Gazeta Transilvaniei, 1937 (Anul 100, nr. 1-101)
1937-01-01 / nr. 1
ănii, al 100-lea Nr. 1NA REDACŢIA şi ADMINISTRAŢIA ISBAŞOV, STRADA LUNGA Nr. 5. — Telefon 220 — ^ Abonament anual 200 lei Pentru btremărite 600 lei Pentru autorităţi 600 lei Anunţuri, reclame, după ta if MĂRUL 2 Lei FONDATA U \m fil fifilORGHE BARIT10. Apare de trei ori pe sâptâmânâ Biblioteca Judeţeană ASTRA *P1206 Braşov Vineri 1 Ianuarie 1997 Semnul e fericoraî alFrontului R n ânescu lor, colaboratorilor, abonaţilor V o % AOr Ie dorim A ^*ou fericit. hinii Mimipriliei Cu numărul de azi, „Gazeta Transilvaniei”, cel mai vechi ziar românesc în viaţă, nici nici 100-iea an ai exstenței sale. După doi numeri apăruţi în anul 1837, i-a fost sistată apa- Vita până în anul următor, când, printr’un decret guvernial, opreliştea a fost ridicată şi „Gazeta" şi a reînceput apariția. Cu mici între repere, provocate de evenimente istorice, ca isbucnirea revoluției din 1849 etc., „Gazeta Transilvaniei" a rămas deatunci neobosit şi neînfricat apărătorul limbei, naţionalităţii şi a drepturilor poporului român. ^ Un glorios trecut, împletit din avântul, cu care ea s’a aruncat în această luptă de apărare şi conservare naţională şi din jertffie şi loviturile pe care a avut să le îndure din partea unei stăpâniri streine, pornite cu selbatecă furie pentru înfrângerea acestui avânt ! Şi aceste pagini de măreață luptă, dusă de foaia întemeiată de Gheorghe Bariiu, se complectează cu paginile, în cari „Gazeta Transilvaniei" s’a făcut icoană a vieţii şi mişcărei naţionale din toate ţările locuite de Români. Trecutul „Gazetei" vorbeşte singur, prin fapte cari nu-i pot face decât cinste, ca şi prezentul ei, închinat luptei de repunere în drepturile ce se cuvin Românilor din Ţara Românească ! „Gazeta Transilvaniei" păşeşte pragul anului, cu care va încheia un secol de muncă pentru neam. O aşteaptă serbătoarea celei mai meritate recunoştinţe. Jubileul de 70 de ani al Gazetei serbat la 1908 sub neuitatul ei director Dr. Aurel Mureşeanu, primul gazetar-profesionist român ardelean, ne reaminteşte un pasagiu din felicitarea, cu care atunci era întâmpinată de către Ziariștilor din București". »Aniversarea internei relei Transilvaniei* este o sdrbcitoare a întregei noastre prese, căci începuturile ei se confundă cu începuturile însăşi ale gazetăriei româneşti.* Inchinându-ne în feţa acestui trecut de muncă naţională şi a celor ce, prin munca lor, au contribuit la înălţarea acestui istoric trecut, dorim neamului românesc, azi, în pragul noului an . Izbândirea idealurilor, pentru înfăptuirea cărora „Gazda Transilvaniei" s’a aruncat în lupta de cucerire a drepturilor nationale Generatia noua în Ardeal Au fost şi s’au succedat şi la noi generaţii felurite. Totuşi Ardealul, datorită situaţiei sale specifice, n’a avut niciodată o generaţie de tineri inactivi, cufundaţi în lâncezeală, moleşiţi. După cum un cop crescut în lux şi bogajie, va fi un leneş risipitor al avutului părintesc, un parazit inutil, dacă nu-şi va impune o severă disciplină, tot astfel popoarele bogate şi trăind în securitate absolută, vor avea un tineret lipsit de energie, lipsit de iniţiative, un tineret de rafinaţi căutători ai plăcerii, o generaţie decadentă. Dar cu totul altul va fi dinamismul vital al copilului sărac dar viguros, care va ajunge în luptă aprigă cu viaţa. Din cei doi, acesta va birui. O astfel de situaţie au avut Românii din Ardeal in toate timpurile. Prin lupte neîncetate, prin umilinţe de veacuri, sufletul lor nu s’a încovoiat, n’a devenit foiță cizelată, ci s’a călit în foc asemenea unei lame de otel, sabie de războiu zilnic, dură dar suplă. Ferită astfel de moleșeală, generația aceasta nouă n’a fost însă scutită de atmosfera viciată a epocei post-belice . A văzut răsturnarea vertiginoasă a tuturor valorilor morale, şi toate celelalte, a asistat la triumful demagogiei şi arivismului, la egoismul rapace al profitorilor şi la declinul tot mai accentuat al ideii de drept, legalitate, cinste , o dovadă de robustă sănătate, că sufletul tineretului nu de Mariana Moşoiu a putut fi contaminat de aceste miasme ale politicianismului, ci a provocat o atitudine care e o răzvrătire contra metodelor din trecut. Ideologia generaţiei noi din Ardeal prezintă un îndoit aspect: social şi politic. Latura socială, complicată şi în strânsă legătură cu latura culturală are la bază o doctrină unitară democratică-creştina,care tinde spre egalizare, spre nivelare. Din punct de vedere politic, tineretul a luat deja generaţiile precedente torii naţionalismului. Idea naţională e şi azi esenţa doctrinei tineretului din Ardeal. Că nu e vorba numai de o frazeologie goală ne-o dovedesc nenumărate „fapte", mai recent exemplul dat acum de studenţii facultăţii de medicină din Cluj. In rezumat deci, tineretul din Ardeal, sătul de vorbe şi promisiuni necinstite, a păşit la „fapte“ căutându şi „realizări" constructive şi concrete. Acest lucru, dacă considerăm lucrurile profund şi cu obiectivitate, e firesc. Prin războiu, Ardealul a suferit cea mai radicală schimbare din întreaga istorie a sa. Pe toate terenurile, totul era ca un câmp vast, unde trebuia ridicate oraşe, sate, capitola. Prin entuziasm şi muncă s’au făcut planurile noilor construcţii, s’au pus semnele, sau ’aşezat temeliile cetăţei Ardealului nou. Dar acum se reeditează legenda Meşterului Manole. Ce se clădeşte peste zi, se surpă noaptea. Cauzele nu sunt taine* 1206 ca în legende. Toată lumea le ştie :e zavistia între meşterii constructori, cari dărâmă ce au clădit cu muncă uriaşă ceilalţi şi este necinstea slugilor cari dosesc cărămizile menite clădirei. Şi aci intervine rolul tineretului : acela de a clădi cu mâini curate, cu zel şi cu entuzism ceea ce au început înaintașii dar n’au nai pitut termina. isissi Rife In heiem anul care se duce să piară în negura veşniciei sub realitatea evidentă a luptei dintre două idei, dintre două lumi. Lupta dintre monstrul distrugător al instinctului de conservare şi autodeterminare al popoarelor şi conştiința naţională a acestora. Deoparte naţionalismul pozitiv şi creator, păstrător de tradiţii şi credinţe româneşti, al celor iubitori de ţară şi neam, dornici de cultură şi progres , de cealaltă parte internaţionalcomunismul, negativ, distrugător nostru, naţionalist şi un an, a creiat în decursul timpurilor. Fără a enumăra abuzurile, călcările de legi, şi ţoata gama mizerilor şi nedreptăţilor ce au lovit în special în populaţia nevoiaşe a ierii, datorită mai ales faptului că la cârma treburilor publice au fost aceiaşi politicieni ce au continuat să dovedească aceiaşi neputinţă în gospodărirea avutului marii. 1936 este anul care deşi a înăsprit necazurile îmulfind dureroasele amărăciuni ale vieții, a făcut, totuş, să se aprindă în sufletul neamului nostru flacăra viguroasă a speranței. In lungul şi în latul ţării firea românească e străbătută de acelaş gând; acelaş freamăt sonor al redeşteptării naţionale face să tremure inimile de bucurie în acelaşi ritm de adâncă simţire. Şi în acest început de an nou, în puternicul avânt de supremă înfrăţire românească, fiorul aceloraşi nădejdi de mai bine, face să izbucnească din piepturile tuturor românilor, acelaş cuvânt: înainte 11 Redeşteptarea conştiinţei naţionale este astăzi cea mai mare şi mai puternică realitate, este realitatea vie a forțelor de viaţă a poporului român iar urmarea acestei treziri la o viaţă nouă este inevitabilă. Salvarea ţării din ghiarele pietrei ca şi nevoile imperioase ale neamului nu-şi pot afla des alegare decât în înfăptuirea, cât mai grabnic, a idealului ce însufleţeşte astăzi întregul neam românesc. România Românilor. Departe de artificialismul vorbelor de împrumut poporul român vede în realizarea acestui ideal însăşi condiţiunea, de nediscutat, a existenţei sale, mai departe. Viaţa popoarelor este condiţionată şi condusă de anumite legi, implacabile, care trebuiesc respectate cu sfinţenie. Principiul proporţionalităţii etnice, preconizat de Dl Dr.Vaida Voevod, fiind concretizarea condiţiilor existenţei noastre, este prin însăşi esenţa sa legea de bază a vieţii româneşti. Înfăptuirea acestui principiu nu va însemna decât dreptate pentru Români în ţara lor, dreptate pentru Românii ce duc o viaţă de lipsuri şi mizerii în bogata noa-stră ţară , dreptate pentru Românii cari suferă umilitoare nedreptăţi în România Mare, înfâptuită prin nesfârşitul şir al lacrâmilor al sângelui şi al tuturor sacrificiilor.. .. In anul ce vine, Insă, să ară tăm popoarelor că suntem demni de istorie. Existenţa vie, mereu crescândă şi covârşitoare a poporului nostru să impună tuturora respectul pentru drepturile fireşti ale neamului nostru Plini de însufleţire să dovedim prietenilor şi duşmanilor noştri că noi, Români, suntem un popor care, cunoscându-ne menirea în acest colţ al Europei, ne interesăm de existenţa şi destinul nostru. Protestul şi reacţiunea neamului românesc contra cotropitorilor neobarbari, ce urmăresc peirea noastră ca neam, trebue să facă să înţeleagă pe toţi că noi, Români, nu suntem poporul slab, lipsit de simţul real ţărilor. Lupta pe care întreaga suflare românească o duce contra străinilor paşaporturi ca şi contra răilor autohtoni, nu este decât reacțiunea pornită din instinctul de conservare al poporului român, care cere proteguirea ridicarea şi întărirea elementului românesc, vrednic şi cinstit. Naţionalismul de cretafie nu de paradă, trebuie să se traducă într’o operă de refacere şi prosperitate social-economică, pornind dela dreptatea ce trebue să se facă Românilor în ţara lor, prin respectul real al drepturilor lor de primi stăpânitori ai acestor meleaguri şi bazată fiind, pe ordine, munca şi cinste Ţara aşteaptă ! Calea izbândei este deschisă iar înfăptuirea sintezei finale este asigurată... înainte ! 1937 trebuie să inaugureze o vnață nouă prin recolarea unei Românii a Românilor,, pentru focte veacurile. C. I. Odor Conducatorul pt.Mitdflil R..I02HCSC". Râsboiul II Nu putem face, crederi, mai mult bine, din punctul de vedere al datoriei către țară, decât arătând cum se înarmează întreaga omenire și cum cresc, zilnic, pericolele de răsboi. Arătam, în ultimul articol, că, in Japonia, chinrelite de natură minitalâ reprezintă 46‘70 din cheltelile Statului. Continuăm cu cifre, pentru celelalte ţâri (după ultimul anurr mitr al Ligei Naţiunilor), Anglia cheltueşte 21 la sută (810 milioane de lire). Franja 27% (13,4 miliarde de trene! — cuprinzând creditele suplimentare pe 1936). Statele Unite 11% 985 6 milioane dolari.) Rusia 22% (14, 815 milione de ruble.) Intr’un recent articol, apărut în Marianne, de Georges Duhamel, dela Academia Franceză, dă semnalul de alarmă, pentru Franţa. El remarcă certurile interne ale Franţei, care, pradă acestei pasiuni, ulta pericolul ce creşte tot mai mare în jurul ei. Desigur, de Duhamel nu se referă numai la discreditul de care suferă actualmente farase, din partea celorlalte state, ca urmare a certurilor sale intestine. Desigur, în momentul când Germania va lua o hertărire, atacul ei nu se va desfăşura pe etimpile Rusiei. Armata nemţească după părerile specialiştilor, e făcută în vederea unui atac fulgerător. Are multe elemente motorizate, pe care nici un şef militar nu şi le va angaja pe un teatru de luptă atât de puţin propice, cum sunt ţinuta