Informatia Bucureştiului, decembrie 1959 (Anul 7, nr. 1966-1992)

1959-12-01 / nr. 1966

Lucrările celei de al Sli-lea teepee al Partidului Muncitoresc Socialist Ungar TN DIMINEAȚA zilei de 30 noiem­brie s-a deschis, în sala festivă a Pa­latului Cultural „Roza Ferenc" al con­structorilor din Budapesta, cel de-al VH-lea Congres al P.M.S.U. Dr. Ferenc Münnich, membru al Bi­roului Politic al C.C. al P.M.S.U., a salvat pe delegaţi şi oaspeţi. Directivele cu privire la sarcinile economice şi cu privire la pregătirea celui de-al doilea plan cincinal al economiei naţionale a R. P. Ungare BUDAPESTA­­ (Agerpres).­­ In şedinţa din seara zilei de 30 noiembrie a celui de-a­l VI­­-le­a Con­gres al P.M.S.U., Jeno Fock, membru in Biroul Politic şi secretar al C.C. al P.M.S.U., a prezentat raportul asupra celui de-al doilea punct de pe ordinea de zi. „Directivele cu privire la sarcinile economice şi cu privire la pregătirea celui de-al doilea plan cincinal al economiei naţionale“. Sarcina principală din perioada ce­­lu­i de-al doilea plan cincinal, a spus Jenő Fock, este desăvârşirea construc­ţiei bazelor socialismului şi accelera­rea construcţiei socialiste. Potrivit acestei sarcini principale, noi am sporit,­ producţia industriei­ şi agriculturii prin ridicarea productivi­tăţii muncii şi a nivelului tehnic, prin reorganizarea structurii economiei na­ţionale, mărirea indicilor economici şi modificarea relaţiilor de proprietate în agricultură. Pe această bază, noi vom obţine ridicarea continuă a nivelului de trai al poporului nostru. In conformitate cu directivele, a con­tinuat raportorul, producţia industrială trebuie să creasta în cursul celui de-al doilea plan cincinal cu 65­-70 la suta, iar producţia agricolă — cu 30—32 la sută. Totodată, creşte­rea venitului naţional trebuie să fie de cel puţin 50 la sută. In decursul cincinalului, productivitatea muncii trebuie sa sporească cu-37-­40 la suta. Vorbind despre dezvoltarea diferite­lor ramuri ale industriei, raportorul s-a referit, în primul rînd la extinde­rea bazei energetice a industriei. In cursul cincinalului, producţia de căr­bune trebuie să crească cu 15—20 la sută; extracţia de ţiţei — de două ori; extracţia gazelor naturale — de aproximativ 3 ori; în cursul îndepli­nirii planului, cantitatea de energie electrică produsă trebuie să sporească cel puţin cu 72—75 la sută in com­paraţie cu anul 1958. In domeniul construcţiei de maşini s-a trasat sarcina dezvoltării prin toate mijloacele a construcţiei de apa­rate, a producţiei de mijloace de co­municaţie şi de echipament de curenţi tari, a construcţiei de maşini, pentru industriile chimică şi alimentară. După alegerea organelor congresu­lui, a urcat la tribună Janos Kadar, prim-secretar al C.C. al P.M.S.U, care a prezentat raportul de activitate al C.C. al ,P.M.S.U. (Din presa de dimineaţă ). In dezvoltarea industriei în ansam­blu, a spus raportorul, are o deo­sebită însemnătate dezvoltarea indus­triei chimice, întrucît datorită acesteia noi putem face să progreseze, de fapt, întreaga noastră economie naţională. Jeno Fock a arătat, in continuare, că în cursul planului cincinal vor lua o dezvoltare considerabilă indus­triile uşoară, alimentară şi de cons­trucţii, precum şi transportul şi co­municaţiile. Se va acorda o mare atenţie ridicării nivelului tehnic al industriei. Jenő Fock şi-a consacrat o parte considerabilă a raportului său colabo­rării economice dintre ţările lagărului socialist. Trecînd la problemele agriculturii, raportorul a vorbit despre necesitatea sporirii considerabile a producţiei agricole. Conform planului pe anii 1961 — 1965, producţia agricolă trebuie să depăşească cu 30—33 la sută nive­lul mediu al producţiei pe anii 1954— 1958. In prezent, pe aproape 50 la sută din suprafaţa arabilă a ţării, producţia agricolă este organizată în gospodării mari. In anii care vor urma se va face în această direcţie un nou şi important pas înainte. Pentru rezolvarea cu succes a sar­cinilor de ridicare a producţiei agri­cole, a subliniat Jeno Fock, trebuie să se continue dezvoltarea şi întărirea atît din punct de vedere politic cît şi din punct de vedere economic, a cooperativelor de producţie deja exis­tente. Este necesar să se obţină ri­dicarea producţiei în cooperativele nou create, să se sporească producţia­­m­arfă. In continuare, raportorul s-a refe­rit la unele probleme ale ridicării nivelului de trai al populaţiei. Pînă în anul 1965, a spus el, fondul de consum va creşte cu 40—45 la sută faţă de anul 1958. Ţinîrtd seama de creşterea populaţiei, consumul pe cap de locuitor va creşte întrucîtva mai puţin — cu 30—35 la sută. In perioada cincinalului, salariul real va creşte cu 26—29 la sută, în special prin mărirea salariilor. Jenő Fock a vorbit, de asemenea, despre marile transformări care vor avea loc în domeniul asigurărilor so­ciale şi deservirii culturale a popu­laţiei. Vorbind despre realismul planurilor de cinci ani, Jenő Fock a subliniat că în ultimii trei ani politica econo­mică a fost încununată de succes şi că astăzi Ungaria are o economie naţională sănătoasă. Noi stăm pe pro­priile noastre picioare, a spus el. In încheierea raportului, Jenei Fock şi-a exprimat convingerea că poporul muncitor ungar, sub conducerea arma­tei de 400.000 de comunişti, va duce la bun sfîrşit sarcinile ce-i stau în faţă. N. S. Hruşciov a luat cuvîntul in şedinţa de azi dimineaţă BUDAPESTA­­ (Agerpres).­­ Congresul al Vll-lea al P­ M.S.U. îşi continuă lucrările. In şedinţa d­in dimineaţa zilei de 1 decembrie au început dezbaterile pe marginea raportului de activitate pre­zentat de Janos Kadar, prim-secretar al C.C. al P-M.S.U. şi a raportului prezentat de Jeno Fock, membru al Biroului Politic şi secretar al C C. al P.M.S.U. înainte de începerea dezbaterilor, Karoly Kiss, membru al Biroului Poli­tic şi secretar al C C. al P.M.S.U.­, care a prezidat şedinţa, a dat cuvîntul to­varăşului N. S. Hruşciov, prim-secre­tar al C.C­ al P.C.U.S., conducătorul delegaţiei PC.U.S. Apariţia la tribună a tovarăşului N. S■ Hruşciov a fost intimpinată de delegaţii la Congres cu aplauze fur­tunoase, prelungite. Din R. F. G. continuă să se lanseze baloane cu manifeste dușmănoase pe teritoriul cehoslovac — Nota de protest a Ministerului Afacerilor Externe al Republicii Cehoslovace — (Agerpres) CETERA PRAGA transmite : la 30 noiembrie, Ministerul Afa­cerilor Externe al Republicii Ceho­slovace a protestat energic pe lin­gă guvernul Republicii Federale Germane împotriva unui nou cat de violare a spaţiului aerian ceh- slovac, prin lansarea de baloane de pe teritoriul Germaniei occi­dentale. In nota de protest se atrage a­­tenţia asupra faptului că lansarea baloanelor cu manifeste care chea­mă la acţiuni duşmănoase împotri­va ţărilor socialiste reprezintă un amestec direct al R.F.G. în trebu­rile interne ale acestor ţări. Subliniind că guvernul R.F.G. re­fuză în mod persistent să respecte acordurile internaţionale şi încear­că prin toate mijloacele să conti­nue politica sa agresivă, Ministerul Afacerilor Externe al Republicii Cehoslovace protestează energic împotriva acestor acţiuni şi cere ca guvernul R.F.G. să ia imediat măsuri pentru încetarea lansării baloanelor pe teritoriul Ceho­slovaciei. Populaţia din Germania occidentală manifestează împotriva creşterii preţurilor Muncitorii şi funcţionarii cer sporirea salariilor BERLIN­­. Corespondentul Agerpres transmite : In Germania occi­den­tal­ă şi Berlinul de vest au avut loc numeroase mi­­linguri şi demonstraţii ale populaţiei in semn de protest împotriva situaţiei economice grele din R. F. Germană care se datoreşte, în primul rînd, creş­terii rapide a preţurilor, îndeosebi­­ produsele alimentare. Presa vest-germana relatează pe larg despre creşterea vertiginoasă a preţurilor. Semnificativ este titlul de pe prima pagină a ziarului vest-berli­­nez „Telegraf“: „Protestele alarmează guvernul federal“; „Rornul Încearcă să frineze valul preţurilor“. După ce ziarul arată că guvernul, pentru a opri urcarea preţurilor intenţionează să importe mai masiv brînzeturi, carne congelată şi conserve, scrie: „Exper­ţii economici de la Bonn califică aceste măsuri ale guvernului drept însufi­ciente. Ele ar putea fi apreciate nu­mai ca „pilule calmante“. Peste 600 de muncitori metalurgişti din cartierele muncitoreşti Neukoln şi Kreuzberg din Berlinul de vest au cerut într-o demonstraţie de protest, rezilierea imediată a actualului tarif de salarii şi introducerea unui spor de 26 pfenigi pe oră. După cum a anunţat Consiliul federal al sindica­telor vest-germane, 4.000.000 de mun­citori şi funcţionari din Germania oc­eidentala cer un spor la salariu între 12 şi 15 la sută, pentru a putea face faţă preţurilor care cresc mereu. Ziarul marii burghezii, „Die Welt", b­ine alarmat intr-un comentariu: „De săptămini se aud bubuiturile înfundate de tunet ale viitorului val revendica­tiv". Ziarul arată că mai multe sin­dicate au cerut urcarea salariilor şi că sindicatele muncitorilor din trans­porturile publice au şi denunţat tariful de salarii. Ziarul îşi exprimă speranţa că sindicatele vor ajunge la o înţe­legere cu patronii şi încheie ameniri­­iind. „Fiecare pierdere pe care ar iu­feri-o economia se va răsfrînge asu­­pra muncitorilor“. Clasa muncitoare vest-germană ştie insă că situaţia grea creată în econo­mia R. F. Germane se datoreşte po­liticii de înarmare a guvernului de la Bonn şi se opune cu toată hotărârea acestei politici. Pe continentul negru furtuna este în toi D­E PE ÎNTINSELE păminturi ale continentului negru pornesc aproape zilnic spre metropole comunicate cu privire la mersul operaţiilor ,,de curăţire“. Dar cu cit mai multe forţe sunt an­gajate de către puterile colonialiste, enailt operaţia se dovedeşte mai anevoioasă. Un întreg continent s-a ridicat la luptă- Puterea acestei lupte se oglin­deşte in însăşi configuraţia actuală a hărţii afri­cane. In preajma celui de al doilea război mondial, pe această hartă independenţa figura doar ca un punct minuscul (numai Liberia era stat indepen­dent). Astăzi, in Africa se găsesc zece state inde­pendente, 30 la sută din­­copulaţie reuşind, intr-o formă sau alta, să sfarme lanţurile colonialiste. Ni­geria, Camerunul francez, Togo şi Somalia italiană au silit puterile colonialiste să le recunoască drep­tul la independenţă naţională, astfel incit în 1960 jumătate din teritoriul Africii va fi eliberat. „INDEPENDENŢA PENTRU ACEASTA GENERAŢIE !“ Nu de mult, a avut loc în Camera lorzilor dn Londra dezbaterea pe marginea mesajului tronului. Referindu-se la problema atrocităţilor din Nyassa­­land ridicată de unii membri laburişti ai Camerei,­­ lordul conservator de Devonshire i-a invitat să nu da amploare discuţiilor de acest fel. Făcind aluzie la efectul „dezastruos'' pe care „certurile continue ale­­ părinţilor le au, asupra educaţiei copiilor", lordul­­ spunea: „In ceea ce-i priveşte pe africani, discuţiile n-ar trebui purtate in auzul lor. Faţă de cei din Rodezia şi Nyassaland, noi cei din această ţară (Anglia — n.n.) suntem­ în situaţia de tutori sau părinţi ai unui copil care creşte". A unor părinţi vitregi, binecunoscuţi, ar fi trebuit • să precizeze lordul,, care au făcut şi încearcă să facă tot ce Ie stă in putinţă, spre ajl împiedica sâ 1 DECEMBRIE — zi de luptă pentru eliberarea Africii de sub ţugul colonialismului crească. In decurs de trei secole „părinţii* aceştia­ — colonialiştii — au făcut ca greutatea specifică a populaţiei continentului african să se reducă de la o cincime la a douăsprezecea parte a populaţiei glo­bului. Dacă se ia ca bază procentul mondial de naş­teri în ultimul secol, se constată că populaţia Ahi­­cii se află astăzi abia la o treime din ceea ce ar fi trebuit să fie, în condiţii normale de dezvoltare­ Şi astăzi încă „părinţii“ colonialişti aplică Africii sistemul „puncţiei demografice", cum denumea un economist francez sistematica secătuire a continen­tului negru de forţele sale valide■ Este drept că co­merţul cu sclavi altă dată în floare a încetat, dar operaţiile de „curăţire“ ucid anual zeci de mii de oameni în Kenya, Nyassaland, Congo, Ruanda- Urundi, Mozam­bic, Angola, Alger etc. Prin avioane cu reacţie şi detaşamente de pedepsire, se urmă­reşte a se convinge popoarele africane că preten­ţiile lor la autodeterminare „sunt premature". Sistemul de „educaţie” colonialist n-a împiedicat insă ca lozinca „independenţă chiar pentru această generaţie“ să-şi croiască, drum. Este lesne de înţeles de ce puterilor colonialiste le vine greu să părăsească Africa, al doilea conti­nent de pe glob (după Asia) ca mărime, cu fabu­loasele sale resurse. In ansamblu, Africa furnizează actualmente 98 la sută din diamantele extrase in întreaga lume ca,pitatistă, 80 la sută din cobalt, 56 la sută din aur, 38 la sută din crom, 36 la sută din mangan, 27 la sută­ din cupru etc. Unele cerce­tări făcute în Sahara au dezvăluit că rezervele ei de petrol depăşesc chiar şi pe cele din golful ara­bic; în ce priveşte antra­citul şi alte tipuri de cărbune, s-a calculat că în subsolul Saharei se a­­flă circa 4 miliarde de tone. Ziarul francez „Com­bat" se extazia în faţa tabloului bogăţiilor imen­se ale Africii, de parcă abia acum ar fi fost ele descoperite. „Ce pămînt! Ce piaţă minunată!" exclama el. Exclamaţia nu avea nici un moment în vedere ce ar putea să însemne valorificarea a­­cestor bogăţii pentru popu­laţia oprimată de veacu­ri, ci la ceea ce acestea ar putea să ofere „pieţei comune" a celor şase pu­teri europene, dacă s-ar asocia la exploatarea lor. U­n publicist american, într-o carte apărută anul trecut, exprima aceleaşi gînduri, referindu-se la perspectivele ce se des­chid S.U.A. spunînd însă mai pe şleau: „Africa este cea mai bogată pradă de pe pămînt". Pentru această pradă se desfăşoară în prezent lupta Intre marii rechini capitalişti. Revista americană „Collier’s" anunţa „Noi (capitaliştii americani — n.n.) calculăm deja in planurile noastre uraniumul, cauciu­cul, cromul, zincul, plumbul, minera­lele de­ fier şi toate produsele stra­tegice, ale Africii“. Intr-adevăr, cu toate că dominaţia politică a statelor post-europene oferă capitalului metropolei toate avantajele, acesta este insă, în multe ramuri ale economiei, tot mai mult înlăturat de capitalul american. Investiţiile private americane au ajuns in 1957 la 750-000.000 de dolari în Uniunea Sud- Africană, Rodezia, Nyassaland şi Liberia. Numai în Liberia, investiţiile americane s-au­ ridicat de la 82-000.000 de dolari în 1950, la 250 milioane de do­lari in 1956. Bineînţeles, investiţiile străine nu sunt folosite pentru dezvoltarea ţărilor de pe acest con­tinent, ci pentru stoarcerea de profituri uriaşe. In­tr-un singur an financiar, de pildă, profiturile com­paniilor „N'Changa" şi „Rhokana“ (care extrag cu­pru in Rodezia de nord) au reprezentat respectiv 140 şi 212 la sută din capitalul investit. PROBLEMA LA ORDINEA ZILEI Un singur lucru ar vrea să uite a trece în calculele lor „entuziaştii" admiratori ai bogăţiilor continentu­lui negru şi zeloşi „educatori“ cu biciul şi revolve­rul al popoarelor­ înrobite: forţa mişcării de elibe­rare. Creşterea impetuoasă a mişcării de eliberare a pus pe ordinea de zi problema: cit vor putea colonialiştii să se mai opună mişcării de indepen­­denţă ? Din teama de a nu pierde totul, ei au scos la iveală diverse formule de aşa-zisă asociere: Eu­ropa (adică puterile colonialiste) va aduce „aportul tehnic“, iar Africa, solul, subsolul, mina de lucru, beneficiile urmând a fi împărţite, aşa cum se obiş­nuieşte în lumea capitalistă cînd este vorba de „asociere" intre capital şi muncă- Adică, partea leului ar reveni tot colonialiştilor. Cam aceasta se înţelege şi sub „Corr­ionwealt­h-african", „Eurafrica", „Asociere belgo-congoleză" etc. Experienţa secularului jug colonialist a servit însă drept­­învăţătură popoarelor africane. Spre sfirşitul anului trecut, pe teritoriul african, la Accra, s-a desfăşurat un congres la care au participat 700 de delegaţi din toate colţurile continentului. Lozincile principale au fost: „Jos mâinile de pe Africa !“ şi „N-avem altceva de pierdut decât cătuşele !“. Schim­barea petrecută pe continent a făcut ca imperialiştii să fie nevoiţi a consepma ei înşişi că „hrana con­gresului — cum se exprima corespondentul lui „New York Times", — a fost anti-imperialismul". Acolo s-a făcut auzit glasul popoarelor africane, aşa cum voinţa lor se face simţită zi de zi in ora­şele şi satele africane, in jungla şi în deşerturle întinse ale continentului negru. Din Sahara pînă In Uniunea Sud-Africană furtuna este in toi — scria , ziarul nigerian „Pilot" — şi nimic nu poate îm­piedica tăvălugul ei. Mişcarea de independenţă a popoarelor din Africa a depăşit faza răscoalelor izolate, a atras zecile de milioane de locuitori ai continentului, plinind pro­blema definitivei zdrobiri a lanţurilor colonialis­mului. S. GALERIU In decembrie 1956 s-a desfăşurat la Accra, capitala Ghanei, conferinţa ţărilor din întreaga Africă. IN CLIŞEU , aspect din timpul conferinţei. L Pag. a 3-a. Cu ce gînduri soseşte la Paris cancelarul Adenauer... C­ANCELARUL Adenauer so­seşte azi la Paris, unde, timp de două zile, va avea cu ■sonducătorii francezi convorbiri le­gate de preparativele pentru confe­rinţa occidentală la nivel inalt. A­­gen­ţia „France Presse" afirmă­­protocolar, ci discuţiile franco-vest­­germane vor avea „caracterul unui larg şi amical tur de orizont“ şi În­cearcă să dea o explicaţie­ asu­pra temelor ce vor fi abordate (a­­genţia crede că ele vor fi următoa­rele : problema relaţiilor internaţio­nale în funcţie de conferinţa la ni­vel înalt Est-Vest, problema Germa­niei şi a Berlinului, relaţiile dintre „piaţa comună" şi „zona liberul- schimb" şi întărirea alianţei atlan­tice), vederile Bonnului şi Parisului „nu par să difere în mod conside­rabil“. Sunt cuvinte mai mult de­cit precaute, de-a dreptul echivoce ! Ele nu pot escamota — poate nici nu urmăresc aceasta — existenţa opiniilor diferite şi a intereselor con­tradictorii ce se vor ciocni în cursul tratativelor. Ziarele pariziene de dreapta, a­­sociindu-se tacticii echivocului a­­doptate de „France Presse“, se străduiesc să nu găsească „proble­me importante asupra cărora să subziste un dezacord fundamental“ („L’Aurore"). Dar unele dintre a­­ceste ziare, după ce invocă priete­nia declarată de Adenauer Franţei, se grăbesc să-i facă şefului guver­nului vestgerman caracterizări ce nu sună deloc ca nişte complimente: „El apare în acest moment ciudat de izolat" scrie „Le Figaro“, iar „Combat" vorbeşte despre „bătrînul cancelar fără partizani şi neiubit de nimeni“. Desigur, nu pentru a-i face cancelarului un portret realist au fost folosiţi aceşti termeni, ci pentru a-i sugera că — avînd in vedere dificultăţile pe care le în­­timpina şi slăbiciunile poziţiei sale — el ar trebui să manifeste, în ra­porturile cu conducătorii francezi, mai puţine pretenţii, dacă nu chiar o atitudine de subordonare... Ecourile unui conflict surd apar mai clare in presa vestgermană. Ziarul „Neue Rhein Zeitung“ îşi ex­prima deunăzi îndoielile cu privire la rezultatele vizitei lui Adenauer la Paris : „Această călătorie anevo­ioasă şi plină de probleme va lă­muri poate unele lucruri, fie în­­tr-un sens pozitiv, fie într-un sens negativ“. Acelaşi ziar se întreba dacă nu cumva colaborarea cu Ger­mania occidentală îi foloseşte ge­neralului de Gaulle ca „pretext pen­tru propriile sale obiective, strict franceze“ şi soma Franţa să-şi res­pecte „obligaţia de sinceritate". Iată acum, reprodusă din publicaţia mü­ncheneză „Deutsche Woche", o listă întocmită la Bonn, a „punc­telor nevralgice“, din relaţiile fran­­co-vest-germane: ,.­) Declaraţiile lui de Gaulle şi ale cîtorva alţi oameni politici francezi cu privire la „linia -Quer-Neisse" sunt considerate c.a „inutile" (este vorba de declara­ţiile preşedintelui Franţei şi ale primului ministru Debré cu privire la caracterul imuabil al fron­tierelor de pe Oder-Neisse, n.n.) ; 2) Cuvintele neprietenoase ale lui de Gaulle la adresa N.A.T.O. sunt interpretate la Bonn ca dăunătoare pentru comunitatea atlantică (gu­vernul francez nu s-a declarat ostil ţelurilor blocului atlantic, dar, aşa cum au arătat numeroşi observa­tori, el a pretins promovarea sa în forul de conducere al alianţei, alături de reprezentanţii Statelor U­­ni­te şi Angliei, şi a exercitat pre­siuni în acest sens, n.n.) ; 3) Ca­zul vasului „Bilbao“, reţinut de au­torităţile franceze nu poate fi so­cotit în nici un fel ca încadrin­­du-se în relaţiile prieteneşti dintre cele două ţări; 4) Şi în politica franceză faţă de Africa se ivesc ciocniri între interesele germane şi cele franceze ; 5) Ministerul de Ex­terne Federal urmăreşte cu senti­mente de îndoială intenţiile Franţei care tind spre o „cimentare“ gră­bită a Comunităţii Economice Eu­ropene („piaţa comună“, n.n.) . Parisul ar dori să fixeze pentru 1 iulie 1960 o reducere de 20 la sută a tarifelor vamale în spaţiul Comu­nităţii Economice Europene (în loc de o reducere de 10 la sută, cum era planificat) ca şi o apropiere de 30 la sută de tariful vamal comun al Comunităţii Economice Europene, măsură care ar putea lovi în mod dureros în comerţul Republicii Fe­derale cu alte ţări".­­Recent, „New York Times“ susţinea, mai categoric, că înăuntrul „pieţii comune“ „se ma­nifestă o puternică rivalitate între Franţa şi Germania occidentală pen­tru conducerea ei“"). Vizitînd acum Parisul cancelarul Adenauer îşi propune, desigur, dis­cutarea divergenţelor franco-vest­­germane in măsura în care o re­clamă pregătirile pentru conferinţa occidentală la nivel înalt, care va începe la 19 decembrie (cu partici­parea Statelor Unite, Angliei, Fran­ţei şi Germaniei occidentale). Or, la această conferinţă cancelarul vrea — aşa cum scrie ziarul elve­ţian „Nationalzeitung“ — „să pună piciorul în prag“, cu alte cuvinte să obţină un succes de cauză al li­niei sale politice, contrare destinde­rii internaţionale şi rezolvării pe cale paşnică a problemei germane. Este, de aceea, de presupus că el va încerca să-şi asigure un sprijin substanţial din partea conducători­lor francezi. De altfel, insistenţa cu care Adenauer acţionează pentru întărirea legăturilor politice în ca­drul „pieţei comune“, sub directo­ratul Germaniei occidentale şi Fran­ţei (în ciuda contradicţiilor dintre ele), urmăreşte de asemenea — ca să cităm iarăşi din „Nationalzei­tung“ — „să garanteze Bonnului un drept de veto“, cu ajutorul guvernu­lui francez, in tabăra atlantică. Gu gindul la acest „drept de veto", care i-ar da posibilitatea să loveas­că în procesul destinderii interna­ţionale, soseşte Adenauer în capi­tala franceză.­ ­ ANTON CELARU PRIMA ÎNTREPRINDERE DIN R.D. VIETNAM CARE ŞI-A ÎNDEPLI­NIT ÎNAINTE DE JERXEN PIANUL TRIENAL HANOI 1 (Agerpres).­­ Presa din Hanoi a anunţat, la 29 noiembrie, că echipa de prospecţiuni de la mina de zinc din Cho Dien, provincia Bac Can, o provincie muntoasă din nor­dul ţării, şi-a îndeplinit planul trie­nal cu 401 zile înainte de termen. Aceasta este prima unitate industrială din R. D. Vietnam care și-a îndepli­­nit planul trienal. • In urma tratativelor duse la Bucu­rești intre 17 si 28 noiembrie, a fost semnat un protocol privind listele de mărfuri ce urmează a se schimba in anul 1960 intre R.P. Română şi Finlanda. (Din presa de dimineaţă). CIOCNIRE INTRE POLITIE ŞI STUDENŢII DIN TOKIO TOKIO I (Agerpres). — După cum anunţă posturile de radio japoneze, la 30 noiembrie, 300 de studenţi, membri ai Federaţiei naţionale a asociaţiilor pentru conducerea autonomă a studen­ţilor din Japonia s-au adunat în faţa sediului direcţiei de poliţie din Tokio, pentru a protesta împotriva arestării a trei conducători ai federaţiei în ur­ma marii demonstraţii de protest din 27 noiembrie împotriva revizuirii „tra­tatului de securitate“ japono-american. Cînd studenţii au încercat să pătrun­dă în clădirea direcţiei de poliţie, s-a produs o ciocnire între ei şi poliţişti. Poliţia a arestat trei studenţi. In cadrul schimburilor culturale ale Republicii Populare Române cu străinătatea, muzicologul Vasile To­­mescu, redactor şef adjunct al revis­tei „Aluzica“, a plecat, zilele trecute în R. P. Polonă, unde va ţine­­ un ciclu de trei conferinţe despre viaţa şi opera marelui George Enescu. In acelaşi scop, muzicologul Alfred Hoff­man întreprinde o vizită în R. Ce­hoslovacă. • La 29 noiembrie a avut loc la Bruxel­les o puternică manifestaţie a mem­brilor asociaţiilor patriotice din Belgia împotriva intenţiilor guvernului de a amnistia un mare număr de criminali de război. (Din presa de dimineaţă). GEI 5.500 de muncitori feroviari din Uganda continuă greva începută la 20 noiembrie, în ciuda încercărilor au­torităţilor de a aduce spărgători de grevă. • La 20 noiembrie, m­esarul confe­rinţei de la Geneva a celor trei puteri in problema elaborării tratatului cu privire la Încetarea experienţelor cu arma nucleară, a fost adoptat textul anexei nr )a tratat. Anexa adoptată prevede că, după ce U.R.S.S., S.U.A. şi Marea Britanie vor semna tratatul, va fi înfiinţată o comisie de pregătire alcătuită din reprezentanţi ai acestor guverne. Această comisie, Împuterni­cită să adopte hotăriri cu asentimentul celor trei membri ai săi, va trebui să desfăşoare o activitate de pregătire pentru crearea unui sistem de control asupra respectării tratatului cu privire la încetarea experienţelor cu arma nu­cleară. (Din presa de dimineaţă). PROCESUL UNOR PATRIOŢ! ANTIFRANCHIST! MADRID 1 (Agerpres). — După cum anunţă­m corespondentul din Madrid al agenţiei France Presse, la 30 noiembrie a început la tribu­nalul militar din Madrid procesul a 25 de militanţi progresişti din Spa­nia, acuzaţi de „activitate subversivă şi propagandă ilegală“ împotriva re­gimului Franco. Procurorul a cerut condamnarea studentului în medicină Jimenes Lar la 20 ani închisoare, acuzîndu-l că face­ parte din Partidul Comunist şi că­ a pregătit greva pas­­tiică din 18 iunie 1959. REPRIMAREA BANDIŢILOR DIN JAWA DJAKARTA I (Agerpres). — Agenţia Reuter anunţă că bandele rebele din Jawa comit numeroase atro­cităţi. Bandiţii din Dar­ul Islam au masacrat 121 de persoane şi au dat foc la sute de case. Trupele indone­ziene acţionează cu succes pentru re­primarea bandiţilor, folosind împotriva lor unităţi ale aviaţiei. • La Conservatorul de muzică din Geneva a avut loc, la 28 noiembrie, dez­velirea unei plăci comemorative în a­­mintirea marelui muzician şi compozitor român Dinu Lipatti, donată de gu­vernul român. Cu acest prilej, foşti elevi ai lui Dinu Lipatti au dat un recital de pian. (Din presa de dimineaţă), MINISTRUL COMERŢULUI al Pa­kistanului, Bhutto, care s-a înapoiat după o vizită de şase săptămini in S.U.A., Anglia, Franţa, Canada, Tur­cia, Iran, Japonia şi Filipine, a dat publicităţii o declaraţie in care critică politica comercială a S.U.A. PREŞEDINTELE Guineei, Seku Ture, va sosi într-o vizită oficială în Maroc, la 1 decembrie, ca invitat al regelui Mohammed al V-lea. La Lvov a fost realizat din dispozitiv electronic, care accelerează editarea cărţilor LVOV I (Agerpres). TASS trans­­■ uite : Originalul unei cărţi în forma în„ ► care trebuie să fie editată poate să^ ■fie pregătit la o mașină de scris o­, obișnuită, prevăzută cu un dispozi-« ►tiv electronic special. Acest adaptor^ ► înregistrează în fiecare rînd un nu-« ► măr determinat de semne și corpul“ j de literă respectiv. „ ► De obicei, în tipografii, după cu-“ Vegerea textului de pe manuscris, j ► șpalturile sînt trimise din nou la e-^ ►ditură pentru introducerea corectu-„ „rilor. Manuscrisul dactilografiat la-- ► mașina de scris prevăzută cu adap-jj jtor electronic nu mai trebuie să fie -- ► corectat din nou. După cum a declarat Mihai Da­­­nilețki, directorul Institutului de cer-j ►cetări poligrafice din Lvov, unde a­­­fost realizat dispozitivul automat,­► această invenţie va permite tipogra­fiilor să descongestioneze secţiile-­ ► de zeţărie, să reducă timpul de lucru T ■pentru editarea cărţilor şi preţul lor X ► de cost. Editarea fiecărei cărţi vaT ►fi accelerată de 2-3 ori. X La sfirșitul acestui an, Institutul^ •intenționează să transmită unei­ jmari edituri din Kiev primele mo-X -dele industriale ale adaptorului e-£ e­lectronic. Boicotarea cercetărilor unei comisii trimise de Congresul S.U.A. in Porto Rico JUAN (Porto Rico) I Ager-SAN pres). Preşedintele Partidului Comunist din Porto Rico, Juan Santos Rivera, a subliniat într-o declaraţie că boicotul împotriva investigaţiilor Comisiei Con­gresului S.U.A. pentru cercetarea ac­tivităţii antiamericane organizate în Porto Rico, a arătat că unitatea pa­­triotică a poporului portorican este mai puternică decît oricînd. Personalităţi de frunte ale diferite­lor cercuri, partidele politice şi orga­nizaţiile de masă din Porto Rico, arată Rivera, împărtăşesc părerea comună că Comisia Congresului S.U.A. pentru cercetarea activităţii antiamericane nu are nici un drept de a întreprinde astfel de cercetări. A luat fiinţă un front unit pentru a se opune în mod ferm şi deschis acestor cercetări. In timpul cercetărilor, studenţii, munci­torii şi alţi cetăţeni au organizat pi­chete, cerind intervenţioniştilor „să plece acasă“. Juan Santos Rivera subliniază în declaraţia sa că din cercetările aces­tei comisii se poate vedea lesne că „conspiraţia“ născocită de comisia pen­tru cercetarea activităţii antiamericane s-a dovedit a fi inexistentă şi că co­muniştii în loc să fie izolaţi, au do­­bîndit un prestigiu politic şi mai mare. Investigaţiile Comisiei Congresului S.U.A. pentru cercetarea activităţii antiamericane nu au făcut decît să discrediteze şi mai mult imperialismul american. LUPTELE DIN ALGERIA CAIRO­­ (Agerpres) — Intr-un comunicat dat publicităţii de comandamentul suprem al armatei al­geriene de eliberare naţională, se arată că între 23 şi 27 noiembrie forţele al­geriene au atacat, în patru rînduri, poziţiile trupelor franceze din Algeria, iar în 12 rînduri au avut loc ciocniri între forţele algeriene şi unităţile mi­litare franceze.In timpul acestor lupte au fost ucişi 59 militari francezi, iar alţi 54 au fost răniţi. • La 30 noiembrie, în Comitetul Po­litic al Adunării Generale a O.N.U. au Început dezbaterile in problema alge­riană. Delegaţia franceză nu participă la dezbateri, întrucît guvernul francez consideră că această problemă nu este de competenţa O.N.U. Membri ai guver­nului provizoriu al Republicii Algeria participă la dezbateri in calitate de ob­servatori. Primul a dat cuvîntul Mongl Slim, reprezentantul permanent al Tunisiei și O.N.U. (Din presa de dimineață). In legătură cu discutarea problemei algeriene în cadrul sesiunii Adunării Generale a O.N.U., Muhammed Asad Raghih, secretar general al Federaţiei internaţionale a Sindicatelor arabe, a trimis, la 30 noiembrie, secretarului general al O.N.U., Dag Hammarkkjo­­eld, o telegramă în care, în numele muncitorilor arabi, cheamă pe toţi membrii O.N.U. să sprijine dreptul poporului algerian la autodeterminare.

Next