Lumina Satelor, 1939 (Anul 18, nr. 1-52)

1939-01-01 / nr. 1

Nr. 1 LUMINA SATELOR „Drepte faceţi cărările Lui“. Trei sunt duşmani­ cei mai de temut, cari luptă împotriva omului, în decursul acestei vre­­dnice vieii pământeşti. Aceştia sunt lumea, diavolul şi trupul. Lu­mea luptă împotriva noastră cu deşertăciunea şi mândria vieţii, dia­volul iarăşi cu gândurile cele as­­cunse şi cugetele viclene şi trupul cu desfrâna­rea, cu dulceţurile lu­mii şi cu poftele cele rele. Toţi trei uneltesc prin ispitele lor — osândirea sufletului nostru. Noi tre­­bue să ne apărăm şi să luptăm, până la moarte împotriva lor. Ar­mele noastre de luptă sunt rugă­ciunea şi postul, prin cari vom pu­tea alunga pe diavolul şi birul lu­mea şi trupul. Acolo unde este ru­găciune, zice Sfântul Ioan Gură de Aur, acolo soseşte darul Du­hului Sfânt, fug demonii şi toată puterea cea protivnică piere. Ier sf. Vasiie ce! Mare zice că prin post şi înfreinere se birueşte pu­terea vrăjmaşilor nevăzuţi. Omul care a înfrânt cu desăvârşire pe aceşti trei duşmani, prin praf, ru­găciune şi infrânare este sf. loan Botezătorul. Acel „înger in trup“ cum II numeşte proorocul Isaia, pe care sf. Evanghelie a Dumine­cii de astăzi ni-l prezintă ,bote­zând in pustie şi vestind botezul pocăinţii întru iertarea păcatelor*. ...Ioan era fiu de preot şi încă unicul fiu al părinţilor săi. Cu toate acestea el a pără­sit de bunăvoie „lumea“, e plecat în pustie, unde a înecat poftele „tropotul“ pe care 1-a îmbrăcat în peri de cămilă şi i-e hrănit cu vlăstări de iarbă şi miere sălba­tică. Această înfăţişare de pustnic, nu împrăştia desgust In jurul său, ci dimpotrivă prin această viaţă de sfânt a cucerit pe toţi cei din tinutul iudeei şi Ierusalimului, care cu frică şi cutremur „mergeau sa se boteze în apa Iordanului, mâr­turisindu-şi păcatele lor“. Acesta era semnul care arăta că loan a biruit şi pe diavolul, pe care pila botez, l-a gonit din su­fletul oamenilor. Misiunea lui loan. Sf loan Botezătorul, prin lupta pe care a dus-o in tot timpul vieţii sale pământeşti cu trupul său, cu lumea şi cu diavolul, ne apere ca unul dintre acei oameni, pe care banul Dumnezeu 1 a trimis In de­cursul veacurilor, la răscruci de vremi, spre a fi deschizători de drumuri noul şi îndrumători spre alte orizonturi mântuitoare. Şi loan Botezătorul este cel mai mare din­tre aceştia „fiindcă Intre cel năs­cuti de femei nu s'a sculat unul mal mare decât loan Botezătorul, mărturiseşte însuşi Domnul Isus Hristos* (Mat. 11, 11). In momentul In care lumea zăcea In cel mal greu b­iunerec, a venit loan ca să o lumineze şi să o întoarcă la pocăinţă. Şi cât de mult se dorea lumea după acea­stă pocăinţă ne-o spune cântarea bisericească ce răsuna din gura tuturor celor ce alergau la loan In pustie zicând: „Venit-a luminarea, mântuirea s’a arătat la Iordan. Veniţi să ne-adunăm ca să ne cu­răţim şi să lăudăm cele dinaintea prăznuirii". Orea era povara păcatului ce apăsa sufletul omului In timpul iul loan, Iar Idolii neputincioşi şi mort! nu puteau să uşureze întru nimic această greutate. Căuta omul alinare în toate părţile şi nu afla. Aşteptat a vreme îndelungată mântuirea, până ce Intr'o zi a au­zit răsunând dela apa Iordanului cuvântul Iul loan care zicea: Că­­tlfl calea Domnului, drepte faceţi cărările lui... Vine după mine... acela căruia nu sunt vrente să-l deslig nici cureaua încălţămin­tei»­iul*. Cu aceste cuvinte şi-a început sf. loan Botezătorul acti­vitatea sa, în scopul de a pre­găti poporul pentru primirea Mân­tuitorului lumii. Şi astăzi, dacă un împărat pământesc voieşte să-şi cerceteze pe supuşii săi, îşl tri­mite înainte solii săi ca să pre­­grătească poporul pentru primi­rea lui. Solii împăraţilor pământeşti sunt oamenii cei mai de încredere al lor. Tot la fel şi loan a fost în­vrednicit de cea mai Înaltă cinste şi anume aceea de boteza în apa Iordanului, pe Isus-Impăratul ce­rului şi al pământului. Se aude, din nou, glasul lui loan. „Făclia* cere odinioară a luminat calea lui Isus, acum este la noi, frefilor. Ne vesteşte şi nouă astăzi, din fața sf. altar, prin gla­sul cântărilor bisericeşti, că Mân­tuitorul care s’a născut In peştera din Vifleem şi care acum vine spre botez, este aproape... Iată împăratul, lată aşteptarea neamu­rilor a venit. Noroade bucuraţi-vă că lumina s'a arătat..., iar sfetni­cul luminii, raza soarelui. Mergă­torul înaintea Cuvântului, prietenul mirelui, proorocul cel mare, se pregăteşte să slujască Mielului, loan din nou işi îndeplineşte lu­crarea sa. Glasul său răsună In pustiul sufletesc al oamenilor de astăzi, cari orbecălesc In tntune­­recul celor mal grele păcate. Nu­mai un loan Botezătorul, prin ful­­gerile şl lunetele cuvântului său de foc mal poate ridica pe omul doborât din nou In noroiul păca­telor, de aceeaşi duşmani al săi, cari sunt şl azi: lumea, diavolul şl trupul. Chipul Iul loan, desculţ, cu capul gol, pârlit de soare, cu pletele bătute de vint, cu îmbră­căminte de piele de cămilă, în­cins cu curea, etc., să ne deter­­mine astăzi pe noi a ne deschide ochii, ca să ne cunoaştem duş­manii cari vor să ne piardă su­fletul şi să luptăm împotriva lor, până la moarte. Căci în creşti­nism, fraţilor, totul se câştigă prin luptă grea şi stăruitoare. Această luptă avem a o purta In noi în­şine, căci cei trei duşmani al no­ştri îşi fac cuib, In Insăşi trupul şi sufletul nostru. Deci când poţi bi­rui firea ta pornită spre rău, când poţi înfrânge trufia din tine, mâ­nia şi lăcomia cari te rod, când toate acestea le faci, însemnează că ai primit şl tu Iubite frate lu­mină din lumina Iul loan cu care luminezi calea Iul Isus. Prin acea­sta al biruit pe ce! trei duşmani cari s'nu sălăşluit Intru tine, intre­­când prin biruinţa ta pe eroul care dărâmă cetăţi şl cucereşte nea­muri, devenind cel mal mare erou. Aşa cum iubitul nostru poet cre­ştin Vasile Mu­rtaru zice: Prietene, un sfat asculţi, trăind ai vieţii [tale ani, Pizeşte-ta de tine Însăţi ca mult ani [mult ca de duşmani Că dintre ai tăi duşmani nici unii, nu­­fără al vieţii tale bine, Precum ţi-i fără totdeauna duşmanul ce­­trăeşte’n tine! Pe acesta dacă poţi să-l birui, când vrea­u să le trântească jos, Intre vitejii mari ai lnmii, ta fi-vei cel­­mai glorios! Amia. Preot VALERIU VOINEAC. Să ne inţelepţim din lumina cârţilor. Vremea de iarnă pare ne­­mpede că dela lucrul câmpu­lui, să nu o perdem în zadar. Cel mai bun folos îl luăm din cetirea cărţilor bune. Recomandăm cu deosebire următoarele cărţi: 1. Pravila „Oastei Domnului cartea de temelie a societăţii noastre misionare. Cuprinde lucruri foarte fru­moase, hrană îmbelşugată, duhovnicească, iar la sfârşit Statutele şi Regulamentul „Oastel“. Costă Lei 40. 2. „ Veniţi la Mine“, 51 de minunate pilde, scrise de I. P. S. Sa Mitropolitul Nicolae. O carte plină de în­văţăminte. Costă Lei 12 3. „In Şcoala dragostei lui Iausu, de preot Gh Secaş, o tâlcuire în legătură cu viaţa, a capitolului 13 a epistolei I, către Corinteni a ap. Pa­vel. Costă 25 Lei. 4. „Părintele Avram şi credinţa sa“, tâlcuire bi­blică de preot L Alexandrescu. Costă Lei 16. 5 „Rătăciţi neştiind Scripturile“ de prof. Gr. T. Marcu; Lei 6. 6. „Samanatori, Sămânţa, Săceria” de I. Gr. Opri­­şan ; Lei 6. 7. Sfânta Copilărie, de I. Gr. Oprişan, Lei 30. Toate aceste cărţi se pot comanda, trimiţăndu-se banii Înainte la Librăria Arhidiecezană, Sibiu. Inoiţi-vă abonamentul la gazetă. In acest număr am pus mandate pentru abonaţii noştri. Acum la început de an, ne îndreptăm către iubiţii noştri abonaţi şi­­ rugăm să-şi înoiască cu toţii abona­ment­ul Pentru uşurarea lucrului am pus In acest număr de gazetă mandate de plată. Cei cari sunt la curent cu abonamentul sau au plătit înainte, sunt rugaţi a da mandatul, la cunoscuţi sau prieteni, făcând astfel abo­naţi noui. Redacţia şi Administraţia. COPILUL Mi sa da­t* ani, unicul fiu al mecanicului Gh. Ns&gc din serv. fabricat de zahăr Ripipeni—Botoşani, se juca pe ni?de vagoane. Mişcându se va­goanele pentru manevră, copilul a căzut tatra toate şi-a fost omo­rî!. Tatăl său, când a vizat ne­norocirea şi-a pierdut mintea. CA „FIUL RĂTĂCIT* din Evanghelie aşa a plecat de acasă G. Reseler, tânăr de 18 ani din Oradia. La plecare a furat dela părinţi 40 mii Lei­­ș­ îm­preună cu un prieten au fugit la Bucureşti. Acolo s’au aşezat la chef şi destrăbălare, până ce într’o zi prietenul, anume S. Ludovic, i s furat toţi banii ce i-au mai rămas (vreo 19 mii). Cftnd s'a trezit băiatul fără bani şi singur în oraş strein s’a tulburat atât d® mult încât şi-a curmat viaţa otrăvindu-se cu sodă caustică. Sărmanul! El nu s’a întors, ca fiul rătăcit, să-şi ceară iertare, ci s’a pierdut pe vecie, căci „plata păcatului este moartea*. A CĂZUT din obor un avion militar lângă orășelul Gherla din Transilvania. Pilotul Dinu Aurel și ofițerul observator Radomschi au murit în această nenorocire. Pag. 3

Next