Informatia Bucureştiului, ianuarie 1972 (Anul 19, nr. 5708-5732)

1972-01-28 / nr. 5730

Pag. a 2-a­-wr hr* Vă place clubul dumneavoastră ? La o discuţie pe această temă i-am invitat pe cîţiva dintre cei ce participă frecvent la viaţa clubului sindicatelor sanitare : Nadia Marinescu, salariată la Spi­talul T.B.C. Pantelimon, Liviu Tufescu, asistent medical la policlinica C.F.R., Aurel Demetriu, tehnician la Institutul „Cantacuzino“, Constantin Bogdan, medic la Spita­lul dermato-venerian şi — evident — Cornel Codiţă, directorul clubului. Dispersarea — o problemă ? Acest club este — în principiu — nucleul cultural-artistic al unei reţele vaste, cu unităţi diseminate în întreaga Capitală. Situaţia Comportă, oare, pro­bleme speciale ? S-ar părea că da, în primul rînd acesta ar fi motivul prin­cipal pentru care, aşa cum afirmă Cons­tantin Bogdan (membru al cerbului ele artă plastică), acţiunile ce au loc aici nu sunt suficient de cunoscute. „Cred, însă că intr-o oarecare măsură s-a gă­sit antidotul“. Este vorba de iniţiativa luată la club de a ieşi, cu unele din­tre acţiuni, dincolo de reşedinţa per­manentă. Acum funcţionează in unităţi cinci universităţi populare (politice, ştiin­ţifice, medicale), se desfăşoară ciclurile lunare „Eroi ai clasei muncitoare” şi „Bucureştiul de ieri şi de azi“, iar for­maţiile de teatru şi expoziţiile cercului de artă plastică au fost şi ele, de nenu­mărate ori, „în vizită“. „Şi astfel, — adaugă Liviu Tufescu — a devenit tradiţională „Ziua halatelor albe“, de pildă, care are loc lunar, de fiecare dată în altă unitate. Ea îşi pro­pune să popularizeze evenimentele deose­bite ce au marcat viaţa colectivului res­pectiv. Dar, cred că procedeul ar tre­bui extins, trecîndu-se la o mai mare va­rietate de acţiuni, care, bineînţeles, să se preteze la aceste „microturnee“. Modalitatea de rezolvare este, intr-ade­văr, reuşită. Iar exemplul ar putea fi preluat şi de alte cluburi ale Capi­talei, care se află în situaţii similare (clubul Finanţe-Bănci, clubul lucrători­lor din comerţ etc.). Din nou despre repertoriu Este vorba, bineînţeles, tot de problema repertoriului destinat teatrului de ama­tori. „E cu totul indicat să montăm pie­se intr-un act. Dar... de unde? — se întreabă Nadia Marinescu. Dramaturgii ar trebui să scrie şi pentru noi. Doar nu lipsesc subiectele...“. Aurel Demetriu şi-a exprimat acelaşi punct de vedere. „Teatrul de amatori are un specific a­­parte, care pretinde o literatură adec­vată. Este vorba, în ultimă instanţă, şi de timpul pe care trebuie să-l avem pentru pregătirea unui spectacol, ca şi de disponibilităţile categoriei noastre de public. Aşa că, cea mai potrivită for­mulă este aceea a unui „teatru scurt“. Iar Constantin Bogdan a ţinut, cu acest prilej, să lanseze un apel către colegii de breaslă care s-au făcut deja cunoscuţi în literatură, de a-şi utiliza condeiul şi în crearea unor texte utile amatori­lor. Această veche doleanţă se impune deci, din ce în ce mai mult ca nece­sitate. Ne gîndim că realizarea unui repertoriu teatral adecvat artiştilor a­­m­a­tori intră direct în atribuţiile Centru­lui de îndrumare a creaţiei populare şi a mişcării artistice de mase. Se vorbea de lansarea unor noi concursuri de crea­ţie, de diverse forme de stimulare a au­torilor, şi de la vorbe ar trebui să se treacă şi la fapte. „Să colaborăm !" Dar cum ? De unde aşteaptă Clubul sindicatelor sanitare o mină de ajutor ? In primul rînd de la... forul tutelar ! Cum poate, deci, contribui Consiliul sindicatelor sa­nitare la reuşita activităţii clubului ? Printr-un sprijin mai susţinut acordat orientării unor acţiuni, prin determina­rea factorilor de resort din unităţi,, de a solicită,, mai­ intens, organizarea de cit mai­ multe manifestări la sediul unităţi­­lor din reţea — au opinat Nadia M., Li­viu T., Aurel D. Nu ne îndoim de oportunitatea aces­tui deziderat. Avantajele unei îndru­mări competente sunt indiscutabile. Dar, rămînem cu convingerea că o mare parte a iniţiativei ca şi responsabili­tatea conceperii şi desfăşurării acţiunilor clubului îi­ revin înseşi conducerii a­­cesteia. Pe de altă parte, am fi dorit să aflăm ce măsuri s-au luat, concret, din partea clubului, pentru realizarea, în condiţii optime a colaborării. Se aş­teaptă cineva ca ea să vină de la sine? În perspectivă Directorul clubului — Cornel Codiţă — ne-a vorbit despre modul în care îşi propune să conceapă activitatea de ime­diată perspectivă, făcînd o succintă trecere în revistă a cîtorva acţiuni ce urmează să demareze. Sâ notăm cîte­­va : „Prim plan“, un ciclu axat pe pro­bleme specifice, pe profil, ale sectorului, cercul „Prietenii halatelor albe“, rezervat elevilor şcolii tehnice şi ai grupului şco­lar sanitar, un alt ciclu — „Mari com­pozitori ai patriei“ — ce va prilejui di­verselor formaţii artistice ale clubului să ofere exemplificările temelor predate. De asemenea, se află în stadiu de reînfiin­ţare formaţiile de estradă şi de muzică uşoară. C­ert e că la Clubul sindicatelor sa­nitare se desfăşoară o bogată viaţă artistică (amintim corul de ca­meră, orchestra simfonică, cer­cul literar, de artă plastică). Nimic râu. Totuşi, s-a ridicat la începutul discuţiei, problema unei oarecare lipse de popu­laritate a acţiunilor clubului. Fără a încerca o statistică, ne întrebăm , de fapt, cîtor din cei peste 40 000 de sala­riaţi ai reţelei sanitare li se adresează, direct clubul, atît prin activitatea de la sediu, cit şi prin cea desfăşurată în u­­nităţi ? Să recunoaştem că clubul so­licită atenţia într-un cerc destul de res­­trins. Or, pentru cei ce gîndesc, din interiorul ei, viaţa clubului, diversifica­rea continuă, cu accent pe o problema­tică de larg interes şi adresabilitate, tre­buie să constituie o preocupare perma­nentă. Pentru câ este vorba tocmai de un important domeniu de activitate, sur­prinde faptul câ nu s-a făcut mai evi­dentă axarea pe acţiuni cu o bogată tematică, pledind consecvent în favoa­rea unei Înalte etici profesionale. Aici un cuvînt de spus l-ar avea şi brigada artistică de agitaţie, recent înfiinţată. Ne-ar fi interesat ce-şi propune, în continuare, să facă tocmai pe această linie, in ce măsură s-a realizat deja o reţea de colaboratori, astfel incit, bri­gada să devină un factor activ de in­tervenţie operativă, cu eficienţă spo­rita. Despre toate acestea insă n-am auzit. Si tăcerea... nu e de aur. Darda Popescu Neînfricatul Gyula, vara şi iarna • Ecranul mare şi ecranul mic, în duel Producţie a studiourilor maghiare. Scenariul : András Poh ar­,ofr^fti.e • István Bácskai Laura. In distribuiie^ iabor Koncz, Lajos Öze, Ferenc Kallai. Trecut de vlrsta iluziilor şi a entuzias­­lor factice, cinematograful şi-a cifr­at de mult dreptul la luciditate. In media lui István Bácskai IMVO iată dialog ironic cu sora lui mai tinăra, eviziunea, pe care se pare că ar avea u­aile motive s-o privească de sus, de înălţimea înţelepciunii sale dobîndite virata. Poate că in această iire ecranul mare şi cel mic s-a sire­­at, pe undeva, şi o umbră de ranchiună, Ce nu obişnuim să acuzăm cu ve­­menţă televiziunea pentru perficua « răpi sistematic publicul sălilor de ci­na ? Persiflînd tele-obsesia, mama a privi fix ore întregi, seară de seară, totunghiul luminos pe care se scurg ■iale şi buletine meteorologice, discuţii ive şi programe de muzică uşoară, nul lui István Bácskai Laura azviile era săgeţi bine ţintite in „tabăra, mar­că“. Dar asta nu e tot.­ Neînfricatul ala nu se rezumă la o simplă încrn­­are de săbii (a se citi : invidii) cu meurenţa“. Realmente, cinematogra­­afe să-i reproşeze televiziunii (ca octacol) cîteva păcate care au fost idva şi ale lui (dacă nu cumva mai­­, uneori, şi astăzi): hipnotizarea spec­­trului, acapararea lui prin seducţie, ihilarea spiritului său critic, cultivarea labilă a gustului său pentru spectacu­­l, a nevoii lui de idealizări roz-bombon, înfricatul Gyula ne pune faţă în faţă slăbiciunea noastră pentru mituri, v­om îunţa la ele. Îndrăznind să privim ochi realitatea cea de toate zilele, li vom continua să ne lăsăm furaţi „poveştile pentru adulţi“ ? Fiecare trage propriile sale concluzii, foarte sincer vorbind, pelicula cineaş­­or maghiari nu excelează nici în ver­­, nici în ce priveşte ritmul, dar ea e marele merit de a fi imaginat (sau a fi preluat dintr-o nuvelă, ce im­­rtanţă are) un extraordinar „caz“ care amplifică limpede acea nevoie de iru­­de care­ vorbeam. Un oarecare Feri,­­ flăcău pe care nimeni nu dă nici doi ,ni, e descoperit de un regizor cu pre­­tecţie pentru interpreţii neprofesio­­şti şi invitat să susţină rolul princi­­­l, pe „neînfricatul Gyula“ într-un se­il T.V. de aventuri romantice de Vagă spiraţie istorică. Prima eroare (sau pri­­a treaptă a iluziei) : nimeni dintre cei privesc vrăjiţi peripeţiile lui Gyula­­ e jenat de grandilocvenţa persona,ie­i, de falsitatea trăirilor mimate de ele.­­ toţii suferă sincer în faţa ecranelor,­mţindu-se azvîrliţi din şa o dată cu iscadorii, străpunşi de săbiile de tinn­­­ea sau traşi pe roată împreună cu fi­­lianţii. A doua eroare : publicul îl infundă pe interpret cu eroul. Mai mult îi ar — interpretul Însuşi se confundă * sine cu personajul, pînă într-atît cit se apără de-a binelea, voiniceşte, tr-un final în care scenaristul şi re­­zolui ii hotărîserâ „moartea“. Eroarea umărul 3 : telespectatorii îşi revendică litul, îşi cer înapoi vedeta — mai bine­­, imaginea ei înşelătoare — ignorîndu-l toate chiar nimicindu-l­ pe vlăjganul em­, care zace în rezerva unui spital. .1 incerte perspective de însănătoşire... Preocupat fără încetare de discrepanţ­i dintre aparenţe şi realităţi, de res­­ectul superstiţios al semenilor noştri pentru fetişuri, István Bácskai Laura caută pretutindeni urmele ipocriziei, pen­tru a le prinde in lentila satirei lui. Pre­tutindeni , in universul patetic al su­perproducţiilor, pe platourile unde se naşte un serial, în studioul T.V., spio­­nînd un serial, eleganţa fotogenică a crainicei, pe străzi, in case, în birouri, peste tot unde oamenii eludează, intr-un fel oarecare, luciditatea. Şi fără îndoială că ironia cineastului maghiar ar fi avut mai multă forţă dacă el n-ar fi recurs uneori la un umor parcă puţin prea „in­telectual“, prea construit la rece şi dacă nu s-ar fi risipit adesea in detalii ce diluează semnificaţiile. Poate de aici şi aspectul oarecum discontinuu al filmului său­ , Adriana Rotaru T­ele-entuziaștii INFORMAŢIA BUCUREŞTIULUI arta« literatură Momentul doi... Aşadar, brigăzile artistice de agitaţie se revitalizează. Fi­resc şi necesar în contextul presului general de formare a conştiinţei omului nou al zilelor noastre. După cum se arăta şi într-o recentă con­sfătuire de lucru, da­că după ultimul con­curs al formaţiilor de amatori mai func­ţionau, la nivelul fiecărui sector, doar 213 brigăzi, o sta­tistică relevă acum următoarea situaţie : 113 brigăzi în între­prinderi şi instituţii, 9 la case şi cămine culturale, 3 ale clu­burilor U.T.C., 21 ale cooperaţiei meşteşu­găreşti, perspectiva imediat apropiată vi­­zînd formarea a În­că 77. Se poate, deci, a­firma că a sosit mo­mentul ca şi în ceea ce priveşte calitatea programelor, să se înregistreze reuşite corespunzătoare, evi­dent prin abordarea unei tematici preci­se, axată pe proble­me reale, alimentată de fapte concrete, şi printr-o ţinută artis­tică adecvată, pentru ca să sporească sen­­sibil capacitatea de intervenţie activă a brigăzii, contribuţia ei efectivă în munca educativă. Pentru ca brigada poate şi tre­buie să devină, la locul de muncă sau în faţa unui public numeros (stagiunea brigăzilor artistice în sălile cinematografe­lor, începută în toamna lui 1971, și-a demonstrat viabilita­tea, în confruntări de asemenea natură), o formaţie cu spec­tacole de adresabili­tate directă şi preci­să, de larg ecou în rîndurile spectatori­lor. Iată de ce dis­cuţiile din consfătui­rea amintită s-au do­vedit deosebit de u­­tile. S-au clarificat, cu acest prilej, as­pecte privind temati­ca programelor bri­găzilor, forme va­riate de spectacole, calitatea textelor. Tot­odată, s-au precizat linii de evoluţie a brigăzilor (prezenţa lor frecventă cu spectacole în între­prinderi, formarea, prin cursurile Şcoli populare de artă, a unor instructori cu o pregătire şi o viziune corespunzătoare, lan­sarea de concursuri etc.). Deci, proiecte lău­­dabile. Rămîne să vedem cit mai curind și înfăptuirea lor, ca­re să marcheze un progres substanțial în activitatea brigă­zilor. Dana Pop întâlniri cu întrebări şi răspunsuri O mai veche promisiune a caselor de cultură, şi anume cea de a deveni şi veritabile centre de îndrumare ştiinţi­fică, artistică, educativă ale sectoare­lor, începe să se transforme în fapte. Acum, de pildă, suntem­ in măsură să remarcăm o meritorie iniţiativă in acest context, îmbrăţişată de toate casele de cultură. Se ştie, fiecare dintre aceste instituţii şi-a alcătuit un colectiv de colaboratori permanenţi (cercetători ştiinţifici, scrii­tori, cadre didactice, jurişti, ziarişti etc.), care îşi aduce contribuţia la conceperea şi realizarea practică a unor manifestări. De prin decembrie, aceşti colaboratori au devenit şi membri ai brigăzilor ştiin­ţifice care, de două-trei ori pe lună, se întîlnesc cu diferite colective de oameni ai muncii. Amintind cîteva asemenea vi­zite, întreprinse de brigăzile ştiinţifice in ultimele săptămini (la „Automatica“, „Vulcan“, „Dîmboviţa“, cooperativa „Muncă şi alta“, căminele culturale din Otopeni, Dobroieşti, ieri la cel din Po­­peşti-Leordeni), evidenţiem varietatea tematică abordată la aceste intilniri cu Întrebări şi răspunsuri. S-a discutat, de pildă, pe marginea conceptului de socie­tate socialistă multilateral dezvoltată, despre aspecte ale politicii externe a ţârii noastre, despre echitate socialistă despre necesitatea de a cunoaşte şi În­ţelege legile de către fiecare cetăţean etc. Putem spune, deci, că prezenţa ac­tivă a specialiştilor din diverse domenii in mijlocul oamenilor muncii constituie un mod eficient de dialog, menit, cu pre­cădere, să lărgească orizontul de cunoş­tinţe, să răspundă prompt unor proble­me de acut interes. Tocmai de aceea, salutind iniţiativa, atragem atenţia case­lor de cultură ca organizarea unor ase­menea acţiuni nu se termina o dată cu înscrierea lor in planurile de activitate. E firesc să fie asigurată Îndeplinirea practică a tuturor prevederilor planuri­lor. E. Comarnescu • Astă seară, ora 19, in sala de spectacole a Casei centrale a ar­matei, o seară Caragiale, oferită de formaţia de teatru de aici. Pro­gramul va cuprinde fragmente din piesa „O noapte furtunoasă“ şi­­schiţele dramatizate „Bacalaureat“ *Premiul întii“, „C.F.H.“, „Justiţia“ (regia Daniel Georgescu). • „Forumul tinereţii. In pragul anului 2000“, este­­ titlul acţiunii ce se va desfăşura miine, ora 18:30, la sala Dalles. Vor vorbi conf. univ. dr. Mihai C. Botez şi ziaristul A­­drian Vasilescu. Din moment poetic susţinut de actorul Emil Liptac şi spectacolul cu piesa „Şeful sectoru­lui suflete", in interpretarea unui grup de studenţi de la I.A.T.C., vor întregi manifestarea. • Un matineu muzical are loc duminică 30 ianuarie, ora 11, la A­­teneul tineretului. Va concerta for­maţia de cameră a Liceului de mu­zică „George Enescu". • „Educat, instruit, civilizat“ este tema colocviului de simbătă 29 ianuarie, ora 18.30, de la Casa de cultură a sectorului 1. In ca­drul aceleiaşi seri se mai anunţă o paradă a melodiilor de muzică uşoară (din creaţiile lui Radu Şer­­ban, Camelia Dăscălescu, Ion Cris­­tinoiu, V. Vasilache), in interpreta­rea formaţiei casei de cultură. • In ciclul „Oameni de seamă ai culturii româneşti“, astă seară la Casa de cultură „Petőfi Sándor“, prof. Anton Dumitriu va evoca fi­gură lui P.P. Negulescu. Formaţiile casei de cultură vor susţine apoi un program artistic. • Continuînd tradiţia schimburi­lor de experienţă, membrii cena­clului literar „George Bacovia“, de la Casa de cultură a sectorului 5,­­ vor avea ca oaspeţi, luni 31 ia­nuarie, pe colegii lor, de la cena­clul tîrgoviştean „Gr. Alexandres­­cu“, cu care vor discuta probleme legate de fenomenul literar con­temporan. • Un alt cenaclu literar — „Tu­dor Vianu", de la Casa de cultură a sectorului 1, se va întruni joi 3 februarie, ora 19. Subiectul discu­ţiei : „Epigrama şi locul ei în lite­ratura satirică românească“. • Semnalăm un util material documen­tar pentru studenţi, cadre didactice şi specialişti , numărul 4/1971, an III, al seriei de ştiinţe sociale, editată de revista invăţămlntului superior Forum, numiri a cărui tematică este cuprinsă sub titlul general Sistemul ştiinţelor economice şi Însemnătatea lui practică. Studiile şi referatele, precum şi punc­tele de vedere exprimate, reprezintă comunicările şi opiniile din cadrul dez­baterii recent organizate de secţia de ştiinţe economice a Academiei de ştiinţe sociale şi politice şi catedra de economie politică de la Academia de studii eco­nomice. in valorificarea iniţiativei colective nu se pot admite derogări 1 * . I­­.1 nnn. n.rovM J » nonlinni. ... 1 „ VIII C (Urmare din pag. 1) ţilor de producţie, aprovizionarea cores­punzătoare cu materiale, îmbunătăţirea activităţii în sectorul de pregătire tehni­că a fabricaţiei sculelor, detalierea pro­iectelor şi desenelor, cuprinderea in programul de autoutilaje a unor maşini şi utilaje strict necesare. Toate propu­nerile au fost reţinute de conducerea secţiei şi de directorul uzinei, prezent la adunare, şi sperăm că ele vor fi puse in aplicare, astfel incit colectivul să-şi poată îndeplini in bune condiţii sarci­nile de plan. — Cunoaşteţi, desigur obligaţia con­ducerilor tehnico-admiinistrative de a prezenta în faţa salariaţilor modul în care­ au fost înfăptuite propunerile lor. Cum­ calificaţi „absenţa“ din darea de seamă a acestui capitol ? — Intr-adevăr, conducerea secţiei nu a „prins“ în darea de seamă această problemă. Şi nu exagerez cînd spun câ oamenii muncii din secţie au făcut la precedenta adunare şi de atunci pinâ in prezent sute de propuneri privind mai buna organizare a muncii şi a producţiei. Chiar dacă pe parcurs s-a mai afişat stadiul de înfăptuire a unor propuneri şi s-a văzut „pe viu” finalizarea altora, conducerea secţiei nu a procedat bine cînd s-a prezentat în faţa salariaţilor fără a-i informa asupra realizării pro­punerilor făcute. Să se fi omis această problemă în mod voit ? Se poate, dacă avem în vedere că multe din propuneri n-au fost a­­plicate, iar o serie de obiective incluse in planul de măsuri adoptat de aduna­rea precedentă au rămas nefinalizate... Dar nu numai atît. Desigur, este de a­­­preciat că darea de seamă a reușit să prezinte problemele şi sarcinile majore ale colectivului secţiei. Dar, era ab­solut necesar ca planul de măsuri pro­pus adunării să dea răspuns asupra soluţionării unor probleme stringente ale activităţii productive din acest an. Ceea ce practic nu s-a reuşit. De ce aţi ridicat problema folosirii Incomplete a capacităţilor de producţie? — lam întrebat pe maistrul Ion Tudose. — Pentru că o consider drept o proble­mă cheie acum, la Începutul unui an In care avem de realizat sarcini mari. Conducerea uzinei şi a secţiei, comparti­mentul de pregătire tehnică nu au reuşit să asigure o încărcare corespunzătoare a capacităţilor de producţie existente. Trei freze sînt defecte, târăgănîndu-se punerea lor în funcţiune. Din 50 de uti­laje nu se lucrează decît la 39 (la 17 strunguri nu există asigurate piese pen­tru prelucrat). Deci, era vorba de o pro­blemă de importanţă capitală pentru munca noastră, pentru îndeplinirea sar­cinilor de plan din acest an. Ne adresăm şi­­tînărului muncitor Nico­­lae Rada. Aţi vorbit despre necesitatea unor preocupări mai intense în dome­niul reciclării. Motivul ? — în uzină — ne spune — au fost înca­draţi, în ultima vreme, mulţi tineri. Programul multilateral de reciclare vine in întîmpinarea dorinţei noastre de a deveni muncitori cu o înaltă calificare. Dar cum putem atinge acest ţel, imperios necesar, atita timp cit tematicile nu sunt diferenţiate, nu conţin o problematică bazată pe cele mai recente cuceriri ale tehnicii ? Dacă ni se prezintă aceleaşi teme ca şi la şcoala profesională nu mai cred că e vorba de reciclare... . • De la an la an, aceleaşi propuneri. De ce? Asistăm la adunarea salariaţilor, secţiei de încălţăminte a FABRICII „PIONIE­RUL“ Din darea de seamă prezentată de şeful secţiei, tov. Angh­el Chiriac, s-a desprins faptul ca o treime din măsu­rile înscrise în planul M.T.O. pe anul trecut nu au fost realizate. Faptul a fost consemnat formal, printr-o sumară în­şiruire a obiectivelor ce nu şi-au găsit finalizarea în procesul de producţie. Printre acestea figurează rentabilizarea unor produse prin revizuirea consumu­rilor specifice, înlocuirea unor materiale scumpe cu altele — fără a se diminua calitatea, îmbunătăţirea proceselor teh­nologice. Aprofundarea acestor pro­bleme era cu atît mai necesară cu cît secţia nu-şi îndeplinise unul din im­portanţii indicatori ai eficienţei econo­mice — cheltuielile planificate la o mie de lei producţie marfă au fost de­păşite cu peste 15 lei. Vina a fost dată, în principal, pe sea­ma serviciilor tehnice şi funcţionale : tehnologia de fabricaţie pentru noile produse nu a fost bine pusă la punct ; unele materiale nu s-au asigurat la di­mensiunile necesare. O asemenea moti­vare nu a fost însă de natură să sti­muleze interesul participanţilor la dis­cuţii pentru a aborda frontal problema creşterii eficienţei activităţii economice, să facă propuneri concrete în scopul diminuării consumurilor de materii pri­me şi materiale auxiliare, utilizării mai bune a capacităţilor de producţie şi a timpului de lucru. De fapt, rezervele interne în cadrul secţiei încălţăminte, care deţine princi­pala pondere în volumul total al pro­ducţiei fabricii, sunt evidente. Inginerul şef al fabricii, Dumitru Tîrziu, în cu­vîntul său, a relevat că „trebuie să­ fim mai buni gospodari, să utilizăm judi­cios materialele, să schimbăm concepţia de croire, lucruri pe deplin realizabile in cadrul secţiei“. Necesitatea îmbunătăţirii activităţii de integrare cît mai operativă în circuitul productiv a unor utilaje sosite în fa­brică de mai multă vreme, întreţinerea corespunzătoare a maşinilor şi o mai bună organizare a locurilor de muncă, au fost caracterizate în cuvîntul mun­citorilor Augustin Denca, Mircea Stoian şi al maiştrilor Iancu Lazăr şi Dinu Ste­­lian ca preocupări de prim ordin, vor­bitorii evidenţiind totodată căi concrete de acţiune. Dar esenţial este ca aceste propuneri să se aplice neîntîrziat. Nu sa fie „re­portate“ de la o perioadă la alta, ca pînă acum. Planul M.T.O. alcătuit de secţia încălţăminte cuprinde, printre al­tele, şi măsuri nerealizate în anul trecut. Pe bună dreptate spunea pre­şedintele comitetului sindicatului al fa­bricii, tov. C. Zgondea, că „nu există o preocupare susţinută pentru rezolvarea propunerilor făcute de salariaţi“. Ce trebuie făcut pentru eradicarea acestei situaţii, pentru valorificarea ini­ţiativei creatoare a colectivului de sa­lariaţi cu maximum de randament? Răspunsul la întrebare a fost dat de muncitorul C. Durlei, care a relevat „necesitatea unei informări permanente, de toată filiera, asupra tuturor proble­melor ce se cer soluţionate. Conducerea fabricii trebuie să acorde o atenţie spo­rită solicitărilor făcute de secţii, iar problemelor semnalate să li se găsească operativ rezolvarea“. Sunt acestea, de altfel, imperative ce trebuie să stea în atenția tuturor în­treprinderilor. . Răspuns la întrebarea de ieri (Urmare din pag. 1) pot efectua operativ orice remediere. In ce priveşte situaţiile concrete din întrebarea tiv. precizez : dete­riorarea agregatului pentru prepa­rarea apei calde la imobilele din str. 13 Decembrie nr. 20 (și nu str. 30 Decembrie) a necesitat lucrări de mai lungă durată care se în­cheie astăzi, în ce priveşte parte­rul blocului E-6 din microraionul 2 — Drumul Taberei, fenomenul de subîncălzire va fi eliminat în zi­lele următoare, prin modificarea instalaţiilor interioare. Aş dori să precizez că deşi vom executa a­­ceastă lucrare, ea era de resortul I.C.R.A.L. „Curaj“ cu semne... echivoce Volumul „Sub sem­nul curajului“ des­chide, pe undeva, un drum în activitatea editurilor, în special a acelora care rezer­vă timp şi spaţiu pentru., o categorie ..specială de cititori copiii. Scenariile lui Victor Leahu — ilus­trate de benzile de desene ale lui Ştefan Miron — sînt de na­tură să reţină inte­resul elevilor din clasele mici, să le stimuleze imaginaţia. Prima povestire — „Sub flamura Muşa­­tinilor“ — poate con­stitui un veritabil suport al lecţiei de istorie dedicate lui Ştefan cel Mare, în­tr-atît de pasionante şi de instructive fiind aventurile căpitanu­lui Crăciun şi ale ce­tei sale de răzeşi. Nici celelalte poves­tiri — „Diavolii din cetate“, „Epava cu monştri“ şi „Opera­ţiunea Anaconda“ — nu sunt lipsite de u­­nele calităţi, ten­ta ştiinţifico-fantasti­­că familiarizind pe cititori cu noţiuni de fizică, botanică, ana­tomie, cu zone geo­grafice, cu tot ceea ce vine în contact profesorul Matei, che­mat să dea rezolvări unor incredibile pro­bleme. Subliniind încă o trăsătură pozitivă a volumului : fineţea­ şi, concreteţea desenului (element important în dezvoltarea­­cun­oştin­­t­­­ţelor elevilor) — tre­buie să spunem că la elaborarea şi tipări­rea lucrării n­u s-a dovedit maximul de probitate. Deşi am putea trece cu oare­care îngăduinţă pes­te unele erori de scriere, trebuie să ne oprim la scăderi ale volumului, de natu­ră să producă confu­zii în rîndurile mici­lor cititori. Astfel, a­­par cuvinte sau fra­ze fără sens : „Ion călăreţ gonea pe drumul de cîm­­pie“ , „I­nsera“ etc. S-au dat apoi al­te sensuri unor cu­vinte. De pildă, la un moment dat se scrie: „După o scurtă lup­tă, Harabneu-Noionul trecu în lumea drep­ţilor“, adică a fost ucis ; autorul însă uită sau nu cunoaşte sensul formulei şi de aceea, cîteva pagini mai departe afirmă că tătarul şi-a reve­nit din leşin. O altă inadvertenţă întîlnim şi atunci cînd răze­şul Nichita este lovit la umăr de o săgea­tă, autorul grăbin­­du-se să precizeze : „Cu sufletul cetinii Năstase îşi purta fratele pe braţe“. De ce „cernit“, cită vre­me Nichita reîncepu lupta după ce i se „obloji rana“ . Desigur, în de­cursul unei povestiri şitiinţif­eo - fantastice sînt permise exageră­rile. In cazul de fată însă cititorii au vîrsta de 7—10 ani, ceea ce impunea o atentă fo­losire a noţiunilor, fixarea clară în ti­mp a întîmplărilor. Neres­­pectîndu-se, aceste cerinţe, copiii pot rămîne cu ideea câ Marea Neagră este bîntuită de ...uriaşe caracatiţe şi de mon­ştri marini, şi nici­decum că este vorba de o ficţiune. Deficienţele de ase­menea natură ale vo­lumului „Sub semnul curajului“ fac ca ini­ţiativa edituri „Juni­mea“ să nu poată fi pe de-a-ntregul apre­ciată. „Curajul...“ im­punea şi răspundere. S. D. Preocuparea pentru a exprima ceva personal, original, altfel decit ceilalţi artişti, cu mai mult sau mai puţină pătrundere şi cuprindere a diversităţii fenomenelor, a devenit esenţială la mulţi creatori contemporani şi îşi găseşte împlinirea numai atunci cind ea corespunde unei personalităţi. Acest aspect îl atestă şi recenta expoziţie de la Apollo a trei artişti care, deşi au trecut de mult pragul tinereţii, nu pregetă să experimenteze şi sâ-şi modeleze continuu stilurile spre a da strălucire şi vigoare per­sonalităţii lor. P­ e Vasile Dobrian îl admirăm de mult şi comparaţia cu ceea ce a creat în trecut ar putea să fie dezavantajoasă picturilor pe care le expune acum la Apollo (imagini prelu­crate după schiţele de călătorii între­prinse prin Praga, Veneţia, Regensburg ş.a. care aduc în faţa noastră compo­ziţii, aspecte urbanistice de strictă rigu­rozitate arhitectonică ce merită a fi re­ţinută ca fiind esenţială). Retrospectiv, de la prima sa expoziţie personală din 1935, împreună cu Eu­gen Drăguţescu, V. Dobrian s-a impus ca gravor. Cele mai multe lucrări, el le-a strins în cîteva cicluri: Patimi o­­meneşti (1937), Instantanee din viaţa ora­şului (1938), Drumul unei vieţi (1946) ş.a. cuprinzînd pagini de un realism dra­matic şi militant, trăsături relevante şi în desenele publicate in „Cuvîntul Li­ber“, „Şantier“ ş.a. Activitatea sa a fost dublată însă şi de aceea de poet (a ti­părit cîteva volume de versuri), care în ultimul deceniu şi-a găsit drumul în plastică în forme optimiste şi intens colorate, izvorînd din subiectele obişnui­tului cotidian. Un pod, o construcţie ca şi o literă a alfabetului, o stradă ca şi o floare, un viaduct sau un zid de beton, o catedrală în soare care l-au impresionat în călătoriile sale, îl men­ţin în limitele concretului şi obişnuitu­lui cotidian, redîndu-le cu fior poetic prin culori şi cu un grafism ce separă culorile aparent subiectiv imprimîndu-le însuşiri afective ce le fac comunicabile. Sîntem în faţa manifestării unui pictor-poet, ale că­rui coarde vibrează intens la frumuseţi­le naturii. Am urmărit îndeaproape evo­luţia artistică a lui Vasile Dobrian şi a­­proape în tot ceea ce a făcut există o convergenţă între spiritul gravorului a­­tras de linie şi efectul ei grafic şi cel al pictorului-poet entuziasmat de posibili­tăţile ,, com­­poziţionale“ ale culorii. In lucrările din expoziţie, Dobrian recon­stituie ceea ce lumina schimbătoare a se­mafoarelor, vitrinelor luminoase şi re­clamelor creează jocuri inedite şi geo­metrice de lumină pe suprafeţele pere­ţilor şi pe străzi, jocuri contrastante de culori pure, ordonate geometric. Pei­sajul urban creează un ritm al luminii şi culorilor care imprimă construcţiilor arhi­tecturale un spectacol modern Desco­perim, astfel, în picturile lui Dobrian pe desenatorul exact, fidel arhitecturilor şi pictorul ce aspiră la autonomia culo­rii. D­eşi unele lucrări sunt mai vechi, expoziţia lui Al. Ţipoia este unitară Fă­ră ca artistul să fi părăsit preo­cuparea sa pentru geometrizare, lu­crările selectate şi expuse se impun prin o clarifi­care a compoziţiei şi a pictura­­ttu­ţii sala ristU, DOBRIAN, ŢIPOIA, JIGA­LA APOLLO­ nate instrumentelor muzicale serveau doar unei structurări geometrice a imagi­nii, , şi, fenomen interesant, ,,muzica"* pe care o intenţiona, apare acum într-o modulaţie afectivă mai expresivă şi con­vingătoare. Este încă obsedat de compo­ziţia în scheme geometrice, uneori exa­gerat şi în defavoarea armoniilor cro­matice, dar majoritatea, lucrărilor din a­­ceastă etapă pot fi caracterizate prin In­troducerea în compoziţie a unor ele­mente vizual­e-figurative, ca grupe de balerini, personaje de carnaval, mama şi c­opilul etc., pentru a obţine o organi­zare mai vie şi mai picturală a imaginii. Rigiditatea geometrică a trecut pe un plan secundar, artistul evidenţiind ex­presia spontană a desenului care a de­venit mai flexibilă, subtilă, melodioasă, suplă pînă l la preţiozitate. Cred că Ţi­poia a înţeles că el este mai puţin apt organizării, reflexiei sau unui sistem coerent şi că distorsiunile, contrastele, preponderenţa desenului pot fi mijloace nu numai ale expresiei plastice, ci şi ale celei umane, în acest sens a­propiindu-se de expresionismul contemporan, chiar dacă unele lucrări au ceva din spiritul picturii etrusce sau al celei aparţînînd lui Campigli. In orice caz, Ţipoia reu­şeşte un lirism impunător, care poate agita şi emoţiona incontestabil pe privi­torii tablourilor sale. S­culpturile lui I. Jiga par a reactua­liza farmecul tanagrelor. Statue­tele şi portretele sale ne dezvăluie un artist sensibil, înzestrat pentru a defini psihologic im chip uman sau să modeleze cu graţie şi în spirit ornamental uri trup uman. ’ Statuarul pentru Jiga e un joc, o plăcere nevinovată şi intimă, o desfătare a spiritului fără o destinaţie clară sau un mesaj oarecare. Micile sale sculpturi au însă ceva inedit şi in­solit în pozele lor calme şi echilibrate. Prin arabescul liniilor ce completează ornamental masele şi aplombul volume­lor, ele se înscriu măiestrit în spaţiu. Fără să le redea o mişcare precisă, sta­tuetele sale surprind o stare de moment, ce le imprimă un caracter de spontanei­tate. Ca şi la ceilalţi artişti prezenţi la Apollo, şi aici avem precizarea voliţio­­nală a unui stil individual, conturarea unui climat artistic şi spiritual propriu, ce p­oate deveni specific pe măsura re­cunoaşterii personalităţii. MIRCEA DEAC Aspttt &­n mesvííí Locul I ne onorează (Urmare d­in pag. 1) etc. Hotărîrea adoptată atunci, care de altfel a început s'â şi fie înfăptuită, cu­prinde un mare număr de obiective. — Vă rugăm să amintiţi cîteva dintre ele. — Menţionez: efectuarea prin muncă patriotică a lucrărilor de manoperă la 2 ha sere legumicole şi a 200 m.p. seră pentru producerea florilor; realizarea unui poligon de tir; executarea unor lu­crări de amenajare a inelului de circu­laţie Mihai Bravu, precum şi pe str. Matei Ambrozie, care asigură legătura cu platforma energetică Vitan-Sud; vom executa, de asemenea, lucrări pentru asigurarea unor condiţii mai bune de recreare, joacă şi sport pentru copii şi tineret etc. — Acţiunile pe care vi le-aţi propus Însumează şi angajamentele asumate că răspuns la Chemarea sectorului 7 ? — Numai în parte. Cu prilejul sesiunii consiliului popular al sectorului, care va avea loc săptâmîna viitoare, acestea vor fi discutate şi, sunt convins, adoptate şi amplificate. Angajamentele pe care le-am luat ca­­răspuns la Chemarea lan­sată de organizaţia de partid a­ sectorului 7 vor completa hotărârea iniţială a con­siliului popular. Răspunsul cuprinde multiple acţiuni noi, menite să deter­mine depăşirea substanţială a prevederi­lor planului pe 1972. Dintre acestea amintesc: „terminarea lucrărilor de a­­menajare a firului 2 de pe bd. Ion Butea, construirea de alei pietonale în cartierul Titan (5000 m.p.,), repararea de străzi şi amenajarea de trotuare în suprafaţă totală de 64 000 m.p., continuarea lucră­rilor la parcurile ..Prisaca Dornei“, ..Cristalul“, ..Răcari“, ..Pionierilor“, „Ti­tan Sud“, plantarea a 75 000 arbori şi ar­buşti şi a 10 km gard viu etc. Munca patriotică efectuată pentru realizarea obiectivelor de înfrumuseţare şi gospo­dărire a sectorului va reprezenta, la ni­velul întregului an, un volum de lu­crări exprimat la circa 95 milioane lei. Pentru realizarea acestor importante obiective vom intensifica activitatea po­­litico-educativă în rîndul cetăţenilor sec­torului, vor fi iniţiate întreceri între toate circumscripţiile electorale şi în­tre toate asociaţiile de locatari din sec­tor, în aşa fel încît rezultatele muncii noastre să contribuie în mod substanţial la situarea municipiului Bucureşti pe un loc fruntaş în întrecerea patriotică or­ganizată pe țară. In obiectiv: CEI CE MURDĂRESC ORAŞUL Preocuparea fiecărui cetăţean pentru menţinerea curăţeniei pe străzi ţi in orice loc public este, in primul ritul, o chestiune de bun simţ, de atitudine civică. Cu toate acestea, unii locuitori continuu­ să nu ţină seama de o asemenea obligaţie elementară, aşa cum se poate vedea şi din instantaneele surprinse de fotoreporterul nostru. • Am mai semnalat starea de­plorabilă a parcului din faţa uni­tăţii Gostat, situată in piaţa 7 No­iembrie. Pînă ieri. Insă, nimeni nu a luat nici o măsură. Iată de ce controlorul I.S.R. a fost nevoit să încheie un proces verbal de amen­dă, in prezența vînzătorului (respon­sabilul Constantin Petcu — lipsea). • Dacă fiecare cetățean ar arunca biletul de călătorie cu tramvaiul sau autobuzul la întîmplare, străzile ar fi invadate, zilnic, de aproximativ 1 milioane de hirtiuțe. Dar dacă fiecare l-ar depune in cutiile exis­tente in staţiile I.T.B., aspectul prin­cipalelor artere s-ar schimba. Une­ori „preţul“ unui bilet de tramvai creşte... insutit, dacă este aruncat pe stradă. De aceasta şi-a dat seama, ieri, in piaţa Unirii, şi tov. Mişu Tircoveanu, ing. şef la întreprinde­rea foraj București... • Responsabilii restaurantului d la Nord Hote Constantin Efti­mie (în haină) și a exprimat nemul­ţumirea cînd or­ganul de contre i-a aplicat amen­da legală. De a­ceea oferim, cele dispuşi sâ-1 crea­dă nevinovat, i­maginea alătura­tă. Oare un joc d parcare, chiar da­că-i situat în spa­tele restaurantu­lui, trebuie trans­format în depozi de moloz ? PROGRAMUL Cabinetului Comitetului municipal de partid Bucureşti — PERIOADA 31.1. — 5.II.1972 — UNIVERSITATEA SERALA filozofie - Anu­l I luni 31.1.1972, ora 17.00, la sediul Cabinetului : „Filo­zofia in Evul mediu şi în epoca Renaşterii“. Expune conf. univ. dr. Gh. Vlăduţescu. Anul II, luni 31.1.1972, ora 17.00, la sediul Cabinetului : „Procesul devenirii universale expresie a acţiunii legităţii obiective”. Expune lector univ. Rocica Topor. Anul III, luni 31.1.1972, ora 17.00, la sediul Cabinetului: „Revoluţia socială şi rolul ei în dezvoltarea societăţii“. Expune lector univ. Janina Ianosi. Secţia etică Anul I, luni 31.I.1972, ora 17.00,­la sediul Cabinetului : dezbatere la tema anunţata. Secţia economie­­ Anul I, marţi 1.II.1972, ora 17.00, la sediul Cabinetului : do­minaţia monopolurilor şi a capitalului financiar în economia mondială capitalistă în perioada actuală“. Expune conf. univ. dr. Costinel Lazăr. Secţia istorie Anul I, vineri 4.11.1972, ora 17.00, la sediul Cabinetului — dez­batere la tema anunţata. Anul II, vineri 4.I1. 1972, ora 17.00, la sediul Cabinetului: „Miş­carea comunistă, muncitorească şi democratică internaţională în perioada anilor 1929­— 1939. Victoria socialismului în U.R.S.S. Lupta împotriva fascismului şi a pericolului de război pe plan internaţional“ (partea a II-a). Expune conf. univ. dr. Zorin Zamfir. Anul III, vineri 4.II.1972, ora 17.00, la sediul Cabinetului — dezbatere la tema anunţată. STUDIU INDIVIDUAL Secţia economie —* Marţi LII.1972, ora 17.00, la sediul Cabinetului la tema­­ Analiza ontică marxistă a unor teorii e­conomice burgheze contemporane, dezbatere la: ţama aninţată, d

Next