Glasul Bucovinei, iunie 1932 (Anul 15, nr. 3800-3819)

1932-06-01 / nr. 3800

Pag. 2 VALSUL BUCOVINE! No. 2800 Adevărul asupra celor petrecute în oraşul Câmpulung în cursul lunei Mai a. c. Sunt îndeobşte cunoscute nespusele greu­tăţi, cu cari au de luptat, şi criza în care se sbat astăzi producătorii agricoli şi mai ales ţă­rănimea. Tehnicienii ce conduc de un an des­tinele ţării, în loc să vină în ajutorul ţărănimii, apăsate de impozite şi taxe ce nu se mai pot suporta şi să înlesnească acesteia o producţie agricolă din ce în ce mai mare şi o desfacere a produselor la preţuri mai convenabile, la fie­ce prilej fac noi greutăţi ţărănimii şi dau mereu dovezi de incapacitate administrativă, iată unul din nenumăratele exemple pe cari ni le furnizează tehnicenii zilnic de la un capăt la altul al ţării: Populaţia agricolă ce formează majoritatea locuitorilor oraşului Câmpulung tră­ieşte în cea mai mare parte cu creşterea vitelor. In scopul acesta din timpuri străvechi coastele dealurilor ce împrejmuiesc oraşul au fost şi sunt destinate păşunatului vitelor, drept de care s’a bucurat populaţia tot timpul cât Câmpulungul a aparţinut Moldovei precum şi pe timpul domi­naţiei austriaca. Pe aceste imaşuri trimit vitele la păşunat mai ales ţăranii mai săraci, cari ţin numai câte o vacă, vânzând o parte din laptele produs, pentru a-şi cumpăra porumbul necesar hranei lor şi a copiilor. Dar tehnicenii prin un ordin dat de Mi­nisterul de agricultură, au oprit acu vreo patru săptămâni păşunatul vitelor pe aceste dealuri. Ţărănimea lovita mortal în interesele ei cele mai vitale s’a adresat de două ori d-lui Voia, pre­fectul judeţului, cerând anularea ordinului dat. Insă în zădar, căci prefectul cu toate că cererea locuitorilor era dreaptă, abia a găsit de bine să fixeze o zi, destul de îndepărtată, pentru depla­sarea d-sale la faţa locului spre a face cercetări, ca şi când de cercetări îl ardea ţărănimii. Prima mare greşeala făcută, căci vitele au nevoie zil­nic de păşunat şi proprietarii lor nu le pot lăsa să piară până ce d-l prefect va binevoi a merge la faţa locului. Dar Miercuri în 11 Mai Prefesul s’a de­plasat pe dealul „Bodia", după ce cu câteva zile mai înainte prin gardiști alungase vitele lo­cuitorilor de pe aceste pășuni. Aci d sa, pe de-o parte n’a recunoscut din capul locului, deci la timp oportun, că locuitorii au dreptate cu ce­rerea lor, pe de altă parte a bruscat pe unii dintre ţăranii prezenţi. A doua mare greşeală. Pe lângă aceasta, după ce gluma a început a se îngroşa, d-sa a început a-l înfunda pe pri­marul Cojoc, susţinând că numai el este vino­vat. A treia greşeală, căci chiar dacă primarul ar fi fost vinovat, un prefect de judeţ nu se cuvenea să procedeze astfel. După acestea prefectul a fost înconjurat de mulţime, împins pe o răpă într’un pârău, apoi condus de mulţime în strigăte şi înjurături în­dărăt până în şoseaua naţională, de pe care d-sa refugiindu-se în şcoala primară din Capul­ Sa­­tului, mulţimea, compusă mai ales din femei, l-a scos fără voia sa din şcoală, cu care ocazie a fost din nou insultat şi ofensat, l-a oprit de a se urca în maşină şi înconjurându-l l-a condus într’un alai de nedescris pe jos la Prefectura Judeţului. Ajuns la Prefectură d-l Prefect în loc să ordone şi execute imediat o anchetă pentru a sta­bili vinovăţii­e şi a aplica sancţiuni cu privire la oprirea păşunatului, la cererea mulţimii, deci sub presiunea acesteia, a cerut Ministerului de Interne destituirea comisiei interimare comunale, iar Du­minica în 15 crt. a afişat prin cârciumele din oraş o publicaţiune, prin care înştiinţa populaţia cu Ministerul aprobând demisia comisiei interi­mare. Luni în 23 Mai va avea loc instituirea nouei comisii interimare comunale. A patra gre­şeala de neiertat, căci nici comisia interimară nu demisionease, nici Ministerul nu aprobase demisiile şi pe lângă aceasta când şi unde s’au mai afişat prin cârciume publicaţiunile referitoare la destituiri şi instituiri de comisii interimare. Dar seria greşelilor nu s'a terminat. Dumi­nică în 22 Mai sosind la Câmpulung secretarul general al Ministerului de Interne d-1 Şoneru şi Inspectorul general administrativ d-l Fiorescu, în loc ca Prefectul de Judeţ să-i informeze exact despre situaţie şi despre angajamentele luate de d sa faţă de populaţie şi să-i determine pe a­­ceştia sa ia contact cu populaţia, să o lămu­rească asupra constatărilor făcute cu ocazia an­chetei anunţate şi să o liniştească, i-a lăsat să plece o oră şi jumătate după sosirea lor în Câm­pulung, după ce hotărâse în principiu menţinerea comisiei interimare, a aceleiaşi comisii, despre care Prefectul publicase că a demisionat şi ca demisia a fost primită de Ministerul de Interne. Iată a cincea greşală şi mai mare ca toate cele­lalte, pe urma cerea populara ţărănească a ora­şului a rămas şi mai agitată. Drept aceia a doua zi, Luni în 23 Maiu a. c., ziua fixată de cătră Prefectul Judeţului pentru schimbarea comisiei interimare comunale, populaţiunea ţărănească a oraşului era atât de agitata şî indignată, încât numai graţie interven­ţiei subsemnatului, după ce am fost solicitat de mulţime să o conduc la d-l Prefect al Judeţului, s’au putut evita manifestaţiuni şi mai regretabile decât acele din 11 Maiu a. c. Dar Prefectul Judeţului d­î Voia şi cu a­­ceasta ocazie a dat dovadă de lipsi de tact, mai întâiu fiindcă deşi ştia ce obligaţiuni are pentru această zi, s’a culcat, dând ordin gardiş­tilor cari îl străjuiesc în localul Prefecturei să nu lase pe nimeni în Prefectură, deoarece doarme şi nu primeşte până la orele 5 d. m. In linia a doua fiindcă atunci când populaţia s’a prezentat în număr mare în localul Prefecturei pentru a primi răspunsul ce era dator Prefectul de Judeţ să-l dea, acesta ca suprema dovadă de curaj a refuzat a da ochii cu populaţiunea, ci abia după ce s’au prezentat şefii tuturor autorităţilor poli­ţieneşti avizate de d-sa telefonic, d-sa a primit o delegaţie de câţiva gospodari, pe cari cu toată vorbăria fără sfârşit a d-sale nu i-a putut con­vinge de motivele pentru cari nu şi-a respectat angajamentul luat faţă de populaţiune. A fost necesară intervenţia şi apelul subsemnatului către sutele de ţărani adunaţi în faţa Prefecturei pen­tru a-i calma pentru moment şi a-i determina să se împrăştie în linişte. D-l Subsecretar de Stat Otescu, care con­duce în prezent Ministerul de Interne, pe care l-am Informat personal Vineri în 27 Mai, des­pre cele întâmplate în Câmpulung, de asemenea n’a fost până în prezent nici o măsură nici pentru liniştirea spiritelor agitate ale populaţiunii, nici pentru refacerea prestigiului grav avariat al autorităţilor administrative din Câmpulung. Faţă de cele petrecute în Câmpulung în cursul lunei Maiu a. c., îmi permit a întreba autorităţile centrale: Ce dovezi de lipsă de tact şi necunoaştere a nevoilor şi doleanţelor populaţiunei mai aş­teaptă Ministerul de interne pentru a proceda la înlocuirea prefectului de Judeţ? Mai are d-l Prefect Voia autoritatea de a reprezenta guvernul în judeţul Câmpulung? C. Leontieş, senator ,­ .........­­ • $ • o — — ■ Mulţumiri Sf Sinod în şedinţa din 18 Mai. a. c. luând cunoştinţă de referatele I. P. Sfinţitului Mitropolit Nectarie asupra mer­sului conferinţelor de la Londra cu an­­glicanii şi de la Bonn ca vechii­ catolici, la care Chiriarhul nostru a participat ca delegat al Sf Sinod, l-a adus mulţumiri pentru serviciile făcute Bisericii ortodoxe­­romăne şi La rugat să păstreze şi mai departe contactat cu Anglicanii şi Vechii catolici, în vederea apropierii dintre bi­serici O fete Mică 2SS5 post de menajeră. Adresa la ziar: 11530 Artă pentru artă sau artă cu tendinţă? Reflexii în jurul reprezentării piesei "Anonimul", de Arnold şi Bach La Suceava, focarul naţionalismului buco­vinean de altă dată, se observă două fenomene, întâiu, în general, o apatie cronică faţă de orice manifestaţie. Legea inerţiei , sau mai moale, a conservării energiei — e pe deplin suverana! In al doilea rând, şi în special, orice manifesta­ţie româneasca este nesocotită. Dar.... De astă dată n’am să fac un curs de constatări sociologice specific sucevene. Ci să mă întreb, să constat şi să confirm o stare de lucruri, în legătură cu arta suceveana, între­buinţez noţiunea artă în sensul restrâns al cu­vântului, vizând manifestările scenice. Din punct de vedere al prestaţiunilor, tea­trul la Suceava-l putem gusta sub două forme. Sau când viile o trupă streină de localitate, cu indiferent ce. Şi despre astea n’am să vorbesc — Lumea cunoaşte aportul — Sau, Suceava mai are teatru... permanent, întreaga manifestaţie scenică permanentă a Sucevei, este monopolizata de lunga experienţă a harnicului şi simpaticului profesor Ştefan Pa­­velescu. Şi dacă avem cuiva să-i mulţumim pentru trezirea multora din apatia faţă de teatru, i-o datorăm d-sale. Obiectivi însă fiind, ţinem să-l subliniem şi latura negativă. In orice aranjare scenică, am spus, condu­cerea o are prof.Pavelescu. D-sa însă greşeşte, alegând artă pentru artă, fără deosebire de au­tor sau piesă. D-sa urmăreşte realizarea şi... succesul. Şi atunci, evident, rezultatul, ca să nu exagerez, e aproape zero (în afară de cel per­sonal, nu bănesc însă, despre care să nu vorbim). Referindu-mă la cadrele spectatorilor, ţin să constat — sine ira et studio — că nu prea sunt cu un organ aperceptiv solid construit. Aşa zi­când, n’are cine să priceapă străduinţa titanico­­pavelesceană. Dar încă ceva. Cadrele salvatoare ale oricărei situaţii de natură publică — culturala Ie formează tineretul şcolar. Abstracţie făcând insă de lipsa lor de pregătire, orice bun român va fi de părere că nu este indiferent ce dau tineretului sa asimileze! Acesta trebue să aibă o anumită educaţie: educaţia naţional-patriotica Şi aceasta-i o constatare din punct de vedere al fondului. Dar, fiind ca­­ vorba de obiectivitate, a­­tunci, gândind la spectatori, trebue să consta­tăm că, la piesele streine participă cu mult mai multă lume, decât la cele româneşti. Insă o li­teratură care nu-i ruptă din vlaga pământului românesc, ne depărtează de la adevărata cultură, care numai pe calea naţionalismului se poate valorifica, în concertul social! Un exemplu edificator. — Nu de mult, so­cietatea „Binevoitorul" din Lisaura dă piesa „Schilavii", unde-i vorba de suferinţele Români­lor din Banatul sârbesc. Apoi la stăruinţele har­nicului şi modestului cantor G. Ruptaş, ştiut să fie, că nici un personaj românesc n’a par­ticipat, în afară de tineret, primarul Varzariu şi prof. Şt. Pavelescu . Şi corurile aceluiaş Ruptaş, aplaudate la concertul „Armoniei" cernăuţene, au răsunat în sala aproape goală.... Alt exemplu. Cohorta extraşcolară „Ion Grămadă" reprezintă piesa „Nici pe aice nu se trece". Ţin să subliniez aceeaş apatie. Ba, s’a găsit şi un director de liceu care nici n’a dis­pus lipirea afişului în cadrele şcolii I....

Next