral şi psihologic dintre teza anglo-saxonă şi uza franceză; cea dintâi porneşte de la principiul economic, care trebue să primeze tratatele, obligaţiile păcei, situaţia internaţională a Sovietelor nerecunoscute, numai pentru a ajunge la o stare economică bună, la un pact de nonagresiune, la o pace definitivă, la un fel de State unite ale Europei. La acesta se opun: principiul politic al tezei franceze, care se reazemă pe respectarea tratatelor de pace, pe crearea de alianţe, adicăe a lăsa continentul european să se desvolte conform tradiţiilor şi necesităţilorsale, izvorâte din răsboaie, tratate, alianţe, etc. O Franţă puternică, garantând tratatele, garantează stabilitatea Europei , construind în această direcţie Franţa urmează calea tradiţională a Monarhiei şi a Convenţiunei. Stânga atacă însâ pe d-l Poincaré amintind cuvintele „Poincaré c’est la guerre", atribuite fostului preşedinte al republicii Fallieres, sau acuzându-l că împinge la ruperea relaţiilor anglo-franceze.. Preşedintele de consiliu ripostează cu vehemenţă Apoi alte discursuri susţinând teza Briard-Louceur, altele arătând pericolul ce ameninţă Franţa în cazul unei acţiuni izolate... Iată aspectul desbaterilor franceze, extrem de încordate, mai ales acum în preajma zilei de 31 Alai. 31 Mai nu este ziua de scadenţă a unei plăţi de făcut, ci este termenul ultim când Germania trebue să răspundă la scrisoarea Comisiunea de reparaţii din Martie trecut, declarând dacă admite sau nu controlul finanţelor sale, pentru a garanta efectuarea tuturor plăţilor, la care este obligată, precum şi dacă înţelege sa imiteze definitiv inflaţiunea monetară, care a scoborit atât de jos cursul marcei. In Camera comunelor Lloyd George a fost silit a se expfica asupra Conferentei de la Genova, pe care el o consideră ca un mare succes, deoarece prin legăturile directe dintre cele 34 de naţiuni presante, prin analizarea nevoilor reciproce, pin începutul de încredere ce ţările sunt nevoite să-şi arăte între ee, s-au făcut primii paşi spre adevărata pace şi spre regenerarea economică a Europei. Despre raporturile cu Franţa şi atitudinea în chestia reparaţiilor, Lloyd George îşi rezervă, dreptul’a vorbi în cursul săptămânei viitoare, adică tot cam după 31 Mai ! Dar dacă opinia engleză este hotărît ostilă unei mperi a Antantei, este tot aşa de adevărat, că o acţiune separată a Franţei ar fi de natură a îndepărta definitiv simpatia engleză, ameninţând Franţa cu izolarea şi cu toate consecinţele unei mari răspunderi, în care s’ar angaja singură. In cursul acestei săptămâni conferinţa internaţională financiară a ţinut câteva şedinţe preliminare, învederea emiterei unui împrumut internaţional, dar şi-a amânat lucrările „pentru complectarea informaţiilor“ până după 31 Mai. Din această comisiune fac parte atât Morgan ca delegat al băncilor americane, cât şi un delegat special german. Amânarea şedinţelor pare semnificativă. încă câteva zile şi se va vedea pe ce pantă inclina destinele atât de zbuciumate ale Europei de după răsboiu... Se pare însă că toate împrejurările se acordează în sensul că Guvernul german va sfârşii prin a da o echitabilă satisfacţie pretenţiunelor Comisiunei reparaţiunilor.* Domnul Brătianu a ţinut să treacă prin Paris înainte de intrarea in ţară. Abilitatea acestei duble manevre este clară. Pe de-o parte se pune la preţ faţă de Franţa, care are nevoie de alianţe precise, pentru a nu se găsi complect izolată în cazul dislocărei Antantei, iar pe de alta parte domnul Brătianu vrea să-şi consolideze situaţia în ţară printr’un succes extern. Domnul Vintilă Brătianu, sosit de curând, urmează a fixa condiţiunile generale ale unui împrumut, menit a „consolida” bonurile, valuta, anumite bănci, dar, mai ales guvernul! Lumea financiară de aci nu dă însă mari speranţe pentru ridicarea valutei, cu aceste mijloace artificiale - pentru aceasta va trebui ca finanţa străină să fie direct interesată în ţară; dar atunci cum o să râmâie cu principiul: „prin noi înşine“ ? Sau domnul Vintilă Brătianu nu mai este consequent cu el însuşi, sau nu va avea succes în tratativele, ce urmează aici. Opinia publica franceză a privit totdeauna cu simpatie apropierea de România şi pentru nevoile politice actuale a uitat deziluziile lăsate de domnul Brătianu în Apus.. Politica lucrează cu actualităţi şi domnul Brătianu a ştiut să profite. Dar valabilitatea acestor angajamente şi rezultatele lor vor fi mai bine măsurate în ţară.... G. C. FOILETONUL „GAZETEI TRANSILVANIEI* ENTUZIASMUL Promotorul tuturor întreprinderilor, mici sau mari, a mai tuturor lucrărilor omeneşti, este entuziasmul, care a jucat un rol aşa de important în religiuni. Entuziasmul presupune credinţa în realizarea posibilă a idealului, credinţă activă care se manifestă prin strădanie. Posibilul rău are de cele mai multe ori, decât o demostraţie, trecerea sa la real; deci nu se poate dovedi decât lăpădându-i caracterul său distinctiv, acel încă nu. De aceea spiritele prea pozitive, prea prietene a dovezilor de fapt, au această slăbiciune de a nu putea pricepe bine tot ce e cu putinţă. Analiştii disting prea exact ceea ce este de ceea ce nu este spre a putea presimţi şi ajuta transformarea statornică a unuia în celait. E fără îndoială un punct de împreunare între prezent şi viitor, dar acest punct de împreunare e greu de priceput pentru inteligenţa pura : el e pretutindenea şi nicăirea; sau, mai bine zis, nu e un punct inert, ci un punct în mişcare, o direcţie, prin urmare o voinţă urmărind o ţinta. Lumea este a entuziaştilor, cari amestecă intr’adins pe încă nu şi pe deja, tratând viitorul ca şi când ar fi prezentul; a spiritelor sintetice cari într’aceeaşi îmbrăţişare contopesc idealul şi realul; a îndărătnicilor cari ştiu să bruscheze realitatea, să-i rumpe contururile rigide, făcând să iese dintr’ânsa acel necunoscut pe care un spirit rece şi şovăitor ,ar putea numi, cu o egală verosimilitate, posibilul sau imposibilul. Aceştia sunt profeţii şi Mesiile ştiinţei. Entuziasmul e necesar omului, el e geniul mulţimilor, şi, la indivizi, eel care produce fecunditatea chiar a geniului. Entuziasmul e făcut din nădejde, şi pentru a nădejdui, trebuie să ai o inimă bărbătească, trebue curaj. S’a zis: curajul desnădejdii; ar tebui să se zică: curajul nădejdii. Nădejdea se confundă cu adevărata şi activa caritate. Dacă, în fundul cutiei Pandorei, a rămas, fără să-şi ia zborul, răbdătoarea nădejde, nu e doar că şi-ar fi pierdut aripile şi că n’ar putea, părăsind pământul şi pe oameni, să zboare slobodă în nemărginirea cerului; e din cauza că ea e, înainte de toate, milă, devotament, caritate; a rămas pentrucă a nădejdui este a iubi, şi pentrucă a iubi este a şti să aştepte lângă acei cari sufăr. Pe cutia întredeschisă a Pandorei în care a rămas, astfel, Nădejdea dragă, gata la toate devotamentele pentru oameni şi pentru izbânda idealului omenesc, trebuie să se scrie ca pe lădiţa „Negustorului din Veneţia care conţinea chipul prea iubitei: „Cine mă alege, trebue să rişte tot ceea ce are“. După I. M. Guyfiu. și Serbări în onoarea Familiei ilegale Române Belgrad, 9. — Marţi seara a fost prânz intim la palat, la care au luat parte numai familiile regale, misiunile princiare şi membrii guvernului român. După prânz a fost o splendidă retrotragere cu torţe şi o grandioasă serenadă dată de societăţile corale din Belgrad, sub ferestrele vechiului palat regal. Sute de cântăreţi, alcătuind un admirabil ansambu, au executat cânturi naţionale, printre cari o duioasă melodie croată ce se cântă în ţară cu prilejul căsătoriilor şi imnuri naţionale româneşti şi sârbeşti cari fură primite cu un entuziasm fără pereche. Miile de cetăţeni strânşi sub ferestrele palatului au făcut ovaţiuni ce vor rămâne neşterse, auguştilor logodiţi ca şi regelui şi reginei României cari asistau la serenadă de la înălţimea unui balcon. Cu o delicată atenţie, prinţesa Manoara a mulţumit cu voce tare în limba sârbească. A fost atunci un adevărat delir îa mulţime şi ovaţiunile n-au contenit timp de o jumătate oră. Miercuri dimineaţa , a ţinut o şedinţă solemnă a consiliului municipal din Belgrad, la care Mitrovici, primarul oraşului a exprimat în termeni entuziaşti urările populaţiei din Belgrad pentru viitorii soţi. Karici, în numele majorităţei consiliului şi Stancoviciîn numele minorităţei au exprimat deasemenea călduroase urări. In mijlocul entuziasmului general, s-a decis ca strada Batarska să poarte de aci înainte numele de „Regina Maria", iar care merge de la hotel Londra la str. regele Alexandru să se cheme strada „Regele Ferdinand al României". S-a inaugurat azi dimineaţă expoziţia comercianţilor din Serajevo şi expoziţia de lucrări domestice femenine ale tuturor organizaţiunilor, expoziţie care conţine lucrări remarcabile. Deasemenea s-a inaugurat expoziţia pictorilor portretişti. Concerte şi serbări sportive s-au dat în diferite puncte ale oraşului. Pretutindeni în timpul zilei cântă muzici, ani- Căsâtoria Principesa! Marioara, maţia este extraordinară şi entuziasmul merge crescând-Suveranii au primit la 10 şi jun. misiunile speciale, la 11 corpul diplomatic şi la 11 şi jumătate toate deputaţiunile şi corporaţiile din toată capitala şi din ţară. Aspectul acestor ultime delegaţiuni populare, dintre cele mai pitoreşti, atât prin varietatea extremă cât şi prin frumuseţea şi bogăţia costumelor naţionale. Erau acolo costume de ţărani sloveni aproape asemănătoare costumelor tiroleze şi costume dalmate, bosniace şi herţegovinene cu un foarte pronunţat caracter oriental. Fiecare delegaţie ducea darurile cele mai felurite. Suveranii au primit delegaţiile cari l-au aclamat cu entuziasm. La ora 1 a fost un dejun intim la palat. La 5 d. a. pe câmpul de curse s-a dat o mare serbare naţională cu producţiuni gimnastice şi sportive ale diferitelor societăţi din Belgrad şi din ţară. Călăreţi excelenţi din regiunile dalmatice au executat minuni de abilitate în mânuirea lancei. Regele Alexandru care asista cu familia regală a României a dat câştigătorilor o cupă de aur. MiI de persoane asistau, aclamând pe suverani şi familiile lor. Pe un alt teren s-au produs jocuri de skols, match-uri de foot-bal între echipele din Bucureşti şi Belgrad. Cu tot jocul strălucit al românilor, mai mulţi jucători însemnaţi români din Belgrad au câştigat victoria cu 6 puncte contra zero. La 6 d. a. a fost o splendidă recepţie la ministrul român Emandi, la care a asistat, în afară de familia regală, membrii Curiei şi înalţii demnitari. Seara la orele 9, mare reprezentaţie, teatrul din Belgrad, distrus în pace de bombardamentul din timpul războiului şi deschis din nou astăzi. La 10 a fost la palat un concert de gală, urmat de o recepţie la care au asistat înalţii demnitari şi delegaţiunile române. In după amiaza aceasta la 14 şi 30 au fost curse la hipodromul de la Cu- Pe cine protejează guvernul? Printre măsurile, pe cari un ziar din Capitală află din sursă oficială, că guvernul le-a luat în vederea noului regim de export al cerealelor, aflăm şi următoarea: „Pentru cerealele libere la export se va percepe taxe mai mari vamale, din cari Ministerul de finanţe va repartiza o sumă, care se va acorda ca prime producătorilor de grâu, peste preţul maximal*. Sună frumos. Dar, dacă guvernul este de fapt hotărât să introducă această măsură, pe care trebuie să ni-o închipuim aplicată în felul cum se aplică orice dispoziţii ministeriale în ţara noastră atunci am ajuns în faţa unui nou sistem de speculă. Pentru ce? Să ne întrebăm mai întâi cine sunt la noi adevăraţii producători de grâu şi câţi din ei au legături directe sau sunt cunoscuţi măcar pe la ministere sau alte autorităţi dăruite de actualul guvern cu dreptul de a hotări ceea ce poate şi nu poate cineva trece peste frontieră? Se ştie doar că nu adevăratul producător de cereale este acela care face afacerile rentabile cu exportul produselor sale. El este numai unealta ori marfa de exploatat a samsarilor protejaţi de atotputernicii partidului dela putere, cari fie pentru bani — respective mită — fie din anumite „consideraţii politice* primesc permise de export ori — dacă de acestea nu e nevoie — vagoane pentru exportul mărfei lor. Aşadară „repartizarea" sumei, de care vorbeşte această măsură ministerială, — rămânând necunoscuţi adevăraţii producători, cari sunt toţii ţăranii împroprietăriţi prin lefcea agrară — se va face cel mult între samsarii cari au speculat pe producător, dacă această sumă nu se va opri întâmplător prin alte mâini funcţionăreşti, mai sus puse. Nu vedem deci în această măsură un ajutor pe seama producătorilor de grâu ci o primăr pe seama speculatorilor și exploatatorilor adevăratului producător.