Inainte, ianuarie 1972 (Anul 29, nr. 8343-8366)
1972-01-14 / nr. 8352
p 1 2 1aa a 1 Ii — le, Istoria și vestigiile, legendepoveștile Și amintirile ne mărturisesc și ne dovedesc fără tăgadă că, de-a lungul celor două milenii și mai bine, munții și pădurile au fost loc de adăpost, apărare și luptă pentru neamul nostru în lunga și zbuciumata lui existență. O dovedesc cetățile în ruină, mănăstirile fortificate, culele și schiturile, care evocă și confirmă adevărul. Aceasta ca să nu mai vorbim despre graiul muntenilor, despre portul, tradițiile și arta lor. Dar, iată că din aceleași surse ne ajung din veacuri Și peste veacuri mesajele marii și clocotitoarei trăiri a poporului nostru și jos, pe imensitatea cîmpiilor dunărene, acolo unde muntele nu-și mai arată decit proiectată în zările șimici măreția îndepărtată a stîncilor și culmilor înzăpezite. Preistoria se împletește cu antichitatea, iar aceasta își ramifică existența împletită cu evul mediu și pînă în vremurile apropiate nouă, înfloritoare și clocotitoare de viață nouă, socialistă cele două localități — Sadova și Piscul Sadovei —păstrează între hotarele lor vestigiile uneia din acele splendori de viață, vitejie și zbucium din trecutul «w prea îndepărtat al Olteniei și Țării Românești — ruinele mănăstirii Sadova. Mănăstirea Sadova, căci așa este cunoscută în istoria monumentelor istorice Și așa este cunoscută și în amintirile localnicilor. In jurul zidurilor acestei mănăstiri încă mai stăruie cu înverșunare rămășițele unor construcții, ale unui portal. Undeva, prin apropiere, ascunse sub brazde, cărămizi din zidurile care au înconjurat mănăstirea și clădirile ce o învăluiau, scheletul unei bolnițe și ruinele fostului foișor de pază... Interesul pentru aceste ruine îl sporește astăzi mesajul tulburător al cîtorva file îngălbenite dintr-o lucrare de prin 1871 (care mi-a căzut sub priviri nu de multă vreme). Ele pot apare pagini de înflorire literară, cu ceva exagerare de cronicar cu un adînc și entuziast sentiment național, dar acestea toate nu diminuează cu nimic niște adevăruri istorice cu privire la „curtea domnească“ de la Sadova. Căci, în paginile despre care scriu, tocmai despre aceasta este vorba: „Intre Olt și Jiu, ceva mai sus, cu 17 km de Schela Ciobanului, se înalță casele domnești în care Aga Matei de la satul Brîncoveni s-a întîlnit mai întîi cu Pașa Abaza de Nicopole spre a discuta răsturna narea lui Radu Leon Tomșa tiran și asupritor al poporului. Tot aici, s-a întîlnit Aga Matei după aceea cu un grup de boieri patrioți, toți din Oltenia, pentru a pune la răsturnarea cu armele acase lui Radu Leon Tomșa : spătarii, Coțofeanu, Filișanu, Barbu paharnicul, Brădescul, Stratoveanul etc. etc...„Cel mai Vrednic și mai demn de a fi domn dintre ei era Aga Matei de Romanați din satul Brîncoveni“ ne spune în continuare cronicarul. „Bătălia cu oastea lui Radu Leon Tomșa a avut loc în cîmpiile mlăștinoase ale văii Jiului și Dunării, lingă „Schela Ciobanului“. înfrînți de oastea lui Tomșa, la un moment dat, ei își găsesc adăpost și rezistă în Întăririle de la Sadova... Schela Ciobanului este străvechiul nume al orășelului de azi Bechetul. Dar să lăsăm evenimentele istorice, să ne oprim la rostul și întîmplările care mai leagă „Curtea" de la Sadova de domnia țării românești și de Bănia Craiovei... Căci odată ajuns domn, Matei Vodă-Basarab ridică aici o nouă, mai frumoasă și mai bine înzestrată mănăstire, iar „curtea domnească« — oricum casele domnești de aci sunt și ele întărite, se mai construiesc altele noi cu turn de veghe și apărare... Episoadele descrise de autorul însemnărilor din 1871 sunt revelatoare și tulburătoare, căci aci, în casele domnești pe care el le numește mereu „Curtea“ de la Sadova, au loc drame, intrigi, căsătoriile fericite și nefericite ale unor odrasle, fie ale lui Matei Vodă fie ale unor demnitari, ca drama asasinării lui Stratoveanu sau căsătoria fiicei lui. Aci, domnul țării, Matei Vodă, vine destul de des și ține sfat cu sfetnicii lui. Primește solii și trimite solii, fie la Constantinopol fie la împărații Austriei. De aci aține calea și zdrobește năvala cîrjaliilor de peste Dunăre de la Nicopole și Oreahovo... Alaiul curții domnești se îndreaptă de multe ori de la Craiova sau de la București spre Curtea de la Sadova, la sărbători ori cind aveau loc evenimente mari în familia domnească. ...Poate, legat de aceste rase domnești așezate în inima cîmpiei dunărene a Olteniei, se explică și existența, de acum patru secole și mai bine, unui alt palat de marmoră linagă grindurile Nedeii, a unor denumiri care evocă pagini de istorie, ca de exemplu „Vîrful și măgurile cu dor“ din cea mai puternică împărăție a stufărișurilor și mlaștinilor. „Palatul de marmură era al Brîncovenilor“ spun bătrînii. „Vîrful și măgura cu dor“ i se zice, pentru că aci își aduceau domnii și căpeteniile oștirii familiile de le adăposteau pe la Vidin ori pe la Orlova". Mai puțin dumerit, înainte de a cunoaște cite ceva din istoria — poate romanțată, poate nu ! — a „Curții“ de la Sadova, îmi apare limpede acum tot ce se povestește și se păstrează în amintirea de pe Valea Dunării, țăranilor despre timpurile de luptă și de zbucium din trecutul nostru, care și-a scris cu același cot și măreție paginile — cloaci, ca și oriunde în întindeșirea pămîntului românesc. Tărnăcoapele arheologilor, lupele istoricilor și ale cronicarilor au cuvîntul ! Au cuvîntul și forurile de specialitate conducătoare care, în entuziasmul și dragostea de tot ceea ce constituie tezaurul gloriei noastre naționale, au redat și redau mereu noi și noi vestigii. Aceasta, cu mai mult cu cit vestigiile atît acestea prezintă o însemnătate cu totul aparte pentru istoria acestor locuri. ST. BOSSUN ÄS fllllllll mm i I I ) ■j.* ÎNAINTE mm Intr-o posibilă istorie a presei românești, publicațiile literare craiovene trebuie să rețină atenția (prin grupări și structurări științifice), acordîndu-li-se un spațiu meritoriu. Explicația rezidă nu numai nu numărul impresionant de publicații (de ordinul sutelor), ci mai ales în densitatea informației, ca și în prestigiul unor semnături cuprinse din paginile acestora. Vom încerca sa descifrăm — în cîteva foiletoane-serial — prezența unor personalități scriitoricești întîlnite în paginile revistei „Năzuința“, revistă apărută la Craiova între aprilie 1922 — mai 1929. Organizată pe domenii de literaturăștiință-arte, revista consemnează în comitetul de conducere numele unor scriitori și intelectuali remarcați în epocă (Elena Farago, George Murnu, Ion Dongorozzi, C. D. Fortunescu, Constantin Gerotă, I. B. Georgescu). în paginile revistei au apărut frecvent creații aparținînd lui George Bacovia, Ion Barbu, Ion Pillat, Vasile Voiculescu, Ilarie Voronca, Ion Luca Caragiale, Perpessicius și alții, traduceri din Homer, Ch. Baudelaire, Ruben Dario, Fr. James, Em. Verhaeren etc. (Toate demonstrează — într-un fel sau altul — că orașul Craiova era racordat la pulsul valoric al culturii naționale și universale. Printre multiplele preocupări de istorie literară (dincolo de comentariile, în multe cazuri pertinente și la obiect, despre cărți semnate de prestigioase personalități ca Bogdan Duică, Eugen Lovinescu, Titu Maiorescu, S. Mehedinți, T. Vianu, M. Streinu) revista „Năzuința“ a oferit cititorilor săi un document important desprins din ultimii ani de suferință ai lui Ion Creangă. Amintim și subliniem totodată cu majuscule acest gest literar, deoarece G. Călinescu însuși nu l-a reprodus integral în fundamentala sa monografie dedicată humuleșteanului. Probabil că G. Călinescu, urmărind cronologia vieții lui Creangă, nu avea nevoie de citarea (integrală) a celor trei scrisori. Este vorba de trei epistole expediate de Ion Creangă, din Iași, unchiului său Gheorghe Creangă. Reproducem integral aceste scrisori pentru a prilejui lectorului interesat o imagine stilistică a relatărilor din ultimii ani ai scriitorului. Totodată, dorim să atragem atenția asupra intimității, dar și a șăgălniciei și ironiei scriitorului (în această privință, deci, sublinierile ne aparțin). Iași 1888, maiu 19 Bădiță Gheorghe dragă și prea iubite verișoare, Anetă și Elenuță, iertați-ne. Vă rugăm, că nu v-am scris pînă acum! Despre boala mea din Fevruarie și Maiu, care în amîndouă rîndurile a fost asemine cu moartea, cred că v-a fi scris Zahei. Mă aflu acum puțin mai bineșor dar tot îmi tremură carnea pe mine și sînt trist și descurageat din această pricină. Vă dorim din tot sufletul multă sănătate și bucurie la toți și la toate ! Pevara Elenuța o felicităm de ziua onomastică, dorindu-i fericire și bucurie nesfîrșită. Vă îmbrățișăm cu drag dorindu-vă multă sănătate și bucurie ! I. Creangă și Ținea 5 iunie 1888 Dragă și iar dragă bădiță Gheorghe. Vă sărutăm cu drag și vă dorim din suflet multă sănătate și bucurie la toți! Din scrisoarea de la 1 iunie, am văzut că trebuie să pleci la Slănic. Drum bun! Și nu te îndoi cîtuși de puțin că ai să capeți sănătate, și ai să vii de acolo voinic și zdravăn, cum îi tunul. Apele sunt foarte bune, locurile foarte frumoase și îngrijirea cit se poate de bună ; doftori o mulțime, cari și ei vin la izvorul tămăduirilor, ca și ceilalți muritori , ai să ai cu cine te consulta. Eu nu pot să merg în anul acesta , dacă știam dinainte că mergi... ceream și eu un loc mai de demult, dar acum s-au dat toate locurile gratis, care au fost de dat de la Epitropie . Eu sunt mai bineșor. Ținea Vă dorește drum bun, ca și mine, vă îmbrățișează pe toți: pe Aneta, Luța, Șoimariu, Mihălache și Ținea. I. Creangă și Ținea (Pe marginea scrisorii : Mai scrie-ne și de la Slănic). șir Iași, 1889, iulie 2 Moșule dragă, iertați-mă, vă rog, căci eu, cu boala mea, nu v-am scris tare de mult. Dorim din suflet a ști cum vă aflați ? Toți ai noștri sunt sănătoși, afară de mine. Vă trimitem sărutări de mină și îmbrățișări prietenești la toți și la toate. Oare nu-i păcat... să nu ne mai vedem noi, așa, din cind in cind ? Dacă nu ne-am mai vede (a) ci mai... mai trăim... apoi... morți... D-zeu știe ? ! Ce zici : adevărat să fie sau nu?... Ținea și Ion Creangă N.N. Un ochi atent poate reține, cu siguranță, cîteva din trăsăturile stilului artistic lui Creangă. Mai întîi naturaal rețea, vădită chiar și în nota intimă de adresare unchiului și verișoarelor, apoi demnitatea și finețea. Familiarizarea cu opera lui Creangă descoperă și nota de ironie de tip Moș Luca sau Nichifor Coțcariul (a se vedea cu precădere sublinierile din scrisoarea a treia). O ultimă observație : a treia scrisoare este semnată „Ținea și Ion Creangă", de parcă simțindu-și sfîrșitul, scriitorul dădea întîietate viilor. Ce conștiință tragică chiar și în ceasurile de derută ! Prof. M. BARBU ■ jv íî. .. “ . Arhiva literară: „NĂZUINȚĂ“ In aqua forte ULOUE A părut că a coborît din cer, în virtutea vreunui drept divin, enormă și plină ca globul de aur al unui împărat. Intr-atîta e de smălțuită și de „fără diplomă“ funcția ce i-a umflat ca pe niște baloane mitice desprinse din legende neomenești. O altă eră le este mamă și dimensiunile lumii cesteia le apar spectrale inntr-o transfigurare scelerantă de pofte fără capăt. Nu i-am recunoscut, și pentru fiecare am găsit acul potrivit... Golul balonului!. Golul balonului !... Cind vin jos nu mai sînt nimic. De altfel nu sînt decît ceea ce au fost și cind au plecat în sus... Ex nihilo nihil! Prof. SOREL BUNGET „BASM" Corneliu D. Ciobanu ORIZONTAL : 1) Poet pașop. 5tist, autorul poeziei „Anul 1840“. 1I 2) Revistă literară, apărută la Iași în 1924 (neart.) — Anton Pann al Ardealului, autorul poleziei „Anul cel mai mănos". 3) I Din senin! — Pom fructifer — I Văcărescu Ion. 4) Mare cărturar al Moldovei, autorul lucrării „Istoria ieroglifică“ — Fr. • Iment din „Baltagul". 5) Scoase din teacă — Viață. 6) Scenarist român contemporan — Prefață la „Uvar" — Compozitor german. 7) Poet român, ajutorul poemului „In memorie celor morți pentru patrie și libertate" (1835—1871) — Cauc. 18) Căi — Lac în Abisinia. 9) Curele — Cai de mare — Tocană ardelenească. 10) Istoric, publicist, poet orator, om politic, membru al Academiei II „Pagini de tinerețe“ — Vasile Alecsandri. 11) In viață — Autorul epopeii „Țiganiada“. 12) Poet participant la revoluția de din 1848, a scris „Marșul revoluționar" (1828—1851) — Poet iluminist român, a scris stihuri II pe motive populare (1776—1848). VERTICAL : 1) Bardul de la Mircești, autorul volumelor „Lăcrămioare“, „Ostașii noștri" ,etc. 2) „Clar de...", poezie de Șt. O. Iosif — Primul poet român modern, autorul a numai cinci poezii. 3) Luceafărul poeziei românești — Nastîmător. 4) Xenopol Eliad — Tudor Arghezi — Manifestări ale respectului. 5) Primul poet proletar, autorul volumului „Spre țărmul dreptății“. 6) Poet român, autorul epopeii eroicomice „Povestea vulpei“ — Anotimp cald (pl.) — Davila Alexandru. 7) „...Literară“, revistă apărută la Iași în 1840 — Avram Iancu Văcărescu Enăchiță. 8) RaAutoarei volumului „Strada Vînătorilor", Nelly Cutava. E strada pe care în zadar, din zori, ieși la vînătoare ...de cititori. du Rosetti — Barbu Nicoleanu — Conturul unui element în sculptură. 9) Zeul vintului — Canțonetist român, autorul volumului „Poezii“ apărut în 1362 — Dînsa. 10) Peneș — Armă veche — „...Mînăstirii Putna“, poezie istorică de V. Alecsandri (neart.). 11) Autorul cunoscutei Lui I. Peltz, la apariția volumului „Microbar" Microbar ? E o carte care (Chiar de-am fi sterilofobi) După titlu, ne apare Că e plină de... microbi poezii „Unde ne sunt visătorii ?“ — Nea ! 12) Aliați — Poet român, autorul neuitatelor „Fire de tort“, „Cîntece de vitejie" etc. Cuvinte rare : EOL, TATO, FLOREA GHEORGHE cercul rebusist „Feroviarul“ Craiova Lui Emil Căldăraru, autorul volumului „Seară de suflet" Seara ta se odihnește, Prinde-n rafturi mucegai, Fiindcă nimeni n-o citește Chiar de suflet dac-o dai... Letiției Popa, pentru volumul „Succesul". Romanul este proaspăt, are o existență cam incertă . Căci, chiar așa cum ne apare Succesu-i numai... pe copertă, Măriei Roven, la apariția volumului „Cind pătratul are trei laturi". Al cărui titlu îl citesc, și-n gînd Eu îl plasez la timpul viitor . Și-atunci mi-arată el momentul cind Volumul va avea vreun cititor... Lui Radu Tudoran, autorul Volumului „Al treilea pol al pămîntului“. E al treilea ? Prea iute Te porniși pe tărăboi. Căci pe cărțile vîndute S-au realizat... doar doi! Lui Iosif Petran, pentru volumul de teatru „Pereți albi" Cind cu pixul pe-ndelete, Coala albă o dezmierzi, Pe pereți, sau pe perete Nu poți da decit... cai verzi. Lui Valentin Stroe, autorul volumului „Poemul Salamandrei“. Cu ocoluri de meandre Precum curge-n vale gîrla, Ne cam duci eu salamandre Să ne bagi pe gît... șopîrla ! GR. ȚEPEȘ ȘARJE PRIETENEȘT DON CARLOS LA CRAIOVA Nicolae Boncea, unul dintre numeroșii cercetători ai trecutului orașului nostru, mi-a înfățișat, de curînd, o interesantă scrisoare, păstrată cu grijă în albumele de familie. Iată conținutul acestei scrisori (în transcriere modernă) : „1899 iunie 16. Iubite amice, îți alăturez un portret ce mi-a dat astăzi Don Carlos, Duce de Madrid, ca să-l ții amintire de la dînsul pentru primirea ce i s-a făcut. O strînsoare de mină amicală, Postelnicu". Este vorba, în această scrisoare, despre Don Carlos Maria de los Dolores Juan Isidor Jose, duce de Madrid, născut in 1848, care, nereușind să devină rege al Spaniei, a desfășurat o activitate revoluționară remarcabilă. Astfel, în 1868, a provocat o răscoală a bascilor, repetată apoi, în 1872 și 1873, înfrînt de generalul Serrano, Don Carlos este nevoit să fugă din țară, pe căile unui exil nemeritat, stabilindu-se la Londra; în acest timp, izbucnește o răscoală în Cuba, care atunci era posesiune spaniolă. Ca urmare, Statele Unite declară război Spaniei, la 8 aprilie 1898, dorind astfel să preia stăpînirea asupra posesiunilor spaniole din America. în acest conflict armat, care se va încheia prin schimbarea stăpînilor asupra Americii Latine, exilatul Don Carlos înțelege să ia poziție constructivă, încercînd o să formeze o armată care să lupte contra Statelor Unite, dar, implicit, și contra Spaniei, de unde fusese alungat. Călătorind prin mai multe țări europene, pentru a recruta voluntari în armata sa, ajunge, neoficial, și la Ieșui, unde „mai mulți și sergenți români, în rezervă, s-au adresat lui Don Carlos, pretendent la tronul Spaniei, cerîndu-i să-i înscrie în armata spaniolă care va combate Statele Unite", după cum relatează C. Bacalbașa în volumul H al lucrării sale „Bucureștiul de altădată“. în drumul său spre București, Don Carlos s-a oprit, probabil, și la Craiova, pentru foarte scurt timp, fiind primit cu simpatie de către primarul de atunci al urbei, Peșicu, maiorul Postelnicu l-a însoțit, poate, pînă la București, unde a primit portretul lui Don Carlos pentru primarul Peșicu. Și, tocmai acest episod este relatat de către scrisoarea reprodusă mai sus, care contribuie la înțelegerea corectă a personalității lui Don Carlos, aventurier ambițios, dar și luptător pentru independența Americii Latine. Conf. univ. dr. ION PATRAȘCU Bucuofițeri 14 — I — 1972 La început de an cu Bratu și Papazîan — Cu atîtea autobuze, Papaziene, s-au dus caricaturile noastre cu I.T.C.-ul... — La mine curge apa, la tine nu curge, cum facem caricatura, Papaziene ? — Pline proaspătă... și cu „piinea“ noastră cum rămîne ? — E și bere, e și pepsi... dar vine ea vara... „MICA PUBLICITATE“ Cedez garsonieră confort IV apartament 4 contra mere central. confort Doritorii sînt rugați a prezenta certificat medical de starea sănătății. Tînără diplomată, brunetă, 28 ani, predă lecții de engleză, contra intrare în spațiu, numai la persoane cu situație sigură și mașină (preferabil „Taunus“). Caut cameră goală (mobilată) cu acces la bucătărie și... cămară. Doamnă văduvă, prezentabilă, oferă menaj la singur contra domn cu cameră mobilată, efferte însoite de fotografii și carnetul de C.E.C. Tînăr inginer, avînd spațiu In plus, primește în gazdă studentă (indiferent anul de studii). Se asigură cazare confortabilă, eventual pensiune. Familie serioasă caută îngrijitoare cu experiență pentru o fetiță de doi ani și un băiețel cu stagiul militar satisfăcut. Pierdut o legătură cu chei în autobuzul gară parc. Găsitorul — e rugat a se opri deoarece păgubașul nu le mai poate folosi, neavînd nevoie de ele. Pierdut cîine lup, cu o curelușe roșie la git. Cine l-a găsit e rugat să oprească curelușa și să trimită clinele păgubașului. Cedez scaun permanent stradă din vedere plecării din cauza Adresați V. O, oraș, la „Cafe-bar" din strada Unirii, unde pot fi găsit zilnic între orele 10—23. Discreție absolută. Fie Pierdut legitimade serviciu, gestionar de depozit alimentar. Se declară nulă, drucît unitatea Iase află de o lună de zile în inventar. T. P. „Ora de muzică“ Nicu-Dan Gelep — Craiova ■ ...».■«•fr.«.. i.wâ [UNK] v i i