Informatia Bucureştiului, ianuarie 1972 (Anul 19, nr. 5708-5732)
1972-01-28 / nr. 5730
Pag. a 2-a-wr hr* Vă place clubul dumneavoastră ? La o discuţie pe această temă i-am invitat pe cîţiva dintre cei ce participă frecvent la viaţa clubului sindicatelor sanitare : Nadia Marinescu, salariată la Spitalul T.B.C. Pantelimon, Liviu Tufescu, asistent medical la policlinica C.F.R., Aurel Demetriu, tehnician la Institutul „Cantacuzino“, Constantin Bogdan, medic la Spitalul dermato-venerian şi — evident — Cornel Codiţă, directorul clubului. Dispersarea — o problemă ? Acest club este — în principiu — nucleul cultural-artistic al unei reţele vaste, cu unităţi diseminate în întreaga Capitală. Situaţia Comportă, oare, probleme speciale ? S-ar părea că da, în primul rînd acesta ar fi motivul principal pentru care, aşa cum afirmă Constantin Bogdan (membru al cerbului ele artă plastică), acţiunile ce au loc aici nu sunt suficient de cunoscute. „Cred, însă că intr-o oarecare măsură s-a găsit antidotul“. Este vorba de iniţiativa luată la club de a ieşi, cu unele dintre acţiuni, dincolo de reşedinţa permanentă. Acum funcţionează in unităţi cinci universităţi populare (politice, ştiinţifice, medicale), se desfăşoară ciclurile lunare „Eroi ai clasei muncitoare” şi „Bucureştiul de ieri şi de azi“, iar formaţiile de teatru şi expoziţiile cercului de artă plastică au fost şi ele, de nenumărate ori, „în vizită“. „Şi astfel, — adaugă Liviu Tufescu — a devenit tradiţională „Ziua halatelor albe“, de pildă, care are loc lunar, de fiecare dată în altă unitate. Ea îşi propune să popularizeze evenimentele deosebite ce au marcat viaţa colectivului respectiv. Dar, cred că procedeul ar trebui extins, trecîndu-se la o mai mare varietate de acţiuni, care, bineînţeles, să se preteze la aceste „microturnee“. Modalitatea de rezolvare este, intr-adevăr, reuşită. Iar exemplul ar putea fi preluat şi de alte cluburi ale Capitalei, care se află în situaţii similare (clubul Finanţe-Bănci, clubul lucrătorilor din comerţ etc.). Din nou despre repertoriu Este vorba, bineînţeles, tot de problema repertoriului destinat teatrului de amatori. „E cu totul indicat să montăm piese intr-un act. Dar... de unde? — se întreabă Nadia Marinescu. Dramaturgii ar trebui să scrie şi pentru noi. Doar nu lipsesc subiectele...“. Aurel Demetriu şi-a exprimat acelaşi punct de vedere. „Teatrul de amatori are un specific aparte, care pretinde o literatură adecvată. Este vorba, în ultimă instanţă, şi de timpul pe care trebuie să-l avem pentru pregătirea unui spectacol, ca şi de disponibilităţile categoriei noastre de public. Aşa că, cea mai potrivită formulă este aceea a unui „teatru scurt“. Iar Constantin Bogdan a ţinut, cu acest prilej, să lanseze un apel către colegii de breaslă care s-au făcut deja cunoscuţi în literatură, de a-şi utiliza condeiul şi în crearea unor texte utile amatorilor. Această veche doleanţă se impune deci, din ce în ce mai mult ca necesitate. Ne gîndim că realizarea unui repertoriu teatral adecvat artiştilor amatori intră direct în atribuţiile Centrului de îndrumare a creaţiei populare şi a mişcării artistice de mase. Se vorbea de lansarea unor noi concursuri de creaţie, de diverse forme de stimulare a autorilor, şi de la vorbe ar trebui să se treacă şi la fapte. „Să colaborăm !" Dar cum ? De unde aşteaptă Clubul sindicatelor sanitare o mină de ajutor ? In primul rînd de la... forul tutelar ! Cum poate, deci, contribui Consiliul sindicatelor sanitare la reuşita activităţii clubului ? Printr-un sprijin mai susţinut acordat orientării unor acţiuni, prin determinarea factorilor de resort din unităţi,, de a solicită,, mai intens, organizarea de cit mai multe manifestări la sediul unităţilor din reţea — au opinat Nadia M., Liviu T., Aurel D. Nu ne îndoim de oportunitatea acestui deziderat. Avantajele unei îndrumări competente sunt indiscutabile. Dar, rămînem cu convingerea că o mare parte a iniţiativei ca şi responsabilitatea conceperii şi desfăşurării acţiunilor clubului îi revin înseşi conducerii acesteia. Pe de altă parte, am fi dorit să aflăm ce măsuri s-au luat, concret, din partea clubului, pentru realizarea, în condiţii optime a colaborării. Se aşteaptă cineva ca ea să vină de la sine? În perspectivă Directorul clubului — Cornel Codiţă — ne-a vorbit despre modul în care îşi propune să conceapă activitatea de imediată perspectivă, făcînd o succintă trecere în revistă a cîtorva acţiuni ce urmează să demareze. Sâ notăm cîteva : „Prim plan“, un ciclu axat pe probleme specifice, pe profil, ale sectorului, cercul „Prietenii halatelor albe“, rezervat elevilor şcolii tehnice şi ai grupului şcolar sanitar, un alt ciclu — „Mari compozitori ai patriei“ — ce va prilejui diverselor formaţii artistice ale clubului să ofere exemplificările temelor predate. De asemenea, se află în stadiu de reînfiinţare formaţiile de estradă şi de muzică uşoară. Cert e că la Clubul sindicatelor sanitare se desfăşoară o bogată viaţă artistică (amintim corul de cameră, orchestra simfonică, cercul literar, de artă plastică). Nimic râu. Totuşi, s-a ridicat la începutul discuţiei, problema unei oarecare lipse de popularitate a acţiunilor clubului. Fără a încerca o statistică, ne întrebăm , de fapt, cîtor din cei peste 40 000 de salariaţi ai reţelei sanitare li se adresează, direct clubul, atît prin activitatea de la sediu, cit şi prin cea desfăşurată în unităţi ? Să recunoaştem că clubul solicită atenţia într-un cerc destul de restrins. Or, pentru cei ce gîndesc, din interiorul ei, viaţa clubului, diversificarea continuă, cu accent pe o problematică de larg interes şi adresabilitate, trebuie să constituie o preocupare permanentă. Pentru câ este vorba tocmai de un important domeniu de activitate, surprinde faptul câ nu s-a făcut mai evidentă axarea pe acţiuni cu o bogată tematică, pledind consecvent în favoarea unei Înalte etici profesionale. Aici un cuvînt de spus l-ar avea şi brigada artistică de agitaţie, recent înfiinţată. Ne-ar fi interesat ce-şi propune, în continuare, să facă tocmai pe această linie, in ce măsură s-a realizat deja o reţea de colaboratori, astfel incit, brigada să devină un factor activ de intervenţie operativă, cu eficienţă sporita. Despre toate acestea insă n-am auzit. Si tăcerea... nu e de aur. Darda Popescu Neînfricatul Gyula, vara şi iarna • Ecranul mare şi ecranul mic, în duel Producţie a studiourilor maghiare. Scenariul : András Poh ar,ofr^fti.e • István Bácskai Laura. In distribuiie^ iabor Koncz, Lajos Öze, Ferenc Kallai. Trecut de vlrsta iluziilor şi a entuziaslor factice, cinematograful şi-a cifrat de mult dreptul la luciditate. In media lui István Bácskai IMVO iată dialog ironic cu sora lui mai tinăra, eviziunea, pe care se pare că ar avea uaile motive s-o privească de sus, de înălţimea înţelepciunii sale dobîndite virata. Poate că in această iire ecranul mare şi cel mic s-a sireat, pe undeva, şi o umbră de ranchiună, Ce nu obişnuim să acuzăm cu vemenţă televiziunea pentru perficua « răpi sistematic publicul sălilor de cina ? Persiflînd tele-obsesia, mama a privi fix ore întregi, seară de seară, totunghiul luminos pe care se scurg ■iale şi buletine meteorologice, discuţii ive şi programe de muzică uşoară, nul lui István Bácskai Laura azviile era săgeţi bine ţintite in „tabăra, marcă“. Dar asta nu e tot. Neînfricatul ala nu se rezumă la o simplă încrnare de săbii (a se citi : invidii) cu meurenţa“. Realmente, cinematograafe să-i reproşeze televiziunii (ca octacol) cîteva păcate care au fost idva şi ale lui (dacă nu cumva mai, uneori, şi astăzi): hipnotizarea spectrului, acapararea lui prin seducţie, ihilarea spiritului său critic, cultivarea labilă a gustului său pentru spectacul, a nevoii lui de idealizări roz-bombon, înfricatul Gyula ne pune faţă în faţă slăbiciunea noastră pentru mituri, vom îunţa la ele. Îndrăznind să privim ochi realitatea cea de toate zilele, li vom continua să ne lăsăm furaţi „poveştile pentru adulţi“ ? Fiecare trage propriile sale concluzii, foarte sincer vorbind, pelicula cineaşor maghiari nu excelează nici în ver, nici în ce priveşte ritmul, dar ea e marele merit de a fi imaginat (sau a fi preluat dintr-o nuvelă, ce imrtanţă are) un extraordinar „caz“ care amplifică limpede acea nevoie de irude care vorbeam. Un oarecare Feri, flăcău pe care nimeni nu dă nici doi ,ni, e descoperit de un regizor cu pretecţie pentru interpreţii neprofesioşti şi invitat să susţină rolul princil, pe „neînfricatul Gyula“ într-un seil T.V. de aventuri romantice de Vagă spiraţie istorică. Prima eroare (sau pria treaptă a iluziei) : nimeni dintre cei privesc vrăjiţi peripeţiile lui Gyula e jenat de grandilocvenţa persona,iei, de falsitatea trăirilor mimate de ele. toţii suferă sincer în faţa ecranelor,mţindu-se azvîrliţi din şa o dată cu iscadorii, străpunşi de săbiile de tinnea sau traşi pe roată împreună cu filianţii. A doua eroare : publicul îl infundă pe interpret cu eroul. Mai mult îi ar — interpretul Însuşi se confundă * sine cu personajul, pînă într-atît cit se apără de-a binelea, voiniceşte, tr-un final în care scenaristul şi rezolui ii hotărîserâ „moartea“. Eroarea umărul 3 : telespectatorii îşi revendică litul, îşi cer înapoi vedeta — mai bine, imaginea ei înşelătoare — ignorîndu-l toate chiar nimicindu-l pe vlăjganul em, care zace în rezerva unui spital. .1 incerte perspective de însănătoşire... Preocupat fără încetare de discrepanţi dintre aparenţe şi realităţi, de resectul superstiţios al semenilor noştri pentru fetişuri, István Bácskai Laura caută pretutindeni urmele ipocriziei, pentru a le prinde in lentila satirei lui. Pretutindeni , in universul patetic al superproducţiilor, pe platourile unde se naşte un serial, în studioul T.V., spionînd un serial, eleganţa fotogenică a crainicei, pe străzi, in case, în birouri, peste tot unde oamenii eludează, intr-un fel oarecare, luciditatea. Şi fără îndoială că ironia cineastului maghiar ar fi avut mai multă forţă dacă el n-ar fi recurs uneori la un umor parcă puţin prea „intelectual“, prea construit la rece şi dacă nu s-ar fi risipit adesea in detalii ce diluează semnificaţiile. Poate de aici şi aspectul oarecum discontinuu al filmului său , Adriana Rotaru Tele-entuziaștii INFORMAŢIA BUCUREŞTIULUI arta« literatură Momentul doi... Aşadar, brigăzile artistice de agitaţie se revitalizează. Firesc şi necesar în contextul presului general de formare a conştiinţei omului nou al zilelor noastre. După cum se arăta şi într-o recentă consfătuire de lucru, dacă după ultimul concurs al formaţiilor de amatori mai funcţionau, la nivelul fiecărui sector, doar 213 brigăzi, o statistică relevă acum următoarea situaţie : 113 brigăzi în întreprinderi şi instituţii, 9 la case şi cămine culturale, 3 ale cluburilor U.T.C., 21 ale cooperaţiei meşteşugăreşti, perspectiva imediat apropiată vizînd formarea a Încă 77. Se poate, deci, afirma că a sosit momentul ca şi în ceea ce priveşte calitatea programelor, să se înregistreze reuşite corespunzătoare, evident prin abordarea unei tematici precise, axată pe probleme reale, alimentată de fapte concrete, şi printr-o ţinută artistică adecvată, pentru ca să sporească sensibil capacitatea de intervenţie activă a brigăzii, contribuţia ei efectivă în munca educativă. Pentru ca brigada poate şi trebuie să devină, la locul de muncă sau în faţa unui public numeros (stagiunea brigăzilor artistice în sălile cinematografelor, începută în toamna lui 1971, și-a demonstrat viabilitatea, în confruntări de asemenea natură), o formaţie cu spectacole de adresabilitate directă şi precisă, de larg ecou în rîndurile spectatorilor. Iată de ce discuţiile din consfătuirea amintită s-au dovedit deosebit de utile. S-au clarificat, cu acest prilej, aspecte privind tematica programelor brigăzilor, forme variate de spectacole, calitatea textelor. Totodată, s-au precizat linii de evoluţie a brigăzilor (prezenţa lor frecventă cu spectacole în întreprinderi, formarea, prin cursurile Şcoli populare de artă, a unor instructori cu o pregătire şi o viziune corespunzătoare, lansarea de concursuri etc.). Deci, proiecte lăudabile. Rămîne să vedem cit mai curind și înfăptuirea lor, care să marcheze un progres substanțial în activitatea brigăzilor. Dana Pop întâlniri cu întrebări şi răspunsuri O mai veche promisiune a caselor de cultură, şi anume cea de a deveni şi veritabile centre de îndrumare ştiinţifică, artistică, educativă ale sectoarelor, începe să se transforme în fapte. Acum, de pildă, suntem in măsură să remarcăm o meritorie iniţiativă in acest context, îmbrăţişată de toate casele de cultură. Se ştie, fiecare dintre aceste instituţii şi-a alcătuit un colectiv de colaboratori permanenţi (cercetători ştiinţifici, scriitori, cadre didactice, jurişti, ziarişti etc.), care îşi aduce contribuţia la conceperea şi realizarea practică a unor manifestări. De prin decembrie, aceşti colaboratori au devenit şi membri ai brigăzilor ştiinţifice care, de două-trei ori pe lună, se întîlnesc cu diferite colective de oameni ai muncii. Amintind cîteva asemenea vizite, întreprinse de brigăzile ştiinţifice in ultimele săptămini (la „Automatica“, „Vulcan“, „Dîmboviţa“, cooperativa „Muncă şi alta“, căminele culturale din Otopeni, Dobroieşti, ieri la cel din Popeşti-Leordeni), evidenţiem varietatea tematică abordată la aceste intilniri cu Întrebări şi răspunsuri. S-a discutat, de pildă, pe marginea conceptului de societate socialistă multilateral dezvoltată, despre aspecte ale politicii externe a ţârii noastre, despre echitate socialistă despre necesitatea de a cunoaşte şi Înţelege legile de către fiecare cetăţean etc. Putem spune, deci, că prezenţa activă a specialiştilor din diverse domenii in mijlocul oamenilor muncii constituie un mod eficient de dialog, menit, cu precădere, să lărgească orizontul de cunoştinţe, să răspundă prompt unor probleme de acut interes. Tocmai de aceea, salutind iniţiativa, atragem atenţia caselor de cultură ca organizarea unor asemenea acţiuni nu se termina o dată cu înscrierea lor in planurile de activitate. E firesc să fie asigurată Îndeplinirea practică a tuturor prevederilor planurilor. E. Comarnescu • Astă seară, ora 19, in sala de spectacole a Casei centrale a armatei, o seară Caragiale, oferită de formaţia de teatru de aici. Programul va cuprinde fragmente din piesa „O noapte furtunoasă“ şischiţele dramatizate „Bacalaureat“ *Premiul întii“, „C.F.H.“, „Justiţia“ (regia Daniel Georgescu). • „Forumul tinereţii. In pragul anului 2000“, este titlul acţiunii ce se va desfăşura miine, ora 18:30, la sala Dalles. Vor vorbi conf. univ. dr. Mihai C. Botez şi ziaristul Adrian Vasilescu. Din moment poetic susţinut de actorul Emil Liptac şi spectacolul cu piesa „Şeful sectorului suflete", in interpretarea unui grup de studenţi de la I.A.T.C., vor întregi manifestarea. • Un matineu muzical are loc duminică 30 ianuarie, ora 11, la Ateneul tineretului. Va concerta formaţia de cameră a Liceului de muzică „George Enescu". • „Educat, instruit, civilizat“ este tema colocviului de simbătă 29 ianuarie, ora 18.30, de la Casa de cultură a sectorului 1. In cadrul aceleiaşi seri se mai anunţă o paradă a melodiilor de muzică uşoară (din creaţiile lui Radu Şerban, Camelia Dăscălescu, Ion Cristinoiu, V. Vasilache), in interpretarea formaţiei casei de cultură. • In ciclul „Oameni de seamă ai culturii româneşti“, astă seară la Casa de cultură „Petőfi Sándor“, prof. Anton Dumitriu va evoca figură lui P.P. Negulescu. Formaţiile casei de cultură vor susţine apoi un program artistic. • Continuînd tradiţia schimburilor de experienţă, membrii cenaclului literar „George Bacovia“, de la Casa de cultură a sectorului 5, vor avea ca oaspeţi, luni 31 ianuarie, pe colegii lor, de la cenaclul tîrgoviştean „Gr. Alexandrescu“, cu care vor discuta probleme legate de fenomenul literar contemporan. • Un alt cenaclu literar — „Tudor Vianu", de la Casa de cultură a sectorului 1, se va întruni joi 3 februarie, ora 19. Subiectul discuţiei : „Epigrama şi locul ei în literatura satirică românească“. • Semnalăm un util material documentar pentru studenţi, cadre didactice şi specialişti , numărul 4/1971, an III, al seriei de ştiinţe sociale, editată de revista invăţămlntului superior Forum, numiri a cărui tematică este cuprinsă sub titlul general Sistemul ştiinţelor economice şi Însemnătatea lui practică. Studiile şi referatele, precum şi punctele de vedere exprimate, reprezintă comunicările şi opiniile din cadrul dezbaterii recent organizate de secţia de ştiinţe economice a Academiei de ştiinţe sociale şi politice şi catedra de economie politică de la Academia de studii economice. in valorificarea iniţiativei colective nu se pot admite derogări 1 * . I.1 nnn. n.rovM J » nonlinni. ... 1 „ VIII C (Urmare din pag. 1) ţilor de producţie, aprovizionarea corespunzătoare cu materiale, îmbunătăţirea activităţii în sectorul de pregătire tehnică a fabricaţiei sculelor, detalierea proiectelor şi desenelor, cuprinderea in programul de autoutilaje a unor maşini şi utilaje strict necesare. Toate propunerile au fost reţinute de conducerea secţiei şi de directorul uzinei, prezent la adunare, şi sperăm că ele vor fi puse in aplicare, astfel incit colectivul să-şi poată îndeplini in bune condiţii sarcinile de plan. — Cunoaşteţi, desigur obligaţia conducerilor tehnico-admiinistrative de a prezenta în faţa salariaţilor modul în care au fost înfăptuite propunerile lor. Cum calificaţi „absenţa“ din darea de seamă a acestui capitol ? — Intr-adevăr, conducerea secţiei nu a „prins“ în darea de seamă această problemă. Şi nu exagerez cînd spun câ oamenii muncii din secţie au făcut la precedenta adunare şi de atunci pinâ in prezent sute de propuneri privind mai buna organizare a muncii şi a producţiei. Chiar dacă pe parcurs s-a mai afişat stadiul de înfăptuire a unor propuneri şi s-a văzut „pe viu” finalizarea altora, conducerea secţiei nu a procedat bine cînd s-a prezentat în faţa salariaţilor fără a-i informa asupra realizării propunerilor făcute. Să se fi omis această problemă în mod voit ? Se poate, dacă avem în vedere că multe din propuneri n-au fost aplicate, iar o serie de obiective incluse in planul de măsuri adoptat de adunarea precedentă au rămas nefinalizate... Dar nu numai atît. Desigur, este de apreciat că darea de seamă a reușit să prezinte problemele şi sarcinile majore ale colectivului secţiei. Dar, era absolut necesar ca planul de măsuri propus adunării să dea răspuns asupra soluţionării unor probleme stringente ale activităţii productive din acest an. Ceea ce practic nu s-a reuşit. De ce aţi ridicat problema folosirii Incomplete a capacităţilor de producţie? — lam întrebat pe maistrul Ion Tudose. — Pentru că o consider drept o problemă cheie acum, la Începutul unui an In care avem de realizat sarcini mari. Conducerea uzinei şi a secţiei, compartimentul de pregătire tehnică nu au reuşit să asigure o încărcare corespunzătoare a capacităţilor de producţie existente. Trei freze sînt defecte, târăgănîndu-se punerea lor în funcţiune. Din 50 de utilaje nu se lucrează decît la 39 (la 17 strunguri nu există asigurate piese pentru prelucrat). Deci, era vorba de o problemă de importanţă capitală pentru munca noastră, pentru îndeplinirea sarcinilor de plan din acest an. Ne adresăm şitînărului muncitor Nicolae Rada. Aţi vorbit despre necesitatea unor preocupări mai intense în domeniul reciclării. Motivul ? — în uzină — ne spune — au fost încadraţi, în ultima vreme, mulţi tineri. Programul multilateral de reciclare vine in întîmpinarea dorinţei noastre de a deveni muncitori cu o înaltă calificare. Dar cum putem atinge acest ţel, imperios necesar, atita timp cit tematicile nu sunt diferenţiate, nu conţin o problematică bazată pe cele mai recente cuceriri ale tehnicii ? Dacă ni se prezintă aceleaşi teme ca şi la şcoala profesională nu mai cred că e vorba de reciclare... . • De la an la an, aceleaşi propuneri. De ce? Asistăm la adunarea salariaţilor, secţiei de încălţăminte a FABRICII „PIONIERUL“ Din darea de seamă prezentată de şeful secţiei, tov. Anghel Chiriac, s-a desprins faptul ca o treime din măsurile înscrise în planul M.T.O. pe anul trecut nu au fost realizate. Faptul a fost consemnat formal, printr-o sumară înşiruire a obiectivelor ce nu şi-au găsit finalizarea în procesul de producţie. Printre acestea figurează rentabilizarea unor produse prin revizuirea consumurilor specifice, înlocuirea unor materiale scumpe cu altele — fără a se diminua calitatea, îmbunătăţirea proceselor tehnologice. Aprofundarea acestor probleme era cu atît mai necesară cu cît secţia nu-şi îndeplinise unul din importanţii indicatori ai eficienţei economice — cheltuielile planificate la o mie de lei producţie marfă au fost depăşite cu peste 15 lei. Vina a fost dată, în principal, pe seama serviciilor tehnice şi funcţionale : tehnologia de fabricaţie pentru noile produse nu a fost bine pusă la punct ; unele materiale nu s-au asigurat la dimensiunile necesare. O asemenea motivare nu a fost însă de natură să stimuleze interesul participanţilor la discuţii pentru a aborda frontal problema creşterii eficienţei activităţii economice, să facă propuneri concrete în scopul diminuării consumurilor de materii prime şi materiale auxiliare, utilizării mai bune a capacităţilor de producţie şi a timpului de lucru. De fapt, rezervele interne în cadrul secţiei încălţăminte, care deţine principala pondere în volumul total al producţiei fabricii, sunt evidente. Inginerul şef al fabricii, Dumitru Tîrziu, în cuvîntul său, a relevat că „trebuie să fim mai buni gospodari, să utilizăm judicios materialele, să schimbăm concepţia de croire, lucruri pe deplin realizabile in cadrul secţiei“. Necesitatea îmbunătăţirii activităţii de integrare cît mai operativă în circuitul productiv a unor utilaje sosite în fabrică de mai multă vreme, întreţinerea corespunzătoare a maşinilor şi o mai bună organizare a locurilor de muncă, au fost caracterizate în cuvîntul muncitorilor Augustin Denca, Mircea Stoian şi al maiştrilor Iancu Lazăr şi Dinu Stelian ca preocupări de prim ordin, vorbitorii evidenţiind totodată căi concrete de acţiune. Dar esenţial este ca aceste propuneri să se aplice neîntîrziat. Nu sa fie „reportate“ de la o perioadă la alta, ca pînă acum. Planul M.T.O. alcătuit de secţia încălţăminte cuprinde, printre altele, şi măsuri nerealizate în anul trecut. Pe bună dreptate spunea preşedintele comitetului sindicatului al fabricii, tov. C. Zgondea, că „nu există o preocupare susţinută pentru rezolvarea propunerilor făcute de salariaţi“. Ce trebuie făcut pentru eradicarea acestei situaţii, pentru valorificarea iniţiativei creatoare a colectivului de salariaţi cu maximum de randament? Răspunsul la întrebare a fost dat de muncitorul C. Durlei, care a relevat „necesitatea unei informări permanente, de toată filiera, asupra tuturor problemelor ce se cer soluţionate. Conducerea fabricii trebuie să acorde o atenţie sporită solicitărilor făcute de secţii, iar problemelor semnalate să li se găsească operativ rezolvarea“. Sunt acestea, de altfel, imperative ce trebuie să stea în atenția tuturor întreprinderilor. . Răspuns la întrebarea de ieri (Urmare din pag. 1) pot efectua operativ orice remediere. In ce priveşte situaţiile concrete din întrebarea tiv. precizez : deteriorarea agregatului pentru prepararea apei calde la imobilele din str. 13 Decembrie nr. 20 (și nu str. 30 Decembrie) a necesitat lucrări de mai lungă durată care se încheie astăzi, în ce priveşte parterul blocului E-6 din microraionul 2 — Drumul Taberei, fenomenul de subîncălzire va fi eliminat în zilele următoare, prin modificarea instalaţiilor interioare. Aş dori să precizez că deşi vom executa această lucrare, ea era de resortul I.C.R.A.L. „Curaj“ cu semne... echivoce Volumul „Sub semnul curajului“ deschide, pe undeva, un drum în activitatea editurilor, în special a acelora care rezervă timp şi spaţiu pentru., o categorie ..specială de cititori copiii. Scenariile lui Victor Leahu — ilustrate de benzile de desene ale lui Ştefan Miron — sînt de natură să reţină interesul elevilor din clasele mici, să le stimuleze imaginaţia. Prima povestire — „Sub flamura Muşatinilor“ — poate constitui un veritabil suport al lecţiei de istorie dedicate lui Ştefan cel Mare, într-atît de pasionante şi de instructive fiind aventurile căpitanului Crăciun şi ale cetei sale de răzeşi. Nici celelalte povestiri — „Diavolii din cetate“, „Epava cu monştri“ şi „Operaţiunea Anaconda“ — nu sunt lipsite de unele calităţi, tenta ştiinţifico-fantastică familiarizind pe cititori cu noţiuni de fizică, botanică, anatomie, cu zone geografice, cu tot ceea ce vine în contact profesorul Matei, chemat să dea rezolvări unor incredibile probleme. Subliniind încă o trăsătură pozitivă a volumului : fineţea şi, concreteţea desenului (element important în dezvoltareacunoştintţelor elevilor) — trebuie să spunem că la elaborarea şi tipărirea lucrării nu s-a dovedit maximul de probitate. Deşi am putea trece cu oarecare îngăduinţă peste unele erori de scriere, trebuie să ne oprim la scăderi ale volumului, de natură să producă confuzii în rîndurile micilor cititori. Astfel, apar cuvinte sau fraze fără sens : „Ion călăreţ gonea pe drumul de cîmpie“ , „Insera“ etc. S-au dat apoi alte sensuri unor cuvinte. De pildă, la un moment dat se scrie: „După o scurtă luptă, Harabneu-Noionul trecu în lumea drepţilor“, adică a fost ucis ; autorul însă uită sau nu cunoaşte sensul formulei şi de aceea, cîteva pagini mai departe afirmă că tătarul şi-a revenit din leşin. O altă inadvertenţă întîlnim şi atunci cînd răzeşul Nichita este lovit la umăr de o săgeată, autorul grăbindu-se să precizeze : „Cu sufletul cetinii Năstase îşi purta fratele pe braţe“. De ce „cernit“, cită vreme Nichita reîncepu lupta după ce i se „obloji rana“ . Desigur, în decursul unei povestiri şitiinţifeo - fantastice sînt permise exagerările. In cazul de fată însă cititorii au vîrsta de 7—10 ani, ceea ce impunea o atentă folosire a noţiunilor, fixarea clară în timp a întîmplărilor. Nerespectîndu-se, aceste cerinţe, copiii pot rămîne cu ideea câ Marea Neagră este bîntuită de ...uriaşe caracatiţe şi de monştri marini, şi nicidecum că este vorba de o ficţiune. Deficienţele de asemenea natură ale volumului „Sub semnul curajului“ fac ca iniţiativa edituri „Junimea“ să nu poată fi pe de-a-ntregul apreciată. „Curajul...“ impunea şi răspundere. S. D. Preocuparea pentru a exprima ceva personal, original, altfel decit ceilalţi artişti, cu mai mult sau mai puţină pătrundere şi cuprindere a diversităţii fenomenelor, a devenit esenţială la mulţi creatori contemporani şi îşi găseşte împlinirea numai atunci cind ea corespunde unei personalităţi. Acest aspect îl atestă şi recenta expoziţie de la Apollo a trei artişti care, deşi au trecut de mult pragul tinereţii, nu pregetă să experimenteze şi sâ-şi modeleze continuu stilurile spre a da strălucire şi vigoare personalităţii lor. P e Vasile Dobrian îl admirăm de mult şi comparaţia cu ceea ce a creat în trecut ar putea să fie dezavantajoasă picturilor pe care le expune acum la Apollo (imagini prelucrate după schiţele de călătorii întreprinse prin Praga, Veneţia, Regensburg ş.a. care aduc în faţa noastră compoziţii, aspecte urbanistice de strictă rigurozitate arhitectonică ce merită a fi reţinută ca fiind esenţială). Retrospectiv, de la prima sa expoziţie personală din 1935, împreună cu Eugen Drăguţescu, V. Dobrian s-a impus ca gravor. Cele mai multe lucrări, el le-a strins în cîteva cicluri: Patimi omeneşti (1937), Instantanee din viaţa oraşului (1938), Drumul unei vieţi (1946) ş.a. cuprinzînd pagini de un realism dramatic şi militant, trăsături relevante şi în desenele publicate in „Cuvîntul Liber“, „Şantier“ ş.a. Activitatea sa a fost dublată însă şi de aceea de poet (a tipărit cîteva volume de versuri), care în ultimul deceniu şi-a găsit drumul în plastică în forme optimiste şi intens colorate, izvorînd din subiectele obişnuitului cotidian. Un pod, o construcţie ca şi o literă a alfabetului, o stradă ca şi o floare, un viaduct sau un zid de beton, o catedrală în soare care l-au impresionat în călătoriile sale, îl menţin în limitele concretului şi obişnuitului cotidian, redîndu-le cu fior poetic prin culori şi cu un grafism ce separă culorile aparent subiectiv imprimîndu-le însuşiri afective ce le fac comunicabile. Sîntem în faţa manifestării unui pictor-poet, ale cărui coarde vibrează intens la frumuseţile naturii. Am urmărit îndeaproape evoluţia artistică a lui Vasile Dobrian şi aproape în tot ceea ce a făcut există o convergenţă între spiritul gravorului atras de linie şi efectul ei grafic şi cel al pictorului-poet entuziasmat de posibilităţile ,, compoziţionale“ ale culorii. In lucrările din expoziţie, Dobrian reconstituie ceea ce lumina schimbătoare a semafoarelor, vitrinelor luminoase şi reclamelor creează jocuri inedite şi geometrice de lumină pe suprafeţele pereţilor şi pe străzi, jocuri contrastante de culori pure, ordonate geometric. Peisajul urban creează un ritm al luminii şi culorilor care imprimă construcţiilor arhitecturale un spectacol modern Descoperim, astfel, în picturile lui Dobrian pe desenatorul exact, fidel arhitecturilor şi pictorul ce aspiră la autonomia culorii. Deşi unele lucrări sunt mai vechi, expoziţia lui Al. Ţipoia este unitară Fără ca artistul să fi părăsit preocuparea sa pentru geometrizare, lucrările selectate şi expuse se impun prin o clarificare a compoziţiei şi a picturattuţii sala ristU, DOBRIAN, ŢIPOIA, JIGALA APOLLO nate instrumentelor muzicale serveau doar unei structurări geometrice a imaginii, , şi, fenomen interesant, ,,muzica"* pe care o intenţiona, apare acum într-o modulaţie afectivă mai expresivă şi convingătoare. Este încă obsedat de compoziţia în scheme geometrice, uneori exagerat şi în defavoarea armoniilor cromatice, dar majoritatea, lucrărilor din această etapă pot fi caracterizate prin Introducerea în compoziţie a unor elemente vizuale-figurative, ca grupe de balerini, personaje de carnaval, mama şi copilul etc., pentru a obţine o organizare mai vie şi mai picturală a imaginii. Rigiditatea geometrică a trecut pe un plan secundar, artistul evidenţiind expresia spontană a desenului care a devenit mai flexibilă, subtilă, melodioasă, suplă pînă l la preţiozitate. Cred că Ţipoia a înţeles că el este mai puţin apt organizării, reflexiei sau unui sistem coerent şi că distorsiunile, contrastele, preponderenţa desenului pot fi mijloace nu numai ale expresiei plastice, ci şi ale celei umane, în acest sens apropiindu-se de expresionismul contemporan, chiar dacă unele lucrări au ceva din spiritul picturii etrusce sau al celei aparţînînd lui Campigli. In orice caz, Ţipoia reuşeşte un lirism impunător, care poate agita şi emoţiona incontestabil pe privitorii tablourilor sale. Sculpturile lui I. Jiga par a reactualiza farmecul tanagrelor. Statuetele şi portretele sale ne dezvăluie un artist sensibil, înzestrat pentru a defini psihologic im chip uman sau să modeleze cu graţie şi în spirit ornamental uri trup uman. ’ Statuarul pentru Jiga e un joc, o plăcere nevinovată şi intimă, o desfătare a spiritului fără o destinaţie clară sau un mesaj oarecare. Micile sale sculpturi au însă ceva inedit şi insolit în pozele lor calme şi echilibrate. Prin arabescul liniilor ce completează ornamental masele şi aplombul volumelor, ele se înscriu măiestrit în spaţiu. Fără să le redea o mişcare precisă, statuetele sale surprind o stare de moment, ce le imprimă un caracter de spontaneitate. Ca şi la ceilalţi artişti prezenţi la Apollo, şi aici avem precizarea voliţională a unui stil individual, conturarea unui climat artistic şi spiritual propriu, ce poate deveni specific pe măsura recunoaşterii personalităţii. MIRCEA DEAC Aspttt &n mesvííí Locul I ne onorează (Urmare din pag. 1) etc. Hotărîrea adoptată atunci, care de altfel a început s'â şi fie înfăptuită, cuprinde un mare număr de obiective. — Vă rugăm să amintiţi cîteva dintre ele. — Menţionez: efectuarea prin muncă patriotică a lucrărilor de manoperă la 2 ha sere legumicole şi a 200 m.p. seră pentru producerea florilor; realizarea unui poligon de tir; executarea unor lucrări de amenajare a inelului de circulaţie Mihai Bravu, precum şi pe str. Matei Ambrozie, care asigură legătura cu platforma energetică Vitan-Sud; vom executa, de asemenea, lucrări pentru asigurarea unor condiţii mai bune de recreare, joacă şi sport pentru copii şi tineret etc. — Acţiunile pe care vi le-aţi propus Însumează şi angajamentele asumate că răspuns la Chemarea sectorului 7 ? — Numai în parte. Cu prilejul sesiunii consiliului popular al sectorului, care va avea loc săptâmîna viitoare, acestea vor fi discutate şi, sunt convins, adoptate şi amplificate. Angajamentele pe care le-am luat carăspuns la Chemarea lansată de organizaţia de partid a sectorului 7 vor completa hotărârea iniţială a consiliului popular. Răspunsul cuprinde multiple acţiuni noi, menite să determine depăşirea substanţială a prevederilor planului pe 1972. Dintre acestea amintesc: „terminarea lucrărilor de amenajare a firului 2 de pe bd. Ion Butea, construirea de alei pietonale în cartierul Titan (5000 m.p.,), repararea de străzi şi amenajarea de trotuare în suprafaţă totală de 64 000 m.p., continuarea lucrărilor la parcurile ..Prisaca Dornei“, ..Cristalul“, ..Răcari“, ..Pionierilor“, „Titan Sud“, plantarea a 75 000 arbori şi arbuşti şi a 10 km gard viu etc. Munca patriotică efectuată pentru realizarea obiectivelor de înfrumuseţare şi gospodărire a sectorului va reprezenta, la nivelul întregului an, un volum de lucrări exprimat la circa 95 milioane lei. Pentru realizarea acestor importante obiective vom intensifica activitatea politico-educativă în rîndul cetăţenilor sectorului, vor fi iniţiate întreceri între toate circumscripţiile electorale şi între toate asociaţiile de locatari din sector, în aşa fel încît rezultatele muncii noastre să contribuie în mod substanţial la situarea municipiului Bucureşti pe un loc fruntaş în întrecerea patriotică organizată pe țară. In obiectiv: CEI CE MURDĂRESC ORAŞUL Preocuparea fiecărui cetăţean pentru menţinerea curăţeniei pe străzi ţi in orice loc public este, in primul ritul, o chestiune de bun simţ, de atitudine civică. Cu toate acestea, unii locuitori continuu să nu ţină seama de o asemenea obligaţie elementară, aşa cum se poate vedea şi din instantaneele surprinse de fotoreporterul nostru. • Am mai semnalat starea deplorabilă a parcului din faţa unităţii Gostat, situată in piaţa 7 Noiembrie. Pînă ieri. Insă, nimeni nu a luat nici o măsură. Iată de ce controlorul I.S.R. a fost nevoit să încheie un proces verbal de amendă, in prezența vînzătorului (responsabilul Constantin Petcu — lipsea). • Dacă fiecare cetățean ar arunca biletul de călătorie cu tramvaiul sau autobuzul la întîmplare, străzile ar fi invadate, zilnic, de aproximativ 1 milioane de hirtiuțe. Dar dacă fiecare l-ar depune in cutiile existente in staţiile I.T.B., aspectul principalelor artere s-ar schimba. Uneori „preţul“ unui bilet de tramvai creşte... insutit, dacă este aruncat pe stradă. De aceasta şi-a dat seama, ieri, in piaţa Unirii, şi tov. Mişu Tircoveanu, ing. şef la întreprinderea foraj București... • Responsabilii restaurantului d la Nord Hote Constantin Eftimie (în haină) și a exprimat nemulţumirea cînd organul de contre i-a aplicat amenda legală. De aceea oferim, cele dispuşi sâ-1 creadă nevinovat, imaginea alăturată. Oare un joc d parcare, chiar dacă-i situat în spatele restaurantului, trebuie transformat în depozi de moloz ? PROGRAMUL Cabinetului Comitetului municipal de partid Bucureşti — PERIOADA 31.1. — 5.II.1972 — UNIVERSITATEA SERALA filozofie - Anul I luni 31.1.1972, ora 17.00, la sediul Cabinetului : „Filozofia in Evul mediu şi în epoca Renaşterii“. Expune conf. univ. dr. Gh. Vlăduţescu. Anul II, luni 31.1.1972, ora 17.00, la sediul Cabinetului : „Procesul devenirii universale expresie a acţiunii legităţii obiective”. Expune lector univ. Rocica Topor. Anul III, luni 31.1.1972, ora 17.00, la sediul Cabinetului: „Revoluţia socială şi rolul ei în dezvoltarea societăţii“. Expune lector univ. Janina Ianosi. Secţia etică Anul I, luni 31.I.1972, ora 17.00,la sediul Cabinetului : dezbatere la tema anunţata. Secţia economie Anul I, marţi 1.II.1972, ora 17.00, la sediul Cabinetului : dominaţia monopolurilor şi a capitalului financiar în economia mondială capitalistă în perioada actuală“. Expune conf. univ. dr. Costinel Lazăr. Secţia istorie Anul I, vineri 4.11.1972, ora 17.00, la sediul Cabinetului — dezbatere la tema anunţata. Anul II, vineri 4.I1. 1972, ora 17.00, la sediul Cabinetului: „Mişcarea comunistă, muncitorească şi democratică internaţională în perioada anilor 1929— 1939. Victoria socialismului în U.R.S.S. Lupta împotriva fascismului şi a pericolului de război pe plan internaţional“ (partea a II-a). Expune conf. univ. dr. Zorin Zamfir. Anul III, vineri 4.II.1972, ora 17.00, la sediul Cabinetului — dezbatere la tema anunţată. STUDIU INDIVIDUAL Secţia economie —* Marţi LII.1972, ora 17.00, la sediul Cabinetului la tema Analiza ontică marxistă a unor teorii economice burgheze contemporane, dezbatere la: ţama aninţată, d