Lexiconul Technic Român Vol. 1, A-C (1949)
B
1. Boniter [boniteur; Bonitierer; cattle specialist; apaallatbecsle; DOHHTHpOBmHK, OlteHmHK flOMaUIHHX JKHBOTHblx], Zoof. : Specialist în aprecierea calităţii reproducătorilor pe baza studiului exteriorului, al productivităţii, constituţiei şi al provenienţei animalelor. 2. Bonitură, foaie de V. sub Metoda punctelor. 1. Boost [pression d'admission; Ladedruck; boost; töltésinyomás; flaBJieHHe Harpy3KH], Av.: 1. Presiunea de admisiune a unui motor cu compresor. 2. Cantitatea cu care presiunea de admisiune depășește presiunea atmosferică. Se măsoară în kg/cm2. 4. Booster [booster, survolteur-dévolteur; Zusatzmaschine fur Zu- und Gegenschaltung; booster; hozzá- és ellenkapcsolható villamos segédgép; BOJlbTOflOCaBOaHafl MamHHa], Elf.: Mașină electrică asociabilă astfel, cu altă sursă de energie electrică, încât tensiunea ei electrică la borne, fie să se adune, fie să se scadă din a celeilalte surse. Sin. Supravoltor-devoltor. 5. Booster [éjecteur à vapeur; Damprejektor; steam jet ejector; gezejektor; napoCTpyCHblft acmipaTop]. Ind. petr.: Aparat analog cu trompa de vid cu apă, funcţionând însă cu abur, folosit în instalaţiile de distilare a uleiurilor pentru a produce vidul. V. Ejector. V. Booster [booster; Booster; booster; booster; CyCTep], C. I.: Maşină de abur auxiliară, folosită pentru a da roţilor tenderului sau celor libere ale locomotivei, funcţiunea de roţi motoare. Se întrebuinţează la locomotivele cari remorcă trenuri grele, pe linii cu variaţii mari de rezistenţă, pentru mărirea forţei de tracţiune a locomotivei. 7. Boothit [boothite; Boothit; boothite; bootit; gyTHT]. Mineral.: CuSOi • 7 H2O. Mineral din grupul sulfaţilor hidrataţi, de obiceiu masiv. Duritatea 2-■-2,25; gr. sp. 1,94. Coloarea, albastră. Se găseşte ca mineral de origine secundară în zăcămintele de cupru. e. Bor [bore; Bor; boron; bor; 6op]. Chim.: B; nr. at. 5; gr. at. 10,83; p. t. 2300°; metaloid trivalent. Se găseşte în natură sub forma de săruri ale acidului boric, în special de Na, K, Mg. Sub forma de acid boric, se întâlneşte în gazele şi în apele vulcanice, fiind antrenat de ele din interiorul scoarţei terestre. Se prepară prin reducerea clorurii de bor cu hidrogen, prin descărcări electrice, şi se prezintă ca o pulbere amorfă de culoare brună deschisă, cu gr. sp. 2,32, care arde în aer şi se transformă în B2O3. Ars în clor, trece în BCI3, iar cu azotul se combină la temperaturi înalte (roşu-alb) şi dă azotură de bor BN. Se topeşte la peste 2300°, dar începe să sublimeze la 1600°. Se disolvă în aluminiu topit şi — prin răcire — cristalizează într-o masă cristalină, neagră lucioasă, cu compoziţia AIB12, cunoscută în tehnică sub numele de diamant de bor, care are o duritate apropiată de a diamantului şi se întrebuinţează ca abraziv. Dintre combinaţiile borului, au întrebuinţări tehnice acidul boric (v.), boraxul (v.) şi perboraţii, iar importanţă teoretică, unii compuşi ai borului, ca hidrura, în care borul este tetravalent, ceea ce arată caracterul lui amfofer. Combinaţiile borului cu halogenii BCI3 şi cu azotul BN nu au întrebuinţări tehnice. Carbura de bor se obţine prin topirea electrică a bioxidului de bor B2O3 cu cărbunele şi este întrebuinţată ca abraziv pentru diamante şi pentru alte materiale dure, sub numele de carborundum. Compuşii mai importanţi ai borului: Acidul boric [acide borique; Borsaure; boric acid; borsav; CopHaH KHCJlOTa] (v.), cunoscut sub trei forme: ortoboric BO3H3, care la 107° pierde parţial apă şi trece în acid metaboric BO2H; acesta mai pierde apă la 140° şi trece în acid piroboric sau tetraboric BtOrHs. Sărurile acidului boric se numesc boraţi. Dintre boraţi, cel mai întrebuinţat este boratul (tetraboratul de sodiu) BiONa2, iar dintre perboraţi, perboratul de sodiu BCbNa ■ H2O23 H2O, e întrebuinţat ca desinfectant, înălbitor şi agent de spălare (Persil), de asemenea şi în cosmetică. Anhidrida borică [anhydride borique; Borsäureanhydrid; boric anhydrid; borsavanhidrid; BopHble aHrHflpHfl]: B2O3. Substanţă sticloasă, sfărâmicioasă, incoloră şi care nu a putut fi cristalizată. Se prepară prin deshidratarea acidului boric. 9. Boraciu [cliquet à canon; Bohrknarre, Ratsche; ratchet - brace; kézhajtásos fémfúrószerszám ; CBepjIHJIbHaHTpemeTKa]. Ms. : Maşină-unealtă pentru găurit metale, la care burghiul primeşte mişcarea de rotaţie printr'un mecanism ? Fig 222 Boraciu, cu roată dinţată şi clichet antrenat prin mişcarea alternativă a unei pârghii. Este folosit în poziţii care nu permit rotirea pârghiei cu 360° (fig. 222). 10. Boracit [boracite; Boracit; boracite; boracit; CopapHT]. Mineral.: Mg«[CI21BuCbe]. Mineral anhidru de bor, cristalizat în sistemul rombic, în cuburi, şi mai rar în dodecaedri şi tetraedri. Este incolor sau turbure, uşor albăstruiu. Are duritatea 7 şi gr. sp. 2,9-"3. Luciu sticlos. Transparent până la translucid. Formează concreţiuni în zona cu carnalit a zăcămintelor de săruri de potasiu. 11. Bora. V. sub Vânt, tipuri de ~. 12. Borangic [fil de soie; Seidenfaden; silk fibre ; selyem fonal ; UieJlKOBan HHTb], Ind. text.: Mătase naturală, trasă de pe gogoşi, dar nefiartă, nedegomată, adică din care nu s'a eliminat sericina. is. Borani [boranes; Borane; boranes; boránok; copoBOAOpOflbl]. Chim.: Compuşi hidrogenaţi ai borului, în care acesta se uneşte cu el însuşi formând lanţuri de tipul hidrocarburilor. Se prepară prin tratarea borurii de magneziu cu acid clorhidric, obţinându-se un amestec de borani, principalul fiind tetraboranul B4H10. Cel mai simplu este diboranul B2H6, care se obţine prin expune-