Lupta, septembrie 1887 (Anul 4, nr. 338-359)

1887-09-15 / nr. 348

ANUL IV—No 348 Ua a« V« an * luui Un a» % m 8 luM ABOWAMMWTS Im țmrtt. ..............................* Im atreiB&tat« Bani Kimerni ediția ArfrJTJE3i^ BUCUREȘTI, MARȚI și MERCURI 15—16 SEPTEMBRE 1887 AwmawBi Animcluri pe pagina III ... 1 leu linia » » ,, IV ... 28 bani „ A. SE ADRESA In Romania, la adm­nis­traţia aiarului. In Franţa, Italia, Austro-Ung­aria ai Anglia la AGINTIA LIBERA, Iwo Botra Dan* tos Tic­toi­ros, 60 (place de la Bourse) Paris. In Orient, la RASTERN AGENCY Constanönopol REDACŢIA 19, — Strada Ştirbei-Vodă, — 19. Director­ politic, G. PANN­ ADMINISTRAŢIA Bucureşti.­Strada Nouă No. 5.—Bucureşti 40 lei ap­r­io „ 50 lei DUPA PARAVANUL CONSTITUTIONAL Consiliul nml flu instrictim 0 SIMPLA ÎNTREBARE MOBILIZAREA ARMATEI CRONICA VISIT A LUI ALBRECHT DIN CRAIOVA Dna paravann constituţion­al Pentru a se înţelege faimoasa pre­tenţie că regele nu este responsabil faţă cu opinia publică de tot ce el aprobă la miniştrii săi şi că rolul lui este de a sta imobil pe un pie­destal întocmai ca un sfincs egip­tean, trebue să se ştie ideile cu­rente, principiile sociale cari erau la ordinea zilei când comentatorii, tălmăcind principiele constituţionale, ajunseră unii din ei la asemenea ri­dicule concluzii. Este ştiut că cu trei­zeci, patru­zeci ani în urmă şcoala economică, laisses faire, laisses passer, era în floare la cei mai mulţi teoreticieni. Neamestecul statului în afacerile ţa­rei, era proclamat ca o dogmă ab­solută, cu cât statul ar fi voit să se confine în rolul pur de sergent de oraş‘cu atâta şcoală ar fi strigat ‘-m­ai tare : ~bravo. Această teorie comentatorii au căutat să o aplice şi în chestiei­e po­litice, servindu-se de dânsa ei au dat textului constituţional esplicări conforme cu ea. Voiţi câte­va exemple? Alegătorii, adică ţara, trimet pe re­prezentanţii lor la Camere şi fiind­că toate puterile emanează de la ei s’ar părea că Camerile au dreptul şi datoria de a îmbrăţişa în activi­tatea lor toate ramurile privitoare la naţiune. Ei bine, comentatorii zic nu. De­putaţii au numai un drept, de a face legi politice; când însă e vorba de chestiile economice, ei nu au acest drept. Căci acest domeniu este lăsat la iniţiativa particulară. Altă restricţie: Administraţia ţa­rei este o ramură subordonată pu­terei legislative, de vreme ce de la ea atârnă executiva. S’ar părea că deputaţii au dreptul ca să vîre ca­pul în chestiele administrative pen­tru a vedea cum miniştrii adminis­trează. " Ei nu, zic comentatorii. Adminis­traţia este de domeniul puterei exe­cutive, deci deputaţii impietează a­­supra acestui teren când să ocupă de asemenea chestii. Vin la miniştrii. Aceştia au necon­testat administraţia în mînă, de vre­me ce Constituţia le-o dă. S’ar pă­rea că ei măcar sunt în drept ca să ia unele măsuri administrative privitoare la abuzurile pe cari fa­­bricele, uzinele, raporturile dintre capital şi muncă le produc. Ei bine, nu, nici aceasta. Căci mi­niştrii vîrîndu-şi capul în asemenea abuzuri, îl vîră în domeniul iniţiati­vei particulare. In fine, în vîrful piramidei stă re­gele, şeful statului. Dacă cele­lalte puteri sunt mărginite, apoi când e vorba de rege, el este redus la un fel de contemplaţie beată. El nu are, după teoria de mai sus, nici un drept, el nu are dreptul nici să priveghieze pe miniştrii, nici să-i schimbe când sunt răi, nici să dizolve oamerile când ele sunt în conivenţă cu mi­nisterul, nici să vadă, nici să audă nimic din cele ce se petrec în ţară, cu toate că textul Constituţiunei îi dă în mod formal toate aceste drep­turi !... După concepţia veche, teoreticie­nii voiau să reducă statul din ce în ce mai mult la o abstracţiune. Era deci natural ca ei mărginind în teo­­riele lor toate puterile legale ale statului, să facă din rege o abstrac­ţie, o entitate necesară pentru con­cepţia ideală a unui stat, care avea de misiune nu a trăi, nu a dovedi că trăeşte ci a căuta prin toate mij­loacele să dovediască că nu există, că nu trăeşte !... Pentru aceste motive între altele, popoarele sau mai bine cotem­eie do­minante a popoarelor au primit cu bucurie concepţia ridiculă şi imposi­bilă de un rege cu foarte mare pu­tere dar iresponsabil şi inviolabil. Concepţie care are de rezultat că or regele trage pe sfoară pe popor şi profită de toate avantajele fără să aibă nici o răspundere, ori popo­rul îi ia regelui toate puterile fă­când din el o păpuşe! Cu o aseme­nea concepţie imposibilă trebue mai la urmă unul din doi să fie furat, echilibrul fiind imposibil. Ei bine, astăzi lucrurile s’au schim­bat, faimoasa teorie zace la pământ sau în capetele reacţionarilor de toată mâna. Astă­zi statul este o putere reală, el reprezentat prin guvern. Camerî, rege sau şef de stat lucrează, să a­­mestecă în raporturile sociale, caută să vină în ajutorul celor slabi, îi o­­croteşte în contra celor tari şi aşa mai departe. Nimenea nu poate contesta că nu e această tendinţă începând cu cla­sica Englitera şi sfirşind cu impe­riul Rusesc. Astăzi cine este la putere în o ţară are o răspundere mult mai mare de­cât înainte, fiind că terenul s’a lărgit colosal, fiind­că are de resol­­vat chestiuni necunoscute acum 50 de ani. Prin urmare, principiul responsa­­bilităţii este strâns legat de calita­tea de funcţionar, de guvern, de de­putat etc. Astă­zi nu poţi fi funcţionar, fie măcar cu titlul de rege, fără să nu ai o răspundere. Un funcţionar fără răspundere este o concepţie mon­­ttuoasă, ea a putut să intre în ca­petele metafizicilor de acum 50 de ani, ea însă în situaţia actuală este un non sens, o enormitate. Find ast­fel, necesităţile sociale cer ca Constituţiei, vechiului text, să i să dea o nouă interpretare, o interpre­tare mai conformă nu cu o idee pre­concepută cum aceasta s’a făcut cu 50 ani în urmă, ci conform textului, literei Constituţiei. Constituţia zice că regele numeşte şi revoacă miniştrii, că convoacă şi di­­solvă Camerile etc. Mi să pare că a­­ceste texturi sunt positive. Ei bine, nici o frazeologie, nici o sofisticărie nu poate reuşi ca să facă pe lume ca un loc să citească asemenea text, să citească un altul în care să se spună că regele nu poate schimba mi­nisterul, nu poate disolva Camerile. Nu, aceasta este imposibil. Pentru a susţine această din urmă părere trebue să eşi din Constituţie, din textul ei şi să te duci la comen­tatorii preocupaţi de concepţii ne­buloase. Eu însă intre textul Constituţiei şi între comentatori, prefer pe cel întâi şi îmi bat joc perfect de cel d’al doilea . Aşa dară, în marea activitate mo­dernă, unde fie­care cetăţean are un rol şi prin urmare are şi o răspun­dere, unde fie­care munceşte pentru a-şi câştiga dreptul de a exista şi mijloacele necesare, este o enormi­tate ca un singur om—cel mai sus pus—să nu aibă nici o răspundere, să nu facă nimic, să nu muncească ci să stea ca un trântor toată ziua, sau ca o peatra de hotar nemiş­cat !... Şi aceasta în numele Consti­tuţiei şi în scop de a servi ca forţă de echilibru!... In societăţile albinilor există în adevăr meseria de trântori, masculii au această onoare. Ei mănâncă mie­rea pe care femelele o culeg de pe flori. De cât... cât durează aceasta ? Du­rează cât timp femelele au nevoe de ei pentru reproducţiune. Odată actul generator îndeplinit, trântorii sunt ucişi şi aruncaţi afară. Oare oamenii să fie ei mai jos pe scara înţelegere! în­cât ei să caute, să aleagă, să proclame pe cine­va de trântor şi să’î decearnă această meserie şi familiei lui pentru eter­nitate ?... Nu cred. De aceea teoria de mai sus trebue respinsă. Să’i dăm rege­lui un rol, rolul care il are după Constituţie, şi să’l punem la cercare ca să vedem ce va face. Să’l scoa­tem o dată de după paravanul după care să ascunde cu plăcere şi să’l vedem la lucru. Iată ce aşteaptă ţara de la el pen­tru a’l cunoaşte complet cine este, şi ce valorează. G­ianu. SERVICIUL TELEGRAFIC? AGENȚIA HAVAS Paris, 24 Septembre.—D. Rouvier reducând buge­tul extraordinar de 82 milioane, nici un împrumut nu va fi trebuincios. - -. Paris, 24 Septembre. — D. de Muns­er, ambasador al G­ermaniei, vizitând pe D. Flourens, i-a exprimat convingerea că toate puterile sunt actualmente de acord pentru a menţine pacea. Paris, 24 Septembre. — Franţa a cerut Marocului o indemnitate pentru asasinatul comandantului Schmidt. Londra, 2-1. Septembre. —D. O. Brien a fost condamnat la şase luni de închisoare. Berlin, 24 Septembre.—Monitorul Oficial anunţă că doctorul Mackenzie a vizitat pe prinţul imperial la Toblach înainte de plecarea sa, şi a constatat progre­sele vindecării şi îmbunătăţirea stării de sănătate a prinţului. Doc­orul M­ckenzie a tăgăduit că va vizita încă odată pe prinţul înainte de a se întoarce în Eur­glitera. Carlsruhe, 21 Septembre.—Congresul asociaţiuni­­lor Crucii roşii a adoptat, contrariu propunerilor ru­seşti, hotărîrile comisiunilor recomandând menţinerea la Geneva a comitetului internaţional ce residează în acest oraş. Impă­rteasa şi fami­la Marelui Duce asis­­tafi la şedinţa. Toblach, 24 Septembre.—Pontul imperial al Ger­maniei va pleca mâi­ne la Triest. Principeasa imperială ’1 va urma Luni, trecând prin Ampezzo. Strasburg, 24 Septembre. — Cercurile competinte consideră ca fiind o curată născocire ştirea atribuind prinţului de Hohenloba intenţiunea de a demisiona. Se asigură că nu există nici un diferend de natură a jus­­tifica o atare resolu­iune. Paris, 25 Septembre.­O notă a ministerului de rezboi îi desminte ştirile răspândite de oare­cari ziare zicând că fabricaţiunea puştilor, model nou­, a fost sus­pendată sau micşorată. Nota declară că generalul Fer­­ron, de la sosirea sa la minister, a ordonat să se ac­tiveze această fabricaţiune, care a urmat într’un mod constant o progresiune ascendentă. Adaogă că reduc­­ţiunea creditelor consimţită de ministerul de războini, nu priveşte de loc fabricaţiunea armelor şi a car­­tuşilor. Sofia, 25 Septembre.--Comisiunea bulgaro-serbească pentru convenţiunea căilor ferate, a terminat misiu­nea sa şi a semnat azi c­onvenţiunea. Sofia, 25 Septembre.—O întrunire a repre­­zintani­lor corp­oraţiunilor şi a arbitrilor, a avut loc azi. Trei sute de persoane asis­tau. 1­. Stambuloff luă cuvântul şi declară că viitoarea adunare se va întruni în îm­prejurările cele mai critice. El speră că o­­raşul Sofia va alege deputaţi apărători ai politicei guvernului, singura patriotică, căci e aceea ce luptă de doi ani contra inamicilor Bulgariei. Acest discurs a fost viu­ aplau­dat. Mulţimea s'a împrăştiat în urmă fără incidente. Zanicoviştii şi Karaveliştii tot par că se abţin ; partizanii d-lui Radoslavoff, din po­trivă, n’au renunţat la luptă, dar nu se semnalează o agitaţiune vie. Sofia, 25 Septembre.­­ Circula ştirea de erî că o înţelegere s’ar face între Germania, Rusia, Franţa şi Turcia pen­tru trimiterea la Bulgaria a unui lo­cotenent regent pentru o durată de trei lunî. Guvernul n’a primit nici o comuni­­caţiune oficială sau oficioasă în această privinţă. Se crede că această ştire este un balon de încercare. Constantinopol, 24 Septembre, cale in­directă.—Poarta a telegrafiat Miercuri o depeşe lungă lui Saldi-paşa cuprinzând mo­­dificaţiunile următoare de supus d-lui de Oiers în privinţa propunerei ruseşti pri­vitoare la Bulgaria . Poarta propune ca Turcia să desemneze un al dodea locotenent prinţiar ce ar lu­cra în înţelegere cu­ generalul Erenroth, locotenent prinţiar rus. Această dublă lo­­cotenenţă având puteri egale, ar adminis­tra principatul şi ar face nici alegeri, dar la cari Rumelia Orientală n'ar lua parte. Această nouă­ Sobranie ar alege un nou prinţ, alegând de pe lista candidaţilor prin­­pari înfăţişată de Locotenenţă. Durata puterilor acestei duble locotenenţe ar fi măr­ginită la 3 sau 4 luni. Cercurile ruseşti sunt nemulţumite de a­­ceastă cerere"de modificaţiuni, considerăn­­d'o ca puțin serioasă și numai menită a câştiga timp. St. Petersburg,'^ Septembre.—Şah­ir­­paşa plecase la băile de la Yalta, în Cri­­meea, când depeşa de mai sus sosi la Pe­tersburg. Şahir-paşa primi ordinul să se întoarcă imediat pentru a face această comunica­­țiune d-lui de Giers. Paris, 26 Septembre.—Nişte vameşi ger­mani au ucis un picher şi rănit un ofiţer de dragoni pe teritoriul francez, la cinci sau şase metre TM de graniţă. Ei pretind că au crezut că au a face cu nişte braconieri (vinători pe furiş), cari n'ar fi răspuns la somaţiunile lor. Autorităţile judiciare din Nancy proce­dează la o anchetă. „Agenţia Havas11 anunţă că o acţiune diplomatică s’a angajat îndată în această privinţă. AGENŢIA LIBERA Belgrad, 24 Septembrie. — Regele şi Regina au­ că­zut de acord de a trăi separaţi în timp de mai mulţi ani. Constantinopol, 24 Septembrie. — Banca otomană persistă de a refuza plata apantamentelor funcţiona­rilor străini în Francia cu toate admonestările ce i s’au făcut din partea Forţei Clausemburg, 24 Septembrie. — Presa ungară co­mentând discursul Regelui adresat clerului ortodox ma­nifestă simpatiei*) sale pentru biserica ortodoxă şi re­formată din Ungaria. Roma, 24 Septembrie.­Ministrul instrucţiunei pu­blice a suspendat din funcţiunea lor patru profesori şi un agregat al făcui­nţei de medicină din Messina, pen­tru că au părăsit oraşul în momentul când izbucnia cholera. Ultimele ştiri oficiale constată descreşterea epide­miei. Berlin 24 Septembrie. — Se confirmă că partidul centrului va depune îndată după deschiderea reichsta­gului un proiect de lege pentru prelungirea mandatu­lui legislativ de 3 la 5 ani. Această propunere câş­tigă teren, şi are multe şanse de islândă Viena, 24 Septembrie. — Ministerul de Rezbel a dat ordin manufacture! din Steyr de a întrerupe pen­tru cât­va timp fabricarea puşcilor Manlicher. Se fac actualmente experienţe cu calibrul de 8 mi­limetrii. Odată aceste experienţe terminate fabricaţiu­­nea se va continua. Bruxela, 25 Septembrie. — Vorbind de cestiunea bulgară „Le Nord“ zice că Ru­sia va fi nevoită de a interveni în Bulga­ria dacă Germania şi Austria vor împe­­deca restabilirea unei situaţiuni legale în acest principat. MOBILIZAREA ARMATEI In sfîrșit a apărut în Monitorul Oficial decretul luî Carol colectivistul în virtu­tea căruia întreaga noastră armată per­manentă va fi complect mobilizată. Acum patru sau cinci zile se vorbea în mod hotărit că, din motive financiare, concentrările rezervelor nu vor mai avea loc; de­odată însă hotărîrea a fost schim­bată şi iată-ne în prezenţa mobilizăreî a întregei noastre armate permanente şi a unei părţi din armata teritorială. Din decretul apărut în Monitorul Ofi­cial putem trage încă­ o concluzie, aceea că cavaleria noastră este lipsită de cal. Intr’adevăr decretul prevede că se vor chema supt drapele toate rezervele ar­matei permanente ale regimentelor de infanterie, ale batalioanelor de vînătorî, ale regimentelor de artilerie, ale cadre­lor permanente ale dorobanţilor şi călă­raşilor. Despre regimentele de cavalerie nu se pomeneşte şi pricina e că nu sunt cal. Despre călăraşi nu mai vorbim, de vreme ce aceştia vin cu caii lor. Iată dar la ce se reduc laudele colec­ tiviştilor în privinţa solicitudinei ce au pus pentru organizarea armatei; ele se reduc la aceea că ne-au organizat o ca­valerie fără cai. Acuma să venim la altă ordine de idei. Find­că guvernul tace, fiind­că guver­nul a revenit la ideia mobilizărei, tocmai în momentul când Archiducele Albrecht a vizitat pe regele, dânsul este dator să spuie lămurit ce însemnează această con­­­centrare a întregei noastre puteri mili­tare permanente şi a unei mari părţi din armata teritorială. Decretul spune că aceste rezerve vor fi concentrate 20 sau 25 zile, deci mai multe zecimi de mii de oameni vor fi ţinuţi sub arme aproape o lună de zile. Ei bine, întrebăm pe guvern, numai aşa de flori de măr, numai pentru o mane­vră de toamnă ordinară, s’a hotărît dân­sul ca să aducă o adevărată perturbare în ţară şi să chefuiască mai multe mi­lioane din punga ţărei? Or cum ar vrea să tălmăciască lucrul onorabilii colectivişti, situaţiunea cere o lămurire, căci situaţia e gravă. Guver­nul plănueşte ce­va în umbră, guvernul a luat angajamente cu Austia şi cu Ger­mania, guvernul îmbrânceşte ţara într’o aventură periculoasă, unde poate să’şi lase averea, sîngele, onoarea şi poate chiar neatârnarea. Guvernul, deci, este dator să vorbească lămurit ţărei, dânsul este dator să liniş­tească spiritele şi să spuie verde unde ne aflăm. Căci dânsul se află pus în ur­mătoarea dilemă: sau concentrarea to­tală a rezervelor este făcută numai în scopul unor obicinuite manevre şi atunci guvernul face neiertata greşeală de a cheltui zadarnic mai multe milioane, sau această cheltuială nu este zadarnică, este absolut trebuincioasă şi în cazul acesta evenimente periculoase ne ameninţă. Ştim că guvernul acesta îşi bate joc de ţară, ştim că regimul nostru repre­zentativ este o farsă. Totuşi, avem naivitatea de a cere, de a pretinde guvernului ca să lămurească lumea. O SIMPLA ÎNTREBARE Poate mulţi nu ştiţi că la ministerul de instrucţiune există un consiliu perma­nent care, după lege, trebue să-şi dea a­­vizul în toate chestiunile pe care le re­zolvă ministrul. Mulţi poate nu ştiu că acel consiliu nu e compus din blţi funcţionăraşi sa­lariaţi ai mi­nistrului ci din cinci pro­fesorii. Şi nu din profesora şi de şcoalele primare sau de gimnazii, ci din profesori de la Universitate, din cel puţin profe­­sori de cursul superior liceal. Aceşti cinci profesori nu sunt de ase­menea oameni cari trăiesc in umbră, cari îşi caută numai de catedrele lor, majo­ritatea membrilor consiliului permanent sunt deputaţi, senatori, oameni cu vază şi cu influenţă în regim. După ce­­i-am recomandat publicului în­trebări : Ce fac aceşti cinci domni pro­fesori în consiliul permanent ? Cum este cu putinţă că aceşti domni să primească, pentru o mizerabilă diurnă, a servi de instrument celui mai ignobil om din lume ? După spiritul legei instrucţiei, aceşti cinci profesori reprezintă pe lângă mi­nistru corpul profesoral, interesele didac­tice, el este sfatul luminat şi indepen­dent pe lângă puterea executivă. Ministru nu poate să’î revoace de cât după un raport motivat către rege, în care să spună pentru ce voeşte a schimba pe cutare membru din consiliu perma­nent. Un om care ’şi-ar face datoria cu conseiinţă în consiliu este aproape ina­movibil. In tot cazul darea lui afară ar constitui un scandal. Fiind ast­fel, ne mai întrebăm încă o dată : cum e cu putinţă ca oameni culţi, puşi sus în erarhia învăţământului să facă pe salahorii lui Sturza, să devină complicii lui în toate măsurile cele mai arbitrare, să dea concursul numelui şi a

Next