Informatia Bucureştiului, octombrie 1963 (Anul 11, nr. 3158-3184)

1963-10-14 / nr. 3169

Pag. a 2-a. W\\v ţi In organizaţiile comerciale li In cadrul acţiunilor de rasplndlre a cftrjii In masele largi, C.L.D.C. — Regionala Bucureşti—organizează, intre 14—24 octombrie, decada cârtii in unitatile si Întreprinderile comerciale din Capitală; o asemenea decadă a avut loc nu demult in cadrul cooperative­lor meşteşugăreşti. In peste 60 de unităţi comerciale va avea loc difuzarea prin standuri a cărţii politice, beletristice, de specialitate, de ştiinţă popularizată etc. Mai ales litera­tura de specialitate stîrneşte un viu interes în rîndurile lucrătorilor din comerţ , sunt mult căutate lucrările care răspund unor cerinţe directe al© comerţului nostru. Lucrarea „Eco­nomia şi planificarea comerţului socialist", de Al. Stuparu, de pilda, tratează, după un scurt istoric al comerţului în ţara noastră, problemele curente ale comerţului socialist etc. Legată de creşterea volumului desfacerii de mărfuri, de repartizarea judicioasă a reţelei de desfacere cu amănuntul, de satisfacerea nevoilor şi exigenţelor cumpărătorilor,­­ lucra­rea „Probleme ale cheltuielilor de circulaţie in comerţul socialist din R.P.R.", editată de Institutul de cercetări economice al Academiei R.P.R. Cartea „Studiul cererii de mărfuri în comerţul socialist" de I. Ionescu, pornind de la cercetarea activităţii comerciale, se ocupă de relaţiile dintre consumatori şi lucrătorii din comerţ, ca şi de cele dintre între­prinderile şi organizaţiile comerciale şi întreprinderile industriale. Iar funcţiile publicităţii în economia socialistă, bazele activităţii de publicitate, formele şi mijloacele concrete de reclamă sunt tratate în lucrarea „Publicitatea şi reclama In comerţul socialist" de T. Pavel. Alături de aceste lucrări, se bucură de Interes volumele beletristice inspirate din comerţ, cum sunt : „Cea dinţii dimineaţă" de Vasile Bolocan, „Cauza noastră" şi „Chelner" de L Smeliov şi altele. ION BUTNARU Reportaj din Africa contemporană* * *)­ ­..„Tam-tam-tol puncta liniştea nopfii tu cifrul unor tu­curi care se dezvăluiau numai localnicilor, ca un tainic mijloc de comunicare, de înțelegere intre ei, care cu ani In urmă, In perioada înte­­firii luptelor anticolonialiste, deseori era semnalul de răzmeriţă, puntea de înţe­legere, de coordonare a răscoalelor...“ Acesta este sensul care a inspirat lu­c­rul unui volum de călătorii In Africa, apărut recent sub semnătura lui Eugen Psop. Cartea întreprinde o cuprinzătoare de­­scriere a vieţii care înfloreşte astăzi In Republica Mali, una dintre ţările libere ale Africii contemporani. Autorul se do­vedeşte a fi un martor sensibil la ma­rile schimbări care au transformat din rădăcini existenţa poporului din fostul Sudan francez, eliberat de sub colonia­lism. Deschiderea unei etape noi In viaţa poporului care munceşte pe întinsul sava­nelor şi a oazelor africane este începu­tă de la prima pagină a cărţii care ex-cărţi, actualitatea ei. „Bale tam-tam-ul pe Niger“ se înscrie In seria acelor reporta­je ale căror calităţi rezidă in aprofunda­rea atentă a chipurilor de luptători pen­tru libertatea patriei din generaţia ofiţe­rului din „Cine vizează paşaportul“. Pa­sionant şi realmente dramatic este mo­dul în care poporul tinerei Re­publici Midi a luptat pentru independenţă. Trecutul şi prezentul se asociază cu sem­nificaţii evidente pentru demonstrarea for­ţei unui popor care luptă pentru libertatea sa. Vizita delegaţiei de activişti sindi­cali la sediul unei societăţi străine (care pe atunci, mai era încă servită de vechii săi funcţionari), îi permite autorului să descrie, la timpul prezent, vechea în­fruntare dintre două tabere. Pe de o parte, fruntaşi ai mişcării muncitoreşti inaliene, pe de alta, reprezentanţi ai co­lonialiştilor. Intîlnirea readuce nu nu­mai amintiri despre fosta orinduire a colonialiştilor, ci subliniază personalita­tea patriotului, a moltonului care i-a depăşit cu mult, şi din toate punctele de vedere pe trimişii aşa-zisei civilizaţii europene finind de „Office du Niger“. Este o confruntare care implică mai pre­sus de orice, o apreciere de ordin mo­ral : ea verifică existenţa unui adevă­rat tezaur de energie creatoare, de ta­lente şi inteligenţă pe care eliberarea de sub colonialism l-a scos la lumină şi în republica de pe malurile Nigeru­lui. Iată prin ce îşi afirmă actualitatea şi Interesul său deosebit descrierea oa­menilor, a obiceiurilor şi a existenţei africanilor din cartea lui Eugen Pop, miron dragu PERIfirl plică, după titlul primului capitol, „Cine vizează paşaportul“. De la silueta ofiţerului grănicer care face recepţia călătorilor, la „Plecarea „beretelor“ (moment din retragerea ul­timelor trupe colonialiste) şi de aici, la interviurile cu fruntaşii mişcării mun­citoreşti ialiene („Urmaşii legendari­lor mumii"), se reconstituie din crim­­peie semnificative de viaţă, naşterea unei ţări libere. Republica Mail este prezentată astfel In cartea lul Eugen Pop Incit să apară Inaintea cititorului ca o hartă In relief, cu toate detaliile ei geografice, etnografice, sociale. Toc­mai aici se verifică și interesul acestei *) Eugen Pop : ,,­Bate tam-tam-ul pe Niger“, Editura tineretului, colec­ţia „In jurul lumii“, Manifestări închinate aniversării naşterii lui Verdi A­niversarea a 150 de ani de la naşterea lui Giuseppe Verdi a prilejuit în Capitală o serie de manifestări, din­tre care cea mai impor­tantă a constituit-o fără îndoială „Festivalul Ver­di“ prezentat joia trecută în organizarea Comitetu­lui naţional pentru apă­rarea păcii, Comitetului de radiodifuziune şi tele­viziune şi Uniunii com­pozitorilor din R.P.R. Apelînd la concursul unor încercaţi interpreţi ai creaţiei verdiene, so­lişti de frunte ai Tea­trului de operă şi balet, Zenaida Pally, Nicolae Herlea, Arta Florescu şi Cornel Stavru, organiza­torii au izbutit să asigure concertului — precedat de substanţialul cuvînt introductiv al com­pozitorului Diamandi Gh­eciu — stră­lucirea pe care importanţa evenimen­tului o impunea. Nu este desigur cazul să revenim aci din nou în detaliu asupra unor astfel de interpretări de înaltă ţinută artistică cum sînt acelea ale Zenaidei Pally în „Trubadurul“ şi „Aida“, ale lui Nicolae Herlea în „Trubadurul“, ale Artei Florescu în „Othello“ ; ele şi-au cîştigat de mai multă vreme preţuirea unanimă atît a spectatorilor romîni, cit şi a celor din numeroasele ţări în care aceşti reprezentanţi de prim ordin ai şcolii româneşti de canto s-au afir­mat cu autoritate. Au existat însă în „Festivalul Verdi“ şi unele aspecte cu caracter oarecum inedit. Ne referim în primul rînd la paginile din „Aida“ (aria „Te-ntoarce victorios“ şi duetul Aida-Am­neris din actul al 11-lea), interpretate de Arta Florescu într-o manieră remarcabilă, vădind o măiestrie vocală şi o sensi­bilitate grăitoare pentru progresele rea­lizate de eminenta cîntăreaţă în adîn­­cirea rolului, în raport cu spectacolul ei de debut din acest an. In fragmen­tele din „Othello“, tenorul Cornel Stavru a dovedit că posedă însuşirile necesare pentru a „ataca“ cu succes rolul titular al operei şi pe scenă, deşi o oarecare nesiguranţă l-a împiedicat să dea în­treaga măsură a posibilităţilor sale. Acompaniamentele asigurate de Or­chestra de studio a Radioteleviziunii sub conducerea dirijorului Constantin Bobescu au fost în general corespunză­toare. Limitele formaţiei au ieşit în evidenţă mai ales în unele pagini ex-T­eatrul de operă şi balet a luat parte la manifestările comemo­rative Verdi printr-o serie de spectacole din creaţia genialului ma­estru italian. In acest cadru, vineri seara, s-a reprezentat „Rigoletto", avînd în distribuţie pe­ cu­noscuta solistă a Teatrului Mare din Moscova, Galina Oleinicenko. Cîntăreaţa sovie­tică este o cunoş­tinţă mai veche a publicului nostru. Ea a participat, cu zece ani în urmă, la Festivalul mondial al tineretului şi stu­denţilor de la Bucureşti, cucerind laurii concursului de canto, iar în anul 1957 a apă­rut pe scena Tea­trului de operă şi balet în „Traviata“ şi „Rigoletto“, sus­ţinînd şi un recital la Ateneu. Revederea cu Galina Oleinicenko ne-a prilejuit con­statarea că artista oaspete posedă în continuare aceleaşi meritorii calităţi de muzicalitate şi de tehnică vocală de coloratură, constatate mai cu seamă în principala arie a Gildei „Caro­nome“ și în duetul Gilda-Rigoletto din actul al Ill-lea. Un joc de scenă sobru, lip­sit de efecte exterioare, a accentuat in­clusiv instrumentale, printre care mai ales în preludiul la actul al IV-lea al operei „Traviata“, în care pasajele cor­zilor la unison au fost lipsite de pre­cizia necesară. O contribuţie valoroasă a adus-o în schimb corul Radiotelevi­ziunii (dirijor Alexandru Şumski), ex­celent pus la punct îndeosebi în frag­mentul din „Ernani“.I­teresul pentru creaţia cîntăreţei, unica noastră rezervă referindu-se doar la ca­racterul pe alocuri „flotant“ al intona­ţiei. Din restul distribuţiei, o evidenţiere specială merită baritonul Octav Bulgă­rescu, pe care l-am găsit preocupat de îmbogăţirea rolului titular cu noi nu­anţe şi culori faţă de recenta sa creaţie de debut în acest rol. E. ELIAIS In culisele „Festivalului Verdi“, de la stingă la dreapta: Nicolae Herlea, Zenaida Pally, dirijorul Constantin Bobescu, Arta Florescu Octav Enigărescu și Galina Oleinicenko într-o scenă din „Rigoletto“ Pe­ ecrane „Ipocriţii" Peliculele din genul „poli­ţist" ne­cru obişnuit cu un tip de detectiv arctos, perso­naj glacial şi reflexiv, care re­­constituie cu calm, din fron­­turi de corp delict, adevărul infailibil. Dacă „Ipocriţii", coproducţie a cineaştilor din R.F.G. şi Elveţia merită a fi remarcată, apoi aceasta se întâmplă numai datorită pro­­totipului original de detec­tiv pe cere-l propune. Inchi­­puiţi-vă un bonom durduliu, pe care l-ai lua mai bine drept băcan decit poliţist, cu o faţă comună, Incapa­bilă să atragă atenţia prin altceva decit prin nasul pro­eminent care rivaliezază cu cel al proverbialului Cyrano, personaj cu care facem cu­noştinţă la o partidă de po­pice şi de care ne despăr­ţim la un meci de fotbal, intr-un cuvînt, un om dintr-o mie — iată-l pe eroul fil­mului, comisarul Müller. Treptat, în cursul acţiunii, comisarul işi va dezvălui mai curînd instinctul decit inteligenţa de poliţist, şi, aşa cum se cuvine, va veni în cele din urmă de hac rău­făcătorilor. Eforturile autori­lor filmului s-au concentrat mai ales în definirea a­­cestui personaj central, a­­bordat cu mărturisită simpa­tie atît de scenarist şi regi­zor, cît şi de interpretul său, excelentul actor Heinrich Greller. Merită să fie remarcate In­tenţiile onorabile de critică socială ale autorilor Ulmu­lui, care, după ce ne înfăţi­şează notabilităţile unui orăşel elveţian — primarul, bancherul, medicul, arhitec­tul — ne dezvăluie şi mocir­la morală in care se com­plac. Se evidenţiază Îndeo­sebi prin sarcasmul cu care e dezvăluită ambianţa eti­că a oraşului, secvenţa In­­mormîntării primarului. In­tenţia de critică socială este, cu toate acestea, li­mitată, mai mult, estompată chiar de viciile filmului. In primul rînd de faptul că pe­licula nu capătă acel curs palpitant care l-ar fac© pe spectator, cucerit de enigma filmului, să participe activ la soluţionarea ei. Cazul ju­ridic însuşi ne pare meschin şi către sfirşit complicat, ilo­gic. Cît despre mijloacele anchetei, ele sunt uneori a­­tît de puerile. Incit­ai sen­zaţia că asişti la un joc de copii : comisarul işi declină de fiecare dată concluziile în faţa celui bănuit, iar ce­lălalt, zdrobit, fără drept de apel, nu face altceva decit să aprobe. Realizatorul filmului, Max Michel, a încercat să infiri­­pe o oarecare atmosferă de mister. Insă cu mijloace a­­tit de monotone, incit filmul devenit şi mai trenant. Aşa, de pildă, la fiecare con­tact al detectivului cu o nouă ambianţă, aparatul va înscrie pe zeci şi zeci de metri de peliculă, un nesfîr­­şit panoramic circular de 360 de grade, un panoramic pe cît de lung, pe atît de plic­ticos şi inutil, căci niciodată nu va surprinde pe itinera­rul său vreun corp delict. In fapt, pentru a viziona „Ipocriţii" îţi trebuie răbda­re şi nervi tot atît de tari ca cei ai simpaticului comi­sar Müller. T. CARANFIL LA CASA ZIARIŞTILOR Duminică seară la Casa ziariştilor au fost invitaţi cîţiva dintre compozi­torii şi interpreţii premiaţi la Mamaia. Şi-au dat concursul compozitorii: H. Mălineanu, artist emerit, Florentin Del­­mar, George Grigoriu, Temistocle Popa, Eugen Teger, Florin Bogardo. Ei au cvitat la pian lucrările lor, acompa­niind pe soliștii : Margareta Pislaru, Luigi Ionescu, Lacinia Slăveanu, Doi­na Badea, Aurelian Andreescu. Mani­festarea s-a bucurat de un frumos suc­ces. IMII populară talii Intre 24 octombrie şi 13 noiembrie vor începe cursurile Uni­versităţii populare Bucureşti. În preajma deschiderii lor, am discu­tat cu cîţiva directori şi secretari de cursuri, cu lectori, conferenţiari şi cu o serie de viitori cursanţi, despre conţinutul cursurilor. Universitatea populară Bucureşti îşi deschide larg porţile pentru oamenii muncii din Capitală, să le îmbogă­ţească în mod sistematic şi organi­zat nivelul cunoştinţelor lor generale fără a-i rupe de preocupările şi acti­vitatea lor creatoare de zi cu zi. Ală­turi de cursul pe care urmează să-l conduc „Tehnica secolului XX", mai există încă alte 19 cursuri din diverse domenii ale ştiinţei şi culturii, cum ar fi Istoria patriei noastre, Istoria universală, Istoria filozofiei, Proble­me ale fizicii contemporane, Proble­me de bază ale chimiei, toate alese cu chibzuinţă. Existenţa acestor cursuri ca şi fap­tul că unele din ele au o durată de doi ani permit abordarea temeinică a problemelor, transmiterea unor cu­noştinţe cit mai complete. Lecţiile vor fi ţinute de academi­cieni, profesori şi conferenţiari uni­versitari, specialişti cu înaltă califi­care. Acest fapt constituie fără în­doială o garanţie a eficienţei pre­legerilor. Important însă nu este nu­mai acest lucru. Departe de a ne rezuma la prelegeri teoretice, lec­ţiile vor fi bogat întregite, în func­ţie de tema respectivă, prin pro­iecţii de filme, diafilme şi diapozi­tive, demonstraţii practice, experienţe de laborator, lecţii „pe viu" la insti­tutele de cercetări, la expoziţii, mu­zee şi chiar la diferite monumente istorice şi culturale ale ţării. Cei în­scrişi la unele din cursurile Univer­sităţii vor face şi excursii documentar ştiinţifice la locurile istorice, in regiu­nile pitoreşti ale patriei noastre etc. încă un mic amănunt organizatoric, dar de mare eficienţă. Activitatea Universităţii populare, în cadrul că­reia au intrat şi fostele Universităţi I de cultură muzicală şi arte plastice, tote direct coordonată şi îndrumată de Comitetul de Stat pentru Cul­tură şi Artă. Competenţa Comitetului de Stat pentru Cultură şi Arta, care în activitatea sa are sprijinul larg al celor mai de seamă oameni de ştiinţă şi cultură, este un plus de garanţie că activitatea Universităţii populare Bucureşti se îndreaptă pe făgaşul marilor sale posibilităţi, deve­nind un for de răspîndire a ştiinţei şi culturii pentru oamenii muncii din Capitală. Este o mare cinste pentru orice om de ştiinţă şi cultură să-şi aducă con­tribuţia la activitatea Universităţii populare. RADU P. VOINEA Membru corespondent al Academiei R.P.R. Secţiunea muzicală a Universităţii populare Bucureşti împlineşte o impor­tantă cerinţă a vieţii noastre culturale. Rostul cursurilor secţiunii muzicale este acela de a iniţia pe cursanţi în aşa-zisele „taine“ ale muzicii. Ele sînt taine atît timp cît nu au fost încă lă­murite măcar bazele tehnice muzicale, formele muzicii, istoria evoluţiei ei in societate. Acest program işi propune direcţia de studii a secţiunii muzicale făcind apel la cei mai calificaţi spe­cialişti, compozitori, muzicologi, pro­fesori de conservator etc. Experienţa in ultimii ani ne-a arătat că explicaţii teoretice fără exemplificări pe viu nu dau roade, astfel incit a de­venit un obicei ca toate explicaţiile să fie îndată demonstrate cu ajutorul unor formalii simfonice sau de cameră, cu solişti, cântăreţi şi chiar cu spec­tacole de operă, balet, operetă. Secţia muzicală a Universităţii populare nu are ca obiectiv formarea de specialişti, profesionişti, deci ea nu dublează şco­lile noastre de muzică, ci urmăreşti să­ creeze ascultători bine informaţi. In felul acesta accesibilitatea mu­zicii nu se va limita la înţele­gerea câtorva lucrări clasice, ci se va lărgi şi va cuprinde o rază largă de apreciere a creaţiei contemporane de la noi şi de pretutindeni. ALFRED MENDELSOHN maestru emerit al artei — laureat al Premiului de Stat II^ PREAJMĂ IDMESC IHIINIDUBIRUIII Cursurile de muzica M-am înscris la... # CURSUL DE „PROBLEME DE BAZĂ ALE CHIMIEI“ Lucrez într-un laborator de chimie, şi aflînd că la Universitatea popu­lară se înfiinţează un curs de chi­mie, m-am înscris pentru a-mi com­pleta şi reîmprospăta cunoştinţele profesionale. La acest curs, după cum arată tematica pe care am consultat-o, vom învăţa, pe lingă noţiuni generale, lecţii de chip­ie anorganică şi organică. Se vor preda lecţii despre halogeni, sulf, fosfor şi îngrăşăminte, metale neferoase şi pre­ţioase, fier, oţel, metale de aliere şi metale rare precum şi un număr im­portant de expuneri din chimia orga­nică, gaze naturale, fire şi fibre sin­tetice, săpun, medicamente de sin­teză, fire şi fibre sintetice, stuf, hîr­­tie etc. INCENŢIA PIRVU laborantă ^ Cursul de astronomie Noţiuni de astronomie cunosc pu­ţine, iar cerul... din punct de vedere ştiinţific, l-am­ privit doar de cîteva ori prin luneta Observatorului popu­lar. Dar m-au pasionat ca pe mulţi alţii zborurile cosmice şi mi-am pro­pus să-mi fac educaţia în acest do­meniu, începînd cu noţiunile elemen­tare de astronomie. Intr-adevăr, cursul la care m-am înscris cuprin­de şi aceste prime noţiuni, dar şi lecţii mai evoluate, ca, de pildă: Mercur şi Venus, vecinii Soarelui, Giganţii şi piticii sistemului solar — planete şi asteroizi, Cometele in lumina adevărului ştiinţific etc. EMANOIL ILEA muncitor CURSUL DE TEATRU Deşi sunt biolog, mă interesează problemele de teatru, nu doar ca simplu spectator, ci, ca să spun aşa... ca un spectator avizat. M-am înscris la acest curs să-mi comple­tez cunoştinţele in materie de isto­ria teatrului şi (ceea ce găsesc eu mai inedit în acest curs) să fac cunoştinţă cu unele noţiuni de „teh­nică“, ca, de pildă: arta regizorală, arta actoricească, arta vorbirii sce­nice, mişcarea scenică, machiajul in teatru, tehnica în teatrul contem­poran, cum se montează un decor etc. Şi, desigur, un rol deosebit in cultura noastră teatrală ii vor avea ilustrările practice: spectacole, interpretate pentru noi, de către cei mai buni artişti ai scenelor bucu­reştene. ANA IONESCU biolog ­*■"**" IN CAPITALĂ, DUPĂ INTERZICEREA CLAXONATULUI Aceasta este tema unei recente con­sfătuiri organizată de Direcţia Mili­ţiei Capitalei cu şefii de garaje şi autobaze şi şefii serviciilor de trans-­ porturi din ministere şi organizaţii centrale. Măsura luată pentru Interzicerea claxonării — se arată în referatul prezentat de Serviciul circulaţiei din D.M.C. — şi-a dovedit pe deplin jus­teţea, circulaţia în Capitală desfăşu­­rîndu-se în mod satisfăcător. Cu toate acestea munca instructiv-educativă în rîndurile şoferilor pentru preîntîmpi­­narea accidentelor mai lasă de dorit. Unii şefi de garaje şi alţi factori care răspund direct de transporturile auto au început să neglijeze această mun­că, nu-i mai acordă aceeaşi atenţie pe care i-au acordat-o în perioada pregătitoare interzicerii claxonatului. Din această cauză o serie de şoferi săvîrşesc încă abateri de la regulile de circulaţie, creează greutăţi în buna desfăşurare a transportului. Numeroşi şoferi de la I.U.T. din bulevardul Regiei nr. 1, de la I.R.T.A., de la autobuzele I.T.B. din strada Cobălcescu şi din calea Floreasca au fost sancţionaţi cu amendă pentru că au circulat pe mijlocul părţii ca­rosabile şi nu în apropierea bordurii. Nepermiţînd autovehiculelor din spa­te să-i depăşească, ei provoacă greu­tăţi în desfăşurarea circulaţiei. Mai sînt şoferi care se angajează în depăşiri şi viraje la stînga ori la dreapta, fără să semnalizeze, care mai circulă cu viteză excesivă, nu micşorează viteza cînd se apropie de marcajele de traversare etc. Şefii autobazelor I.U.T. din strada Avrig, I.T.B. GETAX şi din strada Fîntînica, I.R.T.A. (autobazele 1, 2, 3 şi 4) şi alţii nu s-au ocupat în sufi­cientă măsură de instruirea şoferilor pentru a nu săvîrşi astfel de abateri. Intr-o singură zi au fost sancţio­naţi şoferii Petre Marin, Matei Chirea şi Traian Glomnicu de la I.U.T.­Avrig, Marin Soare, Vasile Ionescu, Marin Marin, N. Bejan, I. Udrişte, Sava Dima de la I.T.B.; Marin Gheorghe, Ene Micu, Florea Tănase, Ilie Ciocîie, Al. Barac şi Traian Grigore de la I.R.T.A. etc. Unii şoferi de la Staţia de Salvare abuzează de avantajul ce li se acordă în domeniul circulaţiei. Bunăoară, în seara de 4 octombrie, lucrătorul de miliţie din Piaţa Unirii a trebuit să oprească circulaţia pentru a da cale liberă unei maşini cu semnele Sal­vării ce venea cu viteză şi în zgomo­tul strident al sirenei. Pe bulevardul Nord-Sud a circulat cu aceeaşi vite­ză, nu a respectat semafoarele etc. Cetăţenii erau convinşi că transporta un bolnav în stare gravă şi trebuie să se grăbească. Lucrurile stau însă altfel. Şoferul Gh. Dumitrescu se gră­bea pentru că:„ trebuia să se schim­be. Maşina n-a mai ieşit din garaj, decit a­­doua zi. Sunt cazuri cînd şoferii conduc sub influenţa alcoolului. Astfel au fost gă­siţi conducînd în stare de ebrietate şoferii Manoie Petrescu de la I.T.B., Ion Prejoianu de la I.R.T.A., Angh­ei Buzilă de la întreprinderea „Antico­­roziv“, Mihai Mili de la GETAX şi alţii In cadrul discuţiilor s-­a propus ca sancţiunile date de organele de mili­ţie să fie trecute în foaia de parcurs a maşinii pentru a putea lua cunoş­tinţă de ele şi şefii garajelor. De asemenea, în cadrul discuţiilor şi răspunsurilor date la întrebări s-a combătut faptul că unii şoferi au de­cuplat claxonul de la maşini, precum şi procedeul pe care îl folosesc de a gara autocamioanele pe străzi sau în curţi, în loc să se ducă la garaje sau la locurile de parcare ale autobu­zelor. Consfătuirea a constituit un nou prilej pentru cunoaşterea şi aplicarea măsurilor ce se impun pentru buna desfăşurare a circulaţiei pe cuprinsul oraşului. •tr­in legătură cu propunerea apărută în nota din ziarul nostru din 9 oc­tombrie sub titlul „Unde învăţăm să conducem turismele ? legată de pre­gătirea şoferilor şi care a fost inspi­rată de directorul şcolii automate din str. Batiştei, 6 (Sever Tulbure), ser­viciul circulaţiei din Direcţia Miliţiei Capitalei — care nu a fost consultat — ne informează că nu corespunde normelor în vigoare. Pe teme de circulaţie Preocupări ale vinătorilor şi pescarilor Sezonul de vînătoare şi de pescurit sportiv este în toi. Se desfă­şoară totodată şi însem­nate acţiuni de gospodărire a vînatului şi a fondului piscicol. • In aceste zile continuă sezonul de vînătoare la raţe, prepeliţe şi po­­tîrnichi. Se aşteaptă de asemenea sosirea sitarilor. Pînă la 30 octom­brie mai continuă vînătoarea ţapilor. In afară de vinători se mai desfă­şoară şi acţiuni de gospodărire. De exemplu, în toată ţara se fac sondaje pentru aprecierea sporului la iepuri. Pe diverse fonduri de vînătoare re­prezentative se organizează „bătăi“ de numărătoare a iepurilor. In felul acesta se stabilește ce cantitate de vînat este permis să se recolteze la iarnă, astfel incit să se asigure un stoc de reproducţie suficient. • Intre 7 şi 13 octombrie a avut loc o excursie în Delta Du­nării, la cabana Crişan. Asociaţia generala a vinătorilor şi pescarilor­­ sportivi a organizat-o drept recom­pensă pentru pescarii din ţară care au participat activ la acţiunile de re­populare cu peşti a apelor, la amena­jări piscicole şi la combaterea braco­­­­najului piscicol. • S-au luat măsuri pentru extin­derea bazei de pescuit. In apropiere de Bucureşti vor începe curînd măsu­rători de amenajare a Văii Berceni pe, porţiunea Berceni—Dobreni. Se va amenaja astfel un sistem de iazuri cu circa 80 de hectare care vor fi populate cu peşti.­­ La Căldăruşani se află într-un stadiu avansat construcţia unei ca­bane pentru pescari cu o capacitate de 1­25 paturi, cu sufragerie, bucă­tărie etc. Cabana de la Căldăruşani va fi dată în folosinţă în primăvară.­­ A început amenajarea bălţii Tă­­taru de la podul Pitarului. Lucrările sunt în stadiul final, astfel că pînă în primăvară terenul va fi inun­dat şi populat cu peşte. A însemnate amenajări piscicole s-au executat şi în ţară. La Huşi, Mediaş, Suceava s-au amenajat noi iazuri, iar la Vaslui, Găeşti şi Pi­teşti astfel de lucrări se află în curs. La Sîmbăta de Jos au început lucrări de refacere a păstrăvăriei. Săli bucureştene la înd­emina Universităţii In primul rînd, sala Dalles care va deveni, împreună cu anexele ei, sediul Universităţii popu­lare Bucureşti. Aci se vor ţine cinci cursuri: Isto­ria diplomaţiei —• relaţii internaţionale contempo­rane — luni; literatură universală — marţi; arte plastice — miercuri ; lite­ratură romina — joi; Isto­rie universală­­ — vineri, bruarie va găzdui cursul Sala Casei prieteniei ro- de geografie economică şi mîno-sovietice va găzdui în fiecare luni cursul de Forme muzicale şi în fiecare joi, cursul de cine­matografie. In aula B.C.U., politică a lumii, în fiecare luni și cursul istoria pa­triei noastre în fiecare miercuri. Cursul de tea­tru, se va tine în sala lunea, vor putea fi audiate Teatrului „C. I. Nottara“, cursurile de pedagogie- tot în fiecare luni. In sala psihologie, miercurea — cele de medicină, iar joia — cursul Teh­nica secolului XX. Alte cursuri se vor ţine în sala Lectoratului central, ca de pildă, cursul de ştiin­ţă şi religie — luni, Romînia socialistă — miercuri, şi cursul de is­­toria filozofiei — vineri. Consiliului local al sin­dicatelor vor avea loc cursurile de probleme ale fizicii contemporane — marţi şi cursurile de as­tronomie — vineri. Cursul Probleme de bază ale chi­miei va avea loc la clu­bul Sindicatelor din Învă­­ţămînt, cursul de istoria muzicii — la Şcoala de­Casa de cultură 16 me­­die de muzică nr. 2, din str. Lt. Lemnea nr. 30; cursul teorie-solfegii în sala din str. N. Beldicea­­nu nr. 7 şi cursul de can­to şi ansamblu coral —­­în sala Studio a Ateneului R.P.R. şi în sala din str. N. Beldiceanu nr. 7. „CUSUL DE LITERATURA ROMINA ŞI UNIVERSALĂ s-a defalcat şi exista în pre­­z®nt, doua cursuri : unul de literatură ro­­mina, în care se vor expun© în mod mesi amănunţit şi^ mai_ aprofundat decit pînă a­­cum, lecţii începînd de la primele tipări­turi pînă la operei© contemporane şi un curs de literatură universală. CURSUL DE GEOGRAFIE cuprinde un mare capitol despre geografia economică şi po­litică a R.P.R. Amintim cîteva lecţii : Clima, apele, flora şi fauna R.P.R.; Populaţia şi centrele populate din R.P.R. — oraşe noi pe harta patriei; Politica partidului şi gu­vernului nostru pentru dezvoltarea indus­triei noastre socialiste; încheierea procesu­lui de colectivizare deschide largi pers­pective pentru dezvoltarea agriculturii so­­cialiste. Construcţiile în R.P.R. etc. cursm. de Cinematografie «aprind» un ciclu de lecţii despre tehnica cifcema­­tograficâ şi un alt ciclu despre cinemato­grafiile şi marii creatori de film© din alte ţări. Cursurile se vor încheia cu expuneri despre cinematografia romînească. CURSUL DE PEDAGOGIE-PSIHOLOGIE şi-a propus să evidenţieze în primul rînd dez­voltarea pedagogiei şi psihologiei în ani puterii populare. Expunerile se axează în special pe felul cum trebuie educaţi co­piii şi tineretul pentru a deveni­­ oameni demni ai societăţii socialiste, ca, de pildă, «Concepţia marxist-leninistâ despre lume, călăuză pentru o viaţă demnă"; „Rolul co­lectivului în educaţie"; „Educaţia cetăţe­nească a generaţiei tinere"; „Munca —■ chestiune de cinste şi eroism". CURSUL DE ŞTIINŢA ŞI RELIGIE face un scurt istoric al apariţiei religiei, căutînd să elucideze de-a lungul lecţiilor adevărul despre cărţile religioase şi despre calen­dar, originea şi esenţa sărbătorilor şi ri­tualurilor religioase, începuturile gîndirii ateiste şi caracterul militant şi profund ştiinţific al ateismului marxist. Mai multe lecţii pun faţă în faţă adevărul ştiinţific şi religia, cum ar fi : ştiinţa şi religia despre univers, ştiinţa şi religia despre apariţia omului, cosmonautica şi religia, previziu­nea ştiinţifică şi prorocirile religioase şi altele, CURSUL DE MEDICINA, pe lngă unele no­ţiuni generale de anatomie, cuprinde un mare număr de lecţii despre simptomele, tratamentele şi prevenirea diferitelor boli ca, de pildă: Prevenirea şi combaterea reu­matismului ; Boala ulceroasă şi prevenirea ei; Prevenirea hepatitelor şi cirozelor; Pre­venirea diabetului şi tratamentul lui; Pre­venirea tuberculozei, endocarditei, artero­­sclerozei etc. PROBLEME ACTUALE ALE FIZIC! Fizica — ca de altfel şi alte ramuri ale ştiinţei, — îşi are acum orientată tematica asupra domeniilor cucerite de curînd, cărora le corespund condi­ţii extreme, din ce în ce mai diferite de condiţiile normale. Domeniile tem­peraturilor foarte ridicate sau foarte scăzute, ale presiunilor foarte înalte sau foarte joase, ale cîmpurilor elec­trice şi magnetice extreme, ale cîm­purilor de gravitaţie sau de accele­raţie nule sau foarte puternice, ale energiilor foarte mari sau foarte mici, ale timpurilor foarte lungi sau foarte scurte... sunt exemplele cele mai cu­noscute. Complexitatea problemelor cu care fizicianul modern este confruntat as­tăzi l-a obligat să folosească ulti­mele cuceriri ale limbajului matema­tic, singurul care permite exprimarea cantitativă, lapidară, a desfășurării pro­ceselor fizice. Există totuşi nenumă­rate căi de prezentare a acestor no­ţiuni sub o formă larg accesibilă şi uşor de folosit. Important este însă că ele deschid drumul unor teh­nici noi a căror punere în valoare la scara industrială va amplifica ritmul construcţiei socialiste. Extinderea cercetărilor ştiinţifice şi a aplicaţiilor lor în domenii din ce în ce mai depărtate de experienţa noastră curentă a condus în mod necesar la folosirea de utilaje, instrumente şi me­canisme complicate. Cele de mai sus scot în evidenţă caracteristicile esenţiale ale fizicii con­temporane. In primul rînd, importanţa remarcabilă a problemelor ei pentru detfvtrţirea cunoaşterii naturii da către om­ în al doilea rînd efectele imediate ale descoperirilor fizicii asu­pra creşterii ritmului în care progre­sează tehnica modernă. Ultimul as­pect leagă direct problemele actuale ale fizicii de toate sectoarele econo­miei care se dezvoltă pe baza ultimelor cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii. Eforturile care se fac azi pentru a face faţă întregului program al cerce­tărilor de fizică sunt imense. Se poate ilustra acest lucru amintind că 90% din oamenii de ştiinţă şi cercetătorii ştiinţifici care au existat de la înce­putul istoriei, trăiesc astăzi. Avînd în vedere toate acestea, cursul consacrat problemelor actuale ale fizicii nu numai că ar putea sâ lip­sească din programul Universităţii populare, dar a fost necesar să i se acorde un loc de frunte. FLORIN CIORASCU membru corespondent al Academiei R.P.R. t­itluri titluri Spicuim cîteva titluri din tematica cursului „ARTE, PLASTICE“ : Originea Şi rolul social al artei. Vestigii de artă antică pe teritoriul R.P.R., începutul artei romîneşti moderne. Pictura romînească de la începutul secolului XX. Realizările arhitecturii romîneşti în anii puterii populare (anul II), Arta egipteană, Arta bizantină, Arta Renaşterii in Italia, Arta rusă veche, Clasicismul francez în secolul XVIII, Arta indiană, chineză şi japoneză în secolele XVII—XIX, Impresionismul, Artişti progresişti din ţările capitaliste._________________ Grupaj realizat de TITA BOTEZ

Next