Informaţia Harghitei, iulie-septembrie 2020 (Anul 32, nr. 6650-6688)

2020-09-11 / nr. 6681

• Pagina a 2-a • 11 septembrie 2020 • Martiri adevăraţi si falşi martiri. Mistificări a a a contemporane □ Interviu cu prof. univ.­ ­ UDMR a ridicat un monument la Aita Seacă, judeţul Covasna, acţiune însoţită de o explozie de propagandă antiromânească, desfăşurată în pli­nă contemporaneitate. Despre ce este vorba? - în 1994, din iniţiativa UDMR, în Aita Seacă a fost înălţat un monument alcătuit din 13 blocuri de piatră, în me­moria criminalilor unguri executaţi la 26 septembrie 1944. Criminalii au fost proclamaţi martiri şi simbol al opresiunii pe care românii ar fi exercitat-o asupra ungurilor. Pe lângă faptul că nu era aici vorba despre nici un martir, ci despre cri­minali civili care au atacat şi ucis ostaşi răniţi ai Armatei Române, nici măcar ci­fra 13 nu este corectă, în realitate au fost executaţi 11, doi fiind doar răniţi.­­ Fiind autorul cărţii Monumente non grata. Falşi martiri maghiari pe pământul românesc, dedicată în prin­cipal tragediei de la Aita Seacă, evi­dent că sunteţi în posesia tuturor amă­nuntelor...­­ Da, şi am avut acces neîngrădit la toate documentele privind evenimentele dramatice din Aita Seacă, aşadar conclu­ziile sunt greu de contestat, întrucât se bazează pe izvoare arhivistice multiple. Precizez că arhivele privind acest caz nu sunt închise, cum a susţinut Benkö Le­vente, autorul unui serial de 64 de epi­soade în publicaţia Háromszék, chiar în preajma dezvelirii monumentului non grata, cum îl numesc eu, pentru a-şi jus­tifica serialul pseudo-istoriilor propagan­distice atât de îndepărtate de adevăr.­­ Nu putem compacta o carte în­treagă în două file şi jumătate, dar să încercăm totuşi... - în fostul judeţ Trei Scaune, doar în intervalul septembrie-octombrie 1940 au fost înregistrate 23 de omoruri, 69 de schingiuiri, 258 bătăi, 381 arestări pe cri­terii etnice, 25 de profanări, 11 devastări colective şi 160 de devastări individua­le. Aceasta este imaginea a doar două luni din ocupaţia horthystă în cel mai mic judeţ din ţară. Foarte multe familii de români au fost alungate, mulţi au fost asasinaţi, schingiuiţi; unora li s-au luat averile; au fost distruse şcolile şi biseri­cile româneşti; au fost maghiarizate nu­mele româneşti ale celor rămaşi­­ şi chiar numele înscrise pe crucile din cimitire; dr. Petre Ţurlea, istoric au fost obligaţi să treacă la confesiunile maghiare. Trebuie spus că judeţul Trei Scaune se afla în raza de acţiune a Or­ganizaţiei regionale X a Tiraliorilor, cea mai activă dintre formaţiunile paramili­tare, condusă de baronul Aczél Endre, care spunea într-un discurs ţinut în 8 august 1943, la Şimleul Silvaniei: „Pe aceşti valahi puturoşi, opincari, trebuie să-i extirpăm, să-i ucidem ca pe duşma­nii noştri (...) Nu este păcat! Păcat va fi cu adevărat dacă nu vom extirpa aceas­tă bandă de puturoşi, de valahi opincari. Vom organiza o noapte a Sfântului Bar­tolomeu şi vom ucide şi copiii în pânte­cele mamelor lor”.­­ Aşadar ne aflăm în 28 septembrie 1944, după trecerea frontului, în Aita Seacă, unde rămăseseră soldaţii ro­mâni răniţi...­­ Cităm din documente şi mărturii: „Este rănit un ofiţer român pe care ordo­nanţa lui îl ducea spre locul de prim aju­tor; se năpustesc asupra lui fraţii Nagy; pe ofiţer unul din aceşti fraţi îl omoară cu securea, zdrobindu-i fluierele picioare­lor, iar apoi trupul şi dându-i apoi în cap cu securea. Se năpustesc asupra cadavru­lui zdrobit total; o femeie de 70 de ani, cu securea, îi pune degetul pe o piatră şi îl taie, jefuindu-l de verighetă (...) Celălalt frate Nagy îi aplică o lovitură de sapă în ceafa ordonanţei, de rămâne mort pe loc (...) A omorât un alt soldat un tiran secui, cu hârleţul. Trupul l-au expus în piaţa co­munei, apoi i-au înfipt în burtă un ţăruş cu tablă pe care era scris: „Aşa trebuie celor care poftesc pământ maghiar. Olah împuţit”. Secuii din sat se strângeau ca la minune la trupul acestui brav ostaş şi se spurcau pe trupul lui dezbrăcat”. O altă parte din maghiari s-au urcat cu mitralierele în turla bisericii reformate şi au ucis pe soldaţii români când îi zăreau. La procesul din 1947, Bogdan Alexandru declara: „Am întâlnit pe numiţii Nemeth Iszak şi Nemeth Iuliu în comună, care aveau asupra lor hârleţe pline de sânge şi la întrebarea mea că unde au fost, mi-au răspuns că au fost să facă tocană din mi­litarii români. Mai menţionez că aproape toţi tinerii, femei şi bărbaţi, s-au înarmat cu topoare şi hârleţe şi au umblat prin case, schingiuind şi omorând pe ostaşii români care au căzut răniţi”. Bîrsan Egyed Ioan, într-o declaraţie din 1952 menţiona: „Banda menţionată de mine a asasinat vreo 40 de soldaţi ro­mâni, care sunt înmormântaţi într-o groa­pă, precizez, într-o singură groapă sunt vreo 20, ceilalţi sunt înmormântaţi în diferite locuri pe câmpul din jurul comu­nei Aita Seacă”. Bârsan Apolonia: „Am auzit două focuri de armă în curtea lui Szabó Damian şi când m-am dus acolo, l-am văzut pe Nagy Daniel care a tras încă două focuri de armă într-un ostaş român”. Un proces verbal alcătuit la o întrunire a românilor din localitate, se menţionea­ză că „mai mulţi unguri din comună, mâ­naţi de ură faţă de români, au provocat acestora pagube enorme, prin devastarea, într-o formă barbară, a căminelor lor (...) De cinci ori au devastat casele românilor. Ungurii veneau peste casele românilor noaptea ca nişte barbari. Ultima devasta­re a fost în ziua de 11 ianuarie 1941 şi în seara aceea şase unguri cu măşti au intrat în casa preotului nostru, Paratei Francisc, ca să-l omoare”.­­ Să trecem - deşi nu se cuvine! - peste foarte multele situaţii similare descrise în cartea dvs. pentru a ajunge la acţiunea Detaşamentului de Volun­tari „Iuliu Mianiu”.­­ Să redăm primul document care vorbeşte despre execuţie, raportul din 26 septembrie 1944 al şefului de post jan­darmi din Aita Seacă, deci chiar din ziua acţiunii. Gavrilă Olteanu, comandantul Detaşamentului de voluntari „Iuliu Ma­­niu” Braşov, „a strâns pe toţi răii făcători cum şi întreaga populaţie, a citit dosarul fiecăruia şi a executat cu moartea pe in­divizii: Nagy Alexandru de 21 de ani şi Nagy Andrei în etate de 24 de ani, tăin­­du-le capul cu toporul, pentru că şi ei tot cu toporul au ucis un ofiţer român (...), iar pe indivizii Mavius Rebeca, Szép Adalbert, Gacsó Béla, Szép Béla, Ne­meth Iuliu, Szabó Benjamin, Elekes Lu­dovic, Mavius Iosif, şi Nemeth Izsák i-a executat prin împuşcare în curtea şcoalei primare din comună, în total s-au execu­tat 11 indivizi unguri şi doi răniţi”.­­ Asupra românilor au urmat re­presiuni combinate, sovieto-maghia­­re...­­ în timpul administraţiei sovietice în Transilvania de Nord, în perioada noiem­brie 1944 - martie 1945, s-au tolerat şi chiar încurajat acţiunile antiromâneşti ale maghiarilor, în Aita Seacă, de exemplu, martorii români care au dat informaţii privind atrocităţile maghiare, în frunte cu cei pomeniţi mai sus, Bârsan Apolonia, Bârsan Ioan şi încă cinci au fost arestaţi de Incze Iuliu sub diferite pretexte, duşi la Sf. Gheorghe, unde „au fost schingiuiţi timp de o lună şi jumătate. Maltratările au fost făcute de Óvári Acaţiu, Szekely Francisc, Fagyas Francisc, Tibor Şte­fan”. Apoloniei Bârsan i s-au confiscat toate vitele şi oile, iar Carolina Bogdan, după ce a dat declaraţii, nu a mai putut să se înapoieze în Aita, fiind ameninţată cu moartea. După ce a dat o declaraţie corectă, Balogh Moise „s-a prezentat în­grozit” în faţa procurorului, „arătând că nu a văzut şi nu a auzit nimic din cele arătate anterior”, spunând că-i este frică să spună cine l-a ameninţat. De fapt, pes­te tot populaţia maghiară, pentru a capta bunăvoinţa ruşilor, şi-a pus în piept in­signe comuniste şi a instigat contra ro­mânilor. De aceea ruşii au numit primari în oraşe şi comune numai dintre maghia­rii declaraţi comunişti, care au trecut la rechiziţii draconice, populaţia română fi­ind despuiată de ultimele resurse de trai, ungurii fiind protejaţi. Asasinii maghiari nepedepsiţi de Gavrilă Olteanu au fost arestaţi apoi în repetate rânduri, dar la in­tervenţia unor fruntaşi comunişti notorii, între care Vasile Luca (Luka László), au fost eliberaţi. (Va urma) Interviu de Mihail GROZA Informația IZM-tlltói Concluzia unui sondaj: Aproape toţi maghiarii din Transilvania cred că elevii maghiari trebuie să înveţe bine limba română , în această săptămână au fost publicate rezultatele unui son­daj care arată faptul că aproape toţi maghiarii din Transilvania cred că elevii maghiari trebuie să înveţe bine limba română. Cercetarea intitulată „Mo­nitor al Minorităţilor 2020” a fost realizată de Institutul de Politici Publice şi de Institutul Bálványos, pe un eşantion re­prezentativ. Rezultatele studiu­lui au fost prezentate de István Gergő Székely, Tibor Toró şi Tamás Kiss, cercetători ai mi­norităţilor naţionale, în cadrul unei conferinţe de presă care a avut loc miercuri după-amiază, la Cluj-Napoca, precizează por­talul hirado.hu. Dintre respondenţi, 69% au spus că este foarte important ca cei mici să înveţe limba româ­nă, 22% au spus că este impor­tant, şi doar 1% au considerat că acest lucru nu este important sau că nu este deloc important, a relatat Tibor Toró. Sondajul a mai arătat faptul că pentru mulţi, limba română reprezintă subiectul unor frus­trări semnificative. 22% dintre respondenţi sunt anxioşi atunci când trebuie să vorbească româ­neşte, raportul celor care nu simt deloc astfel fiind de numai 53%. O temă a studiului s-a refe­rit şi la calitatea învăţământului românesc, comparativ cu cel în limba maghiară. Tamás Kiss a spus că deşi în elita politică este larg răspândită opinia conform căreia standardul învăţământu­lui în limba maghiară este unul inferior celui în limba română, cifrele nu confirmă această vi­ziune. Media obţinută de elevii maghiari la examenele de baca­laureat este împinsă sub media naţională doar de nota obţinută la Limba şi literatura română, mai mult decât atât, la măsură­torile internaţionale (PISA), cei care învaţă în limba maghiară au performanţe mai bune decât media naţională. De asemenea, 67% dintre corespondenţi con­sideră că prezenţa probei de Limba Română la examenul de Bacalaureat este un lucru discri­minatoriu pentru elevii care au învăţat într-o şcoală cu predare în limba maghiară şi doar 28% cred că este corect ca toţi absol­venţii să susţină examenul şi la această materie. Preocupările legate de compe­tenţele de limba română, remar­că Tamás Kiss, citat de hirado. ru, sunt strâns legate şi de faptul că maghiarii din Transilvania nu cred că este bine că, în ultimele decenii, învăţământul român şi cel maghiar au devenit complet „paralele”, şi că au fost înfiinţate instituţii maghiare independente. Aceştia consideră că şcolile ma­ghiar independente vin însoțite de un risc al marginalizării.

Next