Lupta, ianuarie 1892 (Anul 9, nr. 1600-1623)
1892-01-24 / nr. 1617
ANUL IX.No. 1617 ABONAMENTE DIN TABĂ On an...................................................................40 lei Serae mm..................................................... 20 „ Trei luni ...............................................................10 „ Pentru Învățători» tu ......................... . iW „ JLH STRKÍNfiTATE (Ja aa..................................................................60 lei Șease luni.................... . . . . 25 „ Trei luni .................................................. 15 „ MERUIL IB BANI REDACŢIA: Pasagiul „Băncei Naţionale* (Casele Karageorgeriei) ANUNCIURI: Pe pagina III 30 litere corpul 7 . . IV » n 11 n n ... Inserţie şi reclame * „ . . . . 1 leu linie 25 bani „ 2 lei „ Pentru anunciuri & se adreass '■•fi .V .’V ■“* Românis, la „Agenţia Havas“, Francia, Italia, Austro - Ungaria şi Angli» la i.'* a Havas, 8, Place de la Bourse, Paris, precum TTIVL «LII sucursalele el. 2m NUMER VECHIU 60 BANI ADMINISTRAŢIA: Pasagiul „Băncei Naţionale* (Casele Karageorgevici) A se vedea ştirile telegrafice pe pag. 3 Informaţii exterioare Finanţele Rusiei Zilei, acestea au circulat ştiri foarte alarmante cu privire la starea financiară a Rusiei. Iată telegrama ce primim din Petersburg, Petersburg, 3 Ianuarie Comparând veniturile celor zece luni de întâiri din 1890 cu acelea din 1891 se găseşte pentru aceste din urmă o micşorare de : 15.260.000 ruble pentru băuturile spirtuoase; 9.413.000 ruble pentru scutiri; 9.289.000 ruble asupra produselor capitalurilor cari aparţin coroanei şi asupra operaţiunilor de bancă. A fost o sporire de : 9.055.000 ruble asupra veniturilor drumurilor de fer (în urma mărire! rețetei). 768.000 asupra veniturilor telegrafelor. 693.000 asupra veniturilor poștelor. EDITIA A DOUA Prima întrunire Liberală Radicală din Iaşi — --------- Lipsă de viaţă De când ipotagiele ascunse, de când micile combinaţiuni de culise şi aranjamentele neavuabile intre amici şi inamici, de când tragerile pe sfoară, intrigile şi manoperile josnice au înlocuit luptele pasionate şi făţişe cari, de bine de rou, aveau un grăunte măcar de onestitate, de atunci atât campaniile electorale cât şi lupta politică, în general, au perdut orice interes, orice căldură. Suntem numai cu şapte zile înainte de alegeri, şi vedeţi câtă lipsă de viaţă. Atât întrunirile guvernamentale cât şi cele opoziţioniste par moarte; nu e flacără, nu e măcar o scîntee nici într’o parte, nici într’alta. O linişte adâncă însoţeşte această lugubră campanie electorală, căreia, unele temperamente mai zburdalnice, se încearcă a’i împrumuta o factice vitalitate şi o vigoare artificială. Nu mai vorbim de acţiunea vie, energică, de lucrarea care provoacă entuziasmul şi determină curentele, dar nici măcar vorba violentă nu se mai simte la locul ei. Partidele noastre politice, fie cele din dreapta, fie cele din stânga, au spus ţerei tot ce aveau de spus, s’au acuzat cât au putut mai energic, s’au combătut cât au ştiut mai fără milă şi acuma au obosit. Şi observaţi că, tocmai atunci, când partidele sunt mai mult compromise, graţie salturilor, alianţelor şi contra alianţelor, graţie lipsei de idei lămurite şi de constanţă în ele, tocmai atuncea nimenea nu mai are nimic de imputat adversarului, iar teribilul războiu electoral se mărgineşte la mici demonstraţiuni făcute mai mult pentru ochii lumei. Şi, la urma urmelor, legea noastră electorală nici că permite altfel de luptă decât aşa cum se dă. Pentru a determina curente mari, trebue să ai de a face cu mase mari, pentru a purta o luptă largă şi permanent în lumină, îţi trebue sufragiul universal, adică necesitatea imperioasă de a întrebuinţa propaganda publică, care să se adreseze nu indivizilor în parte, dar marilor clase sociale. Cu legea noastră electorală, cu colegiile noastre restrînse şi deosebite pe interese cu totul opuse, îţi este imposibil a provoca curente. Căci o campanie serioasă şi o propagandă largă adresată unui colegiu, ar nemulţumi sau ar dezinteresa pe celelaite două, aşa că, fatalmente, candidaţii sunt obligaţi a lucra pe fiecare alegător în parte, a vorbi fiecăruia de păsurile sale personale, într’un cuvînt a dobîndi de la interesele individuale aceea ce nu poate dobîndi apărînd interesele unor mari clase. Colegiile restrânse au acest mare păcat că dezvoltă până la limitele sale cele mai dezastroase individualizmul, adică dă valoare și face realizabil tot ceea ce egoismul individual are mai brutal şi mai reprobabil. Cu legea noastră electorală, extrem de individualistă, ideia de Stat, ideea de interese generale şi sociale nu se poate desvolta, totul se reduce la individ . Statul, interesele naţionale, toate problemele mari precum chestia impozitelor, chestia proprietăţii, chestia drepturilor politice etc. etc., toate dar toate capătă nişte proporţii meschine şi sunt reduse de cetăţeanul alegător a suporta o paralelă cu neînsemnata sa persoană. In asemenea condiţiuni sărmanul candidat, in loc de a’şi desvolta părerile prin publicitate, la tribună şi pe toate celel’alte căi largi şi mari, în loc de a se face campionul ideilor de interes general, în loc de a vorbi de Stat şi de elementul social, în loc de toate acestea, el este nevoit să facă vizite, să sărute mâinile cucoanelor, să pledeze fiecăruia alegător în particular, să intre în intimitatea fiecăruia, să descopere coarda simţitoare a cetăţeanului, să -l bată cu dibăcie în strună, într’un cuvânt, să cucerească printr’o muncă personală penibilă şi înjositoare majoritatea indispensabilă. Iată cuvântul pentru care campaniile electorale la noi, dacă nu sunt alimentate de patime personale şi de furiile opoziţioniste, lâncezesc, n’au suflet, n’au viaţă. Const. C. Bacalbaşa, petrecute fiind sub oblăduirea tronului, guvernul actual s’a impus ţărei. Suntem în plină campanie electorală, din care conservatorii vreau să ’şi dobândească majorităţi docile şi supuse, fără de care partidul boeresc nu putea guverna ; de aceea se disolvă mereu consiliele judeţene şi comunale, se distitue funcţionarii bănuiţi a fi protivnici; de aceia ei despreţuesc drepturile cetăţeneşti, înfrâng şi nesocotesc Constituţia, ori de câte ori le vine la îndemână. Azi ca şi in perioada tristă de la 71—76, cârmuirea conservatoare, căpătând puterea din mâinele regale, fără a cerca sâ obţină încrederea Camerilor, recurgând la prorogare, au făcut acte de guvernământ. La 11 Decembre, când nu mai era cu putinţă dosirea acestui cabinet, cu inima în dinţi presentându-se Camerei a căpătat acel bine meritat vot de blam, deşi cei 7 miniştrii, contra uzurilor constituţionale, au votat ei singuri moţiunea lor de încredere. Deci cabinetul Catargiu ţinea cu orice preţ să iasă victorioşi, întrebuinţând chiar imorala prorogare. Toţi liberalii primiră cu alaiul cuvenit pe reacţiunea înviată, singur numai d. Aslan, pe care l’aţi votat drept liberal, după multe peregrinaţiuni, s’a întors la primele sale amoruri, s’a înrolat din nou în armata boerească. In sfîrşit Camera şi Senatul, — acest din urmă nepăcătuind întru nimica, ci numai graţie rancanelor d-lor Manu şi Lahovari, a fost sacrificat şi dizolvat d’impreună cu Camera. E cu neputinţă, cetind motivele de disolvare invocate în jurnalul consiliului de de miniştrii adresat Ivr. S. regelui, se credem că pe baza unor asemenea motive s’a acordat disolvarea. In acest jurnal sunt 3 (trei) neadevăruri colosale: 1) Că nuanţa conservatoare în cabinetul Florescu era în minoritate. Neadevăr sfruntat, căci d-nii Exarchu, Florescu dimpreună cu Olănescu, generalul Lahovari şi Catargiu, toţi cinci din opt miniştri, în cabinetul Florescu ca şi în oricare altul se cheamă majoritate conservatoare, deoarece toţi înainte de a fi membrii ai partidului liberal-conservator au fost locotenenţii d-luî Catargiu şi niciodată liberali sinceri nuanţa Vernescu. II) Că grupul conservator era cel mai numeros în Cameră. Votul de blam însă a dovedit contrarul. III) Că numai conservatorii îs un partid în stare se dea un guvern. După disolvare, peste câteva zile la 18 Decembre, intrară trei junimişti în cabinet. De patru ani Coroana umblă se impună ţărei pe oamenii sei, care se cârmuească pe seama Coroanei. Se cunoaşte de întreaga ţara istoricul şi intrigele guvernelor conservatoare în aceşti patru ani, până cînd în fine dl. Catargiu dădu cu piciorul în gruparea de oameni prin concursul cărora a venit de două ori la putere şi aceasta numai spre a se împăca cu fracţiunea conservatoare numită junimistă, cedând stăruinţelor regale şi poftelor sale de slavă, căci, ori cât s’ar mai zice, dl. Catargiu n’a fost nici odată om de caracter, campion sau om de bronz. Deşi Coroana este inviolabilă dupe prescripţiunele Constituţionale, totuşi e responsabilă moralmente de actele guvernului său. Trecând acuma la acţiunea mea parlamentară şi la stăruinţele ce am pus pentru realizarea programului moldovenesc de revendicări a stărei economice şi culturale, voi aminti: 1) am cerut facere de docuri şi de antreposite la Iaşi, însă cu toate că deputaţiunea liberală luptă din răsputeri, totuşi deputaţiunea conservatoare nu ’şî-a făcut de loc datoria. 2) Am cerut aducerea liniei Dodohoiu-Iaşi prin Tătăraşi, pe valea Calcaviei, însă sub motiv de economie, să această aducere ar costa 6 milioane mai mult s’a refuzat, deşi trei miniştri au venit la Iaşi în acest scop după care s-a conchis că tot hotărârea corpului tehnic e cea mai bună de a se duce linia pe la Gucuteui Un lucru resultă însă, că ministrul de lucrări publice de atunci care e şi azi d. Olănescu, a făgăduit că acele 6 milioane economisite se pot da Iaşilor pentru alte îmbunătăţiri. Cred că le vom cere spre a aduce apă în oraş. 3) în vedere că ţara noastră este eminamente agricolă şi in vedere că pentru şcoalele de agricultură se cheltueşte la noi ln ţară jumătate de milion, din care numai 40.000 de lei în Moldova cu şcoala de la Roman, iar restul în Muntenia, am cerut ca să se mai înfiinţeze şi în Moldova şcoli de agricultură. Dar am vorbit în pustiu. 4) Am stăruit ca universitatea din Iaşi se fie dotată cu cele trebuitoare, an stăruit să se creeze diferite şcoli, am luptat pentru egalizarea lefilor profesorilor şcoalei tehnice cu a profesorilor de la alte şcoli de acelaşi grad. Am mai stăruit şi pentru alte revendicări ale Moldovei şi voi mai stărui dacă mă veţi alege. Ar trebui să vă arăt activitatea mea în interesele generale ale ţărei, însă mai sunt şi alţii înscrişi la cuvînt, însă acestea le voiu trimete fie-cărui alegător in broşura ce voiu publica. Ne vedeţi pe noi liberalii astăzî in alianţă cu cele-lalte nuanţe democratice din pricină că situaţia e foarte gravă şi de acea sunt convins că cetatea Iaşilor, care a fost pururea în fruntea luptătorilor pentru libertăţi şi revendicări ale poporului, nu va acorda încrederea sa nici transfugului Aslan, nici lui Sculi, avocat lipsit înainte de clientelă şi care azi din pricina ocupaţiilor nici la votul de încredere a guvernului nu a putut lua parte, nici lui Emil Mavrocordat, care luptă numai pentru acordarea de favoruri a celor ce fac parte din tagma oaselor sfinte, nici lui Dinaitriţă Zarifopol, care chiar de ar vrea să facă ceva nu poate face, nici lui Gogu Catargiu care până la vârsta de 50 de ani nu are nici un istoric politic, nici lui A. Paşcanu care susţine mult la aceasta, căci d-sa e pus pe listă ca să purifice şi să spele pe cei impuri şi pătaţi, nici lui Padil,—versificatorul Cuza, —care are pretenţii de a avea stofă politică şi care doreşte să parvină, nici în fine la ceil-lalţi şi mai cu deosebire lui Sandu Răşcanu, primul sbir poliţienesc care a cutezat să lovească cu ciomagul într’un mandatar al Naţiune!, în d. Nădejde la Vaslui, pe care l’am văzut în Cameră cu ochiul iaca aşa. — Cetăţeni, dacă se va întrebuinţa şi ciomagul nu uitaţi că el are două capete, întoarceţi-l şi daţi îndesat şi apăsat. In contra tuturor ingerinţelor guvernului aveţi un mijloc infailibil, secretul votului, de care se uzaţi şi să nu acordaţi Încredere acestei reacţiuni, care desigur după patru ani de domnie va fi în toată splendoarea sa ca şi la 1875, în a doua domnie sau cu a doua ocasie. Catargiu va avea din nou un Foleştină şi un popa Tache şi va întrebuinţa din nou tibişirul ca să însemne pe spate pe cetăţenii independenţi spre a li se svînta ciolanele in bătae. Discursul d-lui N. Catargiu Sunt vesel că iau cuvîntul pentru întâia oară într’o adunare de oameni aparţinând marelui partid liberal. Nu am fost niciodată conservator, căci când am început să fac politică nici nu se pomenea de aşa ceva, ci de la început şi până în prezent am fost şi sunt liberal-conservator, urmând în totul declaraţiei d-lui Lascar Catargiu, că ţara este liberală. Am fost alaltăeri la comuna Copou, unde se faceau alegeri de delegaţi, şi am remas înmărmurit când am găsit acolo pe procurorul Sculi, cu un pluton de jandarmi, terorizând lumea şi pe ţărani cari, în durerea şi desnădăjduirea lor mi se tângueau că de când sunt nu li s’a întâmplat să vadă asemenea lucruri. La rândul meu mi-am amintit de corpul încă cald a lui Cogălniceanu, care odihneşte aproape de locurile unde se petrec aşa grozăvii şi m’am întrebat că de ce oare nu se scoală din mormânt spre a vedea cum se respectă drepturile omului, pentru care el a luptat o jumătate de veac. Dacă în comunele rurale se uzează de atare ingerinţe ce va fi încă la oraşe. Dar după cum comuna Copou a dat exemplu de curaj civic acordând din 86 de alegători numai trei (3) voturi delegaţilor propuşi de guvern, tot aşa şi la Iaşi, unde am onoarea să solicit voturile, nu se vor găsi în urnă nici trei voturi de ale guvernului. Am fost ales și în Camera trecută și nu am hesitat un moment ca să trimet la plimbare un guvern conservator , tot astfel mă voiu purta și pe viitor, dacă voiu întruni sufragiele dv. Discursul d-luî Gheorgihe Borfun Nu am de făcut o dare de seamă aşa lungă, căci nici activitatea mea parlamentară nu e aşa de lungă ca a d-lui Toni, care în bună parte v’a arătat ce a făcut d-sa d’împreună cu toţi representanţii dv. Dacă mă veţi alege din nou şi voi avea o viaţă mai lungă parlamentară atunci şi darea de seamă va fi mai mare. Pentru moment am luptat în special în Cameră cu ocaziunea proectului militar prezentat de generalul Lahovari. Atâta tot. Să-mi daţi voe insă acuma să vorbesc de programul conservator, cu care se laudă d. Maiorescu că ’l au conservatorii pe când liberalii nu îl au. Dacă prin program se înțelege o coală de hârtie cu diferite articole, apoi declar că noi liberalii nu avem, însă faptele noastre vorbesc îndeajuns, căci nu mai departe decât cu legea electorală care e foarte bună și care poate da resultate satisfăcătoare dacă este aplicată de oameni oneşti. Iată ce răspund d-luî Maiorescu care obiectează liberalilor că de ce se plâng contra ingerinţelor guvernului în alegeri, dacă legea e făcută de liberali şi dacă nu e bună. Legea însă e bună, însă cei ce o aplică o aplică rău. Ne vorbesc de programe, da d-lor au, dacă vroiţi, patru programe : 1) a lui bezedea Grig. Sturza cu spânzurătorile, 2) un apel către ţară din 1888, 3) Decalogul generalului Manu şi 4) trageţi cu tunurile în canalii, vorbe rostite de steaua conservatoare A. Lahovari. Care din aceste programe au să -l aplice ? De sigur că spânzurătorile şi tunurile sunt articole cari au şansa să fie aduse la îndeplinire. Discursul d-lui Gheorghe Panu încep discursul meu prin nişte condoleanţe despre morţi. Voiu face necrologul partidului junimist, care n’a murit de moarte bună. După religie, după credinţele ortodoxe, nici la cimitirul Eternitatea nu post să fie primiţi, căci s’au sinucis. Şi ca să nu fii sever cu morţii, despre care nu e permis a spune nici binele, vreau să relevez unele calităţi. E un eveniment ca un partid în floarea vieţei să moară de moarte năprasnică, căci ca partid îşi luase un loc în ţară, azi însă au intrat în marea conservatoare. După cum rîurile şi fluviele se perd în ocean şi nu se mai ştie care e picătura Dunărei sau a Siretului, tot aşa azi nu se mai ştie care-i picătura junimistă în noianul conservator. E curios acest fapt şimi-a părut rău că dispare o grupare politică, care anunţă că voeşte să aibă o viaţă aparte făcând cele mai straşnice reclame, dându-le o origine miraculoasă,.... dar aceşti feţi frumoşi au făcut o dispariţiune subită. Se ştie că pe întinderea oceanelor uneori marinarii întâlnesc unele insule necunoscute lor, care se ridică şi apar deodată, marinarii dau alarma, puterile maritime năvălesc ca să arboreze steagul lor pe noua insulă apărută. Insă când ajung acolo insula e dispărută şi o mulţime de hărţi geografice trebue să fie rectificate. Vă rog, pe acei cari posedă hărţi politice din ţara noastră din anul trecut, să facă cuvenita rectificare, căci o grupare politică a apărut şi dispărut întocmai ca şi insulele de pe ocean, întocmai după cum a dispărut biserica Sf. Neculai de lângă palat, sau după cum într’o vară a dispărut şcoala artelor frumoase de la Copou, aşa că, cunosc o elevă a acestei şcoli, care nevenind la şcoală mai mult timp, când a venit s’a întrebat uimită unde-i şcoala, cine a luat’oi? Tot aşa mă întreb şi eu unde-s junimiştii ? In Era Nouă, acum vre-o câteva luni, se făcea necrologul radicalilor adăugând că de mortis nihil nisi bene... însă radicalii trăesc şi eu sunt în drept să le fac necrologul, căci radicalismul representând principii mai presus de fluctuaţiile politice, ca sufragiul universal, ca impositul progresiv... nu poate să fie niciodată alăturea cu Lahovari, partizan al colegielor censitare şi a impozitului privilegiat. Radicalismul va trăi ori de câte ori va rămânea numai un singur radical ca să apere aceste principii. Eu, dau un premiu aceluia ce va găsi un singur junimist şi mai cu seamă un junimist care să poată indrăsni a vorbi in această calitate. Cât au trăit au fost cu gura plină de program şi vecinie il cântau. Fuziunea nu a fost făcută pe baza programului, căci au mai rămas 12 zile până la alegeri şi nu s’a anunţat nimic... se vede că se va anunţa după alegeri, conform mărturisire! d-lui Maiorescu, dar nu ştiu dacă voim mai putea merge să o citim dacă va fi placardat pe stradele oraşului. D. Catargiu a expropriat pe junimişti pentru utilitate conservatoare şi in con- Marea întrunire Opoziţiei limitei radicale IDEUD .A. IAŞI Ţinută la 20 ianuare Sala era complectamente înţesată de alegători decişi şi duşmani de moarte ai regimului actual Preşedinte al adunărei, după propunerea d-luî Mârzescu, se proclamă d. Ştefan Şendrea, care, după o scurtă cuvântare pornită din suflet, mulţumeşte alegătorilor de onoarea ce i se face şi acordă pe rind cuvîntul d-lor : font, N. Catargiu, G. Morţun, Panu, Vizanti şi V. Elefterescu. Iată rezumatul discursurilor : Discursul d-luî Riltiade Toni Criza ministerială isbucnind, regele a încredinţat puterea, d’impreună cu facerea alegerilor,—acordând dizolvarea ambelor corpuri legiuitoare,—cunoscutului bătrân din epoca de la 1871—76. Sub auspiciele d-lui Al. Lahovari, cel mai pătimaş, îngâmfat şi înfumurat corifea s’a condus intriga şi s’au putut alege vice-preşedinţi la Cameră dd. Fleva şi A. Catargiu, care fură puntul iniţial al crizei. In urmă, toate evenimentele VINERI 24 IANUARIE 1892