Informatia Bucureştiului, ianuarie 1965 (Anul 12, nr. 3549-3572)
1965-01-04 / nr. 3549
Fag. a 7-a FOTOGRAFII ŞI HALATE ALBE O nouă manifestare artistică a „halatelor albe“: cea de-a Vil-a bienală de fotografii a medicilor şi personalului sanitar deschisă în sala A.A.F. din str. Brezoianu nr. 23—25. După o activitate îndelungată şi după ce au fost distinse cu numeroase premii la diverse saloane internationale, cercurile de fotografie ale medicilor se găsesc în fata unei noi confruntări cu publicul. Subiectele sînt variate. Cel preferat se pare însă că rămîne natura — munţii plini de măreţie, nisipul auriu inundat de soare, valurile înspumate, holdele întinse, parcurile, pădurile, cîmpiile, rîurile au devenit pentru cîteva secunde „modele“, cu pricepere imortalizate pe hîrtia fotografică. Ceea ce aduce nou expoziţia bienală în cea de-a ViI-a ediţie a sa este varietatea imaginilor care redau omul — munca. Doctorul Arcadie Percek, de pildă, surprinde în detalii aparent inofensive, trăsături de caracter, atitudini tipice. Umorul şi spiritul său de observaţie se îmbină fericit cu priceperea fotografului („Lectură profundă“, „Cunoaşteţi drama aşteptării“, „în lumea lor“, „Adio vară“). Dovedindu-se un bun cunoscător al tehnicilor fotografice dr. N. Flandin expune cîteva mostre de fotografii „contre jour", solarizări etc. Alte nume care se impun: Sorin Rispler şi Grigore Locuşteanu, — studenţi în medicină, doctorii Cornel Doboşiu, Dan Ştefănescu şi alţii. Cîţiva expozanţi — cam puţini la număr — îşi aleg şi subiecte din munca sanitară (dr. Valentin Aburel, dr. Gh. Iuraşog-Cluj, tehnicianul Vasile Mărciuc). Se simte lipsa portretelor. Cele cîteva lucrări nu sînt concludente, nici caracteristice. Mai puţin dezvoltată pînă acum, fotografia în culori îşi are de data aceasta un colţ special în expoziţie. Luxurianta grădinilor, splendoarea noilor construcţii, bogăţia holdelor şi chiar plantele medicinale i-au atras pe fotografi în alegerea subiectelor. Ei au ştiut să scoată din umbre şi lumini, din soare şi apă, reflexe minunate realizate în culori pe hîrtia fotografică. Printre medicii care au reuşite lucrări color sunt Grigore Beligan, A. Percek, Mihai Rădulescu, N. Flandin, Sava Dumitrescu. In cadrul acestei expoziţii un spaţiu special este rezervat retrospectivei de fotografii a dr. Spiru Constantinescu, fostul preşedinte al A.A.F. din R.P.R. şi vicepreşedinte al Federaţiei internaţionale de artă fotografică, decedat în anul 1964. Expozanţii au dovedit la cea de-a VII-a bienală de artă fotografică o deosebită sensibilitate şi fantezie în observarea şi redarea lumii prin obiectiv. GABRIELA BUCUR Dr. Cornel Doboşiu MIRCEA PĂDURELEANU: „Garibaldi“*) A te apropia de figura legendară a genovezului Giuseppe Garibaldi, luptalor pentru libertatea şi unitatea poporul italian, care a suscitat pînă acum interesul unui mare număr de cercetători, presupune din partea autorului o profundă şi sigură cunoaştere a condicilor social-istorice în care acesta s-a afirmat. în acelaşi timp, implică o deplină stăpînire a diverselor izvoare din epocă, in care se reflectă, desigur disparat, uneori confuz sau chiar contradictoriu, imaginea lui Garibaldi. Implicit, înseamnă a intui pulsul acela lăuntric, unic, al evenimentelor al căror ecou, în loc să se stingă, se multiplică de la o epocă la alta. Pornind de la datele devenite ale istoriei, obiective, înseamnă să conturezi cît mai convingător universul sufletesc al eroului, astfel incit să nu existe discrepante intre faptele lui şi lumea sufletească reconstituită. Desigur, in acest caz, există pericolul unei anumite uscăciuni ioctologice, al unui coeficient de istoricitate care şterge aura şi hieratizează culoarea. Pericolul acesta, în cazul lui Garibaldi, e minim. Temperament tumultuos, capabil să se dăruie cu toată fiinţa unor idei sau acţiuni în care se hotărăşte sau se speră libertatea celor mulţi, Garibaldi rămîne în istorie o personalitate de o rară vivacitate, de o clocotitoare energie a luptei şi a dăruirii. Iar unul dintre meritele de seamă ale cărţii semnate de Mircea Pădure- NOTE DE LECTURĂ Jeanu este tocmai acela că a reuşit să ne dezvăluie latura omenească, nemonumnentală a personalităţii lui Garibaldi, fără, bineînţeles, a o scoate din cadrul istoric, la scara căruia îi măsoară acţiunile. în felul acesta, valoarea exemplară a acestei vieţi capătă pentru tinerii cititori girul rîvnit al accesibilităţii. Pe măsură ce urmăreşte firul sinuos al existenţei lui Garibaldi, începînd cu prima călătorie mai lungă pe brigantina Costanza, pînă la îndemnul plin de frăţească solidaritate adresat în 1877 schimidianului român Titus Dunea, autorul dezvăluie în acelaşi timp etapele formării convingerilor sale nestrămutate de luptător pentru libertatea popoarelor. Byron la Missolonghi îl impresionează pînă în adîncul ființei. Mazzlul îl fascinează, devenind unul dintre temerarii membri ai „Tinerei Italii". Ca peste cîţiva ani să participe, vreme îndelungată, la lupta popoarelor sud-americane pentru scuturarea ţugului străin. Iar apoi din nou în Europa, in fruntea voluntarilor sâi, la 1848, sâ înalţe pe creasta munţilor stindardul pentru Republica Romană, încrederea nestrămutată în triumful cauzei libertăţii Italiei nu se va stinge nici după exilul care a urmat înfrîngerii republicii de către invadatori. ,Cu cit vad mai multe popoare, cu atît mi se pare mai nedemnă de poporul nostru starea de robie în care trăieşte...” — scria el în 1853. Cea mai răsunătoare acţiune a curajosului luptător, expediţia celor „o mie“ de cămăşi roşii pentru eliberarea a zece milioane de italieni, rămîne peste timp egală în măreţie cu episoadele similare, quasimiologice, ale luptătorilor antichităţii greceşti, cîntate de aezii elini geniali. In spaţiul propriei sale legende, Garibaldi se mişcă firesc, fără emfază şi celebritate ; epopeea — vrea să spună eroul — aparţine celor „o mie" de purtători ai cămăşilor roşii... El nu-i decît al o mie unulea dintre eroi... La capătul lecturii, închizi cartea cu sentimentul că Garibaldi e viu, trăieşte undeva în jurul tău sau în tine, că l-ai cunoscut de cînd lumea şi pentru totdeauna. Eroul se întoarce în legendă. * Editura tineretului, colecţia „Oameni de seama“, 1964. ION BUTNARU Soseşte Rita Pavone Fiica unui muncitor de la uzinele „Fiat“, Rita Pavone începe să evite de la virsta de 9 ani in diferite serbări şcolare. La 16 ani întrerupe şcoala şi se mută cu mama ei la Roma unde imprimă primele discuri la casa R.C.A. Marele ei succes din acea epocă este „La partita di pallone" care se vinde in citeva sute de mii de exemplare. Capătă un angajament la Televiziune intr-un program special intitulat „Studio Unor" in cadrul căruia devine repede cunoscută publicului larg. Remarcată de un impresar francez, este invitată la Paris unde apare alături de citeva nume celebre la „Olympia". Regizorul Roger Vadim o angajează imediat pentru turnarea unui film artistic. Succesul obfinut in Franţa o lansează pe piaţa mondială, fiind cotată azi una din cele mai celebre cintăreţe de muzică italiană. Ea a făcut numeroase turnee in ţările Europei, in America şi Australia. Printre succesele sale din ultima vreme putem cita cintecele „Cuore“ şi „Ballo del mattone", care au fost traduse şi imprimate pe discuri in toate ţările lumii, in milioane de exemplare. Modul cu totul original de interpretare a melodiilor, temperamentul ei vulcanic şi mişcările pline de ritm cu care îşi însoţeşte ciitul, amestecul de naivitate cu multă expresiune dramatică in textele care cer acest lucru, , toate acestea fac din Rita Pavone o artistă plină de personalitate, a cărei apariţie pe scena sălii Palatului R.P.R. va prilejui publicului nostru posibilitatea de a cunoaște un interpret valoros al muzicii italiene. Ultimele spectacole ale circului „Medrano“ Circul italian „Medrano" mai prezintă spectacole în Capitală pînă duminică 10 ianuarie inclusiv, în fiecare seară la ora 20, iar joi, sîmbătă și duminică, în plus cite un spectacol la ora 16. Viitoarea premieră va fi intitulată „Circus București“, o pantomimă acrobatică după un scenariu de I. C. Butnaru pe muzică de L. Cavassi, Gh Mandel şi Doru Butoiescu ; regia va fi semnată de Costel Ionescu, Mircea Gheorghiu şi Cezar Tipa . „Circus Bucureşti" va fi prezentat în premieră sîmbătă 16 ianuarie, la ora 20. Revelionul văzut din fotoliul... telespectatorului Prezenţa micului ecran în viaţa noastră cotidiană se verifică din plin la sfîrşitul fiecărui an. Este adevărat că nu-i vorba de un program oarecare ci de „Revelionul Televiziunii“. Bineînţeles că atunci cînd vorbim despre acest program, unic prin amploarea sa, este mai puţin important, dacă nu imposibil de a face bilanţul prezenţei zecilor de actori, cîntăreţi şi dansatori care devin oaspeţii caselor noastre. Interesant este de subliniat evoluţia acestui program tradiţional. Anul acesta este al doilea an în care televiziunea noastră asigură doar cu forţele ei proprii emisiunea de Anul nou, emisiune care a acoperit un spaţiu de peste cinci ore. Dar ceea ce a avut nou programul 1964 faţă de programul 1963 este — ca sa ne exprimăm in limbaj gazetăresc — o „punere in pagină“ mult mai îngrijită. A dispărut aproape total aglomerarea de titluri diferite, adaosul de material „de umplutură“. Realizatorii Florica Gherghiescu şi Valeria Lazarov au asigurat un ritm viu, un decupaj alert, calităţi care au făcut ca emisiunea să fie fluidă, fără poticneli. Cea mai mare parte a programului muzical a fost înscenat, ornat cu o mişcare agreabilă, cu un fundal dansant, apariţiile soliştilor care cîntă „pur şi simplu“ la microfon fiind rare. A fost o idee bună şi recapitularea debuturilor muzicale ale anului 1964 ca şi programarea unor debuturi 1965. Păcat că sistemul anonim de prezentare — anunţurile s-au evitat probabil pentru a se asigura continuitate ritmului — n-au permis identificarea nominală a unor tinere speranţe. Momentele de comedie concentrate la cîţiva piloni de susţinere au punctat programul. Fiindcă vorbim de comedie trebuie să amintim în primul rînd de Mircea Crișan, prezent de data aceasta în trei reprize de facturi foarte deosebite: scheci, „film mut“ în stilul Keystone, monolog punctat cu mici mostre de umor absurd. Unii telespectatori l-au preferat pe excelentul comic intr-una sau alta din ipostaze, semn sigur că foate erau reuşite. In rest ne-a plăcut in mod deosebit momentul Val Virtej, o suculentă glumă telegenică. Faţă de emisiunile obişnuite ale ciclului am simţit o calitate nouă extrem de preţioasă : o regie superioară. Şi — dacă urechea nu ne înşeală — am adăuga că piesa muzicală lansată cu acest prilej de simpatica şi talentata Irina Bora are şanse să placă tinerilor iubitori ai muzicii uşoare. Coregrafia emisiunii (Adriana Dumitrescu) a dat în primul rînd programului cadrul viu, decorul mişcător care a colorat totul. Intervenţiile solistice (în primul rînd Maria Mitrache, Eugenia Olteanţi, Cristina Dan, Mariana Uileanu, Delura Andronache, Victor Vlase, Ion Iugenru, Cornel Patriciu, Turi Ştefan), ne-au dovedit din nou că şi in materie de coregrafie, ca şi în sectorul soliştilor de muzică uşoară, munca studioului de depistare şi promovare a talentelor de roade. Am reproşa totuşi coregrafiei o oarecare uniformitate de stil accentuată de costumaţie (maioul negru a devenit de-a dreptul obsedant). Am lăsat special la urmă micile filme realizate cu colectivele mai multor teatre din ţară (Cluj, Constanţa, Braşov, Galaţi şi Deva şi. Cele mai multe din aceste filme au fost mici juvaere care au dovedit că un regizor talentat poate, datorită fanteziei, să însufleţească chiar şi un cîntecel oarecare, cum se scriu o sută intr-un an. Meritul suplimentar al acestor filme (reluate duminică seara) este că permite fără a cauza greutăţi organizatorice in viaţa unor teatre, popularizarea unor adori talentaţi care pot fi văzuţi rar la Bucureşti. Ultimele cuvinte le adresăm zecilor de lucrători — adesea anonimi — ai televiziunii care au renunţat din nou la revelionul lor pentru a nu-1 înveseli pe al nostru. MARIA TITUS Moment din emisiunea „Revelionul Televiziunii" Din agenda Elenei Cernei Pe afişul celebrului teatru de operă „Metropolitan" din New York apare acum numele Elenei Cernei. In fapt, la 14 martie Elena Cernei va cînta la New York în „Samson şi Dalila" de Saint-Saens. itinerarul artistic al solistei Teatrului de operă şi balet din Bucureşti a fost foarte bogat anul acesta şi tot aşa se anunţă şi anul viitor. Pe scena Operei din Istanbul, la 8 februarie 1964 Elena Cernei a întruchipat pentru prima oară rolul titular din „Carmen" în Turcia. Opera a fost pentru prima oară montată la Istanbul, iar apariţia şi colaborarea artistei cu cîntăreții turci a arătat nivelul nostru înalt de dezvoltare muzicală. In martie, Elena Cernei a fost solicitată să joace în „Carmen“ la Liége, în Belgia. Succesul repurtat a făcut ca solista noastră să fie invitată iarăși, în octombrie, să cînte la Liége. A urmat apoi turneul în Ungaria. Cîntînd în compania unor voci internaţionale reputate, Elena Cernei a entuziasmat puternic publicul maghiar. Ce prevede viitorul ? Pe data de 9 ianuarie Elena Cernei se va afla la Budapesta, unde va interpreta rolul Daliei în faţa spectatorilor budapestani, la 18 ianuarie, Elena Cernei este solicitată în Belgia de către opera din Liége pentru repetarea spectacolelor care au adus atîtea satisfacții belgienilor. In plus, va participa la premiera operei „Trubadurul“. Pe 8 martie, Elena Cernei se va afla la New York pentru ca 6 zile mai tîrziu, la 14 martie să debuteze pe scena reputatului teatru. în continuare, la 10 aprilie vom auzi ecoul rolurilor interpretate pe scena operei „Scala“ din Milano, pentru ca de la 20 mai Elena Cernei să participe la încheierea stagiunii Teatrului Mare din Moscova, cîntînd în „Carmen" și „Aida“. Din prima zi de muncă a noului an (Urmare din pag. I) evidenţiată, titlu pe care l-am obţinut lună de lună in tot decursul anului 1964. Ce prevedem pentru viitor ? Ei bine, pentru luna ianuarie sperăm să obţinem o depăşire de plan de aproximativ 20 la sută, îmbunătăţirea în continuare a calităţii produselor noastre şi, desigur, menţinerea titlului de brigadă evidenţiată în întrecerea socialistă. LA UZINA „AUTOBUZUL“ Măsuri pentru îmbunătăţirea fabricaţiei După ce s-au despărţit în zorii celei dintîi zile a acestui an, de la revelionul pe care s-au obişnuit să-l sărbătorească laolaltă, constructorii de autobuze s-au reîntîlnit astăzi, în cea dintîi zi de muncă a lui 1965. Ca de obicei, ziua de muncă s-a desfăşurat în acelaşi flux tehnologic: şasiurile pregătite de echipa lui Constantin Ciocşan devin suplele autovehicule în hala de montaj final. Ce a adus, totuşi, în plus, prima zi de muncă a lui 1965? Să ne adresăm tovarăşului Gheorghe Piţulescu, inginerul-şef cu problemele de concepţie al Uzinei „Autobuzul“: — Toate forţele noastre se îndreaptă în prezent spre fabricarea autobuzului TV-7, a cărui producţie de serie a început în trimestrul IV al anului anterior. Ţinînd seama de experienţa pe care ne-am însuşit-o, am pregătit din vreme condiţiile necesare pentru realizarea ritmică a sarcinilor de plan. O seamă de modificări în tehnologie vor face posibilă îmbunătăţirea calitativă a procesului de producţie. Pentru că autobuzul TV-7 are un mare volum de prelucrări mecanice, în momentul de faţă un colectiv de specialişti pregăteşte proiectul de măsuri pentru reorganizarea secţiei mecanică I, în scopul extinderii tehnologiei de grup şi a altor metode cu productivitate sporită. Spusele inginerului-şef sunt întărite de rezultatele obţinute încă din primele ore ale acestei dimineţi de către colectivul Uzinei „Autobuzul“. EA FABRICA DE CONFECŢII $1 TRICOTAJE — BliCIIREŞII 97 modele noi introduse în fabricaţie Prima zi de lucru din acest an a adus şi primele surprize. Pregătite din timp, în vederea asigurării unor sarcini sporite, prevăzute în plan secţiile şi-au început producţia cu intreaga lor capacitate. Creatorii de modele îşi văd acum verificate noile lor realizări care pînă ieri erau doar fantezie. Căci, în secţii, Anul Nou n-a venit singur. L-au insolit noutăţile. La secţia nr. 1 au fost introduse în producţie modele noi de rochii cuprinse în colecţia 1965 Secţia nr. 2 a început să producă modele noi de cămăşi bărbăteşti destinate exportului. Noul este prezent peste tot. In fiecare secţie. Chiar şi în magazie in întreaga fabrică au fost introduse astăzi în producţie 97 modele noi de confecţii şi tricotaje. 24 000 DE SCRISORI SI CITEVA RESTANTE Iată-l pe 1965 la început de activitate. Pentru documentare consultă bilanţul lăsat de înaintaşul său 1964. Poştaşul i-a adus la redacţie, în cele 366 de zile care au trecut, aproape 24 000 de scrisori. Deci la capitolul „răvaşe“ de la cetăţeni, 1964 stă mai bine decit precursorul lui 1963. Şi probleme au fost multe de rezolvat. Nu se face ca 1965 să nu cunoască rezultatul unor asemenea acţiuni. De exemplu, pe la sfîrşitul trimestrului I al anului trecut, mai mulţi muncitori au ridicat problema folosirii judicioase a timpului de muncă. Rubrica care a apărut în ziarul nostru cu titlul „Timpul său şi al altora“ a dezbătut pe larg aspectele de indisciplină manifestate în secţiile unor fabrici şi uzine. La Uzinele „Griviţa Roşie“ — secţia prese — la întreprinderea „Electroaparataj“, la „Tehnometal“ ş.a. numărul întîrzierilor şi al absenţelor nemotivate a scăzut cu aproape 90 la sută. In plus, un amănunt care trebuie reţinut, întreprinderile respective au răspuns ziarului, despre măsurile luate, doar la cîteva zile după apariţie. La fel cu rubrica „Se poate extinde şi în întreprinderea dv“ în cadrul căreia au fost popularizate peste 80 de dispozitive, instalaţii, metode de muncă avansate etc. Aproape 100 de fabrici şi uzire au răspuns redacţiei, arătînd în mod concret ce anume i-a interesat, ce au aplicat şi ce ar dori pe viitor să mai cunoască. In agenda precursorului său, 1965 a găsit înscrise şi alte probleme. Iată subliniat faptul că Uzinele „Vulcan“ au răspuns l^erativ, arătînd măsurile i^p^e luate pentru asigurarea normalei desfăşurări a procesului de producţie, îrt urma anchetei întreprinse de ziar şi publicată sub titlul „La Uzina «Vulcan» în prima decadă a lunii“. Din răspunsul trimis de întreprinderea III izolaţii, urmare a articolului „Cîte soluţii au terasele“, 1965 a reţinut că anul trecut s-au luat măsuri provizorii pentru repararea teraselor de la ansamblul de locuinţe din şos. Viilor — Pieptănari. Soluţia definitivă va fi însă aplicată la primăvară. Deci, în cazul de faţă, 1964 i-a predat ştafeta. Noul an mai are şi restanţieri de ai lui 1964 — în materie de răspunsuri. De pildă, Uzina de maşini electrice, Uzinele „Timpuri Noi“ şi „Armătura“, nu au răspuns nici astăzi la articolul „Dar calitatea?“ publicat la 20 iunie. Restanţieră — cu răspunsurile — este şi întreprinderea de construcţii montaj nr. 5. Şase săptămîni nu i-au fost suficiente pentru a răspunde la întrebarea ziarului „De ce 40 de zile întîrziere?“ — referitoare la stadiul lucrărilor blocului 28 bis din Balta Albă. 1965 a găsit notat în adresa precursorului său şi alte exemple De pildă, aprecieri deosebit de bune pentru secţiunile Sfatului Popular al Capitalei, sfaturile populare raionale 18 Februarie, 30 Decembrie, Griviţa Roşie, ministerele Industriei Uşoare, Sănătăţii şi Prevederilor Sociale ş.a. pentru operativitatea de care au dat dovadă la rezolvarea problemelor sesizate de ziar şi pentru răspunsurile clare şi precise, trimise redacţiei. La acţiunea ziarului „Oraşul cît mai frumos, cît mai curat“ au răspuns cu operativitate toate sfaturile populare raionale din Capitală, iar zeci de mii de oameni au răspuns la chemările deputaţilor pentru a face ca Bucureştiul să fie cît mai frumos Unul din rezultatele acestei acţiuni a fost amenajarea de spaţii verzi în jurul blocurilor construite în Drumul Taberei, Balta Albă, Pajura Scînteia etc. Cu rezultate deosebit de bune s-a încheiat şi ancheta apărută sub titlul „In vizita la sectoarele I.A.L.“ în care au fost aspru criticaţi restanţierii chiriilor. Rezultatul: I.A.L.-urile ne-au comunicat că s-a înregistrat o simţitoare îmbunătăţire a contului restanţe. Şi pentru că veni vorba de restanţe, nu putem să nu subliniem la acest capitol I.R.C.R.-urile din Capitală. Se pare că unele s-au obişnuit cu critica şi din această cauză nu mai răspund la materialele critice, sau dacă totuşi fac acest lucru, îi fac uneori în mod formal. Mai găsim însă şi o serie de restanţieri, unii dintre ei frecvenţi la acest capitol. O.C.L. „Tutunul“, de pildă, ne-a rămas datoare cu un răspuns din luna martie cînd redacţia noastră i-a expediat scrisoarea cu nr. 3974, întreprinderea „Stăruinţa“ nu a răspuns la scrisoarea cu nr. 3978 tot din luna martie. Iată trecute în rindurile restanţierilor şi cooperativa „Radio-progres“, U.C.M.R. şi U.C.E.C.O.M. Cu o lună şi ceva în urmă în paginile ziarului nostru a fost publicat un material intitulat „înnoiri în sens unic“, în care a fost ridicată problema tarifelor existente la repararea radioreceptoarelor şi televizoarelor, ca fiind depăşite de stadiul actual al tehnicii. Ne-am fi aşteptat ca o astfel de problemă, de interes general, să fi atras imediat atenţia forurilor competente şi ca atare să ni se fi răspuns care este punctul de vedere al cooperaţiei şi eventualele măsuri pe care le preconizează. Aşa ceva însă nu s-a întîmplat. Un alt exemplu spicuit din agenda lui 1964: I.T.B. răspunde la sfîrşitul lunii septembrie cu adresa nr. 2564 ce măsuri a luat în legătură cu scrisoarea noastră cu nr. 550 trimisă întreprinderii de transporturi Bucureşti la... 12 ianuarie 1964. Tot aşa şi Oficiul special Poşta Centrală primeşte în luna martie două scrisori din partea ziarului, una cu nr. 2044 şi alta cu nr. 2177. Dacă la ultima scrisoare s-a răspuns în timp util, în schimb la prima scrisoare răspunsul a sosit la redacţie cu aproape opt luni intîrziere... Nu o să ne ocupăm acum de toţi aceşti restanţieri pe care 1965 vrînd, nevrînd, a trebuit să-i preia de la înaintaşul său. Să-i urăm deci bun venit şi... un bilanţ fără restanţieri ! DINU LAZARESCU UZINELE 23 AUGUST, secţia cazangerie. Se lucrează la recipient de înaltă presiune destinati industriei chimice INFORMAŢII DE PARTID Prestigiul mărcii fabricii—mindria colectivului In anul în care a trecut, organizaţiile de partid din raionul Nicolae Bălcescu au pus în centrul activităţii politice necesitatea ridicării neîncetate a calităţii produselor. Desfăşurînd o largă muncă politică în rindurile muncitorilor, inginerilor şi tehnicienilor din întreprinderile industriale ele au ajutat conducerile tehnico-administrative, comitetele sindicatelor şi organizaţiile U.T.M. să promoveze pe toate căile noul, să introducă tot ceea ce este Înaintat în procesul de producţie, să facă din prestigiul mărcii fabricii o problemă de mîndrie şi onoare a fiecărui colectiv de muncă în parte. Introducerea în fabricaţie a noi produse şi modernizarea celor existente, constituie o preocupare permanentă a organizaţiilor de partid şi conducerilor întreprinderilor din raion. De exemplu, la întreprinderea „Energoreparaţii“ au fost asimilate o serie de produse, ce se înscriu din punctul de vedere al performanţelor la nivelul tehnicii moderne. De asemenea, la uzina „Steaua roşie“ s-au realizat betonierele de 250 şi 500 litri cu amestec forţat şi agregate de încălzit betoane, care asigură condiţii M. S. + bune de lucru constructorilor în tot timpul iernii. La Trustul de utilaj greu — staţia nr. 2 — se produc în serie pentru export cofraje pentru glisarea coşurilor conice, precum şi presa hidraulică de 60 de tone pentru pretensionarea prefabricatelor. Succese deosebite au obţinut şi colectivele de muncă ale întreprinderii „Progresul — prefabricate“ (unde s-au executat tipuri noi de panouri pentru construcţii de locuinţe în condiţii tehnice superioare şi pentru prototipul unui bloc din panouri placate cu material ceramic) şi fabricii de cerneluri „Aurora“ (care a realizat mai multe sortimente de cerneluri poligrafice sau cu alte utilizări industriale). Întreprinderile producătoare de bunuri de larg consum din raion produc sortimente şi modele noi de ţesături, tricotaje, încălţăminte şi produse alimentare apreciate de cumpărători pentru aspectul lor atrăgător, pentru finisaj şi rezistenţă mare la uzură. Comitetul raional şi organizaţiile de partid din fabrici şi uzine au îndreptat atenţia comitetelor sindicatelor, organizaţiilor U.T.M. şi conducerilor tehnico-administrative spre ridicarea continuă a calificării profesionale a celor ce muncesc, cunoscînd că realizarea unei producţii cu indici calitativi superiori este strîns legată de îndemînarea, priceperea şi experienţa acestora. Aproape 11 000 de muncitori, tehnicieni şi ingineri au început în toamna anului trecut noile cursuri de ridicare a calificării profesionale şi de specializare. Tematicile acestor cursuri au fost întocmite diferenţiat, în raport de specificul locului de muncă şi de gradul de cunoştinţe al cursanţilor. îmbunătăţirea permanentă a calităţii produselor în întreprinderile: Danubiana, Uzina de utilaj chimic, Industria bumbacului, Dîmboviţa, Viscofil, Arta grafică şi altele au permis ca produsele lor să fie tot mai mult apreciate peste hotare. Acest fapt este confirmat prin creşterea cu 73 la sută a volumului de mărfuri exportate anul trecut, faţă de 1963. Pentru noul an, comitetul raional şi organizaţiile de partid din fabrici şi uzine au luat măsuri eficiente de intensificare a muncii politice care să aibă drept rezultat îmbunătăţirea pe mai departe a calităţii produselor, introducerea în fabricaţie a unor produse şi modernizarea continuă a celor existente. Asimilarea de noi produse în centrul muncii politice Industria raionului 23 August are o însemnătate deosebită în economia oraşului Bucureşti, în cursul anului ce s-a încheiat nomenclatura produselor realizate de fabricile şi uzinele din raion s-a îmbogăţit cu peste 800 de sortimente şi modele noi. Numai în unităţile ce aparţin industriei constructoare de maşini au fost asimilate 40 de maşini şi instalaţii; peste 200 de produse şi articole noi s-au fabricat pentru industria petrolului şi chimiei, iar întreprinderile industriei uşoare au asimilat aproape 470 noi produse. Pentru muncitorii, inginerii şi tehnicienii din întreprinderile acestui raion constituie o mîndrie faptul că în standurile Expoziţiei realizărilor economiei naţionale au fost prezentate vizitatorilor români şi oaspeţilor de peste hotare peste 1700 de produse și articole create de ei, care s-au bucurat de o înaltă apreciere. La loc de frunte s-au situat locomotivele de diferite puteri, vagonul de 60 mc., presa hidraulică de 150 tone, strungurile carusel cu diametru de 1250 și 2500 mm, tuburile de foraj la mare adîncime, echipamentul electric de iluminat şi încălzit vagoane de călători, diversele tipuri de pompe de apă, aparatele de măsură şi control şi multe altele. Nivelul calitativ superior al acestor produse este confirmat şi de faptul că 14 întreprinderi din raionul 23 August realizează produse ce se exportă în 25 de ţări ale lumii. O contribuţie de seamă în asimilarea de produse noi la nivelul tehnicii contemporane o are munca politică desfăşurată de comitetele şi birourile organizaţiilor de partid de la Uzinele 23 August, Republica, A mecanică fină, din întreprinderile Electroaparataj, F.R.B. ş.a. La conferinţa organizaţiei raionale de partid ce a avut loc la sfîrşitul anului trecut s-a subliniat cu deosebită tărie că a crescut competenţa şi capacitatea de cuprindere a problemelor economice de către organele şi organizaţiile de partid din raion. Antrenînd un larg activ de cadre tehnicoinginereşti, bine pregătite, organizaţiile de partid au sprijinit conducerile întreprinderilor în stabilirea celor mai adecvate măsuri care să faciliteze asimilarea de produse noi în procesul de fabricaţie. La rîndul său, comitetul raional de partid a analizat periodic în plenare sau şedinţe de birou principalele aspecte ale muncii politice şi organizatorice legate de continua îmbunătăţire a calităţii produselor şi asimilarea de produse noi cu performanţe tehnicofuncţionale superioare. De o mare eficacitate au fost consfătuirile pe ramuri de producţie organizate cu sprijinul comitetului raional de partid. De exemplu, consfătuirea ce a avut loc cu întreprinderile din industria uşoară a constituit un preţios schimb de experienţă pentru îmbunătăţirea permanentă a muncii organizaţiilor de partid în această direcţie. Indrumînd cu competenţă munca de propagare a noutăţilor tehnice, organizaţiile de partid din întreprinderile raionului 23 August au sprijinit comitetele sindicatelor, organizaţiile U.T.M. şi conducerile tehnico-administrative in organizarea de simpozioane, sesiuni tehnico-ştiinţifice, conferinţe, schimburi de experienţă, decade ale cărţii tehnice, care au cuprins un mare număr de muncitori, ingineri şi tehnicieni şi care au contribuit la formarea unei opinii de masă în cunoaşterea şi aplicarea celor mai noi cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii. In cadrul celor peste 20 de simpozioane şi sesiuni tehnico-ştiinţifice ţinute anul trecut au fost dezbătute pe larg importante probleme ale activităţii tehnico-economice la care şi-au adus o contribuţie deosebită pe lingă colectivele de muncă ale întreprinderilor numeroşi oameni de ştiinţă, specialişti din institutele de cercetări şi proiectări cadre didactice din invăţămîntul superior. Prezentarea în sesiuni de referat pe teme privind : „Folosirea ultrasunielor la turnarea lingourilor şi pistoa ■ nelor" (uzina 23 August) „Seria de contractoare AC 3“ (Electroaparataj), „Prelucrarea tertienei pe utilajele din filaturile de bumbac pieptănat“ (F.R.B ) şi altele, şi-au găsit apoi aplicarea în producţie, contribuind astfel intr-o mare măsură la îmbunătăţirea calităţii produselor. AL. ŞTEFĂNESCU ti♦ 4.