Lupta Sibiului, octombrie 1951 (Anul 8, nr. 1952-1977)
1951-10-02 / nr. 1952
Pagina 2 Muzeu de Stat de Istoria Naturii din Sibiu, în slujba culturalizării masselor muncitoare In trecut acest muzeu — cât timpul avea caracterul de proprietate particulară a fostei „Societăţi Transilvănene de Ştiinţe Naturale din Sibiu” — nu era decât un simplu depozit de obiecte şi materiale. Ele nu arătau nici legătura dintre om şi natură, nici strânsa legătură dintre o perioadă din istoria pământului şi perioada următoare, denaturând întreg conţinutul ştiinţelor naturii. Astăzi, prin grija regimului nostru de democraţie populară, urmând îndrumarea Partidului de avantgardă al clasei muncitoare, muzeul a devenit dintr’un depozit de conservare, un instrument puternic de luptă, o instituţie culturală pusă în slujba celor ce muncesc, o instituţie care se călăuzeşte după concepţia materialismului istoric, ce serveşte cunoaşterii luptei oamenilor cu natura, pentru dobândirea unei vieţi mai bune, aşa cum s’a desfăşurat acestă luptă din cele mai vechi timpuri până în prezent. In condiţiile favorabile create de Statul nostru de democraţie populară, desvoltarea muzeului şi punerea lui deplin în slujba oamenilor muncii cere o condiţie optimă de organizare. Primul punct important din activitatea acestui muzeu, o formează munca de popularizare, care s’a întins asupra întregii activităţi ştiinţifice a colectivului de muncă, având ca scop principal de a prezenta vastul domeniu al istoriei naturale sub o formă cât mai accesibilă marilor mass© muncitoare de la oraşe şi sate. In această activitate, muzeul este călăuzit de experienţa ştiinţei celei mai înaintate, ştiinţa sovietică, folosind în cea mai largă măsură bogăţia izvoarelor bibliografice sovietice şi experienţa instituţiilor culturale similare din URSS. „ştiinţa în slujba poporului, ştiinţa în slujba păcii”, în vederea construirii societăţii socialiste în Patria noastră şi a apărării păcii, a fost procepiul de conducere al colectivului acestui muzeu, în depunerea unei munci intense în aplicarea metodelor celor mai potrivite in munca de răspândire a sfi. ., în masse, a ştiinţei ba: ' pe concepţia stalinistă des le-1 gile de desvoltare a na şi •societăţii. Prin expunerea în vime a pieselor de animale, foc şi minerale, Muzeul de Stat ».le Istoria Naturii din Sibiu serveşte ca o şcoală de culturalizare a poporului, atingând în cursul anului 1951, o medie lunară de 5000 vizitatori, majoritatea oameni ai muncii din fabrici şi de pe ogoare, militari şi elevi din toate şcolile regiunii Sibiu şi din regiunile învecinate. Dintre muzeele de istoria naturii din RPR, cel din Sibiu situându-se al doilea pe ţară în ce priveşte bogăţia şi valoarea colecţiilor sale, ce cuprind cea mai mare parte a faunei şi florei regiunilor transcarpatine, a fost vizitat în cursul anului 1950—1951 de către numeroşi specialişti colaboratori ai Academiei Republicii noastre, care au lucrat la întocmirea lucrărilor enciclopedice întreprinse de Academia RPR: „Fauna şi Flora Republicii Populare Române”. Dar nu numai colecţiile reprezintă valori ştiinţifice, ci chiar şi biblioteca acestui muzeu adăposteşte un număr de peste 33.000 volume, între care o serie de cărţi de incalculabilă valoare ştiinţifică şi documentară. In vederea popularizării ştiinţelor naturii în masse şi cunoaşterii bogăţiilor naturale ale regiunii Sibiu, s’au întocmit în cursul anului 1951 „Harta Mineralogică” şi „Harta Perioadei Cuaternare” a acestei regiuni. Activitatea muzeului a mai constat — în afară de ieşirile pe teren pentru studiul avifaunei, geologiei şi faunei şi în special a bogăţiilor minerale din regiune — în întocmirea unor profile-machete geologice, şi în resistematizarea colecţiilor mu______ ___________________ 1 | X.1 -- rr ’ ---- — - ~ rr* ----—'r" Colectivul muzeului a organizat vitrine cu cărţi şi broşuri zootehnice, agrotehnice, fotomontaje, mici expoziţii şi a popularizat în rândurile vizitatori]-'" r prbW'vrr pe de altă parte, piin sprijinul larg dat Societăţii pentru Răspândirea Ştiinţei şi Culturii, Societăţii de Ştiinţe Naturale şi Geografice din RPR, ca şi Cursurilor ICD din vara acestui an, prin materiale intuitive şi consultaţii ştiinţifice ca şi prin bibliografia necesara, muzeul este in permanenţă în slujba maseelor şi a construirii socialismului în Patna noastră. VICTOR COJOCARU şi PETRU IACOVIŢA corespondenţi Conferinţa regională pentru apărarea copilului (Urmare din pag. I-a) raionul Sibiu; Eugen Savu, învăţător la şcoala profesională de la Uzinele „Sovromchim” Ucea; Vilma Fogoroş, din Şercaia, raionul Făgăraş; dr. Ella Böhm, conducătoarea secţiei de noi născuţi la maternitatea din Sighişoara; Margareta Nicolau, soră la Casa Copilului din oraşul Sibiu; Alexandru Ionuş, învăţător din Sebeş; Mircea Avram, secretarul Filialei Sibiu a Uniunii Scriitorilor din RPR ; Angela Albani, actriţă la Teatrul de Stat din Sibiu; Vasile Şereanu, preşedintele gospodăriei agricole colective din comuna Saroş, raionul Mediaş; Ana Muţiu, membră în gospodăria colectivă „6 Martie” din Şelimbăr, mamă a 8 copii; protopop vicar mitropolitan Traian Belaşcu din Sibiu; Elena Lovin, funcţionară, mamă a 3 copii, din Sibiu; Iosif Kesler, muncitor la fabrica „7 Noembrie” din Mediaş; Ana Luca, muncitoare de la fabrica „Ţesătura Roşie” din Sibiu, decorată cu Medalia Muncii cl. II; Angela Rotaru, instructoare superioară de pioneri din Sibiu; dr. Ştefan Dăncilă, directorul spitalului unificat, secţia copii din Sibiu; Elena Mitrea, secretara comitetului regional UFDR Sibiu; dr. Augustin Manu, membru şi comisia de organizare a Conferinţei Naţionale şi Nicolae Marcu, de la Casa Copilului. Conferinţa regională pentru apărarea copilului a fost încheiată cu un festival artistic dat de unităţile de pioneri din oraşul Sibiu, care au adus salutul lor călduros acestei conferinţe. „LUPTA SIBIULUI* Anul VIII — Nr. 1952 Pentru o recoltă îmbelşugată în anul viitor! Importanța pregătirii seminţelor pentru însămânţările de toamnă Dintre măsurile care ne ajută să obţinem producţii agricole ridicate, o mare însemnătate o are pregătirea din vreme şi în cele mai bune condiţii şi, a seminţelor în vederea însămânţărilor de toamnă. Numai o sămânţă curăţată mare şi plină, poate să asigure recolte îmbelşugate şi de calitate superioară. Cu sămânţă uşoară, sbârcită, încinsă sau încolţită, amestecată cu seminţe de buruieni, este sigur că recolta nu poate fi decât proastă. Buruienile secătuesc pământul de apă. Ele sunt mult mai lacome decât plantele cultivate; muştarul sălbatec consumă de patru ori mai multă apă decât ovăzul. Buruienile sunt lacome nu numai de apă, ci şi de substanţe hrănitoare din pământ. Este destul să amintim că podbalul trage din pământ hrană cam odată și jumătate cât grâul, iar susaiul ceva mai mult de două ori. In plus, buruienile care înlesnesc o intensă evaporare a apei din pământ scad temperatura lanului cu 2°— 3° C., lucru care întârzie desvoltarea plantelor tinere. Iată câteva exemple din care se vede cât de mult se pot înmulţi buruienile. Rapiţa sălbatecă produce peste 1500 seminţe pe o plantă. Neghina poate produce peste 2.500 seminţe pe o plantă. Traista Ciobanului produce cam 40.000 seminţe pe o plantă. Ştirul sălbatec poate trece de 100.000 seminţe de o plantăde la semănat şi seminţele mici, sparte, care dacă, încolţesc dau plante mici, firave, cu producţie mică. Experienţa făcută la noi în ţară la Cluj a dat următoarele rezultate la grâu: Cu sămânţă măruntă, sub 2,5 mm grosime la mijloc 1.750 kg/ ha. Cu sămânţă mijlocie cu 2,563 mm grosime la mijloc 2.560 kg/ha. Cu sămânţă mare de peste 3 mm grosime la mijloc 2.700 kg/ha. Deosebirile de producţie s’au datorat numai calităţii seminţelor semănate, fiindcă ele au fost semănate în acelaşi timp, pe acelaşi fel de pământ, primind aceleaşi îngrijiri. In plus, s’a mai observat că din seminţele mici au rezultat boabe mai mici şi mai uşoare decât boabele din parcela semănată cu seminţe mari. Greutatea medie la 1000 boabe era în prima parcelă 36,1 gr iar în cea de a doua 44,6 gr. De aceea ţăranii muncitori trebue să folosească din plin centrele de curăţat seminţele, organizate de Ministerul Agriculturii, de cooperaţie, de gospodăriile agricole de stat şi de SMT-uri. Aceste centre sunt înzestrate cu maşini perfecţionate ce pot să cureţe şi să sorteze seminţele în cele mai bune condiţiuni. încă o măsură care ne ajută să obţinem recolte ridicate este încercarea puterii de încolţire a seminţelor. Pentru aceasta, luăm probe din mai multe părţi din sămânţă pentru semănat şi degetul, şi aşezăm seminţele mai răsfirate ca să nu se atingă una de alta. Ţinem aceste farfuri într’o cameră cu căldură potrivită, având grijă să mai turnăm din când în când câte puţină apă ca umezeala să se menţină tot timpul aceeaşi. După 7 zile facem numărătoarea şi vedem câte seminţe au încolţit. Pentru grâul de toamnă şi orzul de toamnă trebue să avem cel puţin 90 boabe încolţite din fiecare 100 puse la încolţit. In acest fel ne asigurăm că seminţele pe care la vom semăna au putere bună de încolţire şi putem fi siguri că vom obţine o semănătură deasă, fără goluri. După ce seminţele au fost alese, înainte de semănat, trebuesc tratate cu diferite substanţe chimice sub formă de prafuri sau sub formă de soluţii împotriva diferitelor boli criptogamice (produse de ciuperci) în special mătura şi tăciune. Aceste tratamente se fac în centre speciale organizate de Ministerul Agriculturii sub controlul tehnicienilor de la secţiile agricole ale sfaturilor populare. După exemplul colhoznicilor din URSS, care utilizează cele mai bune metode în vederea obţinerii de producţii ridicate, trebue ca ţărănimea noastră muncitoare să utilizeze metodele de lucru cele mai avansate. Cum am arătat mai sus, curăţirea şi condiţionarea seminţelor este una din aceste metode, care uu uuuiau uc wuxu- i —wuuu iau I yj.1 OAAJlälllöLt? IU DCtiTifc llUätäbl'ä. ieni, dar putem să îndepărtăm | mustească apa dacă apăsam cu | (SRSC). Să sprijinim permanent cursurile sindicale Pentru a divin sănătaste şi susţinută politică de cadre, Confederaţia Generală a Muncii —* consecventă liniei trasată I de Partidul Monitoresc Român, k 9 care se călăuzeşte în acţiunile şi lupta sa după marea experienţă a PO (b) al URSS — au iniţiat anul acesta, odată cu începutul noului an şcolar 1951/ 52, cursuri serale cu responsabilii de asigurări sociale din grupele sindicale, cu delegaţii culturali şi cu cei de protecţie a muncii. Pe lângă aceste cursuri, mai funcţionează şi cursurile de instructaj ce se ţin cu responsabilii de grupe sindicale şi şco-lile de cadre sindicale care au mai funcţionat şi anii trecuţi în cadrul sindicatelor. Spre deosebire însă de anii trecuţi, anul acesta cursurile sindicale sunt în aşa fel planificate ca nici un organ sindical, începând de la grupe, să nu rămână în afara acestor cursuri. In unele întreprinderi şi instituţii cursurile şi şcolile de cadre au început să funcţioneze — dar numai acolo unde responsabilii culturali din birourile regionale şi din comitetele de întreprinderi şi instituţii le-au dat importanţa cuvenită, cum sunt birourile regionale Comerţ, şi Co- Ioperaţie, Policlinica, Alimon- Itara, care au trecut efectiv la punerea în aplicare a sarcinilor primite şi cu sprijinul organizaţiei de bază din întreprinderi au fixat zilele cele mai potrivite. Acolo însă unde atât responsabilii obitur li crituţii , birourilor regionale cat şi cei din întreprinderi şi instituţii, au privit oişit superficial aceasa problemă — acolo ele încă nu au început şi în unele cazuri nici nu au până în prezent perspectiva de a da fiinţă, ca de exemplu la sindicatele constructori şi sanitar. Sarcina organelor sindicale, începând cu birourile regionale şi până la responsabilii de fruj pe sindicale, este să se intereiseze îndeaproape de această problemă, aceasta fiind actual- j mente problema centrala a miş-1 cării sindicale, nedesminţindu se! antici rolul său y-thJ uui'Cci uvi transmisiune între Partid şi largile masse de oameni ai muncii, cât şi acel pe care i l-a atribuit marele dascăl al proletariatului Karl Marx, când a spus că: „Sindicatele sunt o şcoală a comunismului”. Va trebui deci ca fiecare organ sindical să-şi revizuiască atitudinea şi să treacă de îndată la sprijinirea deschiderii acestor cursuri, alcătuind colective de conducere pe fiecare curs, acolo unde ele nu au luat încă fiinţă, precum şi la alcătuirea programelor lor analitice bazate pe bibliografiile primite din partea uniunilor de către fiecare comitet de întreprindere. Procurând acestor colective materialul prevăzut în instrucţiuni, vor trece la alegerea colectivelor de lectori, ce vor trebui să fie compuse din cei mai bine pregătit, tovarăşi, cerând in acest sct sprijinul organizaţiei de bază şi al direcţiunii, fixându se z ele cele mai potrivita pentru desfăşurarea în bune condiţiuni a cursurilor. Pentru lămurirea difentelor probleme, în modul cel mai just, se vor înfiinţa pe lângă CSR şi pe lângă fiecare raion în parte, câte un cabinet de consultaţii, care va avea programe de consultaţii pe probleme şi care va fi popularizat spre a fi cunoscut de toţi sindicaliştii. Aceste consultaţii trebuesc date in aşa fel încât toate problemele să fie pe deplin lămurite. Trecăndu-se apoi ln recrutarea elevilor, ei vor bucuţi fiecare la cursul de care depinde problema ce o are tovarăşul în grupa sa. Acolo însă unde numărul celor indicaţi a urma aceste cursuri este prea mic, se vor putea împreuna două sau chiar trei întreprinderi din apropiere , formând aceste colective din fiecare întreprindere participantă şi contribuind fiecare după posibilităţi la buna desfăşurare a cursurilor. Participând cu regularitate la aceste cursuri, fiecare activist sindical şi fiecare organ sindical va dovedi că a înţeles pe deplin sarcinile ce le revin şi că îndeplinindu-le vor contribui la ridicarea nivelului ideologic, politic, cultural şi social al celor ce muncesc. V. MUNTEANU coresp.