Gazeta Transilvaniei, 1922 (Anul 85, nr. 1-279)
1922-01-14 / nr. 10
ANUL al LXXXV-lea n-1 10 NUMĂRUL 1 Leu Redacţia şi Administraţia: PIAŢA LIBERTĂŢEI BRAŞOV Telefon 226 Abonament anual lei 200. Anunţuri, reclame, după tarif. Fondată la 1838 dieGeorge Bariţiu Apare în fiecare zi de lucru ■sf « „Guvernele personale, cad impun tirănia în definitiv despotismul unui singur om, a distrug echilibrul între ambele forţe constituţiona naţiunea şi voinţa Regelui". — ALEX, VAIDA, j i i n BRAŞOV Sâmbăta 14 Ianuarie 1922 -*—"-• -»■- -*--• * ·--...«vyr.^v asaaa8gaw aag»BaaBm pMtfmM3MMMMtfEMMBMMMMilMfc ‘'rtid s’, dat, voinţa Un teatru românsc la Sibiiu înălţarea aduce vestea bine veniţi că, în momentul cănd tineretul românesc din Cernăuţi încheie o luptă de stradă pentru cucerirea unui teatru naţional la Capitala Bucovinei, care, oricum face parte din România, d-na Constanţa Hodoş a luat conducerea unei societăţi de artişti cari-şi propun a da reprezentaţii la teatru românesc în vechea Capitală austriacă a Ardealului. Ne mirăm de un singur lucru: ca aceasta se face aşa de târziu. Elemente de teatru bancoare se găsesc ici şi colţ; spre marele scandal al profesioniştilor, îndrăsnesc a spune că 11 s’ar putea adăugi şi diletanţi — căci la noi rasa e vioaie şi talentul pentru asemenea reprezentaţii se întâlneşte adesea. Iar publicul, chiar dacă la Sibiu n’ar fi centrul „Asociaţiei" — care bine că nu s’a strămutat şi el îi Curol tuturor concern trfirilor, oraş mult mai puţin simpatici —, nu poate lipsi, şi fără a ţinea în samă elementul românesc băştinaş, sărac în mare parte, căci atâta lume e în legături cu noua viaţa administrativă şi militară. Poate că s’ar putea conta şi la o frecventare a teatrului din partea celor de altă limbă, căci nicăiri nu se poate prinde mai bine stilul literar decât la teatru. Repertoriul e ales cu gust, şi poate interesa. Cred încă cât şi acolo se neglijează prea mult comedia, vechea comedie simplă. Ne-a prins şi pe noi pretenţia veacului, care caută numai lucruri mari şi abstracte, fireşte iarăşi, lucruri nouă. Să ne gândmn că avem un popor simplu şi câ el cere lucrări simple ca sufletul lui bun şi primor. Să lăsăm trufia cărturărească pertru lirica de Cluj pe care n’o iubeşte nimeni căci nimeni n’ar înţelege o. Jur împrejurui Sibiului e o mândreţă de sate: ni se cuvine sâ aibă Dumineca, serbătoarea, reprezentaţii care să fie cu totul pe înţelesul şi pe placul lor. Ceilalţi au atâtea zile pe săptâmânâ! Exemplul Sibiului poate servi şi altor centre ardelene. Şi pentru ca şi ele să aibă măcar teatru de diletanţi, Liga Culturală se gândeşte la alcătuirea, pregătirea şi conducerea lor, cu un director de scenă având cunoştinţi profe» » »sionale. Ca zel şi cu munca se poate face mult. Dacă la Obravi* mergau ţăranii pot înfăţişa zgu guitor tragedia lui Isus, micile tragedii curente ale vieţii omeneşti se pot înfăţişa de cei cari le sufăr el roşit. N. Iorga. Un bilanţ politic La groapa celui trecut la moarte cu* vine-se să spunem câteva vorbe de adio — noi cei rămas! sâ gustăm cupa dulce* amară a vieţii. Şi dacă cel trecut în neantul necunoscutului a trăit mai mult de* cât îngăduiau lege firii, şi dacă în res* timpul vieţii ce a trăit dela vremea când trebuia sâ moară — a fost o greutate simţită pentru noi, cuvine-se să-l iertăm, mângâiaţi de speranţele unui viitor mai uşor şi mai ferit de greutăţi. Dar dacă în cursul vieţii sale a fost năbădăios şi prea puţin cuminte şi dacă faptele lui au sdruncinat temelia vieţii noastre viitoare — atunci să lăsăm masca cucerniciei şi să-i punem în lumină obiectivă faptele, pe urma cărora ne-am apropiat prea mult de dezastru. Şi o facem aceasta cu intenţia de a arăta celor vii rezultatele unei vieţi nechibzuite şi prelungite cu leacuri băbeşti, peste legile firii cari spun, când să te naşti şi când să mori. In faţa acestei situaţii ne pune căderea guvernului Averescu. „Opera" acestui guvern e îndeobşte cunoscută, ba cea mai mult — simţită de aproape toţi cetăţenii acestei ţări, excepţionând, bineînţeles, pe acei cari au fost şuruburile nenorocitei maşini guvernamentale şi cam în această situaţie se bucurau de atingerea caldă a uleiului ce curgea din belşug. In afară de aceste părticele brute al® complexului acestui aparat ce a luat fiinţă din capriciul unui bătrân cu ambiţii de minor — nimeni în această ţară n’a simţit vreme de doi ani binele ce trebuie să urmeze în mod firesc asupra cetăţenilor din epoca de evoluţie normală ce urmează răsboiului câştigat. A simţit in schimb fiecare din noi valoarea mică a banului muncit cu greu, confuzia produsă de sinecurile sub forma diferitelor oficii al căror rost nu l-a înţeles nimeni şi nesiguranţa de azi pe mâne — efect a superficialităţii cu care se conduceau trebile obşteşti. încă în starea embrionară a răului ce se desvolta repede — s’a trezit ţara întreagă şi mai ales acei, cari dela început prevedeau naşterea acestui monstru — şi de atunci până maiericând trecusem culmile cele mai îndepărtate ale sărăciei şi debandadei — au dus o luptă conştie şi consecventă pentru înlăturarea cu o clipă mai curând, a guvernului născut din povestea popularităţii unui om. Şi în cursul acestei lupte ne-a fost dat să vedem gesturi streine de orice lege şi uzanţe politice nemaipomenite în analele vieţii de Stat — cu pumni vânjoşi de măcelar şi expresii cari n’au loc în cele mai de jos taverne — necum în parlamentul unei ţări. Acum s’a prăbuşit întreaga adunătură de oameni, cocoţaţi la locuri unde singuri se mirau câ au ajuns — şi era firesc ca prăbuşirea să se întâmple aşa cum s’a întâmplat: ruşinos şi fără etichetă politică — aşa cum a fost întregul regim. După liniştirea ultimelor valuri ale acestei căderi, va începe opera de regenerare ce se impune pentru salvarea vieţii acestui Stat — intoxicat de bogăţia în otravă a trecutului. Şi în această operă vor lucra bărbaţii noştri cei mai de seamă, — cari azi apar mai demni şi mai luminoşi alături de întunericul ce învălue nefastele umbre cari au fost... Partidul naţional atât de urgisit de oamenii dela conducerea trecutului regim — a respins categoric oferta ademenitoare de a primi cele mai însemnate portofolii în guvernul d-lui general. A făcut-o consecvent, atitudinii sale de până acum și constiu de radicala schimbare ce trebuiau să urmeze — dând prin aceasta o nouă dovadă zdrobitoare, că nu aleargă după înţelesuri de culise şi că dispreţueşte puterea atunci când este împreunată cu trafic în conştiinţe şi nu bunurile Statului Şi la acest gest — „are aprobarea însufleţită a majorităţii covârşitoare a acestui popor ce vrea „muncă, cinste şi legalitate"— dar nu servită în forma în care i-a fost dat sa o cunoască aproape doi ani — ci aşa cum o pretinde însăşi concepţia acestor cuvinte. Desigur, se vor face încercări de o nouă căpătuială de acei cari au gustat belşugul tuturor regimelor de la unire încoace. Desigur, că aceste lăpădături vor avea obrăznieia să ridice capul ce nu se ştie pleca sub povara necinstei şi a ruşinii. Ii asigurăm pe aceştia, că răsplata li se va da prin dispreţul şi nebăgarea în seamă a celor cari s au făcut vinovaţi de laşitate — şi prin aplicarea severă a legii faţă de cei cari s-au servit neomenos de păcatele unui regim. Intrând în noul an şi cu încredere în apropiatul viitor— scăpaţi de înăbuşitoarea atmosferă în care am trăit — aşteptăm să vie ceea ce ţara doreşte: „munca, cinstea şi legalitatea* în fapte şi nu spânzurate pe toate uşile cari acopăr lenea, necinstea și ilegalitatea. Și va veni. — Brutus. Minstrul C. Brediceanu în Banat — Telegrama, — Lugoj, 13 Ian. 1922. Dl ministru al Ardealului şi Bănatului dr. Caius Brediceanu, însoţit de directorul cabinetului Nicolae Costea a sosit Miercuri la Lugoj, fâcându-i-se o primire entuziastă. La gară a fost întâmpinat de o mulţime de intelectuali şi popor în frunte cu autorităţile publice, deputaţi etc. Au rostit discursurile bun sosit prefectul, primarul oraşului şi comandantul garnizoanei. Oraşul întreg a fost îmbrăcat în haină de sărbătoare, toate stradele erau pavoazate. Recepţiile. La ora 4 au avut loc recepţie în sala prefecture!". S’au prezentat reprezentanţii confesiunilor în frunte cu P. S S. Episcopul român Frenţiu, autorităţile şi reprezentanţii tuturor instituţiunilor din judeţul Caraş-Severin. Pentru toţi miniştru! Brediceanu a avut cuvinte de încurajare, solicitându-i ca umăr la umăr să contribuie cu forţele lor la îndreptarea gre*şelilor lăsate de trecutul regim. A îndemnat pe şefii autorităţilor ca siă lase mână liberă cetăţenilor şi funcţionarilor spre a face politică Cine ar putea îndruma pe cale mai bună directiv a partidelor politice, dacă nu intelectualii noştri, între cari mai mulţi sunt funcţionari cu o cultură aleasă. Cât de rău a procedat guvernul trecut, când pe un MrKet distins es» pe dl n dre Iu sea nu, La scos din funcţie pentru că a luat parte la o întrunire politică. Cel dintâiu lucru i- a spus ministru!— i-a fost că pe acest bărbat vrednic l-a reintegrat în drepturile sale. Guvernul lasă mână liberă partidelor, ca în cadrele constituţionale să facă orice propagandă politică. Pretinde însă de la magistraţi sâ a fie câmpâna dreptăţii peste pasiunile politice, iar administraţia şi poliţia în bună înţelegere să apere libertatea de gândire. Banchetul Seara populaţia a făcut o călduroasă manifestaţie. Ministru! a mulţumi populaţiunei, asigurând-o de tot sprijinul pentru satisfacerea nevoilor. La 9 ore seara a avut loc un mare banchet la Episcopul gr. car. Valeriu Frenţiu. A luat parte intre alţii Dr. V. Branisce, prefectul, primarul, Dr. Codrin, ing. Blăjan, Dr. Balcescu, reprezentanţii confesiunilor şi autorităţilor împreună cu suita ministrului. A vorbit Episcopul Frenţiu, arătând însemnătatea vizitei ministrului Brediceanu, fiul Lugojului, urându-i sănătate pentru ducerea la bun sfârşit a operei de consolidare a României A răspuns ministrul Brediceanu arătând punctul de vedere al guvernului pentru satsfacerea nevoilor urgente ale ţării şi a asigurat pe reprezentanţii autorităţilor de marele interes, pe care-l poartă Bănatului pentru prosperitatea acestui ţinut, neglijat şi oropsit de foştii guvernanţi. Eri, joi, la ora 1 ataşându-i-se din Lugoj şi d-nii Dr. Branisce şi deputatul Baru, ministrul Brediceanu a plecat spre Timişoara. C. Aşteptăm răspunsul dela Bucureşti Solia Ardealului, Banatului, Crişanei şi Maramureşului a ajuns la Bucureşti. Răspunsul încă nu mam căpătat. Nu va întârzia usait. Câteva zile ne despart de hotârîrea decisivă. Va fi pace? — ţara va fi cruţată de cele mai grele frământări politice. Va fi luptă? — răspunderile urmărilor vor cădea asupra acelora cari au Împins la luptă. Ţara Întreagă doreşte pacea — deşi e gata de luptă. Ţărănimea vechiului regat şi a Basarabiei aşteaptă hotărirea luminată a celor din Bucureşti. Ţărănimea din Ardeal, Banat şi provinciile surori aşteaptă cuvântul partidului naţional. Şi cuvântul acesta — depinde tot de hotărârile din Bucureşti. Iată adevărul adevărat — spus cinstit şi cumpătat. Va îi oare înţeles şi urmat? Nădăjduim că da. Altfel lupta pentru care suntem pregătiţi va începe fără cruţare şi, cu voia sau fără voia oligarhiei vechiului regat, puterea va trece în mâinile democraţiei naţionale. Această putere o vtea şi o va obţine cu mi e Preţ, fiindcă guvernarea ţării nu mai poate fi dreptul exclusiv al unui partid, eel liberal, averescan, tahist sau progresist ci va fi încredinţată acelora pe cari voința liberă a țarei îi va indica. In pragal anului nou Nu ne facem iluzii, dar nici nu disperăm. Oricât de mari ar fi greutăţile şi încercările ce se desenează la răspântia anului, în care Intrăm, mărturisim că nu ne speriem în faţa lor. în cartea sa „Self-Help“ Samuel Smiles reproduce aceasta faimoasă credinţă a unui bătrân războinic de la Nord: „Eu nu cred nici în idoli, nici în demoni şi nu mă razim decât pe forţa trupului şi-a sufletului meu". Iar mai încolo citează vechea deviză notată alături de un târnăcop: Ori îmi voi afla un drum, ori îmi voi face unul!" Cei cari au voit să ducă la biruinţă o ideie, nu s-au speriat de piedecile cari n-au stat în cale. Democraţia ca să se impună a trebuit să ducă, în ţările care a biruit, cele mai înverşunate lupte. Dacă nenorocul continuă să pască ţara noastră şi dacă puteri tainice înţeleg s-o dea încă pe mâinile celor care numai rău îi pot face — noi nu ne vom opri la mijlocul drumului. Deprinşi din pruncie cu suferinţa şi cu lupta — vom continua a suferi şi a lupta.• Ardeleanul nu se va închina nici viţelului de aur şi nu se va încrede nici în demoni, ci conştiu de forţa fizică şi morală pe care i-a dăruit-o o lungă viaţă de suferinţă şi luptă, el are convingerea ca-şi va găsi mai curând sau mai târziu drumul în această ţară — sau îşi va face unul. Dacă alţii nu înţeleg să lase nimic din deprinderea de a guverna prin ar-bitrar, prin abuz şi prin hatâruri, noi nu înţelegem să-i secundăm. Am cunoscut noi şi uite furtuni. Am învins şi alte greutăţi. Cu atât mai vârtos vom învinge astăzi când ne găsim pe pământul solid al României Mari. Programul nostru nu e însemnat numai pe hârtie. El e concrescut cu sufletul şi consfinţit cu truda şi sângele nostru. Respectul nostru faţă de lege nu e o vorbă goală, ci o supremă doctrină de Stat. Prisosul credinţelor noastre nu-l vom adauge la lăcomia de guvernare cu orice preţ a unei oligarhii venale. El nu se va putea înfrăţi decât cu forţele curate ale celor ce se năzuiesc ca pe lumea veche să întroneze lumea nouă. România de azi nu mai poate fi România de eri, când dispuneau de ea, ca de moşia lor, câţiva politiciani hrăpăreţi. Ea e o ţară mare şi mai ales nouă. La cârma ei trebuie să vie deci oameni pătrunşi de duhul cel nou care o animează. Hindenburg spunea că vor învinge cei care vor avea nervii mai tari. Oligarhia noastră a putut să cunoască şi va mai cunoaşte tăria nervilor celor cari şi i-au oţărit în puşcăriile Seghedinului şi ale Varului sau pe roata de la Bălgrad. „Omul se cunoaşte după energia cu care loveşte în nicovală" spune S. Smiles. Cu această energie Românii din Ariloni «II Ptuno nndo no/IovWjil '-*«-* UJUUJ pvoic VUUU VAII .Oiupailil at maghiare la Alba-Iulia. Şi tot cu ea va trece peste oligarhia româno-internaţională pentru o ereia Statul naţional român. lată prognosticul pentru anul ce vine vor urma după el, Voicu Niţescu, şi pentru cei care O lămurire pentru funcţionarii veniţi în Ardeal Am ţinut să ne împlinim o datorie naţională de câte ori ne-am ridicat împotriva acelor nechemaţi, cari, sprijiniţi de protecţionismul fostului guvern, au trecut Carpaţii, aciuindu-se prin diferite funcţii publice aia Ardealului, tinde prin nepriceperea şi manoperile lor au generalizat şi au aruncat ooliul populaţiei îndreptat asuprator şi peste capetele atâtor funcţionari harnici şi cinstiţi. Instituţiile compromise de aceşti oameni de căpătuială şi nepricepere cuprindeau doar în serviciile lor şi funcţionari demni — atât din Ardeal cât şi din Vechiul regat — cari în felul acesta fără voia şi fără vina lor, au fost nevoiţi să împărtăşească împreună cu colegi nedemni de ei, dispreţul şi ura publică pe cari aceştia din urmă au atras-o asupra instituţiilor, nu cari au înţeles să vadă numai rosturi de procopseală. Era deci natural câ nu puteam tolera o astfel de stare, mai ales când nepriceperea celor mai sus vizaţi compromite instituţiile — în cari au căzut, ca musca î n lapte, — iar împreună cu ele, însuşi şi întreg Statul. Totdeauna a fost departe însă de noi gândul de a nedreptăţi şi de a nu recunoaşte meritele acelor funcţionari — de ori unde ar fi venit ei — cari au fost oamenii serviciului lor. Mint, cei ce ar îndrăzneala să afirme că ne am ridicat împotriva funcţionarilor veniţi din Vechiul regat. Carpaţii şi-au pierdut rostul lor de altădată, iar azi, în una şi aceeaşi Românie întregită nu mai există dincoace şi dincolo. Ce-i cinstit rămâne cinstit, fie de la Nistru, de la Dâmboviţa, de pe Murăş ori de pe Olt, întocmai aşa precum lichele nu pot fi altceva decât ceea ce sunt, de oriunde şi ar trage origina. Am înfierat tot ce ne-a venit rău de peste Carpaţi şi nu vom înceta să contnuăm acest lucru, întocmai cum ne vom ridica şi ne am ridicat împotriva gunoiului din Ardeal. Ce-i bun însă am cinstit şi vom cinsti din toată inima Românului, care nu poate admite ca ţara lui să fie întretăiată cu hotare întinse de-a lungul şi de-a latul ei. N-am atacat pe funcţionarii Vechiului regat, ci dimpotrivă, le-am luat apărarea "atunci când am cerut eliminarea din sânul lor a acelor vânători de situaţii, cari nu se compromit numai pe ei singuri, ci indirect şi pe colegii lor. Acest putrigai nu l-am tolerat şi nu-l vom suferi. Jos cu el, ori unde şi de ori unde ar fi ! Ţara are nevoie de funcţionari pricepuţi, funcţionari de cinste, cari îşi merită respectul şi răsplata muncei lor, vrear ei în ori şi care şi din orice colţ al aceleiaşi Românii, împotriva acestora nu ne-am ridicat şi niciodată nu i-am confundat cu aceia contra cărora am dus şi vom continua şi pe mai departe lupta cu toată îndârjirea Am făcut o şi vom face-o aceasta, împăcaţi cu gândul că ne împlinim o datorie naţională. Ancheta din Basarabia in comunicatul dat presei după Consiliul de miniştri de alaltăeri s’a spus că s’au luat toate măsurile ca ancheta din Basarabia să fie complectată şi condusă în condifiuni de absolută imparţialitate. In comisiunea de anchetă este şi medicul legist al Bucureştiului d-l dr. Mina Minovici, profesor universitar. Faptul că şi medicul legist cel mai autorizat este în comisiune indică gravitatea cazului. Aşadar ştirile publicate de ziare despre faptele de la Vârteni capătă un început de confirmare. ’■ Morţii vor fi desgropaţii Dată fiind gravitatea cazului şi pentru ca opinia publică şi în special basarabenii sa capete o complectă satisfacţie, cerem ca rezultatele anchetei să fie publicate iar vinovaţii extraordinar de greu pedepsiţi. Trebuie să înceteze odată toleranţa faţă de sceleraţi cari, sub scutul autoritătei, nu se dau înapoi chiar dela crime. Si crime s’au comis in Basarabia, fiindcă nu le indică prezenta medicului legist în comisiunea de anchetă. Arestarea lui Enver-Paşa. Moscova. — Enver-Paşa, preşedintele republicei din Batum a fost prins și arestat. El va fi internat într’o localitate din sudul Rusiei. (•(•Au» Nfmoralâ în districtul Milanft ibi* • V w gvuya*°l‘u maM •**“ ** »v»w» *’■*«*•*»«• Milano. — La Manta Ferara Novara s’a produs un incediu foarte mare. Se presupune că Incendiul a fost pus de fasciști. In urma acestui fapt, muncitorii din Milano și întreg districtul au declarat greva generală.