Glasul Bucovinei, septembrie 1921 (Anul 4, nr. 787-810)

1921-09-15 / nr. 799

Anul IV ABONAMENTUL * 13« un an 120 lei, pe Vs an 60 lei, pe trei luni 30 lei, pentru țirani zilnic, pe un an 60 lei, pe */■ an 30 lei, pe trei luni 15 lei. Numai numărul de Duminică, pe un an 20 lei, pe Vs an 10 lei, pe trei luni 5 lei. Numărul I Leu Cernăuți Joi 15 Septembrie 1921 REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA Cernăuți, Strada Domnească No. 33 Se primesc numai articole iscălite. Manuscrisele nu se înapoiază. ANUPI­ TUHI fi £ I RECLAMB ! se calculează după tarif și se primesc la administrație Strada Domnească No. 33 Pentru inserare în interiorul ziarului se urcă taxa cu 50%. Cele cincisprezece Românce Intr’o dare de samă ce o publicau zilele a­­ceste ziarele neromâne din Cernăuți asupra unei serbări aranjate pentru adunarea de sondări, in scopul înființării unui al doilea teatru german aici, găsim printre persoanele care n’au distins prin râvna depusă pentru atingerea țintei urmă­rite, și numele a 15 Românce. Cazul m­erita toată atenția noastră. Ce frumos lucru este o armonioasă colabo­rare a tuturor la o operă culturală. Regretăm Insă că trebue să prevenim dela început pe cei titori să nu se aștepte la această interpretare, care noi am dori din toată inima să o putem­ da chestiunii, dar se împotrivesc scopurile ur­mărite de aceasta. Avem un nesfârșit respect pentru fiecare cultură. Vorbim cu egală plăcere o pagină mă­reață, la oricare limbă ar fi scrisă. Ne trans­portă o melodie divină, indiferent nația fericică căreia aparține autorul. Am purtat un crâncen războiu cu Germania și totuși la chiar zilele când aceasta ne silia, la Buftea, să iscălim toate arii­­­ațile și despoerile țării noastre — la Iași, la Teatru Național, nu se gâsiau destule locuri pentru câți iubitori de muzică năvăl­au să ad­mire sonatele lui Beethoven interpretate de ma­estrul Enescu. In acelaș timp și ln aceeaș at­mosferă de negrăită ură împotriva Germaniei brutale, scriitorul acestor rânduri era așa de fe­ricit a fi descoperit la cutare librar operele lui Goethe pentru a le reced­­a nu știu câta oară. Spunem aceste pentru ca să nu ne găsească cineva sentimente pe cari nu le avem l*ți de cultura și limba germană. Recunoaștem la cu­prinsul acestei limbi înălțimi ale culturii la care privim cu admirativă dragoste. Cu toate acestea nu putem renunța la limba noastră, la posibili­tățile de desvoltare a unei culturi românești aici, dacă nu voim să renunțăm la însăși ideia de stat românesc. Iar ceea ce se petrece la Cernăuți in jurul chestiunii teatrului german, este o fe­brilă activitate de fortificare a Umbei germane împotriva celei românești, înlăturată din universitate, fari auspicii de­ a se etala multă vreme in ofi­ci, lipsită de spriji­nul direct al Vienei și fură un popor care să o vorbească — căci dă la câteva colonii răzlețe nu sunt Iacă un popor — limba germană, care vrea sa numai să trăească, ci să și continue și pe mai de­parte domnia asupra sufletului românesc eli­berat, și a mutat năzuințele și baza de operații pe sama teatrului orâșenesc. In jurul acestuia, cine nu vede cu ochii moșteniți deja decedată Austrie, a putut observa o vioaie mișcare cum nu s’a pomenit alta de când există aici teatru german. Artiști de mâna Întâia de la marile teatre ger­mane au fost angajați, iar aceștia nu au întârziat nici o clipă a înțelege rostul chemării lor la noi. Vor juca trei excelente echipe : dramă, operă și operetă. Dar și aceasta nu e încă destul. Trebue un al doilea teatru german. Căci — cine știe —­ se poate Întâmpla totuș minunea ca și In ța­ra Românească să se găsescă vreodată un mi­nistru, care să înțeleagă necesitatea, mai mare aici ca ori­unde, a înființării unui teatru ro­mânesc tn acest cel mai înaintat și mai expus punct al Românismului, la nord. Eventualitatea aceasta trebue să găsească limba germană aici puternic retranșată. O inexpugnabilă cetate tre­bue să fie pentru teatrul românesc orașul nostru. La această operă și-au dat colaborarea cele 15 Românce, aproape toate soții ale unor Înalți funcționari ai statului român. Nu condam­năm pe nime, ci discutăm fapta fiindcă pune­ma evidență, mai mult ca orice, nevoia urgentă de-a avea aici, cu orice preț, un teatru ro­mânesc — și un cât mai bun teatru românesc. Vedem­m­ fapta relatată cât de mult ne-a robit cultura străină și câtă primejdie ascunde, pentru viitorul culturei noastre, fortificarea ei pe pă­­mântul Bucovinei. Dar mai vedem la ea și ceva bun. De mult, odată, un rege al Perșilor, jignit de biruința pumnului de Greci asupre nesfârșitelor sale oștiri și temându-se să nu uite a-și spăla pata cu un ceas mai degrabă, a pus un sclav care în fie­care dimineață să-i reamintească datoria ce-o are față de onoarea armatelor sale. Cazul celor 15 Românce este menit a înlocui pe sclavul din pilda bătrână și a fi, pentru fiecare ministru Iu sarcina câruia cade răspunderea chestiunii, un memento, care să-l strige zilnic conștiinței sale: Nu uita necesitatea unui teatru românesc la Cernăuți! 8 Rotîca --------------------sî--------------------­Caracteristica unor ecouri.... De câte ori autoritățile centrale, adecă Bucureștii, lau o măsuri de indreptare față de matrapazlâcurile oficiale­ de loced­ani din Cernăuți și față de accesele de autocratism ale d-lui Ștefanei!­ dela interne, de *­­tâtea ori ziarele »Volk*, »Vorwärts“ etc... ian apă­rarea baronilor, taților și tuturor­ conicilor avereicani dela a­est oficia. Din nou ziarul „Volk* discuti­­ in Nr. 679 din 11 Sept. a. c ) cazul unei pretinse oblo­­jiri a consulului austriac din Cernăuți, aducând o se­rie de inexactități, pentru a ajunge la concluzia atât de simpatică baronilor dela Mietamt-ul nostru. Dar un Mietamt ca acesta inclusiv e directorul general Stefa­­ceth­ care numai în urma somațiiol­or repetate ale M­nistrului de Interna se conformă ordinelor primite ți care in tot Cernăuțul nu e in stare să găseasca o lo­cuință pentru contului austriac atât de simpatizat de ei și de monitorul său „Das Volk“, evident dă dovezi de cea mai crată incapacitate. Nu e msit decând in aceeași chestiune d. Stefanelli de la interne a primit dela București ordinul telegrafic care zicea : bste pen­tru ultima dată că organe inferioare (adecă Internele dela Cernăuți) se opun ordinelor noastre (adecă ale Ministerului). D-voastră n aveți să comentați ordinele primite ci să le executați, încheie Ministerul. După primirea acestei telegrame, pe care c­-nul Stefanelii numai cu anevoe a deacifrat-o, marele sor­­tru director general dela Interne a plecat un concediu de recreare, anunțând la București acest fast prin o te­­g­amă care z ce: Populația de aici (adecă din Cer­năuți) e foarte agitată că nu s'a instalat încă consulul austriac la Cernăuți... Și „popolația“, „Pas Volk*, se agită, țpa, că do­r­­„e foarte agitată*... Ce interesant și caracteristic ecou­l! ............... 4 c...... ----------­ Nr. 799 Unde fac Averescanii economii ** Asociația generală a medicilor ne trimite ur­mătorul articol: In nenumărate rânduri opinia publică a fost alar­mată de faptul că sănătatea publică este grav com­promisă din lipsa de medici pentru populația rurală, lipsă provenită pe deoparte prin pierderile enorme ce a încercat corpul medical în timpul războiului, iar pe de altă parte prin faptul că nimic, nici salarii, nici mijloace de transport, nici concurs autorităților, nu atrăgea pe tânărul real din partea medic ca să-și consume energia, făcând apostolat la țară. Dar nu numai populația rurali se resimte de lipsa de ajutor medical ci și armata, care pentru a-și asigura serviciul, concentrează medici de rezervă,­ cărora dein 1913 și până acum, le cauzează pagube materiale insernate, intrerupându-i deja, exercitarea meseriei lor, dupi urma căreia trăiesc el și familia lor. Medicii sunt singurii­­ cetățeni cari de 8 ani fac serviciu incontori pentru siniiști. Acum ei se aduce în cunoștință un fapt care ne-a întristat foarte mult, fiind­că se pare că autori­tatea căreia ne adresăm, nu și-a dat seama de pa­­guba mare ce se face populației, suprimindu-se prin bigot o sumă destinată pentru formarea de non­ int­őrct. Iată de ce este vorba.* in Bucovina se contractase cu 40 studenți in medicină ca In schimbul a 2500 lei anual cu care statul îi va ajuta să-și facă studiile pe la diferite fa­cultăți de medicină, când vor ieși medici, să îngri­jească de sănătatea populației ruraie timp de 5 ani. Prin noua alcătuire a bugetului, »’a suprimat suma aceasta de ana­antă mii lei, lăsând să ă Dici au rost pe acești 40 de studenți, cari mai toți sunt cu studiile foarte înaintate, mai având câteva semestre, până să vină ți ei alături de noi, ca să mărească nu­miră­ acelora de care țara are atâta nevoie. Dacă nu se respectă re­stamentul scris ce a intervenit intre stat și studenți, atunci ei sânt forțați să renunțe la anii de medicină și să se­­ pace de altceva, care să se dea posibilitatea de a-și asigura existența zil­­­nică. Asociația generală a­­ medicilor a adus la cunoș­tința celor in drept acest fapt, rugând ce insistență ca si ca se intrerapă cariera a 40 de stadenți prin suprimarea acestei neînsemnate sume, iar noi apelăm la marele public ca să sprijine intervenția noastră deopotrivă de importantă și pentru corpul medical și pentru populație. Nădăjduim că Ministerul va respecta angajamen­tul înscris ca și-a leat și că va găsi această sumă in vr’un capital oarecare din buget, redând studiilor me­dicale pe acești 40 de studenți meritoși și foarte sili­tori, Împiedicând astfel începerea asui proces din care se înțelege foarte ușor că tot statul va păgubi. ---------------------------------------­*­ Averescanii noștri intr’adevăr își fac de cap. Rsipese leacul public in mod inconștient și criminal intr’o parte și fac economii dăunătoare la alta. Așa s’au înființat o mulțime de ministerii și alte postări inalte absolut lentile și al căror titulari in cele mai multe cazuri petrec in străinătate. Si dau bani pentru atâtea lucrări de care populația n’are nici un folos, in schimb snă se suprimă sporurile pentru funcționari și se taie bursele un­or bieți studenți, față de cari statui și-a luat angajimente formale și pe cari acum îi lasă fără nici un ajutor. Aceasta măsură arbitrară arată ca prisosință incapabilitatea guvernanțiior noștri. Am protesta și noi, dacă am avea Împotriva ea). — N-­R. CITIȚI „GLASUL BUCOVINE"

Next