Lupta, martie 1886 (Anul 3, nr. 24-35)
1886-03-02 / nr. 24
ANUL III. No. 24. ABONAMENTE »'*' lite'j. ---Un an........................12 fr. A an ..... 7 „ Pentru streinătate Un an.....................20 fr. 'A an.....................11 „ Administrația isi 8ir. Podul Vechiu Casele Fapadopol. Un număr 10 bani APAREA CE RCURI, VINERI Sl Director politic: G. PANU. DUMINICA 2 MARTIE 1886. D U M INIC A A N U NC I E li I Un rând in p. III. 30 b. Un rănd in p. IV 25 b. Un număr vechili 25 b. Manuscriptele nepublicate se ard. IASI, 1 MARTIE 1886. Explicaţiele cele mai absurde pot a să înrădăcina in spiritul public îndată ce nu sunt combătute cu vigoare. Aşa s’a intîmplat cu nenorocita idee ca agiul provine la noi din cauza prisosului importaţiei asupra exportaţiei. Am aratat in articolul precedent că chiar in cazul cînd exportul ar întrece la noi importul iacă nu am scapa de agiţi, pe cîtă vreme am continua a poseda regimul argintului şi al hârtiei. Chestiunea fiind insămnata să intrăm in desvoltări nouă. Cînd să fac schimbări de mărfuri intre două oraşe ale ţărei 1). E. intre Bucureşti şi Iaşi şi să trag poliţe din cea intăi localitate asupra celeilalte, este întrebarea poate fi vorba de agiu dintre aceste două localităţi, chiar presupunînd că cumpărăturile din Bucureşti ar întrece cu mult vinderile din Iaşi? Toată lumea ştie că nu. Balanţa defavorabilă a Iaşilor in raport cu cea a Bucureştilor, dă loc la un mic şi modest comision. Atît şi nemic mai mult. Este Întrebarea pentru ce? Pentru un lucru foarte simplu. Fiindcă in interiorul României circulă acelaşi fel de monedă. Agiul nu să poate naşte fiind indentitate de regim monetar. Să presupunem acum ceea ce şi este in realitate, adecă că Bucureştii au relaţii comerciale cu Parisul sau Londra. Ce se va intîmpla? Imediat cînd va fi vorba de făcut plăţi agiul se va arata ori care ar fi balanţa intre Bucureşti şi Paris sau Londra. Pentru ce ? Pentru că in aseminea caz sumele ce Bucureştii vor datori, vor trebui să fie prefăcute in o monedă alta decît a ţarei, pentru că Bucureştenii se vor afla, in făta a două regimuri metalice deosebite. Baza lichidărei va fi raportul valorei care există intre cele două feluri de monezi şi deosebirele pe care cele două sisteme monetare sunt stabilite. Regulatorul principal al tranzacţiilor, nu va fi nici cursul schimbului derivînd din cauze pur comerciale, nici raritatea efectelor. Regulatorul va fi pari intrinsec adecă egalitatea valoarei intre moneda ţărei noastre cu acea a Franţiei sau Angliei. Este deci un adevăr mai presus de orice contestaţie anume, că in tranzacţiele internaţionale monedele nu sunt primite decît cu valoarea lor venală. In zadar ar voi cineva să fixeze caracterul legal al monezilor şi să imobilizeze valoarea lor relativă. Aceasta cel mult poate reuşi in interiorul linei ţări, acolo o valoare convenţională sa poate mai mult sau mai puţin susţine. îndată inse ce acea ţară are a face cu străinătatea imediat metalele devin o marfă ca oricare alta vîzindu-se după cursul pieţelor principale. Aceasta este cazul monedei noastre argintul. Este curios cum agiul urmează şi să conformează un oarecare limită bine înţeles cursului diin piaţă a argintului faţă cu aurul. Dacă astăzi moneda argint perde 18—20% este că metalul argint are in piaţa Londrei mai această valoare venală faţă cu aurul. Am zis că schimbul unei ţări cu o alta să stabileşte pe două baze , pe raporturile comerciale şi altele cu acelaşi caracter care constituesc pe una debitoare şi cealaltă creditoare. 2) Pe natura monedei cu care au a să face plăţile internaţionale. Această a două bază este cea mai principală şi totuşi economiştii colectivităţei de ea nici nu ne pomenesc, servindu-se necontenit in argumentarea lor numai de cea intăi. Cum că deosebirea in valoarea intrinsecă a două monezi este cea mai principală şi că ea produce ogiul, aceasta se mai poate videa şi din următoarele consideraţii. Ia să videm ce plăteşte străinătăţei o ţară ca a noastră, in care pe lîngă o monedă depreciată are şi balanţa comercială in contra ei, prin faptul că importul prisoseşte exportul? Noi Rominii avînd de făcut o plată d. e. de 1000 lei la Paris, Berlin etc., vom trebui să plătim intăi 1000 lei in moneda noastră, pe urmă să adăugim diferenţa intre moneda noastră depreciată şi intre cea bună. In această diferinţă va intra cheltuelele ce vom face pentru a ne procura aurul. Pe lîngă aceasta va trebui să mai plătim o mică primă provenită din raritatea efectelor de comerţ de pe piaţa noastră (prisosul importaţiei asupra exportaţiei). In fine vom mai plăti şi creditul nostru sguduit din cauzele multiple de mai sus. Agiul ce-l avem in piaţă este deci compus din două elemente fundamentale şi din altele mai multe secundare. Voeşte cineva acum după ce are ogiul desfăcut in elementele sale carapuitoare să vadă care din ele este cel mai principal ? Nu are decît să facă abstracţie momentan de celelalte elemente şi să argumenteze ţinînd samă numai de unul. Aşa, să dăm deoparte deosebirea de monedă şi să ţinem samă numai de faptul că importul este mai mare decît exportul. Această ipoteză am discutat-o deja şi am văzut că in cazul cel mai rău prima sau agiul nu să poate urca mai sus de 3 sau 4 la sută. Să facem apoi abstracţie de prisosinţa importului şi sa ţinem samă numai de depreciarea monedei noastre faţă cu a altor ţări. In aceast caz după desvoltările de mai sus agiul va fi cel puţin de 12 sau 14 la sută. Principalul element al agiului la noi rezidă dlar nu regimul monetar. Agiul nu e atît barometru comercial pe cît este monetar. nu avem să luăm ştiinţă de el. Deci o mare economie de sentiment de indignare. Mai este ceva. Lipsa aproape complectă de ştiri despre isprăvile colectiviştilor, ne dă cel puţin aparenţa că am scăpat de guvernul d-lui I. Brăteanu. Această iluziune care ne aduce o stare sufletească liniştită nu este puţin lucru. Fără întreruperea de comunicaţie ea nu este cu putinţă un singur moment, căci la fiecare moment ştirile care vin ne confirma in trista realitate. Am zis că nu e puţin lucru a scapa macar pentru cîteva zile de guvernul colectivist, a avea un fel de armistiţiuni sui generis cu mijlocirea omătului. In adevăr, puţin lucru este a nu auzi nici a simţi influenţa de leteră al unui oraş ca Bucureştii in care colectiviştii cei mai cu vază şi au cuibul şi conduc de acolo ţara in modul ştiut? Puţin lucru este a fi dispensat de a ceti „Voinţa Naţională“ „Telegraful" „Monitorul" cu desbaterile parlamentului? Puţin lucru este a crede că oraşul nostru este un fel de republică iar blajinul nostru Prefect de judeţ Preşidintele ei? Puţin lucru este a nu şti de loc ce mai face inviolabilul şi neresponsabilul in contuarul său de la Bucureşti ? Dacă relaţieie cu caracter particular nu ar suferi, dacă comunicaţia ar putea să fie întreruptă numai pentru ştirile şi acţiunea guvernamentală, noi, o mărturisim, am dori ca această stare de lucruri să dureze atît timp cît va dura in guvern istoricul rasei grecolatine. In tot cazul starea de izolare in care ne aflăm ne sileşte a face un mic oarecare experienţe. Iaşanii pot să-şi dea samă de două zile, că durerea lor nu e tocmai adîncă pentru că nu există din cauza intîmplatoare şi pentru cîteva zile nici rege nici Prim ministru. Ştiţi că ne merge mai bine nouă Ieşenilor de cănd comunicaţiile sunt întrerupte cu Bucureştii ? Principalul avantagiu este că nu auzim, nu cetim, ce face Primul-ministru nici ce mai votează camerile colectiviste. Căci a auzi sau ceti in fiecare zi tot felul de scandaluri şi monstruozităţi comise de colectivitate nu era tocmai suportabil lucru. Pe urmă poate in momentele aceste d-nul I. Brăteanu pronunţă vreunul din acele discursuri baroce care au să figureze prin retoricile viitoare ca modele de idei şi stil ridicul. Din cauza insă a omătului ce cade, suntem siguri că mîne ITALIA. E cunoscuta lupta ce oposiţiunea unită o întreprinse in contra ministerului Depretis. Cu ocaziunea votărei bugetului, opoziţia vroia să deie guvernului o lovitură decisivă. După lungi şi înfocate desbateri, camera italiană a votat cu o majoritate de 19 voturi ordinea de zi propusă de Mordini in favoarea ministerului. Victoria intru adevăr fu puţin strălucită, căci ordinea de zi a lui Mordini nu