Informaţia Harghitei, ianuarie-martie 1982 (Anul 15, nr. 3764-3838)

1982-01-04 / nr. 3764

Anul XV., nr. 3764 - pag. a 2-a Aproa Imaginile sint, nu ara­reori, mai directe şi mai grăitoare decit cuvintele înseşi. Ele captează, nu o dată, energia unor cli­­pe ce ar putea să­ treacă uitate... Şi sint frumoa­se, minunate chiar, atunci cînd vorbesc, in limbajul lor specific, despre oa­meni . . . In Cara C.F.R. din Mi­­ercurea-Ciuc, e un per­manent freamăt. Dar, se pare ca ultima zi a lui decembrie — mai bine zis, ultima seară­­ imprimă acestui du-te-vino o notă de discretă solemnitate, o anume înfrigurare înţe­sată cu bucurie (foto 1)... Dacă are cineva inten­ţia să creadă că in ziua de 31 din ultima lună a anului telefonul a devenit ceva inutil, n-are decit să realizeze un interviu pe această temă cu electro­mecanicii Háromszéki Im­re, Rúzsa István şi Kovács József. Unde ii poate gă­si ? Nimic mai simplu : la centrul de automate ur­bane şi interurbane al O­­ficiului P.T.T.R. din reşe­dinţa judeţului, acolo un­de au sărbătorit, de a­­ceasta dată, la datorie, şi Revelionul... (foto 2), a­­semene­a colegei lor Nagy Edit, de la sala telexuri­lor (foto 3). Viaţa işi urmează cursul, ea însăşi o mirifică săr­bătoare. Peste ciţiva ani, Marius Ionel Toderaş (fo­to 4) va afla că s-a năs­cut tocmai in noaptea de Revelion, aducind cu sine familiei ce i-a zămislit o imensă bucurie . . . Foto : Al. V. SZAKÁCS Text : K. NICOLAE de cumpăna INFORMAŢIA HARGHITEI Debut promiţător în noul an la Jurnalele Vlăhiţei (Urmare din peg. 1) pune toate eforturile pen­tru realizarea sarcinilor ce le revin, să contr­­iauie, prin munca lor, la înde­plinirea sarcinilor ce re­citi întreprinderii. Discuţia noastră a fost întreruptă de intervenţia unui muncitor care-l a­­nun­ţa pe maistru că se elaborează încă o şarjă de fontă. Am asistat şi noi la spectacolul de seri-, tei, caracteristic, i-am vă­zut la lucru pe prim-jur­­naliştii Tankó Gergely şi Bartos Lőrinc, smulgînd furnalului nr. 1 ce-a de-a 16-a şarjă din noul an . . . Aşadar, vlăhiţenii au păşit cu dreptul în anul 1982, şi, dacă e să ne luăm, după tradiţia aces­tui colectiv de muncă, vor păşi aşa în tot cursul a­nului Şi în agricultură există „foc continuu“ însoţiţi de tovarăşul Pongrolez Ladislau, orga­nizatorul de partid al C.U.A.S.C. Ditrău, am făcut un popas la ferma nr. 5 a C.A.P. Remetea, sector zootehnic, în care, nici în aceste zile cînd anii şi-au dat mina, acti­vitatea nu a­ încetat nici o clipă. De la şeful de echipă Balázs B. Ludovic, aflăm că noul an a început cu bine : de la 748 litri lapte în prima zi a anului, pro­ducţia a crescut în dimi­neaţa zilei de ieri la 783 litri. Stăm de vorbă cu câţiva dintre cei mai buni îngrijitori : Borbély Ioan, care de la 13 Vaci a muls 94 litri lapte ; Ivă­­cşani Ştefan, de la 12 vaci — 87 litri ; Portik Lau­­renţiu, de la 10 vaci — 67 litri şi alţii. Aflăm că toţi sunt localnici, că în­grijesc aceleaşi animale de ani de zile, atit iama cit şi vara. Şeful de e­­chipă adaugă la cele a­­rătate şi faptul că sunt foarte conştiincioşi, pentru ei orice abatere de la programul de grajd obiş­nui însemnînd o pierdere de producţie. Locul I ob­ţinut mereu la producţia de lapte este, dealtfel, „cartea de vizită" a aces­tor oameni minunaţi. Ne-am continuat raidul la un alt loc unde munca nu cunoaşte încetare - Fabrica de produse lacta­te din localitate. De aici, încă de la orele 5 ale dimineţii de ieri, au ple­cat pentru a se întoarce pline cu lapte - cisterne­le colectoare conduse de: Laczkó Ferenc, Laczkó Gyula, Balázs Bálint şi alţii, cei care în prima zi a anului au transportat peste 49.000 litri de lap­te, din care s-au o­bţinut 7,3 tone lapte praf şi o tonă de unt. Necesitatea prelucrării laptelui, rapid şi în condiţiile prevăzute de standardul de fabrica­ţie, a făcut ca ritmul de lucru să fie la nivelul co­tei obişnuite. La recepţie şi pasteurizare, am întîl­­nit pe Hompot Magdale­na, Molnár Zsigmond, Farcas­­ Toma, Nagy György Magdalena şi al­ţii. Printre ei, la fel ca şi în alte zile, se afla teh­nologul fabricii, inginera Mincsor Iuliana, care ve­ghea la buna desfăşurare a procesului de producţie. Am luat doar aceste două exemple. Ele însă, sunt general valabile, pentru toate „vetrele cu foc continuu" de pe care se obţin în flux produse ce înglobează în ele mun­ca de zi cu zi, fiecare oră, a lucrătorilor din sectorul zootehnic. Ştefana DRAGHICI RAID DUMINICAL PRIN LOCALITĂŢI HARGHITENE LA CORBU . O duminică a elevilor (Urmare din pog­t) gătea, împreună cu mem­brii cercului ,să iasă „în peisaj" pentru a profita de timpul splendid şi de minunăţiile pe care le-a făcut chiciura cu păduri­le din jur. Am mai aflat la şcoală că în cursul du­­pă-amiezii, pentru elevi, este organizat un concurs de tenis de masă şi unul de şah, ambele în ca­drul „clubului vacanţei". Splendidă suprapunere de ... cluburi. Am plecat de la Corbu „Disco“ este prescur­tarea cuvîntului discotecă. N-am avut curiozitatea să căutăm în vreo enciclope­die definiţia completă a acestei noţiuni, dar din practică, ştim că este o seară dansantă pe muzi­că uşoară reprodusă du­pă benzi. Desigur, acţiu­nea, prin caracterul ei cu o profundă nuanţă de di­vertisment, are mare pri­ză la tineri. Aşadar, ieri seară (ca dealtfel şi alal­tăieri seară !) la Sîndo­minic : „disco" ! - Şi altceva ? Se vor întreba cititorii şi i-am fi întrebat şi noi pe­­fac­torii de răspundere, da­că am fi dat ieri de ei. Neavînd cine să răs­pundă, o facem tot noi , altceva nimic. Şi înainte de prînz şi după, uşa căminului cultural a refu­zat să cedeze. O oareca­re activitate sportivă s-a desfăşurat într-una din sălile consiliului popular, unde erau instalate două cu impresia că nici adul­ţii n-ar fi refuzat să par­ticipe la activităţi desti­nate lor, dar că s-ar fi putut să fie,­ şi mai rău, căci dacă n-ar fi fost , şcoala şi şcolarii am fi făcut in mod inutil o deplasare care între To­pl­­ţa şi Capu Corbului s-a arătat a fi un fel de „ra­liu Safari“, drumul naţio­nal fiind într-o stare de incredibilă „piatră de în­cercare" chiar şi pentru tractoare ! (Horea Moldo­van), mese de tenis la care as­pirau vreo 15 tineri, după aparenţă elevi. Văzîndu-i, ne-am amintit că e va­canţă, că poate în impo­zanta clădire a şcolii din centrul de comună s-a organizat ceva ... Şi aici, însă, se repetă „progra­mul" căminului cultural : şi înainte, şi după prînz, închis. Dealtfel, nici la primele ore ale dimineţii nu credem că s-o fi petre­cut ceva, deoarece noi am fost primii care ne-am imprimat paşii pe zăpada imaculată căzută pe „tra­seul" spre uşile clădirii. Se ştie că Sîndominicul are mulţi artişti amatori, despre care am consem­nat chiar noi în coloa­nele ziarului. Unde or fi fost ieri aceştia ? Oare nu era momentul potrivit pentru a prezenta un spectacol ? Suntem­ siguri că şi spectatori ar fi fost destui, pentru că, plim­­bîndu-ne la orele după­­amiezii prin comună, am văzut mulţi locuitori, şi nu neapărat toţi foarte tineri, plimbîndu-se, „o­­morîndu-şi" parcă timpul. Amatorii de dansuri mo­derne şi de muzică uşoa­ră au avut măcar o con­solare începînd de la o­­ra 20, dar ceilalţi locuitori ai comunei ? Şi cînd te gîndeşti că la Sîndominic există un cămin cultural Intenţie sau hazard­­ în fond, ce importanţă are .. . —, iată-ne, din nou, şi în această primă duminică a lui '82, la Samartin, în căutarea activităţilor cultural-artis­­tice şi educative pe care factorii responsabili le-au organizat în beneficiul lo­cuitorilor comunei. Ce s-a întreprins, în a­­ce­st sens, cu această o­­cazie ? Dacă am afirma că ziua de ieri, în direc­ţia discutată, a fost a­­proa­pe identică primei duminici din anul ce de curînd s-a încheiat, nu am greşi cu nimic. Pentru că nu s-a făcut aproape ni­mic .. . Spunem aceasta, intrucit proiecţia unui film artistic în prima parte a zilei­­ la care au parti­cipat şi elevi ai liceului agroindustrial­­ nu re­prezintă, totuşi, prea mult şi nu a asterizat pe nimeni prin implicarea unui efort organizatoric . .. Nu e mai puţin adevă­rat că nu ne-am lăsat cu una cu două, cercetînd toate posibilele surse de documentare... Singurul care a rămas intr-adevăr fidel şcolii un­impozant, că sunt şi for­maţii artistice, ne între­băm­ oare ce mai lipseş­te ? Poate ne vor lămuri cei ce răspund de anima­rea vieţii spirituale a co­munei. Pentru că, oricum, într-o zi de iarnă, cu o seară lungă, un „disco" este mult prea puţin, (Iu­­liu Condrat) de lucrează­­ chiar pe­rioadă de vacanță fiind ! -^este profesorul Bajkó István, directorul liceului agroindustrial. Cînd a vă­zut, pe la jumătatea zi­lei, că nu mai are nici un vizitator, a închis - dar nu cu lacăt, simbol C"’ începe să devină e­­nervant» de-a dreptul, la Sinmartin — și a plecat spre casă ... Nu e prima oară cînd gîndim : ce bine ar fi dacă un număr mai mare de cadre di­dactice, şi nu neapărat numai din Sânmartin, i-ar urma ex­­plul. Poate că atunci ar fi mai multă activitate de vacanţă şi în şcoli, o activitate mai de conţinut. Din păcate, despre asemenea aspecte nu avem posibilitatea să vorbim nici în privinţa şcolii generale din comu­nă, dacă vreţi chiar şi pe motivul că nu am pu­tut afla - în pofida tutu­ror încercărilor noastre,­­ decit lucruri vagi despre programul de vacanţă, al elevilor, pe care nu i-am văzut nici măcar în jurul instituţiei în cauză . . . In zadar am vrut să dăm şi de programul săp­tămânal al căminului cul­tural sau­­ ca să nu ni se spună că suntem­ exce­siv de pretenţioşi — mă­car de programul zilei de duminică. In locul aces­tora, lacătul... tradiţional de pe una dintre uşile lăcaşului de cultură risi­pea orice urmă de du­biu ... Ce să-l mai cău­tăm pe tovarăşul profesor Gergely István, „uns" în această funcţie cu cîteva luni în urmă şi care, se pare, nu vrea să dezmin­tă tradiţia celor doi îna­intaşi ai săi ? . . . Tova­răşul Czitrom Zoltán, secretarul adjunct al co­mitetului comunal de par­tid, ne-a însoţit într-o parte a acestui periplu. La un moment dat, îmi amintea de un afiş cu nemuritorul . .. „disco". Din păcate, nişte mîini nu tocmai disciplinate lăsaseră propaganda cul­­tural-artistică şi aşa cam debilă a Sînmartinului şi fără acest posibil „ultim mohican" ... Zadarnică a fost cău­tarea orarului bibliotecii comunale. S-o fi plictisit de o atare activitate cel ce ar trebui să răspundă de ea ? Şi unde e - în altă ordine de idei - do­rinţa colectivului de re­dacţie a gazetei de pere­te din centrul localităţii de a începe noul an cu materiale proaspete ? Prin prisma zilei de ieri, Sîn­­martinul nu ne-a arătat veşmintele sale cele mai bune. Se doreşte, oare, perseverarea, în această direcţie? (Nicolae Kovács) LA SÎNDOMINIC : Doar „disco“ ? SÎNMARTINUL nu ne-a arătat veşmintele sale cele mai bune ... LA DITRAU : Gospodarii comunei se pregătesc să primească oaspeţi Din acţiunile desfăşura­te in cursul zilei de ieri la Ditrău, o bună parte au avut ca scop pregăti­rea în vederea participă­rii, în calitate de gazdă, la întrecerea hocheistică dotată cu „Cupa Előre". Aşa se face, că încă de la primele ore ale dimi­neţii, la terenul de ho­chei se înregistra mare agitaţie. O echipă forma­tă din Gáli Árpád, pre­şedintele cooperativei a­­gricole de producţie, Baj­kó Alexandru, lucrător la I.M. GheorghenL Bajkó Ludovic, de la I.U.P.S. GheorghenL Csibi Mihai de la şantierul de con­strucţii Gheorgheni Csibi Pali Antal şi Kelemen Im­re de la consiliul popu­lar, toţi localnici, în frun­te cu primarul comunei, tovarăşul Bíró Adám, transportau, fixau şi su­dau barele metalice din scheletul tribunei. Direc­torul şcolii generale, cu un grup de elevi, făceau finisările interioare la vestigrele de curînd ame­najate, iar la şcoală e­chipa de hochei se antre­na, în timp ce colegi de ai lor pregăteau specta­colul pentru deschiderea festivă. Aşa cum ne spunea primarul comunei, există dorinţa ca această mani­festare sportivă să se desfăşoare în condiţii co­respunzătoare. Le dorim succes pe măsura efortu­lui depus ! (D. Sultan).

Next