Glasul Bucovinei, iunie 1920 (Anul 3, nr. 435-457)
1920-06-11 / nr. 442
• «Mac! InV k „ . g0St Numărul 50 bani sau 1 cor. IMțj Cercânp, Vineri 11 Iunie 1920 „ BIBLIOTECA “ universității 1 IICI 1 Nr 442 U. av. e*ï' Biblioteca utiVvv «* APARE isUHIQ. A * e» avm « ea-i *st * ' ?’« stî»b 80 lei» pe ’san 40 lei, pe trei Isin 20 lei, pentru înïwi silnic , pe »n an 49 lei, paisan 20 lei, p ® ias ,«sii 10 numai namural de Duminica pe un an 10 lei,’ pe _js an 5 lei, pa trei luni 2.50 lei. Uu amarar saatu 50 bani sau 1 cor. . . £ S«daafm și »dsnB sais&r’sstia l$as*îsiisi? Stendai Render Mo« SS (FOSTĂ DOMNEASCĂ) "Se primesc numai articole iscălit« ftsassiupi și *»®«a1s*m ® I sa salsaieană după tarif și *e prinsese la administrați ® STRADA FLONDOR Ho. S3 Fentrs inserate în interiorul starului Se afsă taxe «a .60*1» Tciafon fi?. si Fcrndafor: -Sexftü F^șeariS? u covinei ! pRPfldsalaf da'Hétràt ai a®!#81 Y Răzeșii Bucovinei cătră Generalul Averescu Cincizeci de răzeși din satele de peste Prut me trimit următoarea mișcătoare scrisoare adresată d-lui General Averescu, cu rugămintea să o publicăm din ziarul nostru. Cu Inima îndurerată am ceîlî-o și o publicăm în Întregime ca să se știe ce rezultate a dat în Bucovina în scurtul tîmp patriotica guvernare a d-lui Averescu. „Noi mazilii și răzășii pe peste Prut, cari nu ne-am uitat orginea moldovenească, cu vechi nume istorice, cu obiceiurri și datini _ tot moldovenești, dară cu graiul înstrăinat de vitregia timpurilor și a stăpânirii dișmănoase austriace, ne adresăm D. Voastră, domnule Prim-Mînistru, cu aceste cuvinte : Am fost așezați în grănița Moldovei de Nord de cătră Vodă Ștefan cel Mare, ca să păzim hotarele împrotiva popoarelor, cari locuiau, dincolo de Nistru. Strămoșii noștri și-au împlinit această datorie cu sfințenie, cum mărturie lce istoria. In anul 1775, am încăput sub stăpânirea Austriei. Din vremea aceea blăstămană a început martiriul nostru. Ni-au copleșit pripășiții din Galiția. S’au așezat între noi mulți evrei și mai mulți Ruși. Unii ni-au luat pământul, ceilalți graiul moldovenesc. In săracia și nevoia noastră n’am avut sprijin de nicăeri, nici dela stăpânire, care căuta să desființeze elementul moldovesc de pe acest petec de pământ românesc, nici dela boerii sau mai bine zis ciocoii moldoveni din Bucovina, cari ca pretutindene s’au dat îndată de partea stăpânirii. Neamul nostru părea menit stângenul căci pe când de pildă Polonii din Gaiția șî Varșovia se interesau și de o singură familie polonezii din Botoșani sau Gaga 1, de noi cei de peste Prut nu întreba nici un Român din România liberă. Și ascunda, când am văzut, că nu ne ajută nimene, am recurs în puterile noastre proprii. Am trimis copii noștri la școală. Din sărăcia noastră l-am ținut în carte ca să poată fi odată folositori neamului. Putem afirma, că o treime dintre cărturarii noștri din Bucovina își are originea în răzeșimea noastră. Decedatul răzeș din Nepolăcăut loan Voloșenco cu averea sa de 3 făici a ținut 6 băeți la școalele din Cernăuți și a înlesnit studiile superioare la toți 6. Actualul Mitropolit Repta, mulți funcționari, preoți și învățători sunt de origine mazili san răzeși. ■, f Adevărat, că poate și mai mulți cărturari decât nouă a dat răzășimea noastră națiunii rusești din Bucovina. N’aveau încotro bieții răzeși ! Pe la anul 1870 era partea Bucovinei de peste Prut mai’că peste tot slavizată. Răzeșii și țăranii cu nume ca : Tautu, Frunză, Ițculescu, Spânu, Codrean, Păunei, Mândrișor, Sprincenat, Cuca, Moraraș și alte sute de aceste nume nu mai cunoșteau graiul moldovenesc. Și au e mirare, daca copiii acestora născuți și crescuți in mediul slav au devenit ienicerii slavismului în noi. Am fost perdut orice legătură sufletească cu frații noștri Români. Stăpânirea austriacă ne trimetea profesori, preoți și înotători din Galiția, cari nu spuneau, că Ștefan cel Mare a fost Rus, pentru că vorbia și scria rusește, că Moldovenii nu sânt Români, ca’n Regatul ce se porceclește România, nu sânt Moldoveni, ci o amestecătură de fel și fel de popoare scăpătate și mai ales de țigani. Atâta mi-au vorbit de aceste lucruri, că la urmă nu mai știam, ce să credem. Numai singur Dzeu au uitase de noi. Copii noștri luminați prin școale devenim apostoli pentru neamul nostru. Ei, cu conștiința românească de acasă redobândind graiul pierdut, au înfințat o societate numită, Societatea Mazililor și Răzeșilor bucovineni. Societatea această a început lupta în contra totalei slavizări a răzășimii. La îndemnul ei s’au înființat școli particulare prin cele sate răzășești, unde se afla încă conștiința și tradiția românească. Și a venit anul mântuirii 1918 ! Negrăită bucurie am simțit noi cel din satele de peste Prut, când am văzut pe dorobanțul român, mântuirea noastră după 150 de ani de robie și ..rușine națională. Iară când în vara anului 1919 s’a fost răspândit zvonul, că comisia teritorială a Conferenței de pace din Paris voește să fae 60 de sate de pe valea Ceremușului și la nordul Bucovinei și că între acele sate se află maică ,toate satele răzășești, noi m-am înfiorat la gândul, că s’ar putea întâmpla așa ceva, și am protestat înpotriva acestui atentat prin telegrame și scrisori cătră Malestatea Sa, Regele nostru și ministrul de atunci, dr. I. Brătianu. Membrii societăți Răzeșilor părintele Țopa, prof. Vicencu, funcționarul Păunel și alții au cutrlerat toate satele în pricinate și ne-au pus la cale ce să facem., Credem, că lucrul acesta n’a fost zădarnic. A venit toamna anului 1919 cu alegerile în Corpurile Leguitoare. Țarăl, conducea dl. Nistor, fost ministru delegat pentru Bucovina. Au fost aleși pentru ținuturile de peste Prut pentru cameră , domnii Vihovici, Țopa, Dr. Lupu, Bîoșca și Sniatindiuc, iară pentru Senat domnii Dr. Kwiatkowski și păr. Racoce. După naționalitate , 4 Români, 2 Ruși și 1 Polon, intre Români au fost 2 de origine răzeșească (Racoce, și Țopa.) Dară și cei 2 Ruși au fost românofili, căci Sniatindiuc povestește, că după mamă e și el Român și tot așa și Bloșca. Noi răzeșii am fost mulțămiți cu aceste alegeri, nu însă și nedoriții noștri musafiri ucraineni cari și astăzi țipă In gura mare că lor nu și trebae România, că cea mai mare parte din Bucovina (începând dela Siret) trebue să treacă la Ucraina. Au venit și alegerile recente din Mai 1920 Cărmuitorul țării pus de D-Voastră, domnule General, voind să se răzbune asupra dușmanului său politic, domnul Dr. Nistor, n’a răzbunat mai mult asupra noastră, a celor nevinovați și neinteresați în luptele partidelor. Pe când fostul ministru Nistor ne a pus candidați bucovineni, oameni cu pricepere pentru nevoile poporului și cu tragere de Inimă pentru interesele Statului Român, ne-am trezit în rândul acesta cu candidați din Regatul vechia pe cari nimane nu i- a văzut. Pe aceștia avea să-i scoată cărmuitorul țării la alegeri. Noi mazilii și răzășii am tăcut și eram gata să dăm glasul oricărui Român dași mai bucuroși am fi votat pentru deputații, pe cari l-am avut. Altfel a fost privit lucrat acasta de către conlocuitorii noștri ucraineni, vecinie porniți împotriva noastră. Ucrainenii, aflând dela Cârmuitorul țării că candidaturele bărbaților din vechiul regat sânt numai niște comedii înscenate la adresa partidului liberal de acolo, s-au îndârjit și au ales pentru Cameră pe cei mai înverșunați dușmani ai neamului și statului nostru, pe socialiștii ucraineni Heșco, și Crăcaiîa, iară pentru Senat, pe panslavistul Eugen Kozak. " Ceea ce am combătut din răsputeri pe timpul Austriei, adecă totala slavizare a acestei părți din Bucovina găsește acuma sprijin chiar în bărbații de stat ai României ! Ați putea obiecta, că alegerile sânt libere. Ele sânt libere pe hârtie ca și ordinul D-Voastre, domnule general, care l-au dat prefecturelor cu privire la neamestecarea prefecților și a funcționarilor în treburile alegerilor. Teroarea care s’a întrebuințat acuma la alegeri, nu numai că a întrecut cu mult, dari nici nu poate fi măcar comparată cu ceea ce știm în privința asta din timpurile austriace. " Dar ca să nu spuneți die Generale, că vorbim lucruri neîntemeiate, vă aducem ca pildă următorul fapt întâmplat în alegerile din satul Toporăuți de peste Prut. Acolo sânt sute de familii țărănești slavizate cu nume ca: Carp, Soroceanu Morar, Lupu, Cozub, Cârnaț ș. a. Acești țărani cu conștiință moldovenească au cerut să se învețe în școala satului limba românească. , * Iată, însă cănainte de alegeri a venit funcționarul Pratter cu agenți electorali trimiși de administrație pentru a face cu alții propagandă pentru candidatul guvernului și aflând că țăranii cari cer școală românească nu vor să voteze pentru acesta a pus pe învățătorul Starciuc să zică în față alegătorilor adunați aceste criminale cuvinte. " »Oameni luni nu vă lăsați înșelați de cutare și altare țărani, aceștia^ trădătorii voștri, și voesc să vă introducă limba românească și să Vă deznaționalizeze .« Nu credeți de General? Porunciți comandantului de jandarmi de acolo să vă trimită de urgență un raport, iar după ce veți ceti acest raport veți înțelege, domnule General, ce mare păcat este pentru laudatele d-voastră Isprăvi ostășești, că rezultatele lor au le-ați lăsat d-voastră“. fost lăsate pe mâna cui , citiți « „GLASUL BUCOVINEI" ■