Glasul Bucovinei, septembrie 1923 (Anul 6, nr. 1348-1370)

1923-09-15 / nr. 1359

Pag. 21, »GLASUL BUCOVINEI» No. 1359 Scrisori dela țărani judecata țăranilor asupra minciunilor „Dreptății“ Mai mulți gospodari din Carapciu și Prisăcăreni ne trimit cu data de 11 Sept. crt- următoarea scrisoare: „Dreptatea“ averescană din 2 Sept. scrie un ar­ticol plin de neadevăr și învrăjbire și adecă ticluitori de minciuni dela „Dreptatea“ ar vrea să ne spuie nouă țăranilor, cari am fost cu sutele de față, că adunările ce s'au ținut de către d-l deputat Dr. Aurel Morariu la 12 August în satele noastre Prisăcăreni și Carapciu și că cei câțiva țărani adunați, cum zic averescanii cu chiți­bușuri, l-ar fi luat din scurt pe d-l deputat. Cu astfel de minciuni încearcă averescanii să în­vrăjbească lumea și să batjocorească pe conducătorii noștri și pe gospodarii din satele Prisăcăreni și Carap­ciu. Nerușinatul care a ticluit minciunile acelea și nici nu a îndrăsnit să-și dea numele la gazetă, ci s-a iscălit Un țăran îl știm noi bine ce țăran este. Țărani de aceștia învrăjbesc satele noastre, chemând pe gospodari la sine și, în loc să le dea sfaturi bune, îi învrăjbește și toarnă venin în inimele lor. Noi subsemnații cari am fost de față la adunările politice și cunoaștem adevărul, protestăm contra min­ciunilor scrise în gazeta „Dreptatea". Să nu aibă grija noastră averescanii căci nici noi nu o avem pe a lor. Știm noi ce gospodărie a fost pe vremea d-lui Dori Popovici și a lui Kohlruss, pe care ni l-au pus deputat cu sila ave­rescanii. Cu Kohlruss al lor și cu toți răi au stricat ave­rescanii reforma agrară și au pus biruri strașnice pe sate Avem dovezi noi gospodarii că după legea averes­cană țăranii cari aveau câte 30—50 prăjini de pământ au trebuit să plătească biruri cu 60—80 lei pe an, pe când astăzi acei gospodari fiind împroprietăriți au câte 2—3 ha. pământ și au plătit bir câte 50—60 lei. Apoi averescanii de la „Dreptatea“, sunt supărați că d-l deputat Dr. Morariu ne-a sfătuit să facem școală în Prisăcăreni. Știm noi că averescanilor nu le prea place că noi țăranii umblăm să ne școlim. Că dacă vom ajunge să avem școală și lumină, de bună samă că nu vor putea pune așa de ușor în cârca noastră pe toți Kohlrușii lor. Dar mai ales cu ce obraz să fac a vobi de durerile noastre mincinoșii dela „Dreptatea“? Și oare nu-i e rușine scriitorului acelei scrisori date la gazeta averescană, că doar slujba lui pe care o are în Prisăcăreni nu e ca să scrie minciuni și să învrăj­bească oamenii? Iată ce cuvânt îi spunem noi: Domnule țăran as­­tâmpără-te cu minciunile d-tale că nu pentru asta ești plătit. Și vă rugăm domnilor dela gazeta noastră „Gla­sul Bucovinei“ să fiți atâta de buni și să faceți loc în gazeta noastră articolului acestuia în întregime, căci nu putem suferi ca minciuna să fie mai mare ca adevărul. Să trăiți și să piară neghina averescană! Luchian Simion, Toader Moscaliuc, Dascaliuc Du­mitru, Dascaliuc Petrea, Bilencu George, Constantin Dascaliuc, Ion Lupuleac, Miron Lupuleac si mulți alții. Vești din lume Cearta dintre Italieni și Greci Cearta, ce s’a iscat între Italia și Grecia pentru omorîrea unui general și câțiva ofițeri italieni pe pământ grecesc e încă departe de-a se sfârși. Italienii, cărora le-a sărit țandăra, voiesc să râsbune aspru nelegiuirea, ce ei o pun în cârca Grecilor, — dacă cu drept cu­vânt sau pe nedrept, lucrul acesta nu se poate lămuri — și în scopul acesta au ocu­pat câteva ostroave grecești zicând că Italia va da aceste ostroave îndărăpt abia după ce Grecii își vor ispăși pe deplin păcatul și vor plăti o gloabă destul de mare Italienilor. Dar iată că Liga Națiunilor, care în virtutea tra­tatelor de pace este singura îndreptățită de­ a face dreptate între popoarele lumii, n’a dat voie ca Italia să facă cu Grecia ce va vrea italienii, ocupând drept râsbunare, pământ grecesc și cerând Grecilor să le dea bani și alte despăgubiri, au ieșit din făgașul Ligei Națiunilor. Și aceasta nu îngăduie, ca o nație, care la un timp oarecare a întrat în Liga Na­țiunilor, și are în urmă vreo caraveră cu altă nație, care de asemenea face parte din această Ligă, să-și facă singură dreptate, fără a în­treba și fără să se plângă mai întâiu Ligii Națiunilor. Prin urmare Italienii au încurcat-o rău chiar de la început. Nu se poate ști ce va aduce ziua de mână, dar se pare că italienii vor trebui să mai dea înapoi, și să lase Liga Națiunilor să ii facă dreptate. Albania și neînțelegerea dintre Italia și Grecia Albanezii, vecinii de la miazănoapte ai grecilor au înștiințat Liga Națiunilor, că dacă cumva aceasta ar hotărî ca să urmărească și­­ a țarilor ucigașii ofițerilor italieni, atunci Albania se va împotrivi acestei­ măsuri. Ga­zetele englezești auzind spusa Albanezilor, bănuiesc că ucigașii celor 5 ofițeri italieni, ce au fost omorîți pe hotarul grecesc, au fost Albanezi. Se poate să fie și așa! Germania vrea să se înțeleagă cu Franța Germanii văzând că nu-i șagă cu piața despăgubirilor și că nu li-au ajutat nimica încercările de-a strica înțelegerea Aliaților și văzând mai departe că dimpotrivă, politica lor de până acuma a împins Germania până foarte aproape de revoluție și bolșevism, s-au răspândit că e mai bine să cauți împăcare chiar cu acela care te strânge mai rău. Can­celarul german Stresemann, a arătat zilele acestea într’o cuvântare, că Germania e gata să facă cât mai mult pe placul Francezilor cu privire la plăți și garanții, se înțelege în­să fără ca să i se știrbească drepturile ei de nație. Germania și-a dat seama, a zis mai de­parte Stresemann, că ea nu poate scăpa în altfel din halul în care a ajuns gospodăria ei, decât numai prin o politică înțeleaptă față de străinătate, fiindcă, câtă vreme Ger­mania va jertfi sume­­ nemăsurate, ce cresc zilnic, pentru a-i hărțui pe Francezi în Ruhr­­ul ocupat, nu este cu putință o însănătoșire a Germaniei și orice ar face Germania este zadarnic. Deaceia datoria guvernului german este ca să ajungă la o înțelegere atât cu Franța, cât și cu Anglia și Belgia. INFORftul ȚÎUII »iar Judecata lui Dumnezeu s­a arătat într’o pâră (proces) Intr’un oraș din Tirol (Feldkirch) s’a ținut mai săptămânile trecute o judecată de proces. Un om cu numele Strumer era pârît la tribuna­ că și-ar fi otrăvit muerea ca să dobândească asigurata ce ră­mânea după moartea ei. Pâritul spunea că nu-i vinovat și s’a ridicat în fața Tribunalului cu o lungă apărare pe care a terminat-o cu următoarele vorbe: „Și acum las pe atotputernicul Dumnezeu să judece și să mă pedep­sească el însuși dacă sunt vinovat, omorîndu-mi pe loc»... Dar abia a rostit pâritul aceste vorbe și în­dată a căzut mort pe loc. Judecătorii și publicul au rămas înfiorați de această judecată cerească. înștiințare Examenul de admitere pentru clasa I la școala profesională de fete «Reuniunea Femeilor Române» din Cernăuți va fi Luni 24 Septembrie orele 9 dimi­neață în localul școalei din str. Balmoș. Cursurile în­cep în ziua de 1 Octombrie c. Toate elevele interne trebuie sa se prezinte în ziua de 28 Septembrie 1923. Din Drăgoiești Intelectualii din Drăgoiești vor aranja Vineri 21 Septembrie c. (Nașterea Maicii Domnului) în sala co­munală o petrecere poporală împreunată cu tombolă și diferite distracții. Invitări speciale nu se trimit. Toata suflarea româneasca este invitată pe această cale. Mulțumire La petrecerea poporală din Boian, aranjata la 2 Septembrie crt. de casa de cetire »Mihai Viteazul» au binevoit a suprasolvi următorii d-nni •• D. ministru I. Nistor, d. senator Dr. C. Onciul, d. deputat G. Rotică câte 500 lei, d. director Zucker­mann 285 lei, d. Inspector­ Șef Em. Iliuț, d. director general T. Gramatovici, d. profesor Dr. Great, in­spector Dr. Tcaciuc câte 100 lei, păr. M. Rusu 60 lei, d. Toderaș 30 lei, S. S păr. Mardarie, S. S­ păr. Reuțchi, S. S­ păr. P. Cozac, S S păr. Gar­bl­ d, d. înv.­dirig. Popovici, d. prof. Spatariu, d. can­tor Drâgănuș câte 20 lei, d dirig. școlar Lumicov­­schi 15 lei, d. primar D. Rusu 10 lei, S. S. păr. Maior, d. cantor Verehi și d-na M. Göring câte 5 lei. Casa de cetire »Mihaiu Viteazul« din Boian aduce și pe calea aceasta mulțumirile cele mai căl­duroase mărinimoșilor donatori. Din Vatra-Dornei In ziua de 9 Septembrie crt. a avut loc în lo­calul societății »Sentinela» din Vatra-Dornei o mare și frumoasă sârbare națională, împreunată cu cân­tări, jocuri, teatru și altele. • Ziua aceasta a fost pentru Dorneni o zi de mare sărbătoare, căci tot atunci s’a praznuit reînfiin­țarea societății «Arcașul» și sfințirea steagului ei. FOIȚA NocanoUiântul Hiostae fala as impini — POVESTE — A fost odată ca niciodată, că dacă n’ar fi fost nu s’ar fi povestit, a fost odată pe vremea când s potcovea puricele cu nouăzeci și nouă ocă de fier și se avânta’n înaltul cerului de lua o nucă și o arunca de pereți de­ i­eșia m­iezii (așa să crezi) și încă chiar de pe atunci, ci sa pleacă mai încoace cu vre-o doua trei conace, de pe când se incâlța cărăbușul cu opinci, se urca la sfânta rugă și aducea câte-o glugă de minciuni, iâr eu, bâgai mâna până ’n cot și prinsei una de bot, și scăpând cu ea ’n not tocmai la d-voastră mă oprii și așa o eroii... Că era odată, și odată, în astă linie pământească un băetan, stingher, că el n’avea sărmanul, nici tată, nici mamă, ci crescuse pe la cele stâni, cu cei câni. Acuma el se ad­oase la o stână mai cuprinsă, și in­trase la inimă mocanilor pentru vredniciile lui, așa că în scurtă vreme își agonisise câteva oițe bălane și bârsane, lăi și țigai, de neamul cel mai de soi. Voinic, de rupea fierul în două, cuminte și desghețat, ca o fată mare logodită, și frumos și rumân, de parcă era un boț de brânză din cea grasă și gâlbue și de atingeai fața cu un fir de par, plesnea, nu altă ceva. Și pe deasupra îl mai chema și lancu și dacă mai cânta din fluer, de sta apele și se adunau satele, apoi vă închipuiți că flăcău prost n­i era lancu ista al nostru batu-i focu și norocu, — focu dragostei și norocirea cu fericirea! Așa ca trăia acolo in bună frăție, cu ceilalți mocani și fără griji multe și nici muncit de vre-un gând, idoar din când în când, mai dom­ea, și mai citea dintr’o carte groasă și slinoasă din viețele Sfinților, ce-o avea și ei dar dela o mă­năstire, unde prinsese să deslege dela iesle și câte­ o buche-două. De unde și până unde, ajunge la stână o veste, că împăratul ținutului aceluia, are o fata afurisită și cuprinsă de diavol — și nici nu murea cu morții nici nu trăia cu viii, ci se numeia în biserica împărătească, de vârâse groaza în lume. Visase împăratul, cu cine o va putea păzi 3 nopți în biserică, fata se va însâ­­nătoșa și va fi ca și mai înainte. Și puse împăratul fel de fel de viteji, plăti, făgădui jumătate din împă­răția sa, dar ce folos, cu cine îndrăznea, din biserică viu, nu mai eșia. Când auzi mocănașul nostru, lancu, svărli „dur­leaca“ cu lapte din mâni, și zise: —­ „Măi fraților, eu mă duc să păzesc fata împă­ratului, să-mi încerc și eu norocul, să văd ce soiu de fată e aceia de nu se găsește nici un fecior de împărat s’o străjuiască? — „Iancule, nu te încurca cu „vrăjmașul“ c’o să te dea baca, îi ziseră ciobanii, — Tăceți bre, și nu mai duceți nicio grijă c’d­u ști eu să-mi păzesc capu’ fie chiar și de necuratu’. Dacă capul meu n’avea preț, !asâ-t să se ducă la ras pește că eu nu mai pot trăi aicea, mi s’a urit cu lupii și cu urșii! Mocanii tăcură, dacă ii auziră așa, iar el după ce-și vându oițele, puse gălbenașii la chimir, șî plecă hăulind și cântăm­ din fluier cum îi treaba mocănească. Mergând ei așa, trecu prin multe sate, și ajunse într’un târgușor, când colo ce să vadă? Niște oameni duceau la groapă un mort dar la fiecare răspântie, unde opreau ca să citească preotul, fratele mortului, bâte­a o icoană, cu un biciu și striga: — „Tu ești vinovat, că ești chezăș, să-mi dai banițele de grâu înapoi“. Nedumerit de cele ce văzu se apropie și Iancu de el și-i întrebă: — „Pentru ce, măi omule, îți faci râs de icoana asta sfântă, nu ți-i teamă de pedeapsa lui Dumnezeu?“ — „Cum să n’o bat? Trâind fratele meu, s’a împrumutat de la mine cu două banițe de grâu să facă mamei colivă, și icoana asta a fost chezăș. Fratele m­eu a murit, după mama, și acu cine să-mi dea grâul? Mă răzbun și eu pe chezăș.“ Și iar prinse a bate! — „Mai nepriceputule, trâsni­te-ar Dumnezeu și sfinții toți și nu te-ar mai răbda Maica Precista, ce-ți dați joc nelegiuitule de sfânta icoană? Creștin ești tu, ori ce? Și mai mustrându-i Iancu, mai blestemându-l, răscumpără icoana, care era a Sfântului Nicolae, și o dărui unui român ce l întâlni în cale, zicându-i: — „Nu mai creștine, ține icoana asta, a Sf. Ni­­colae, dela mine, roagâ-te la ea cu credință și pentru tine și pentru mine, că a ști Dumnezeu și Sfântul de nevoia mea și a ta, și nu ne va lăsa la greu ca dela mare nelegiuit am scos-o. După aceia plecă Iancu al nostru, din târgu ace­a, mâhnit de cele ce văzuse și vesel în sufletul lui de fapta ce făcuse, spre cetatea împăratului cu fata cea muncită de duhul cel râu ! Cum ajunse, se și duse la împărat așa cum era îm­brăcat cu opinci, cu ițari, de lână galbenă, cu chimir

Next