Glasul Bucovinei, iunie 1921 (Anul 4, nr. 716-735)
1921-06-01 / nr. 716
Pag» . Duplicitate averescană «Dreptatea» strânsă de noi cu ușa In chestia iscăliturilor de pe faimosul «document zdrobitor», publicat de ea In No. 107, își trage coada Intre picioare. In articolașul «Partidul copiilor . . . » din No. Joc, închipuindu și că e spirituală, ea dă în realitate numai dovada cea mai eclatantă a unei disgustătoare duplicități. Pretextând că iscăliturile puse de rectificările ce i s'au trimis în chestia adresei de aderență la congresul nostru, sunt ale unor copii, ea, care «nu face Politică cu copii», refuză a le pubtica. Ori acești copii, dacă «copii» vor fi fiind ei, sunt aceiași, cu a căror iscălitură «Dreptatea» și-a împodobit «documentul zdrobitor», publicat cu aere de antic triumfător și cu litere de o șchioapă în No. 107. Adresa trimisă nouă nu era decât o simplă felicitare, pe care putea s- o iscălească oricine, fără privire la vârsta sa, pe când declarația trimisă «Dreptății» de către d. Hutu cu aceleași iscălituri, constituia, după părerea logicianilor de la «Dreptatea», un «document zdrobitor» în contra noastră și «un act de netăgăduită valoare politică». Cu toate acestea, aceleași iscălituri emanează numai de la niște «copii» când e vorba de felicitarea noastră, sunt însă foarte valoroase când e vorba de „documentul" averescan. Mai adăugând și faptul că semnatarii înșiși au adus, în No. 713 al ziarului nostru, dovada stringentă asupra veracității iscăliturilor de pe adresa trimisă congresului și a falsului lor de pe „documentul“ averescan, înțelegem că cei de la „Dreptatea“ au refuzat publicarea rectificărilor sub pretextul că și „rectificările sunt falsificate“. Chiar „copii“ fiind cei ce rectifică aceste calomnii averescane, ne întrebăm : cine dă „ Dreptății* dreptul de a-și bate joc de cinstea lor ? De altfel noi suntem satisfăcuți. Coțcăria Politică a unui mare factor averescan dela Câmpulung s’a dovedit Până la evidență. I. G. T. O instituție inutila si provocatoare E vorba de așa numiții agenți voluntari de controla a piețelor, o Instituție creată nu de mult de Inteligența organelor administrative de aprovizionare, și pusă in serviciul speculanților mărunți, cari la barierile orașului și pe piețe sau de la țărani diferite articole pe un preț de nimic, maltratând de multe ori pe țărani. In ziarul nostru am arătat de multe ori fărădelegile acestei bande față de țărănimea noastră. Un cas recent ne povestește d. Dr. D. Marmetiuc, care fiind Luni în 30 Main, orele 7 dim. în str. Romană a vizat cum an individ ca pirul și mustața roșă țâra de braț spre o brutărie o biată țărancă bătrâni. Intervenind d. Marmeilac, individul care maltrata pe țărancă, i-a ripostat foarte obraznic : „D-ta nu mă stinghemi în exercițiul funcțiunii*, ca și când despoiarea țăranilor noștri ar fi pentru acești agenți o acțiune oficială. Când d. Marmeiluc i-a cerut numele, el a provocat pe polițistul Cucuteanu să-i iele d-lui Marmeiluc numele, iar după ce d-ar la apus, individul a refuzat să-și spună numele, susținând neadevărul ci este comisarul de piață din str. Romană. Deabia mai târziu d. Marmeiluc a aflat la oficiul pleții de la primărie care n’are a face nimic cu acești agenți, că Individul se numește M. Licker, e cancelist la administrația țării și e detașat pentru astfel de servicii onorfice. Acesta e numai un singur caz, dar mulți din acești agenți merg cu soțiile lor pa piețele Cernăuților și își încarcă saci și coșuri cu alimente luate pe prețuri de nimic de la țărani, refeindu-i de-a dereptul sub firma aceasta de agenți de piață. Ba nevasta unui astfel de agent a mers chiar la o prăvălie cu pește, s-a dat drept soția inspectorului general al piețelor Edelstein și a cerut să i se vândă pește cu 2 lei kg. Alt agent a intrat Intr'ssn birt, a mâncat tin gulaș și când negustorul i l-a calculat 4 lei, faimosul organ de control i-a cerut o sumă mare de bani pentru a nu-i denunța. Cazuri de aceste se repetă zilnic. In loc să controleze, mulți din acești agenți săfnesc. Cerem desfiiisțarea acestei instituții, care samănă mai mult ca o bandă decât cu un oficiu de ocrotire a comerțului. .. ■ [UNK] »■»——....... CITIȚI „GLASUL BUCOVINEI“ GLASUL BUCOVINEI No. 716 O hotârîre dreaptă Publicăm în cele ce urmează o prea interesantă decizie a Senatului Comisiei Agrare Centrale din Cernăuți, dată în chestiunea exproprierii moșiei Bunești, proprietate a d-nei Ecaterina Nedey. Hotârîrea s-a dat în urma apelului făcut de Banca Regională din Cernăuți împotriva deciziei cu No. 135620 a Comisiei agrare de ocol Suceava, care expropriase moșia Bunești numai în parte. Senatul a fost prezidat de d. D. Bagdat, consilier la curtea de Apel Cernăuți și hotârîrea instanței apelative declară expropriată în întregime moșia de care e vorba. Iată esențialele considerațiuni pe care le expune în mod foarte limpede și judicios motivarea deciziei Senatului : Având în vedere actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, cum și susținerea părților cari rezultă că : Banca Regionala, conform art. 46 din regulamentul reformei agrare, a propus expropierea în întregime a moșiei „Bunești“ proprietatea intimatei d-na Ecaterina Nedea. Comisiunea agrară de ocol Suceava, prin deciziunea No. 135620 a admis exproprierea parțială deci având neexpropriate și ca atare râmase proprietarei parcelele specificate în deciziunea apelată. Că în contra acestei deciziuni «Banca Regională» a făcut apel cerând atât prin petițiunea de apel cât și în instanță, exproprierea în întregime, în cauză fiind aplicabil art. 7. al 1 lit. d., din decretul asupra reformei agrare, deoarece moșia propusă spre expropriars a fost în întregime arendată, între anii 1905 — 1919, timp de mai mult de 9 ani. Având în vedere că intimata, prin reprezentantul său, d. Garabet Gaina, recunoscând că, în adevăr moșia Bunești a fost arendată în întregime, în timpul arătat, mai mult de 9 ani, obiectează totuși, că în speță, nu-și găsește aplicare art. 7 al 1 lit. d„ invocat de apelantă, întrucât chiar prin acest text se exceptează proprietățile celor incapabili de a gospodări înșiși, și că în acest caz de excepțiune se găsește proprietatea intimatei, deoarece arendarea se datorește incapabilitâții proprietarilor de a gospodări înșiși în timpul arendării. Că, față de această obiecțiune apelanta susține că cuvântul «incapabil» prevăzut de lege, are înțelesul dat de codul civil în vigoare în Bucovina, adecă se referă la incapacitatea juridică, iară nu la acea de fapt invocată de intimată. ’ Chestiunea dar supusă discuțiunei este înțelesul expresiunei ...incapabili de a gospodări înșiși“ Întrebuințată de legiuitor în art. 7 al. 1 lit d. Se referă aceasta excepțiune la incapacitatea juridică sau la cea de fapt ? Atât redacțiunea textului în cauză, cât și întreaga economie a legii, care traduce spiritul de care a fost călăuzit autorul reformei agrare în Bucovina, impun soluțiunea din urmă ș. a. că excepțiunea prevăzută de art. 7 al. 1 lit. d. se referă la incapacitatea de fapt a proprietarului de a-și gospodări însuși pământul. In adevăr : Dacă legiuitorul s’ar fi raportat la incapacitatea juridică, n’ar mai fi adăogat cuvintele „de a gospodări înșiși“, cuvântul singur de „incapabil“ traducând îndeajuns moțiunea juridică. Din împrejurare dar că legiuitorul a adăogat și cuvintele „de a gospodări înșiși“, care se referă la o chestiune de fapt, rezultă neîndoielnic că a voit să lege cuvântul de „incapabil“ de o noțiune de fapt, înțelegând prin expresiunea întrebuințată „incapabil de a gospodări înșiși“ o incapacitate de fapt. Un argument mai mult în sprijinul acestei soluțiuni se deduce tot din redacțiunea art. 7 al. 1 lit. d. și anume din aceea că, alături de incapabilii de a gospodări înșiși legiuitorul mai exceptează și „proprietățile minorilor“. Dacă prin expresiunea „incapabili de a gospodări înșiși“ s’ar fi înțeles de legiuitor incapacitatea juridică, n’ar mai fi fost nevoie să se adauge, în mod expres și excepțiunea privitoare pe minori. Minorii fiind incapabili juridici ar fi intrat în expresiunea „incapabili de a gospodări înșiși“ dacă înțelesul acestei expresiuni ar fi cel dat de Banca Regionala proprietarei in cauză. Neprocedându-se astfel reese vădit, că în art. 7 al. 1, lit. d, legiuitorul s’a referit la incapacitatea de fapt. Prin reforma agrară este neîndoelnic că s’a urmărit a se atribui pământul celor cari de fapt se ocupă cu cultivarea lui, luându-se prin expropriere de la cei cari nu-și fac din agricultură o ocupațiune. Dispozițiunea privitoare la terenurile arendate (art. 7, al. 1, lit. d), care prevede exproprierea în întregime, nu este decât aplicațiunea acestui principiu : să se exproprieze pământul celor cari nu voesc să-l muncească. Pentru stabilirea însă a criteriului între proprietarii cari voesc și acei cari nu voesc să se ocupe cu agricultura— care, fără îndoială, este o chestiune de fapt — se impunea o normă după care să se conducă organele de înfăptuire. Fixarea acestei norme o face art. 7, al. 1, lit. d, stabilind presumpțiunea, dedusă din faptul arendării mai mult de 9 ani, că proprietarul în această situațiune nu voește să-și cultive pământul. Presumpțiunea dedusă din o chestiune de fapt, este logic ca și înlâiturarea ei — ceea ce constitue excepțiunea — să fie legată tot de o noțiune de fapt. Privindu-se clar chestiunea și din acest punct de vedere se confirmă și mai mult soluțiunea dedusă din redacția textului. Dacă la cele zise se mai adaugă că incapacitatea juridică are drept urmare și pe cea de fapt, se determină în totul înțelesul excepțiunei prevăzute de art. 7, al. 1, lit. d, în sensul că se referă la o incapacitate de fapt. Față de această soluțiune principală, urmează a se examina în speță dacă arendarea moșiei „Bunești“ între anii 1905—1919 a fost datorită, după cum susține reprezentantul intimatei, incapacităței de fapt a proprietarilor Jakob Nedey și Ecaterina Nedey, netăgăduit fiind că numiții n’au fost incapabili juridici. Urmează aci expunerea privitoare la depozițiile martorilor ascultați în cauză, cari dovedesc că proprietarii Nedey au fost în tot timpul celor 9 ani de fapt capabili să-și gospodareascâ înșiși moșia. Și deci motivarea închee : Considerând că din cele expuse rezultă că moșia „Bunești“ a fost arendată, între anii 1905—1919, timp de mai mult de 9 ani, fără ca această arendare să fie datorită incapabilităței proprietarilor de a gospodări înșiși. Că, așa fiind urmează că această proprietate să fie expropriată în întregime conform art. 7, al. 1, lit. d, din Decretul lege din reforma agrară. Pentru aceste motive, apelul trebue admis, reformându-se deciziunea primei instanțe. Având în vedere că, potrivit art. 20 din citatul Decret lege, proprietarul cetățean român are dreptul să-și reclame pentru sine clădirile și instalațiunile aflate pe terenul expropriat. Exercitarea acestui drept neputându-se pune în discuțiune din oficiu, rămâne a se decide în această privință, atunci când se vor sesiza organele pentru înfăptuirea reformei agrare, până în prezent proprietara nefăcând nici o cerere în acest sens. S’a dispus asupra cheltuelilor de judecată conform § 41 și urm. proe. civ. Comisiunea agrară Centrală, Președintele Senatului ; (Nedescifrabil) Hotărârea aceasta a Senatului Comisiei Agrare Centrale din Cernăuți, e absolut justă. O publicăm în rezumat atât pentru frumoasa ei întemeiere juridică , dar și pentru că eventual să poată servi ca directivă Comisiunilor agrare de ocol. In ședința Comisiei Agrare Centrale din 27 i. c. decizia prezentă a fost aprobată cu majoritate covârșitoare de voturi, astfel că ea se prezintă de aci încolo oarecum ca o interpretațiune autentică a legii noastre agrare. - ---------------------an--------------------Situația externă Cuvintele pline de moderație ale premierului francez, care s-a declarat apărător neclintit al tratatului de la Versailles dar și al acordului cu Anglia și cu America, a adus o ușoară ameliorare în raporturile din Franța și Anglia. Dacă Germania va călca tratatul de la Versailles, atunci Franța la caz de nevoie, poate proceda prin propriile sale mijloace ; ea poate merge fără aliați, dar nu contra tot, a spus abilul ministru francez. Toți ceilalți aliați, afară de Franța, sunt și pentru o împărțire a Sileziei, în care majoritatea minelor să revie Germaniei, deoarece Polonia , cu cursul valutei scăzut de azi ar avea nevoe de 7 miliarde mărci, pe lună, pentru a susține industria înfloritoare, care este astăzi în Silezia. . Oricum acordul dintre aliați s’a cam răcit și problema sileziană l-a pus la grea încercare. Rămâne să vedem ce va hotărî în această chestiune Consiliul suprem, care se va întruni la începutul săptămânii viitoare la Boulogne sur Mer. De altmintreria in Silezia au încetat tulburările. Germanii au oprit atacurile, iar voluntarii Iuli Korfanty din lipsă de hrană și de bani au pierdut mult din entusiasm. Comisia interaliată e iarăși stăpână pe situație. Germania respingând punctul de vedere francez în chestia sileziană a adoptat o atitudine de expectativă a deriziunilor Consiliului suprem. * In Anglia greva minerilor . Pe cale de aplanare Guvernul a invitat din nou pe delegații lucrătorilor și ai proprietarilor la o întrunire de la Board of Trade, unde proprietarii au renunțat la profituri, iar guvernul s-a arătat dispus de a da un fond provizoriu pentru plata lucrătorilor. Senatul american a votat o moțiune, prin care Harding e provocat să convoace o Conferință a Anglia, Japoniei și Americei, în care să se realizeze un acord fară anumitelor state,pentru o dezarmare gene