Informatia Bucureştiului, iulie 1963 (Anul 10, nr. 3080-3102)
1963-07-01 / nr. 3080
Pag. a 2-a* i La pădurea Andronache La citeva staţii de autobuz de la capătul liniei tramvaiului 1, pe şoseaua care duce la comunele Voluntari şi Ştefăneşti, se întinde pe o suprafaţă de aproape 100 de hectare un alt loc preferat de odihnă şi agrement al bucureştenilor: pădurea Andronache. La bufetul, aparţinînd I.A.P.L. „Bran“, raionul 1 Mai, la bufetul „Stejarul“, al cooperativei de consum din comuna Voluntari se pot găsi în cantităţi suficiente băuturi şi preparate reci sau la grătar. Preocuparea pentru îmbunătăţirea deservirii cetăţenilor veniţi să-şi petreacă timpulliber în pădurea Andronache numerge, însă, pină la capăt. De pildă, chioşcul mic din pădure începe să funcţioneze abia în jurul orei 11, deci, numeroşi sunt cei care solicită, in'.’ special băuturi, şi înainte de această oră. De cele mai multe ori, răspunsul dat de ospătari sună cam aşa: „Mai aşteptaţi puţin pină terminăm pregătirile O lipsă semnalată de mulţi bucureşteni se referă şi la inexistenţa unor coşuri de hirtii. In pădure, dar mai ales in spatele bufetului „Stejarul“ se află o îngrămădire de hîrtii şi cioburi, care creează un aspect neplăcut ochiului şi contravine norme,lor de curăţenie. Se simte, de asemenea, ■ nevoia unor bănci, prin pădure. Legumele şi fructele Unităţile Aprozar, pletele oraşului şi-au etalat ieri o gamă pe cit de bogată, pe atît de abundentă de legume şi fructe. La fiecare sortiment creşterile faţă de duminica trecută sau celelalte zile diia saptămînă au fost însemnate. Aşa cum ne-a informat azi-dimineaţă O.C.L. „Aprozar“, ieri prin pieţele oraşului şi bineînţeles prin unităţile, compartimentele şi punctele de desfacere au fost puse la dispoziţia cumpărătorilor bucureşte piin aproximativ 500 000 kg de regurile şi fructe. In această cantitate au intrat 150 de tone de cartofi, 200 tone de varză, 35 de tone de ceapă, 40 de tone de fasole verde, 36 tone de castraveţi şi dovlecei precum şi citeva zeci de mii de kilograme de roşii etc. Iată şi citeva cantităţi de fructe primite spre desfacere de unităţile Aprozarului : 36 tone cireşe, 4 tone vişine, 6 tone piersice şi caise etc. De subliniat un alt amănunt: calitatea şi prospeţimea tuturor legumelor şi fructelor. O duminică bucureşteană pe vreme de caniculă! Ştrandul - locul de recreare preferat... (Urmare din pag. I) şi Popa Traian, din bulevardul Di-»mitrov 172 pentru că a urcat în barca pe care o închiriase 10 persoane.’ Miliţianul a trebuit să se deplaseze cu barca salvării pînă în mijlocul lacului Floreasca, ca să ia măsuri de ordine ! La ştrandul Tei s-a stabilit un alt record. La staţia de amplificare se anunţa la orele 15 că fusese găsit al 8-lea copil rătăcit de părinţii săi , fetiţa Silvia Maria Ionete, în vîrstă de patru ani. Amintim unor asemenea cetăţeni neatenţi că duminică trecută la ştrandul Floreasca I un copil scăpat de sub supravegherea părinţilor s-a înecat. Şi încă ceva despre unii cetăţeni: după ce au petrecut ceasuri plăcute la margine de lac, pe pajişte, uită, presărate pe ici, colea... coji de castraveţi, hirul... La Snagov s-au luat numeroase măsuri gospodăreşti. Totuşi au mai rămas încă destule aşa-zise ,, mărunţişuri“ nepuse la punct care sunt în fond neglijente supărătoare. Dimineaţa, transportul publicului la Snagov de la autostaţia I.R.T.A. • - Băneasa, a decurs, cu mici excepţii, în bune condiţiuni. Autobuzele au plecat din 10 în 10 minute, toată lumea a călătorit comod, pe locuri. La autostaţia Băneasa au fost prezenţi dimineaţa tovarăşi din conducerea întreprinderii care au supravegheat ca plecările autobuzelor să decurgă ritmic. Păcat însă, că supravegherea aceasta a cam slăbit după-amiaza la întoarcere de la Snagov rând în ju-* rul orei 18, după plecarea unui auto- buz s-a aşteptat aproape o jumătate de oră pentru ca apoi să sosească „în pachet“ patru autobuze. O PROPUNERE... Autostaţia I.R.T.A. de la Băneasa deserveşte în cursul săptămînii trafieul spre Ploieşti pe care călătoresc cetăţeni din provincie, navetişti etc. Pentru aceştia locul unde este am-* plasată autostaţia e convenabil. Dar pentru miile de bucureşteni care pleacă duminica să se odihnească la Snagov, locul de plecare al autobuzelor vine cam „peste mînă“. Avînd în vedere că în anii trecuţi, cînd acest traseu era deservit de I.T.B., auto-4buzele plecau duminica din centrul oraşului, şi anume din Piaţa Unirii, mai lyiulţi călători au făcut din noi propunerea ca şi I.R.T.A. să fixeze duminica locul de plecare al autobuzelor spre Snagov—Parc, undeva în centrul oraşului, preferabil tot în Piaţa Unirii. In felul acesta şi autobuzul 82, care dimineaţa este suprasolicitat de cei care se duc la ştrandul Băneasa ar circula mai puţin aglomerat ... ŞI O ÎNTREBARE Ce se aude cu trenul de duminică spre Snagov ? Întrebarea aceasta şi-au pus-o ieri dimineaţa numeroşi cetăţeni care de bună seamă citiseră în ziare anunţul că C.F.R. va repune in circulaţie trenul de Snagov. Repetăm şi noi această întrebare mai ales după ce tovarăşul Gh. Covaci, şeful Direcţiei Generale C.F.R. din M.T.Tc. ne-a confirmat că in perioada de vîrf, cind afluenţa bucureştenilor duminica spre Snagov va fi mai mare, trenul va fi pus în circulaţie cu plecare din Gara de Nord UN SINGUR BAC NU AJUNGE Către seară, între orele 17 şi 19 , cînd bucureştenii se întorc masiv acasă, traversarea lacului devine un motiv de reproşuri la adresa I.C.A.R.ului pentru că la debarcader se aşteaptă mult. Ar fi cazul să se pună în circulaţie încă un bac de traversare cu cablu asemenea celui existent. E păcat ca după o zi de destindere să survină indispoziţia unei aşteptări neplăcute. Am încercat să aflăm răspuns şi la faptul de ce bărcile pentru plimbare se închiriază numai de pe malul opus. Nu l-am putut afla însă. Cine doreşte să ajungă acolo trebuie să-şi scoată hainele de la vestiar pentru că accesul la casa de bilete este interzis în costum de baie. De obicei, cei care se plimbă pe lac un ceas două se dezbracă din nou în barcă. Ar fi cel mai simplu ca bărcile să fie închiriate de la debarcaderul ştrandului şi nu de vizavi. 140 DE PANSAMENTE La punctul de prim ajutor a fost toată ziua de ieri aglomeraţie. Nu s-a petrecut nici un accident grav, in schimb un mare număr de cetăţeni s-au tăiat (uşor) la picioare în scoicile mici şi ascuţite „ca briciul“ foarte abundente lingă mal. Pină la ora 14, pe la punctul de prim ajutor trecuseră la pansat cu tăieturi superficiale, ori mai adinei 140 de cetăţeni. I.C.A.R.-ul lucrează la îndepărtarea scoicilor de lngă maluri, totuşi, se dovedeşte că măsurile sunt ineficace. Nu mai trebuie argumentat că un asemenea mic accident iţi strică ziua de ştrand şi că sunt necesare măsuri mai serioase pentru îndepărtarea scoicilor de lingă maluri. Numărul motocicletelor sosite ieri la Snagov a fost impresionant. După cum ne-a informat lucrătorul de miliţie, de serviciu, la locul de parcare, erau 2000. Dînsul a ţinut însă să-şî spună părerea în legătură cu felul cum este organizată parcarea autovehiculelor. „Este bine să se marcheze cu bare de lemn locuri fixe de parcare şi culoare de acces. După cum sunt aşezate motocicletele şi maşinile ele sânt greu de recunoscut de către posesori şi imposibil de scos dacă cineva sosit mai devreme doreşte să plece mai repede. Dar priviţi bicicletele : ele ar trebui să stea în rasteluri şi nu rezemate de copaci. Considerăm şi aceasta o pre....nere judicioasă. C. MARTINIUC SNAGOVUL PĂREREA MILIŢIANULUI CIRCULAŢIE DE LA Una din surprizele deloc plăcute oferite de I.C.A.R. vizitatorilor ştrandului Mogoşoaia : coadă la casa de bilete deservită de o singură funcţionară -on Serbare în parcul Herăstrău De pe la mijlocul săptămînii trecute, la intrările parcului Herăstrău au apărut afişe noi. Se anunţa o serbare cultural-artistică şi sportivă de aproape o zi întreagă, cu un program atractiv care făgăduia o duminică plăcută. DIMINEAŢA La teatrul de vară şi la estrada amatorilor cei doi responsabili „fierb“ de atitea griji: merge staţia de radioamplificare ? Vin artiştii amatori şi sportivii ? Soarele săgetează nemilos. La 11 fără un sfert sosesc primii artişti. Punctuali, pregătiţi, fără o absenţă, artiştii amatori de la Fabrica „Dîmboviţa“ sunt gata să intre în scenă, în spatele estradei pionierilor, ringul, plasat în umbră a devenit scenă. Şi jur împrejur s-au adunat destui spectatori care să-i aplaude. Pe micii dansatori (copii ai cooperatorilor de la „Munca“), orchestra de copii a clubului F.R.B. şi orchestra Şcolii medii nr. 184. SEARA De pe la ora 18, responsabilul e mereu asaltat cu întrebări: — N-aveţi nişte... bănci în plus ? Pe scenă evoluează formaţiile artistice de amatori ale cooperativei „Higiena": dansatori, orchestre de mandoline, solişti vocali, orchestră de muzicuţe. Program variat cu intercalare atractivă a numerelor, bine executate. Şi acum — anunţă crainicul — sportivi de la clubul Steaua vor face citeva demonstraţii. Sportivii ar fi putut să-şi etaleze măiestria simplu, fără comentarii. Să facă scrimă, să ridice haltere şi să boxeze... pe tăcute. Ce-i drept, aşa au făcut sportivii din scenă. Dar antrenorii au preluat rolul de comentatori, explicînd ce e un asalt la floretă, în ce constă specificul celor trei stiluri la ridicarea halterelor. Iată o idee bună și care merită să fie repetată. Tot o idee bună că pe aceeaşi scenă, după muzica populară oferită de taraful U.C.M.R., să se prezinte un concert de muzică uşoară în execuţia orchestrei „Electronica“ . Şi ce alte distracţii au mai avut vizitatorii parcului ? Dans, la ringul de la Casa de cultură, două concerte date de fanfare; programe date de artiştii amatori de la I.S.B., Combinatul poligrafic Casa Scînteii şi Casa de cultură din raionul 23 August, la estrada pionierilor (pentru spectatorii virstnici, se înţelege). Iar obişnuita plimbare cu vaporaşele pe lac, a fost agrementată şi cu muzică (orchestre reduse pe punţi) şi jocuri de artificii. A. SANDU La Teatrul de vară din parcul Herăstrău, a avut loc un frumos spectacol susţinut de formaţii ale artiştilor amatori din Capitală. In fotografie: taraful Fabricii „Dîmboviţa“ o INFORMATIA mtaazmzzszgzzinim reşteni au luat cu asalt pădurea Copăceni. DINU LAZARESCU SURPRIZE LA BUFETUL ARGEŞ Primul popas şi... primul loc de aprovizionare (înainte de a se ajunge la ştrandul Buda-Mihăileşti) este bufetul „Argeş" (aparţinînd Centroeoopului). O placă indicatoare prezenta bufetul amintit încă de la intrarea in parc: servire exemplară, variate preparate culinare, grătar şi... bere rece. Oare aşa să fie? Consumatorii au fost serviţi cu un program pe cit de riguros, pe atît de necorespunzător:..........Nu se vinde, decât după ora 10“ !? Ne-am conformat programului şi, după ora 10, sîntem martorii unei surprize neplăcute... Preparate din carne, erau prezente... numai prin chifteluţe. Ca desert vecine chifteluţelor, înve Posibilitâţi nefolosite la Pustnica — Niciodată n-a mai fost atîta lume ca azi la pădurea Pustnica — îmi spune pe drum, şoferul autobuzului I.R.T.A. în care mă aflam. Numai autobuzele noastre au dus astăzi mai bine de 3 000 de oameni. Dar cii au venit cu motocicletele? Jos, malul lacului a fost transformat în plajă. O plajă cam incomodă ce-i drept, pentru că există o porţiune mai curind simbolică de nisip, şi în rest fiecare se aşează unde apucă pe terenul denivelat. Mai greu este să te răcoreşti, căci trebuie mult curaj pentru a intra în apa plină de mătasea broaştei şi stufăriş. Este surprinzător cum această poziţie extrem de pitorească — unde există şi pădure, şi lac, şi spaţiu n-a trezit încă interesul I.C.A.R.-ului pentru a prelua sarcina curăţirii apei, amenajării unei plaje, a unor duşuri şi cabine, să facă un debarcader şi să închirieze bărci. Mai întreprinzători sînt cîţiva localnici, care beneficiază de lipsa de iniţiativă a I.C.A.R.-ului, încărcindu-şi bărcile cu amatori. De pildă, la cele două chioşcuri de răcoritoare aprovizionate de restaurant, berea şi sucul se vînd calde. — Cerere mare ! — susţine vînzătorul Iordache Ion. Nici n-au timp să se răcească sticlele. Cererea o fi ea mare, fireşte dar apa din vasul în care stau sticlele la răcit are aceeaşi temperatură ca şi sucul. Gheaţa este suficientă în magazia unităţii, dar nu-i deloc comod s-o transporţi cîţiva zeci de metri. C. T. ACTIVITATEA MIRĂCINILOR DE VARĂ Din informaţiile primite de la conducerea T.A.P.L. Bucureşti a reieşit că ieri au fost îndreptate spre reţeaua de desfacere 340 000 sticle cu bere, 27 000 litri bere (ceea ce înseamnă 54 000 de halbe), peste 100 000 de sticle de suc şi citre etc. Şi ceea ce mai trebuie subliniat este că ieri au funcţionat un număr supliimentar de puncte de desfacere, că s-a manifestat o preocupare deosebită faţă de satisfacerea cerinţelor mult sporite ale consumatorilor bucureşteni. La Copăceni Argeş şi Buda-Mihăileşti Dacă te iei după tăbliţele indicatoare, ale autobuzelor nr. 59, ştrandul există. Dar după 16 kilometri, o dată coborît din maşină pe călător îl aşteaptă nenumărate surprize. Să vi le povestim în ordine cronologică . 2 KM PE CANICULĂ Staţia terminus a maşinii 59 se află în faţa Combinatului agro-alimentar „30 Decembrie". De aici şi pînă la locul denumit în mod simbolic „ştrand“ mai este o distanţă de aproximativ 2 km pe care cetăţenii sînt nevoiţi să o străbată pe jos. De ce ? Pentru că, după afirmaţia organelor de control I.T.B. — prezente ieri pe această linie — cei 2 km se află pe un teritoriu care nu mai ţine, ca raportare, de Bucureşti şi ca atare problema este de competenţa I.R.T.A. Trecând peste disputa, cu privire la teritorialitate, dintre I.T.B. şi I.R.T.A. — din care păgubaş iese... bucureşteanul, să ne oprim la surpriza nr. 2. UNDE ESTE ŞTRANDUL??» In această privinţă, ieri, părerile au fost împărţite. Unii susţineau că se află în stingă podului, alţii în dreapta. Tăbliţele indicatoare lipsind cu desăvîrşire, cei care nu cunoşteau locul, au mers la... inspiraţie. Iată-ne în sfîrşit la ştrand. — Acesta e ? ! Cetăţeanul priveşte în jur deziluzionat. Pădurea, de pe malul Argeşului, e transformată în... expoziţie de îmbrăcăminte. — Parcă era o cabană ? Cineva mai documentat îl lămureşte : — A fost, dar Administraţia parcurilor a S.P.C. a dat dispoziţie să o demonteze. — De ce ? — Se spune că vrea să construiască una mai mare. — Și nu putea să facă treaba asta înainte de venirea caniculei ? întrebarea rămîne fără răspuns, iar noi profităm de împrejurare şi trecem la surpriza nr. 3. Singura surpriză plăcută de ieri. ȘANTIERUL DIN PĂDURE Interlocutorul nostru este tovarăşul Bagiu, vicepreşedintele Cooperativei „Jilava“. — Ce construiţi alei ? — Restaurantul „Zăvoiul Argeş". Văzînd marea afluenţă de cetăţeni de duminica trecută, conducerea cooperativei a hotărît să deschidă urgent un restaurant în pădure. Ii construim din plăci fibro-lemnoase şi lucrăm zi şi noapte. Duminica viitoare are loc inaugurarea. Problema aprovizionării este rezolvată. Avem brânzeturi, ouă, pescărie, mici şi fripturi, roşii, castraveţi etc. Sperăm să instalăm şi o serpentină pentru bere la halbă. Gheaţă avem din belşug. Astă iarnă am însilozat 25 de vagoane.,Cu o floare nu se face însă primăvară, iar cu un restaurant, un... ştrand. I. T. B. trebuie să ia măsuri pentru rezolvarea problemei transportului, (care ieri a fost în general organizat defectuos). Administraţia parcurilor a S.P.C. — să urgentezeamenajarea unei cabane şi a altor construcţii necesare unui ştrand, iar Direcţia comercială a Capitalei să dispună înfiinţarea de tonete în care să se distribuie diferite articole necesare în astfel de locuri de odihnă şi agrement. In acelaşi timp este necesar să funcţioneze un punct sanitar. Toate acestea şi-au dovedit cu prisosinţă necesitatea în ultimele două duminici cînd peste zece mii de buculiţe cu celofan, citeva prăjituri... Ce e drept berea nu lipsea. Mai multe butoaie fuseseră umplute cu sticle de bere, de cu noapte, de către „gospodari", şi acum erau solicitate cu... înverşunare, chiar dacă nu stătuseră măcar o secundă la gheaţă. (La ora 11 încă se mai aştepta „salvatoarea“ gheaţă).. Responsabilul unităţii, Constantin Bărbuceanu, în loc să motiveze situaţia descrisă pe seama proastei organizări, a invocat lipsă de sprijin în muncă, din partea Centrocoopului. In sfîrşit, pe Valea Argeşului am vizitat şi cabana „Buda". Aci servire ireproşabilă, bere la gheaţă, specialităţi de vinuri, suc, şi, (să nu uităm) amabilitate din partea personalului. Pe strada Ştrandului, la capătul liniilor I.T.B. care deservesc pădurea Băneasa, au fost ieri dimineaţă autobuze suficiente. Cu toate acestea, nu toţi calatorii au înţeles — aşa cum se vede şi din fotografia noastră — sa urce în mod disciplinat în vehicule, în ordinea sosirii în staţie, spre a evita aglomerarea inutilă a ușii de urcare. RĂCORITOARELE... Intr-o zi de caniculă cum a fost de pildă cea de ieri, trusturile locale de cofetării şi răcoritoare lucrează cu toate capacităţile lor... de producţie şi de desfacere. Ştiţi cite băuturi răcoritoare au consumat bucureştenii în cursul zilei de ieri ? Totalizate, ar rezulta o cifră cu multe zerouri. Unităţile T.L.C.R. 1 din parcuri, ştranduri şi din oraş, au desfăcut peste 170 000 de sticle cu suc şi cifre, 2 750 litri de braga (faţă de 960 litri plan zilnic), 68 000 îngheţată porţionată tip F.P.L., 145 000 îngheţată porţionată I.P.A., 1 300 kg îngheţată la porţii, precum şi 36 500 porţii de casată, parfait (o creştere între 25—50 la sută faţă de duminica anterioară), 20 000 de sticle de apă minerală etc. In acelaşi timp T.L.C.R. 2 a pus la dispoziţia consumatorilor 130 000 de sticle de suc şi citre, 83 800 bucăţi îngheţată tip I.P.A. şi 45 000 îngheţată tip F.P.L., 16 000 bucăţi casată parfait, maronia, 2100 kg îngheţată la porţie etc. Adăugaţi la toate acestea sutele de mii de pahare cu sirop şi sifon consumate. c pe ecrane doi care au furat luna“ La prima vedere, filmul in culori şi pe ecran lat al regizorului polonez Jan Batory pare a se adresa în exclusivitate copiilor. Eroii săi, descinşi din lumea basmelor populare sînt Jacek şi Placek, doi fraţi gemeni de vîrsta primului an ai şcolii elementare. Năzdrăvani, ei devin spaima satului prin sotiile — ce-i drept ingenioase — pe care le pun la cale. Dar, dincolo de poznele celor doi — relatate cu mult haz mai ales în prima parte a peliculei — regizorul ţinteşte satirizarea unor deprinderi şi apucături ceva mai depărtate de lumea copilăriei... însăşi intriga propriu-zisă a filmului — intenţia lui Jacek şi Placek, inspirată de dorinţa de a nu munci, de a fura luna, bănuită a fi de aur, în scopul vinderii ei, vizează, in accente critice, parvenitismul şi lenevia, setea de cîştig uşor, nemuncit, in dauna fericirii semenilor. Prin folosirea unor metafore, de asemenea de inspiraţie populară, cum ar fi de pildă aceea a metamorfozelor care se petrec în oraşul de aur, regizorul dă relief ideii sale satirice, impunind totodată ideea — chiar la puterea de înţelegere a copiilor — că fericirea nu se poate dobîndi decit prin muncă, pusă in slujba ^ făuririi unei vieţi mai bune a oamenilor. Că regizorul stăpîneşte bine mijloacele de expresie cinematografică, că dispune de o bogată fantezie o dovedeşte mai ales partea întîi a filmului. Spre final insă, ritmul scade, o anumită trenare se face simţită, fantezia e mai săracă şi un uşor didacticism — în episodul întîlnirii lui Jacek şi Placek cu băiatul plecat in căutare de lucru — ia locul dezbaterii vii a ideilor prin imagini cinematografice. MIRCEA ANDREI O Recital de muzică instrumentală şi vocală Miercurea trecută, doi laureaţi ai unor concursuri internaţionale, clarinetistul Constantin Ungureanu şi soprana Elena Simionescu, s-au manifestat în cadrul stagiunii de muzică de cameră organizată de Filarmonica „George Enescu“, acompaniaţi, respectiv, de pianistele Victoria Ştefănescu şi Titina Penescu. Instrumentist de bază în orchestra simfonică a Filarmonicii, Constantin Ungureanu a prezentat un program cuprinzînd, ca principal punct de atracţie, sonata în fa minor de Brahms, una din cele patru lucrări pentru clarinet (un cvintet, un trio şi două sonate), late compozitorului german. Distingîndu-se mai puţin prin bogăţia invenţiei melodice — ce caracterizează mai degrabă cealaltă sonată, în mi bemol major —, şi mai mult prin ingeniozitatea cu care explorează posibilităţile clarinetului, sonata în la minor i-a prilejuit lui Constantin Ungureanu punerea în valoare a unei remarcabile tehnici instrumentale. Sonatina de Honegger — o lucrare concisă, cu un interesant final, inspirat parcă din folclorul negru, două piese în stil popular romînesc de Virgil Gheorghiu („Pastorală“ şi „Horă“) şi spirituala „Burlescă“ a Umărului Cristian Bîclea au demonstrat in continuare varietatea preocupărilor solistului. Elena Simionescu, distinsă cu unul din premiile competiţiei de canto din cel de-al doilea concurs international „George Enescu“, ne-a apărut în partea a doua a recitalului ca o cîntăreaţă dotată cu frumoase calități. Muzicală, sensibilă, dispunînd de o tehnică bine pusă la punct, ea s-a dovedit a fi o talentată interpretă de muzică vocală de cameră, către care o predispune glasul ei, nu prea „mare“, dar de calitate. Caracterul oarecum inedit al programului — cuprinzînd lieduri de Respighi, Ravel, Juan Mancu şi de compozitorii români Hilda Jerea şi Ştefan Mangoianu — a contribuit din plin la interesul recitalului. Subtilele pianissime din „Stomoilatrice“ de Respighi, frazarea plină de delicateţe din „Cântecul francez“ de Ravel au fost revelatoare pentru însuşirile cîntăreţei. Totodată însă ne-a părut limpede că o grijă sporită pentru sinceritatea expresiei, o preocupare mai accentuată în privinţa clarităţii dicţiunii şi renunţarea la unelemanierisme în interpretare se impun să stea în continuare, în atenţia Elenei Simionescu. In felul acesta, ea va reuşi fără îndoială să atingă o treaptă superioară în evoluţia sa artistică. E. ELIAN DE LA UNIVERSITATEA POPULARĂ A ORAŞULUI BUCUREŞTI Universitatea populară a oraşului Bucureşti şi-a încheiat primul an de activitate. Miilor de absolvenţi li se eliberează diplomele în fiecare zi între orele 8,30—14,30, iar luni, miercuri şi vineri şi intre orele 17—21, la sediul Universităţii. O Expoziţie consacrată lui Şt. O. Iosif Cu prilejul împlinirii unei jumătăţi de secol de la moartea lui Şt. O. Iosif, la Muzeul literaturii române s-a organizat o expoziţie comemorativă. Expoziţia cuprinde materiale in legătură cu viaţa poetului, documente şi manuscrise inedite, fotografii, volume, corespondențe și alte piese care completează cu date noi biografia cunoscutului nostru scriitor. ? Excursii de documentare pentru cadrele didactice Clubul sindicatelor din învăţămînt organizează ca şi în alţi ani, o serie de excursii de documentare şi de cercetare ştiinţifică, pentru cadrele didactice. Intre 9 şi 13 iulie, 80 de învăţători şi profesori din Capitală vor face o excursie didactico-ştiinţifică pe Dunăre şi în Deltă. Se vor vizita cu acest prilej Brăila, Tulcea, Mila 23, Caraorman, Galaţi. O a doua excursie se organizează între 1 şi 5 august pe traseul Bucureşti, Piatra Neamţ, Bicaz, Tg. Neamţ, Humuleşti, Bălţăteşti, Săvineşti, Cheile Bicazului, Lacul Roşu, Gheorghieni, Tuşnad, Braşov, Bucureşti. în această excursie de documentare vor pleca aproximativ 100 de cadre didactice. fonică de lirărie Cum se vinde o carte Fac şi librarii şcoală. Reunite sub titlul: „Cursuri de pregătire profesională“, lecţiile la care participă conştiincios luni de-a rindul, ii învaţă cum se vinde o carte. Îndeletnicirea nu e tocmai uşoară, dacă vrei s-o faci cu competenţă şi cu dragoste, încheiate săptămîna trecută, cursurile organizate de Centrul de librării şi difuzare a cărţii au slujit tocmai noilor atribuţii ce revin lucrătorilor cu cartea. Trei anotimpuri, aproape, la două săptămini o dată, 500 de lucrători bucureşteni cu cartea au audiat, studiat şi au răspuns la seminarii la nouă forme de învăţămint bine chibzuite: prezentarea producţiei editoriale; calificare; perfecţionare ; specializarea in carte tehnică; specializarea in cărţi în limbi străine; calificarea în probleme de papetărie; perfecţionarea vinzătorilor din domeniul papetăriilor; specializarea în materie de carte muzicală; perfecţionarea în lucrări de contabilitate. După cum se poate vedea, cursurile abia încheiate au vizat, pe lingă latura informativă privind producţia editorială în ansamblul ei, un obiectiv deosebit de important: specializarea. Şi, intr-adevăr, cunoaşterea in profunzime a cărţilor pe care le vînd era — şi continuă să fie, incă — punctul cel mai vulnerabil al activităţii din librării. In materie de carte tehnică, de pildă, e oare posibil să nu ştii ce cărţi ar trebui să intre in bibliografia ce se recomandă radioamatorilor, să zicem? Departe de a fi intîmplător, exemplul cu radioamatorii este extras dintr-un original şi foarte util extemporal adresat, de lectorii cursurilor cu pricina, participanţilor la specializare in vinzarea cărţii tehnice. E numai o mostră despre felul cum s-au desfăşurat cursurile şi care au cuprins adesea întrebări de ordin practic cu obligativitate in ce priveşte răspunsul. Dovezi? „Constituiţi un grupaj de lucrări ce se adresează automobiliştilor". „Ce titluri recomandaţi cumpărătorilor care doresc lucrări din domeniul materialelor plastice?". Bineînţeles, s-au acordat şi calificative. Şi pentru ca „insuficient“-ul să fie cit mai mult îndepărtat, s-au organizat şi diferite lecţii practice cu prilejul cărora cursanţii au cutreierat uzinele, pentru a cunoaşte şi la faţa locului pe destinatarii cărţilor de: metalurgie, construcţii de maşini, energetică, electrotehnică, petrol, chimie, construcţii, arhitectură, minerit. PE SCURT crate istoriei invenţiilor şi descoperirilor româneşti. (Editura ştiinţifică). — „Lacurile din R.P.R.“, de P. Giştescu. (Editura Acad. R.P.R.). — „Anii maturităţii", de Giovanni Arpino şi „Zările verzi", de J. Frochazka — două povestiri apărute în colecţia „Meridiane“ a Editurii pentru literatură universală. — „Nefrologie“, de C. C. Dimitriu şi V. Beroniade (Editura medicală), cescu. • De la începutul anului şi pînă azi, au apărut în librăriile noastre circa 1 000 de titluri noi, din toate domeniile literaturii. Selecţia apariţiilor din ultima săptămînă se opreşte la: — „Scrinul negru“ — ediţia a II-a a cunoscutului roman al lui George Călinescu. (Editura pentru literatură). — „Focul viu“, de D. Moroianu şi I. M. Ştefan, cuprinzînd pagini consa• Cel mai bun calificativ obţinut la un curs de vitrinieri-decoratori de librărie, care a avut loc în Bucureşti pentru specialişti din întreaga ţară a fost obţinut de o reprezentantă a Centrului de librării şi difuzare a cărţii din regiunea Braşov , o vitrinieră din Sibiu care a amenajat una din vitrinele actuale ale Librăriei tehnico-ştiinţifice din bulevardul Băi-