Gazeta Transilvaniei, 1928 (Anul 91, nr. 1-132)
1928-06-10 / nr. 60
Aaul s! XCI-lea. Nr. 60 NUMĂRUL 2 Lei aw* intcţia şi Administraţia la« VIA?A LIBERTATEI BRAŞOV. TELEFON 226. Afecitiunsnt anual 860 lei. Fftaha «treinătate 800 lei. AsaRţnxl, reclame, după tarii. Fondată la 1838 de George Bariţiu Apare de trei ori pe săptămână tine, la Braşov Duminecă 10 Iunie 1928 cetățene, şi pentru ieri cinste. Nu mii prind promisiunile Scriu ziarele că după fiascoui dela Timişoara, corifeii averescani s’au întrunit la Bucureşti într’o şedinţă, unde au discutat asupra următoarelor chestiuni: stabilirea unui nou program de partid, prezentarea moţiunii dela Timişoara către Regenţă şi pregătirea unui congres, care se va ţine peste câteva săptămâni la Bucureşti. Ce priveşte schimbarea programului, partidul d-lui Averescu promitemodificarea regimului electoral prin asigurarea liberei exercitări a dreptului de vot şi pedepsirea abuzurilor. Guvernările trecute averescane nu fac partidului nici o reclamă pentru readucerea la putere a acestui partid, își recunosc şi averescanii murdăria guvernării lor. Tocmai pentru aceea trag cu buretele uitării peste ea, și — pentru că oala cu sarmale îi face să tremure — promit. Promit tot, promit reforme de tot soiul, între cari şi cea mai sus amintită: modificarea sistemului electoral. Adecă sperjurii tâlhăriilor electorale din 1926, cei cari la Hunedoara şi-au imortalizat numele scriindu-şi-l în cartea veciniciei cu baioneta jardarmerească muiată în sânge ţărănesc, promit acum asigurarea liberei exercitări a dreptului de voi. Din câine slănina?? îşi crede oare „tătucu" atât de uituc şi atât de nătâng neamul ? ! Se înşală atât dânsul cât şi ceilalţi din juru-i cari şi-au uitat, pe semne, cu totul, că „Românul ţine minte". Alegeri banditești, „Comori" Sadovenești „Musturi" cari fierb, „Siringi", visterii jefuite etc. etc. I sunt tot atâtea momente în veci ? trăitoare în inima acelui po- por, pe care partidul d- lui Averescu crede căi mai poate prosti cu promisiuni. N-avem cu toate acestea nimic contra venirii generalului la putere. Cu o singură condiţie însă: să ajungă la guvern pe baza unor alegeri aşa cum le promite. d• alegeri liberei S-ar convinge atunci generalul Averescu de ura, de revolta, de greaţa pe care trecutele guvernări averescane ie-au lăsat în inima cetăţenilor. Desigur ar pleca capul ruşinat domnul general. In schimb poate s-ar cuminţi şi ar reveni la realitate. Ar privi resemnat şi îndurere rugina cu care activitatea-i politică i-a pătat sabia de general. Jurământul de la Mira Iulia Părintele Dr. Petru Debu din Braşovul-Vechiu a adresat d-lui protopop Dr. D. Blaga următoarea scrisoare : Prea Onorate Dle Protopop, La cererea P. On. Dvoastră am onoarea a Vă declara următoarele : Unele ziare publicând eronat felul, în care a fost luat jurământul la Adunarea Naţională din Alba-Iulia la 6 Mai a. c., ţin să stabilesc adevărul : 1. Intre preoţii, cari au luat acel jurământ, am fost şi subsemnatul şi adecă la tribuna IL, unde eram designat ca orator. 2. După vorbire am cetit şi jurământul cunoscut, în deplină convingere că fac acest lucru în interesul superior al Patriei, Neamului şi Sfintei mele Biserici. Nu e adevărat, că eu sau altul dintre preoţi aş fi fost îmbrăcat în odăjdii sfinte, nici epitrafii, sau că aş fi împărţit anaforă participanţilor. 3. Am participat activ la Adunarea Naţională din Alba-Iulia ca cetăţean liber să-mi iubesc Patria şi să conlucra după modestele mele puteri la binele şi fericirea ei. Am conştiinţa împăcată, că numeroasa turmă credincioasă, care manifesta în modul cel mai ideal pentru Patrie şi Neam, avea mulţumirea sufletească, că un mare număr de preoţi — păstori sufleteşti, — între care şi eu am fost alături de poporul credincios în fruntea lui, în convingerea că suntem în slujba sfintei noastre chemări. Primiţi vă rog D-le Protopop asigurarea deosebitului meu respect şi devotament. Braşov, în 8 iunie 1928, preot Dr. Petru Debu Tarii perii. A nu putea, sau mai bine zis, a nu voi să faci deosebire între guvern şi ţară, însemnează a-ţi schimba judecata sănătoasă cu drojdia care fermentează în creerul conducătorilor de azi ai Marei Românii. Nu vrem să zicem că liberalii noştri confundă din greşală sau din prostie aceste două noţiuni. Nu, căci atunci i-am salva de vina criminalei intenţii cu care fac acest lucru. Din contră, această confundare de moţiunii, liberalii vor să o producă intenţionat. La umbra ei stafiile liberale vor să-şi ascundă păcatele lor, îşi văd, îşi recunosc puntea fărădelegilor pe cari şi-au făcut drumul spre cârma ţării. Işi ştiu bine păcatele cu cari şi-au împodobit paginele nenorocitei lor cârmuiri. Strigă deci în gura mare în faţa milioanelor de cetăţeni sleiţi şi nenorociţi de ei că scorbura putregăită în care se aciueşte politica liberală se identifică cu pisdurea întreagă. Curat ameninţarea hoţului,care somat să părăsească casa în care a intrat tâlhăreşte, răcneşte să i se dea bună pace, căci vrea să apere casa de hoţi.... La Alba-Iulia sutele de mii de cetăţeni ai ţării s-au legat cu jurământ sfânt să apere integritatea şi unitatea naţională. Şi tocmai pentru ca să poată duce la îndeplinire acest legământ făcut în faţa Sfintei Cruci, au jurat doborârea piedicilor ce le stau în drum: alungarea guvernului liberal. E mai clară deci decât lumina soarelui deosebirea între ţară şi guvern. Mai ales, când actuala cârmuire a ţării noastre s-a dovedit prin aproape toate actele ei, duşmană multiplelor interese ale ţării. A căuta deci să delături de la putere un astfel de guvern, însemnează a ameninţa sau a primejdui ţara? Dacă liberalii admit o astfel de concepţie, ţara are tot dreptul să-i declare de cei mai mari duşmani ai ei. Căci ei au fost aceia cari au tras mereu sforile răsturnărilor de guverne. Ca urmare, de câte ori liberalii şi-au făcut drum spre guvern, de atâtea ori au ajuns la cârma ţării duşmanii ei, înţeleg deci cârmuitorii de azi, că nu e tot una ţară sau guvern? Mai ales, când cel din urmă — după preceptele liberale — nu vede în ţară decât catârul, pe spatele căruia încarcă povara intereselor de partid ! Este şi nu este 1 9 — Situaţia împrumutului. — Despre împrumutul pentru stabilizare, despre care oficiosul guvernului scria de luni de zile că se poate considera mai mult decât făcut, acelaşi ziar scrie în numărul de azi: „Unele ziare se grăbesc să dea o serie de informaţii şi detalii asupra împrumutului şi stabilizării. Ştirile ca şi detaliile publicate sunt inexacte, deoarece tratativele asupra acestor două operaţiuni, sunt încă în curs". Recunoaşte aşadară oficiosul guvernului că „împrumutul făcut" încă nu s-a făcut... Tratatele de pace. Ministrul Dr. Benes şi dictatorul Mussolini despre acţiunea Rothemere şi tratatul de la Trianon. In marele expozeu, pe care l-a făcut ministrul de externe dr. Benes în 6 iunie în faţa comisiunei afacerilor externe a parlamentului cehoslovac asupra politicei internaţionale, s’a ocupat şi de politica Ungariei actuale declarând că d-sa vrea să urmeze exemplul ministrului de externe al Angliei Chamberlain. Răspunsul lui Austen Chamberlain în parlament la interpelarea asupra acţiunei la Rothermere *— a spus dr. Benes — este atât de elocvent şi clar încât scuteşte pe ministrul de externe cehoslovac de a-şi pierde măcar un singur cuvânt. Fiecare ştie azi în Europa că orice încercări practice de revizuire a tratatelor de pace ar provoca astfel de sguduiri şi conflicte încât Europa s’ar preface din nou într’un mare incendiu. Agitaţiile pentru revizuirea tratatelor de pace ar întârzia numai desvoltarea spre consolidarea raporturilor europene. Cehoslovacie, se ridică hotărât contra tuturor acestor tendinţe, pe care le respinge, dorind linişte şi pace în Europa centrală şi în general în Europa. Toţi acei care în ultimul timp au pus speranţe în aceasta mişcare vor ajunge în curând şi ajung şi azi la grele dezamăgiri. Nu numai guvernele din Franţa şi Anglia fac o politică strict a tratatelor de pace, dar şi celelalte cercuri politice nu fac nici un singur pas care ar zdruncina liniştea Europei. Cine în Ungaria sau în afara ei doreşte aceasta, se joacă inconştient cu focul. Acesta este punctul de vedere al Cehoslovaciei şi al întregii Micei Antante. Toate încercările de a se slăbi puternica solidaritate a statelor Micei înţelegeri, sunt ridicole. La încheerea cuvântării sale ministrul dr. Beneş a mai spus următoarele: „Forţele de interese şi sentiment care leagă statele Micei Antante le vor lega şi în viitor. Nici o încercare de slăbire a Micei Antante nu va distruge această legătură. Cred că se ajunge la o înţelegere între Iugoslavia şi Italia şi prin aceasta la o definitivă regulare a relaţiilor amicale dintre Mica Antantă şi Italia în general. In ce priveşte Ungaria, nu vom trece nici în viitor cu vederea nici cel mai mic prilej pentru înţelegere şi colaborare, la care suntem întotdeauna dispuşi, dar astăzi n’ar avea sens să o invităm. Aşteptăm până ce se va linişti actuala atmosferă de exagerare sentimentală şi se va înţelege şi aprecia mai real raporturile actuale din Europa, în special din Europa centrală. Aşteptăm în linişte, necerând nimic de la Ungaria, netemându-ne de nimic căci Mica Antantă are destul timp şi şi forţe de a aştepta. In politica externă regula noastră este realitatea faţă de tratate, faţă de toţi vecinii şi faţă de toate celelalte state". în aceiaşi zi a luat cuvântul în Senatul Italiei cu ocazia desbaterii ministerului de externe şi ducele Mussolini vorbind despre politica externă a Italiei. Privitor la raporturile cu Ungaria şi la tratatele de ,pace Mussolini a făcut declaraţiuni diametral opuse declaraţiunilor ministrului Benes. Iată ce a declarat Mussolini: „Relaţiile dintre Italia şi Ungaria au atins în ultimul timp un grad intens de cordialitate. Ungaria, al cărui prim-ministru contele Tisza nu voia războiul, a suferit de pe urma războiului consecinţele cele mai crude. Di Mussolini a reamintit raporturile seculare de amiciţie italoungară şi a relevat că după războiu, când Ungaria a încercat să iasă din izolare, Italia i-a întins mâna cu realitate şi dezinteresare. Un act diplomatic solemr, semnat în 1997 a consacrat amiciţia celor două state şi popoare: „Amiciţia italiană s’a manifestat în hotărârea de a se pune capăt controlului militar, în clarificarea tragicomediei mitralierelor, în chestiunea optanţilor şi în înlesnirile acordate Ungariei în portul Fiume. Ungaria se poate bizui pe prietenia Italiei. Tratatul de la Trianon a tăiat prea adânc în poporul ungar, care merită o soartă mai bună". D-l Mussolini a vorbit apoi despre tratatele de pace spunând următoarele: „Nici un tratat de pace nu este etern, căci lumea merge înainte, popoarele se constituie, cresc şi declină. Un tratat etern ar însemna la un moment dat mumificarea umanităţii. Fără a evoca Istoria îndepărtată, să ne amintim de tratatul din Sevres care a fost foarte scurt. Acelaşi pact al Ligei Naţiunilor, care garantează neschimbarea tratatelor, cuprinde un articol, prin care se deschide calea unor revizuiri posibile. Ar fi interesant de stabilit câte clauze din tratatul de la Versailles n’au fost aplicate, câte clauze au avut sau vor avea o aplicare parţială. Tratatele de pace sunt sfinte când reprezintă încheierea unei perioade de sacrificii imense şi de mari dureri. Ele nu sunt însă rezultatul justiţiei divine ci se datoresc inteligenţei umane, supusă unor influenţe de ordin divers. Nimeni nu poate afirma că tratatele de pace sunt o operă perfectă. Ele cuprind clauze teritoriale, coloniale, financiare, sociale, putând fi discutate şi ameliorate uneori chiar în scopul de a prelungi viaţa tratatelor înşişi. Dl Mussolini amintește că într’un discurs precedent a spus