Împreună, 1992 (Anul 2, nr. 7-13)
1992-06-01 / nr. 7
I „MEREU. ÎMPREUNA PENTRU ALIANŢA VALORILORP rimul nostru cuvlnt salută şi de această dată ctitorul, precum In noiembrie anul trecut, la apariţia primului număr al revistei, acel cititor care ne-a onorat cu interesul său, care a luat fără prejudecăţi în mină, cu încredere, revista .Împreună", acum restructurată, apărută bilingv, în maghiară şi română. Aşadar, începînd cu luna iunie din acest an, cu numărul al şaptelea, Împreună se adresează deopotrivă atît cititorilor maghian crt şi celor români.Numărul din mai nu a putut să apară datorită activităţilor administrative redacţionale de pregătire a ediţiei bilingve a revistei, motiv pentru care cerem scuze cititorilor). Împreună, revista noastră bilingvă s-a impus prin reale aşteptări ale cititorilor, s-a înfăptuit prin asemenea cerinţe sociale, care s-au afirmat, s-au formulat lună cu lună, număr cu număr în cercurile cititorilor din cele mai diverse grupuri sociale. Nenumărate semnale recepţionate în redacţie - scrisori, telefoane, recomandări amicale, propuneri, recrutarea voluntară a unor noi abonaţi etc. - ne-au convins că faţă de profilul şi tematica revistei Împreună s-a manifestat în această jumătate de an un onorant interes şi din partea cititorilor români. Ţinînd seama în mod responsabil de această doleanţă îmbucurătoare şi cerinţă socială fermă, ne-am decis să edităm în ambele limbi revista Împreună.. E o chestiune de onoare să satisfacem şi cerinţele cercurilor de cititori români, în aşa fel ca prietenii noştri români să considere propria lor publicaţie această revistă, să vadă nu ea un for cultural propriu, ca şi cititorii maghiari. Toate acestea nu înseamnă însă, fireşte, că odată cu apariţia sa bilingvă revista noastră şi-ar modifica din temelii chipul spiritual, esenţa sa propriuzisă, întregul ei mecanism, conţinutul şi forma. Impreună-Együtt rămîne statornic acea revistă lunară maghiară pe care o editează Asociaţia noastră Culturală şi de Prietenie - de acum înainte și în limba română. De aceea, emblema revistei rămîne tot capodopera de renume mon (Continuare în pagina a 8-a) P .ww.w.w.v. ...v.v .• :íAv:¥:::W:::í: :¥ íí W: &: xx*x %. x vx : , t IW §•■'"1 il# í " tá ' | | " •* | * 'IMM\ : :: ::: ' II ANUL II. Numărul 5 (7) 16 pagini, IUNIE 1992 15 lei „Adevăratul meu ideal călăuzitor este: idealul înfrăţirii între popoare, înfrăţire în pofida oricăror duşmănii şi învrăjbiri.” Ca şi munţii, ca şi marea, EMINESCU DOI ANIDE EXERCIŢIU DEMOCRATIC Din alocuţiunea televizată a preşedintelui Ion Iliescu (în pagina a 3-a ) . România este un substantiv propriu de genul Eminescu. • Dintre toate numele conspirative ale acestei țări, noi ne-am ales unul, în sunetele căruia să ne naturalizăm: Eminescu. • Cuvintele limbii noastre de pină la Eminescu, au devenit Limba Română, după Eminescu. • Intr-un cer cu mai mulţi zei, democraţia e mai evidentă decit revelaţia dumă. Apariţia lui Eminescu e profund nedemocratică, dar ne dă sentimentul dumnezeirii. • Istoria noastră naţională se limpezeşte, după Eminescu, de parcă el ar fi venit în contemporaneitate de pe fiecare din fronturile ei. • Mircea cel Bătrîn nu mai poate fi înţeles decit prin viziunea lui Eminescu asupra lui, din .Scrisoarea a lll-a". La fel Ţepeş, pe care poetul II invocă In scop terapeutic. • E o trufie să susţii că Eminescu e contemporanul tău. Mai ai mult, om de Neanderthal, plnă să poţi emite tu pretenţia că eşti contemporanul lui Eminescu. • Se păstrează puţine şi rar semnificative fotografii ale poetului. Rămîne ca poezia lui să fie fotografia lui. • Dacă, Intr-adevăr, Eminescu nu a fost Intru-totul român, înseamnă că poporul român nu e Intru-totul român. • Doctrina Eminescu nu este o ideologie, ci o metodologie. Eminescu nu ne învaţă ce probleme să atacăm, ce soluţii să descoperim, ci cum să atacăm problemele şi cum să căutăm soluţiile. • Poezia lui Eminescu este simplă, ca şi munţii, ca şi marea, ca şi celelalte lucrări arhitectonice şi artistice ale lui Dumnezeu. • Fiecare popor are un Eminescu al lui, dar celelalte popoare nu înţeleg niciodată de ce fiecare Eminescu al fiecărui popor e aşa de mare pentru poporul respectiv. Singurul care înţelege este poporul în cauză, dar el nu poate exprima ceea ce înţelege• Luarea la propriu a ideologiei poeţilor poate provoca mari daune celor creduli. In acest sens, completarea plopilor fără soţ, ca să devină plopi cu soţ, n-ar rezolva drama celui ce trece îndrăgostit pe Ungări. • Izbăvirea poporului român, prin Eminescu durează şi astăzi. Fără el, există riscul să devenim populaţie. • Există un Sunet Eminescu al pădurilor din Bucovina. Dar el nu poate fi recuperat decit printr-un Auz Eminescu. • Caragiale este frina necesară şi apărută la vremea dezvoltării noastre eminesciene. Cenzura lui Eminescu se numeşte Caragiale. Caragiale nu cenzurează, Insă, pe Eminescu, ci desparte pe Eminescu de imitatorii săi. Adrian Păunescu (Continuare în pagina a 5-a) .Alăturat, vă trimit un volum de poezii din creaţia lui Ady, care In pofida tinereţii sale este poetul nostru cel mai remarcabil, după Petőfi şi Arany. Vă recomand cu căldură, primordial, lectura poeziilor de la paginile 30., 34., etc. In prima poezie Ady conchide în favoarea simbiozei între maghiari, români şi slavi în această ţară, căci toţi sînt fraţi în faţa opresiunii. Nu s-a mai pomenit poet pînă la el, care ar fi avut îndrăzneala să scrie rinduri similare...“ BARTÓK BÉLA din prima sa scrisoare în limba română, către prietenul său, profesorul din Beiuş, Ioan Buţipa După o jumătate de an Pe marginea celor şase numere ale revistei Együtt (noiembrie 1991 - aprilie 1992) (în pagina a 2-a) »Mohy Sándor la 90 de ani • Mohy Sándor: ul „Sărutul (Rodin şi Brâncuşi) (în pagina a 5-a) MOHY SÁNDOR: Floarea soarelui .Eu neg înaintea ceriului şi a oamenilor că ar exista vreo ură între naţiuni. Ură, orgie şi frecări nu există între naţiuni, ci numai între corarii şi oligarhii, şi clase privilegiate... Poporul unguresc încă a avut aceeaşi soartă ca şi noi, asemenea şi secuii, iar poporului săsesc încă nu i-a fost aşternutul pe perne de trandafiri... Românul condus de instinctul lui cel sănătos şi nestricat de o falsă cultură, îşi are scris pe flamura sa: solidaritate naţională, libertate constituţională, scăpare de absolutism... frăţească, conlucrare cu naţiunile frăţine“. GHEORGHE BARIŢIU